Sunteți pe pagina 1din 123

CARIA DENTARĂ

CARIA DENTARĂ

• este cea mai răspândită


afecţiune dentară

• distrucţie progresivă a ţesuturilor dure


dentare, iniţiată de către acizii organici produşi
de depozitele microbiene aderente la suprafaţa
dintelui.

• evoluează de la nivelul smalţului către


joncţiunea smalţ-dentină, extinzându-se apoi
în camera pulpară.
MECANISMUL DE PRODUCERE
• Mecanismul de producere al cariei dentare este
complex

• există mai multe teorii care pot explica această


afecţiune: teoria acidogenă, proteolitică şi teoria
endogenă.

• Intervin mai mulţi factori: dinţii şi saliva, microflora


bacteriană, dieta alimentară şi intervalul de timp în
care se realizează trecerea de la decalcifierea
smalţului la necroza şi distrucţia dentinei .
LOCALIZARE
La nivelul zonelor puţin accesibile pentru
igiena locală:
• şanţurile şi fosetele suprafeţelor triturante,
• suprafeţele laterale ale coroanei
(aproximale), vestibulară, orală,
• cervical şi radicular, îndeosebi la molari,
incisivi, premolari şi canini.
După localizarea procesului lezional

• carii interproximale,
• carii ocluzale,
• carii faciale/linguale,
• carii radiculare,
• carii în cement,
• carii recurente sau secundare,
• carii pe dinţii incluşi (suprafaţa ocluzală şi
interproximală).
DIAGNOSTIC
Diagnosticul cariei dentare este clinic dar confirmarea ei
poate fi obţinută prin:

• radiografii dentare obţinute prin tehnica bitewing, pentru


diagnosticul precoce al cariei de smalţ, de colet, al cariilor
secundare.

• radiografii dentare obţinute prin tehnica planurilor


paralele /bisectoarei pentru evidenţierea principalele tipuri de
carii,

• radiografiile ocluzale, radiografiile „direcţionate” şi rar


O.P.T evidenţiază cariile ocluzale, cariile la dinţii incluşi şi
procesele periapicale secundare.
RADIOGRAFIC
• demineralizarea ţesutului dentar se
traduce radiologic prin apariţia unei zone de
radiotransparenţă cu limite imprecise şi, în
acest stadiu, numai radiografiile de calitate
pot fi utile.
• în zona respectivă se va constata, ulterior,
lipsa de substanţă osoasă - cavitatea cariei.
Caria propriu-zisă nu produce durere,
aceasta având la origine interesarea, de
diverse grade, a pulpei dentare excitată de
factori dureroşi.
STADII EVOLUTIVE
Din punct de vedere
radiografic putem distinge
4 etape evolutive ale
cariei dentare:

• C-1: carie de smalţ


incipientă
(< jumătate din
grosimea smalţului)
C-1: carie de smalţ incipientă
C-1: carie de smalţ incipientă
STADII EVOLUTIVE
Din punct de vedere
radiografic putem distinge
4 etape evolutive ale
cariei dentare:

• C-2: cel puţin jumătate


din grosimea smalţului,
dar fără a invada
joncţiunea smalţ-
dentină,
C-2
C-2
STADII EVOLUTIVE
Din punct de vedere
radiografic putem distinge 4
etape evolutive ale cariei
dentare:

• C-3: cu afectarea
joncţiunii smalţ-dentină,
dar < jumătatea distanţei
până la pulpă,
C-3
C-3
STADII EVOLUTIVE
Din punct de vedere
radiografic putem distinge
4 etape evolutive ale
cariei dentare:

• C-4: afectând dentina,


dar > jumătatea
distanţei până la
camera pulpară.
C-4
C-4
SE EXPLOREAZĂ RADIOGRAFIC
• cariile interproximale,
• cariile de colet,
• cariile ocluzale,
• cariile situate sub/lateral de obturaţie (cariile
recidivate şi secundare),
• carii pe dinţii incluşi (suprafaţa ocluzală şi
interproximală),
• complicaţiile cariei dentare.
CARIILE INTERPROXIMALE
• În teritoriul coronar
interproximal apar carii
meziale şi distale în
diferite stadii
• sub forma leziunilor
„în oglindă”,
interesează coroanele
a doi dinţi adiacenţi şi
se evidenţiază bine
prin filme „bite wing”,
chiar în stadii
incipiente;
CARIILE INTERPROXIMALE
CARIILE INTERPROXIMALE
CARIILE INTERPROXIMALE
CARIILE INTERPROXIMALE
RX PERIAPICALĂ

RX BITE-WING
CARIILE INTERPROXIMALE
În stadiul C1 întâlnim:

• leziuni mai mari clinic decât sunt depistate pe


imaginea radiografică,
• caria apare ca o foarte mică
radiotransparenţă triunghiulară, cu baza la
suprafaţa smalţului şi vârful spre
joncţiunea amelodentinară, puţin sub zona
de contact cu dintele adiacent
CARIILE INTERPROXIMALE

RX MICROSCOP
CARIILE INTERPROXIMALE
C1 – 2.4, 2.5
CARIILE INTERPROXIMALE
C1 – 3.1, 4.1
CARIILE INTERPROXIMALE
În stadiul C2 întâlnim:

• O leziune mai extinsă clinic decât se


observă radiografic;
• O radiotransparenţă triunghiulară, cu
baza la suprafaţa dintelui
• sub zona de contact interproximal cu
dintele adiacent
CARIILE INTERPROXIMALE
C2 – 1.4-1.5, 1.5-1.6
CARIILE INTERPROXIMALE
C2 – 8.5;
C4 – 8.4 cu deschiderea camerei pulpare
CARIILE INTERPROXIMALE
În stadiul C3 întâlnim:

• O leziunea care a progresat mai rapid


în dentină decât în smalţ;
• O radiotransparenţă anfractuasă
laterală la nivelul joncţiunii smalţ- dentină;
CARIILE INTERPROXIMALE
C3 – 2.3, 2.5
CARIILE INTERPROXIMALE
C3 – 2.5
C2 – 2.6, 3.4, 3.5, 3.6, 3.7
CARIILE INTERPROXIMALE
În stadiul C4 întâlnim:

• Caria apare ca o leziune profundă în


dentină, cu aspect neregulat, escavat;
• Leziunea poate să apară mai mare
radiografic decât clinic, ca o
radiotransparenţă în degradeuri difuze,
mai palide periferic, în formă de U în poziţie
orizontală
CARIILE INTERPROXIMALE
C4 – 2.5
C2 – 2.4, 2.6, 3.4, 3.5, 3.6
CARIILE OCLUZALE
• Cariile suprafeţelor
triturante sunt detectate
clinic sub formă liniară
sau punctiformă.
• Aceste leziuni progresează pe ambele
versante ale fisurii, căpătând aspectul unei
leziuni triunghiulare cu baza spre dentină,
greu de evidenţiat radiografic când sunt
limitate numai la smalţ, care apare de
dimensiuni mari la nivelul cuspizilor.
• Cariile pot fi extinse în dentină fără
depăşire evidentă a smalţului.
CARIILE OCLUZALE
CARIILE OCLUZALE

RADIOGRAFIC:

• aceste carii apar ca o transparenţă liniară


sau în bandă, situată sub joncţiunea smalţ-
dentină, care în timp are o formă rotunjită în „U”
sau ca o semilună cu transparenţă neomogenă,
mult scăzută spre dentina normală
CARIILE OCLUZALE
CARIILE OCLUZALE
CARIE OCLUZALĂ 1.6, 3.6

3.6 – IMAGINE CAMERA INTRAORALĂ


CARIILE OCLUZALE
CARIILE OCLUZALE – 3.6
CARII DE PE SUPRAFEŢELE VESTIBULARE ŞI
ORALE

• uşor accesibile
examenului clinic,

• pot fi greu de depistat


radiografic
CARII DE PE SUPRAFEŢELE VESTIBULARE ŞI
ORALE
Radiografic:

• pot să apară ca o
radiotransparenţă
rotundă/ovalară, cu o
delimitare netă între
smalţul cariat şi cel
rămas integru
CARII DE PE SUPRAFEŢELE VESTIBULARE ŞI
ORALE
CARII DE PE SUPRAFEŢELE VESTIBULARE ŞI
ORALE
CARIILE DE COLET
• Sunt situate la
nivelul gingiei, deseori
acoperite de tartru, iar
alteori se depistează
sub o lucrare protetică
de înveliş.

• Radiografic apar ca
o radiotransparenţă de
formă rotund-ovalară,
cu deschidere largă la
suprafaţă.
CARIILE DE COLET
CARIILE DE COLET
Diagnosticul diferenţial al cariei de
colet

• se face cu fenomenul
“burnout”, care
reprezintă un artefact,
vizibil sub forma unei
benzi sau triunghi
radiotransparent
Fenomenul “burn-out”
Fenomenul “burn-out”
Fenomenul “burn-out” se
caracterizează prin:
• localizarea cervicală limitată la nivelul
unui plan liniar ce trece prin marginea
inferioară a smalţului şi marginea superioară a
osul alveolar,
• aspect triunghiular sau în bandă,
devenind gradat mai puţin evident către
centrul dintelui,
• apare la toţi dinţii radiografiaţi, spre
deosebire de cariile recidivate sau cariile
radiculare la care sunt localizate la un dinte, fără
a avea o limită superioară şi inferioară.
Fenomenul “burn-out”
Fenomenul “burn-out”
CARIILE RADICULARE
• Se depistează numai radiografic, şi apariţia
acestora este condiţionată de prezenţa unor pungi
parodontale, apărute prin dezgolirea iniţială a
cementului la nivelul alveolei respective. La început se
produce o leziune localizată în cementul rădăcinii,
care are formă neregulată, zimţată.

• Caria se produce pe o suprafaţă relativ întinsă, cu


adâncime variabilă, transparenţa sa fiind neomogenă.

• în general, cariile cu această localizare se


evidenţiază radiografic prin O.P.T. şi filme retro-dento-
alveolare
CARIILE RADICULARE
1.1,2.1- 1/3 APICALĂ
CARIE CORONO-RADICULARĂ
CARIILE PE DINŢI INCLUŞI
• pot fi descoperite întâmplător pe
radiografiile care evaluau prezenţa cariei la un
dinte şi în vecinătatea căruia s-a constat un dinte
inclus, care prezenta sau nu o deschidere a
sacului folicular şi una sau mai multe carii
radiotransparente cu limite imprecise la diverse
nivele ale dintelui inclus
• Radiografic: aceste carii sunt
radiotransparenţe cu forme şi contururi
neregulate.
CARIILE PE DINŢI INCLUŞI

• Molar de minte
subgingival, cu
dezgolirea peretelui
osos al sacului folicular
prezentând carii
profunde
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE

• Se realizează sub şi în jurul unei obturaţii,


când dentina alterată nu a fost înlăturată
complet (când nu s-a realizat pregătirea
corectă a cavităţii în vederea obturării).
• Ca aspect radiologic, este o transparenţă
cu contur imprecis, care este în contact cu
obturaţia radioopacă sau poate fi situată sub
obturaţia de bază.
• Când obturaţia unei carii se face cu materiale
radiotransparente, atunci diagnosticul cariei
secundare este dificil.
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE

Radiografic:

• CARIA RECIDIVATĂ apare ca o


radiotransparenţă sub materialul de
obturaţie,

• CARIA SECUNDARĂ ca o radiotransparenţă


situată la marginea obturaţiei
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE
CARII DENTARE RECIDIVATE/SECUNDARE
COMPLICAŢIILE CARIEI DENTARE

Caria dentară poate prezenta complicaţii

• locale,
• regionale sau
• la distanţă.
COMPLICAŢIILE LOCALE ALE CARIEI DENTARE
Afecţiunile pulpare

PULPITELE sunt diagnosticate clinic şi pot


fi:

• acute: seroase, purulente, necrotice, fără


modificări radiologice,
• cronice: ulceroase, granulomatoase, la care
radiologic vedem depozite de dentină
secundară şi granulomul intern.
Dentină secundară

• cu depunere în straturi

• cu aspect de denticul
Dentină secundară
GRANULOMUL INTERN

• este o leziune hiperplazică a ţesutului


pulpar produs după traumatisme sau procese
inflamatorii.
• Radiologic: se traduce printr-o
transparenţă ovoidă, dezvoltată simetric în
lungul axului canalului radicular (rezorbţie
internă a dentinei), cu subţierea pereţilor şi
uneori cu apariţia unei perforaţii sau fracturi.
GRANULOMUL INTERN
COMPLICAŢIILE CARIEI DENTARE
Leziunile periapicale
• Parodontitele periapicale sunt procese inflamatorii care
afectează şi se localizează în parodonţiul periapical.

• Procesele inflamatorii se transmit de la camera pulpară


bolnavă prin intermediul canalului radicular sau a unei căi false
şi interesează în principal parodonţiul periapical, dar pot
determina în timp şi modificări ale apexului dentar.

• Aceste leziuni prezintă manifestări clinice caracteristice, dar


abia după fuga din os a aproximativ 30% din sărurile minerale
apare o modificare radiologică.

• Modificările sunt relativ sărace în formele acute devenind


evidente în cele cronice.
Parodontita apicală acută

Se consideră că abia după două săptămâni de


la debut apare în jurul rădăcinii o zonă de
decalcifiere şi se evidenţiază:

• dispariţia laminei dura periapical,


• lărgirea spaţiului periodontal, sau
• o zonă radiotransparentă, omogenă,
• difuz conturată, intensă periapical, rotundă,
• depăşind uneori spaţiul dintre dintele cauzal şi
dinţii vecini
• uneori uşoară cementoliză apicală.
Parodontita apicală acută

• Carie profundă mezio-


ocluzală la 27 fără
proces periapical vizibil
radiografic,
• 24, 25 cu reconstrucţii
corono-radiculare şi
discretă lărgire a spaţiului
periapical la 25, fără
distrucţia laminei dura
Parodontita apicală acută

• dispariţia laminei
dura şi
radiotransparenţă
difuză, periapicală la
rădăcina mezio-
vestibulară la 26
Parodontita apicală acută

• Obturaţii incomplete la 37
cu dispariţia laminei dura şi
lărgirea spaţiului periapical,
38 inclus cu apex deschis,
lamina dura intactă şi
lărgire normală a spaţiului
periapical
Parodontita apicală acută

• obturaţii corono-radiculare
incomplete la 36, 37 cu
dispariţia laminei dura şi
lărgirea spaţiului periapical
cu o mică
radiotransparentă
periapicală rotundă
Parodontita apicală cronică

• Putem întâlni două forme de


parodontită apicală cronică: fibroasă şi
granulomatoasă difuză progresivă.

• În cazul în care nu se produce vindecarea


parodontitei acute apare stadiul cronic al
leziunii şi se constituie artrita cronică şi
granulomul dentar.
Parodontita apicală cronică fibroasă

Radiografic:

• apare o radiotransparenţă crescută în


jurul apexului, în osul spongios, cu aspect de
osteoporoză neomogenă, cu demineralizarea
inegală a canalelor osoase ce constituie
spongioasa.

• Caracteristică este distrucţia laminei dura şi


conturul zimţat, neregulat al zonei
radiotrasparente
Parodontita apicală cronică fibroasă

• Parodontită
cronică fibroasă la
45, cu transparenţă
periapicală în jurul
unui rest de pastă
dentară şi distrucţia
laminei dura
Parodontita apicală cronică fibroasă

• transparenţe periapicale la
43, 44, cu contur zimţat şi
întreruperea laminei dura,
• parodontită cronică
apicală difuză fistulizată
la 41 cu aspect de
radiotransparenţă cu
formă neregulată,
intensitate neomogenă,
contur zimţat şi difuz
Parodontita apicală cronică granulomatoasă
(granulomul apical)

• Radiologic: poate să se evidenţieze o


radiotransparenţă intensă, omogenă,
însoţită de distrucţia laminei dura şi uşoară
apicoliză.

• Caracteristic este conturul relativ net,


cu aspect regulat care delimitează osul
spongios dar fără condensare evidentă în
jur
Parodontita apicală cronică granulomatoasă
(granulomul apical)

• Parodontită apicală
cronică
granulomatoasă cu
zonă radiotransparentă
periapicală la rădăcina
palatinală a premolarului I
superior
• cu contur net, fără
condensare în jur şi cu
lamina dura întreruptă.
Parodontita apicală cronică granulomatoasă
(granulomul apical)

• Parodontită apicală
cronică
granulomatoasă cu
zonă radiotransparentă
periapicală la rădăcina
incisivilor centrali inferiori

• cu contur net, fără


condensare în jur şi cu
lamina dura întreruptă.
Granulomul chistic
Radiografic:

• prezintă caracteristic o delimitare netă


care înconjoară radiotransparenţa intensă,
omogenă, rotundă sau ovalară creând
impresia că este însoţit de o continuitate cu
laminei dura alveolară.

• În realitate această delimitare este diferită


ca structură de lamina dura şi nu o prelungire
a ei
Granulomul chistic

• Granulom chistic
lateral de rădăcina
palatinală la 15, cu
transparenţă net
conturată, cu lizereu de
condensare în jur ce
pare a se continua cu
lamina dura
Abcesul dentar cronic
Acest proces infecţios se caracterizează prin
supuraţie cronică şi prezenţa unei fistule.

Radiografic prezintă caracteristic:

• delimitare netă în formele cronice sau


• difuză în formele acute care înconjoară o
radiotransparenţa intensă neregulată, rotundă sau
ovalară, frecvent asimetrică, cu o lărgire importantă
unilaterală a spaţiului periodontal şi dispariţia laminei
dura în zona afectată
Abcesul dentar cronic

• Abces dentar cronic


la 41, parodontită
cronică apicală difuză la
42 şi 44
RIZALIZA
• este procesul de osteoliză a rădăcinii dentare care poate
fi fiziologică în cazul dentiţiei temporare şi patologică când
este determinată de procesele inflamatorii cronice endo-
periapicale, cu o afectare evidentă a cementului şi dentinei
dinţilor permanenţi sau mult mai rar a celor temporari.

Radiografic: se poate constata:

• un defect la nivelul 1/3 apicale a rădăcinii, care poate să fie


scurtată, sau amputată dar cu contur relativ regulat,
• se poate observa un spaţiu periodontal lărgit, cu lamina dura
discontinuă datorită concomitenţei procesului cronic periapical
RIZALIZA
• Rizaliză patologică
la rădăcina vestibulo-
mezială a molarului 26
care prezintă o carie
profundă deschisă în
camera pulpară şi cu
parodontită cronică
apicală difuză
RIZALIZA

• rizaliză fiziologică la 54
HIPERCEMENTOZA
• Această modificare apico-periapicală este un
proces de osteocondensare, cu creşterea funcţiei
cementoblaştilor din regiunea apicală.
• Radiografic: constatăm o modificare de volum
şi formă a vârfului rădăcinii care apare îngroşat
datorită apoziţiei cementului periapical, conferind
apexului un aspect de „măciucă”, „baston de toboşar”
sau „limbă de clopot”.
• Spaţiul periapical este uneori îngustat dar bine
conturat, cu lamina dura intactă, sau discontinuă şi cu
leziuni granulomatoase.
HIPERCEMENTOZA

• Hipercementoză la
rădăcina premolarului I
şi a restului radicular al
premolarului II cu
aspect de „baston de
toboşar”
HIPERCEMENTOZA

• hipercementoză la
apexurile molarului II cu
aspect de „măciucă”
HIPERCEMENTOZA

• cu aspect de
„limbă de clopot” la
rădăcina mezială a
molarului I care
prezintă parodontită
apicală cronică difuză
şi carie ocluzală
profundă
HIPERCEMENTOZA
Osteita condensantă periapicală

• Această leziune osoasă este produsă


prin hiperfuncţia patologică a
osteoclastelor, care ocupă areolele
spongioasei.

• Radiografic: se poate evidenţia o zonă


radioopacă, ovalară sau rotundă, care are
un aspect amorf, fără duritate osoasă şi un
contur cu o netitate relativă
Osteita condensantă periapicală

• Osteita
condensantă
periapicală, zonă
radioopacă periapical
la rădăcina mezială a
molarului I, ovalară
Osteita condensantă periapicală

• Osteita
condensantă
periapicală, zonă
radioopacă periapical ,
rotundă, cu aspect
amorf dar contur net, la
rădăcina mezială a
molarului II care are o
carie ocluzală profundă.
Osteomielita maxilarelor

• Osteita este proces infecţios al corticalei


osoase şi al procesului alveolar.

• Osteomielita este un proces infecţios al


osului în totalitate, afectând atât corticala cât
şi spongioasa osoasă (ţesutul medular)
Osteomielita maxilarelor
Forme clinice: din punct de vedere clinic osteomielita
se poate prezenta sub diverse forme:

• OSTEOMIELITA ACUTĂ- apare radiografic ca un


abces periapical.

Radiografic: modificările apar după aproximativ


10 zile şi constau în:

• o transparenţă periapicală mai vizibilă,


• o scăderea opacităţii pereţilor alveolari,
• o bombarea periostului.
OSTEOMIELITA ACUTĂ

• Osteomielită acută:
stadiu precoce, după
extracţia lui 46:
radiotransparenţe relativ
bine delimitate, asociate cu
leziuni apicale şi
parodontale preexistente
(indicată prin săgeţile
negre),
OSTEOMIELITA ACUTĂ

• osteomielită acută a
ramului ascendent
mandibular drept după
extracţie molarului 48:
radiotransparenţă într-o
zonă moderat sclerozată
(indicată de săgeţile
negre).
Osteomielita maxilarelor
Forme clinice: din punct de vedere clinic osteomielita
se poate prezenta sub diverse forme:

• OSTEOMIELITA CRONICĂ: - apare radiografic ca un


abces osos persistent, cu aspecte radiografice variate.

Radiografic: modificările constau în:

• demineralizare osoasă,
• sechestre
• condensare ,
• fistule.
OSTEOMIELITA CRONICĂ
Osteomielită cronică secundară cu necroză şi
sechestru
OSTEOMIELITA CRONICĂ

• osteomielită
localizată cronică de
la început cu scleroză
reacţională în jurul
canalului dentar.
COMPLICATII REGIONALE
Examenul radiologic cel mai utilizat în analiza
cariilor complicate foloseşte:

• radiografii panoramice (OPT),


• radiografii de craniu, incidenţa de „faţă
înaltă”,
• mai nou CBCT, sau computer tomografia, cu
programul dental CT în situaţii particulare, care
evidenţiază raportul dentosinusal, vizibil în
fereastră de os şi de părţi moi cu analiză evidentă
a densităţilor .
COMPLICATII REGIONALE
Aceste examinări sunt utile prin informaţiile oferite
atât în controlul tratamentului endodontic cât şi în stabilirea
tratamentului complicaţiilor sinusale ale cariei dentare
permiţând uneori identificarea cauzei de sinuzită maxilară
acută sau cronică unilaterală, eventual apărută în timpul
tratamentului endododntic:

• comunicarea buco-sinusală
• rest radicular cu osteită periapicală extinsă intrasinusal
• pastă dentară intrasinusală cu apariţia în timp a unui
aspergilom
• chist periapical cu evoluţie intrasinusală
COMPLICATII REGIONALE

• Osteită periapicală
palatinală la 16 cu
sinuzită maxilară
dreaptă acută,
radiografie
retroalveolară tehnica
bisectoarei,
COMPLICATII REGIONALE

• radiografie de
craniu incidenţa
Blondeau, cu opacifiere
completă şi intensă a
sinusului maxilar drept.
COMPLICAŢIILE LA DISTANŢĂ ALE
CARIEI DENTARE
• Se întâlnesc destul de rar şi ele constau în:
artrite, abcese, endocardite etc.

• Diagnosticul şi tratamentul lor aparţin


altor specialităţi medico-chirurgicale
(neurochirurgie, neorologie, chirurgie
O.M.F, O.R.L, oftalmologie, cardiologie
etc).
VĂ MULȚUMESC!