CONFLICTUL DIN SIRIA.

DIPLOMAȚIA SUA, UE, ONU ÎN SIRIA

MASTERAND:
MUREA LUIZA ALEXANDRA
Capitolul I
DIPLOMAŢIA PUBLICĂ ŞI DIPLOMAŢIA PREVENTIVĂ
Diplomaţia publică:
1. Definire: comunicare cu publicul extern, în scopul atingerii
obiectivelor de politică externă;
2. Componentă: schimbul de idei, informaţii, artă, dar şi alte
aspecte ale culturii între naţiuni şi popoarele lor;
3. Teme de bază:
• guvernele încearcă cultivarea unei anumite imagini a
naţiunii proprii în faţa publicului strain;
• Teoria Excelenţei în Relaţiile Publice.
Diplomaţia publică:
aparţine conceptului de soft power (abilitatea de a convinge
prin intermediul culturii, al valorilor şi al ideilor);
denumiri asociate: diplomaţie culturală, diplomaţie media,
informare publică, transmisiuni interne, programe educaţionale
şi culturale şi acţiuni politice;
amplasează interacţiunea umană în prim-planul acţiunilor
diplomatice;
concepte conexe: propaganda, branding-ul naţional şi relaţiile
culturale externe.
E-diplomaţia:
Tip de diplomaţie rezultat din avansul tehnologiei informaţiei şi
a comunicării – TIC;
Termeni asociaţi: diplomaţie digitală, ciber-diplomaţie sau
twiplomaţie (diplomaţie bazată pe utilizarea reţelelor sociale
media, în special a platformei Twitter);
Componente:
diplomaţia publică, inclusiv utilizarea de platforme Internet;
dezvoltarea experitzei în domeniul politicii tehnologice
impactul asupra politicii de dezvoltare
Diplomaţia preventivă:
Definire: suma acţiunilor care previn apariţia disputelor,
escaladarea la stadiu de conflict şi limitarea răspândirii lor în
cazul în care apar.
Etape:
prevenirea crizei;
iniţiativele preliminare;
anticiparea conflictului.
Forme: denunţurile diplomatice, impunerea de sancţiuni, acţiuni
de menţinere a păcii, proteste diplomatice, monitorizare activă
CAPITOLUL II
SUA, UE ŞI ONU ÎNTRE EFICIENŢA DIPLOMAŢIEI PREVENTIVE
ŞI IMAGINEA DIPLOMAŢIEI PUBLICE
Politica externă a SUA:
- se bazează pe puterea de cooptare;
- utilizează ambele concepte: hard power şi soft power;
- Barack Obama a reiterat importanţa soft power şi a
diplomaţiei publice;
- în viziunea Administraţiei Trump politica externă a SUA
este o prelungire a agendei sale politice
Demersul diplomatic al UE în materie de politică externă:
Promovarea intereselor UE prin înţelegere, informare şi
influenţare.
Direcţii de acţiune:
relaţiile diplomatice la nivel interguvernamental, între statele
membre;
relaţiile diplomatice ale UE cu statele candidate;
relaţiile diplomatice externe ale UE.
Pune accentul pe transparenţa informaţională şi pe crearea
unui cadrul legal care să susţină viziunile UE.
Politica externă şi de Securitate Comună:
- diplomaţia publică se baza pe furnizarea de informaţii
către public prin intermediul reţelei de Centre
Informaţionale ale UE;
Serviciul European de Acţiune Externă:
- totalitatea politicilor şi pârghiilor deţinute de UE,
utilizate pentru consolidarea influenţei, obţinerea unor
rezultate la nivel mondial şi promovarea intereselor şi
valorilor comunitare.
Importanţa ONU din perspectivă diplomatică:
- obiectivul principal al organizaţiei: „menţinerea păcii
internaţionale şi a securităţii”
- ONU este expresia îmbinării elementelor de diplomaţie
preventivă
- CSONU instrument principal pentru prevenirea şi rezolvarea
conflictelor şi pentru menţinerea păcii şi a securtăţii.
- Răspunsurile ONU la existenţa conflictelor sunt grupate în
trei etape: crearea păcii, menţinerea păcii şi construirea
păcii.
CAPITOLUL III
SIRIA – LA INTERSECŢIA DINTRE RĂZBOI ŞI
DIPLOMAŢIE
Pierderile de vieţi omeneşti în Siria
(2011 - 2016)
Cauzele externe ale declanşării războiului din Siria:
Petrolul;
Problema Israelului;
Elementele de securitate;
Terorismul;
Neproliferarea armelor nucleare;
Furnizarea de gaze.
Cauza internă a declanşării Războiului din Siria este faptul că
Primăvara Arabă a produs un şoc temporar in capacităţile de
opoziţie ale rebelilor (sunniţi), faţă de regimul de la Damasc (şiiţi).
 Efectele Războiului din Siria – criza migraţiei către Vest

Numărul de refugiaţi sirieni în UE şi SUA Trecerea frauduloasă a refugiaţilor sirieni în UE

(2010 – 2013) (2010 – 2013)
 TRIUNGHIUL DIPLOMATIC SUA – UE – ONU
SUA:
- Obama, a căutat să extragă SUA din războaiele din Orientul
Mijlociu, care generează costuri;
- Strategie: stabilirea unor aranjamente diplomatice în baza
Acordurilor de la Geneva;
- SUA s-a concentrat asupra modalităţilor de izolare a Siriei şi
eradicarea ISIS – Organizaţia Stat Islamic;
- Actualul preşedinte al SUA, Donald Trump a susţinut sugestia
Preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, de a consolida regimul actual
sirian
UE:
- acordarea de asistenţă umanitară (accesul la apă, produse
sanitare şi de igienă, produse alimentare şi adăpost, asigurarea
de servicii de educaţie pentru copii care au abandonat studiile);
- la nivel operaţional UE a colaborat intens cu Crucea Roşie şi cu
agenţiile specializate ale ONU;
- în plan diplomatic, UE a susţinut accesul la protecţie pentru toţi
civilii sirieni;
- consolidarea rezistenţei şi a stabilităţii în ţară;
- sprijină reconstrucţia post-acord şi întoarcerea voluntară şi în
siguranţă a refugiaţilor.
ONU:
- derularea de operaţiuni de menţinere a păcii pe teritoriul sirian
de tip UNDOF şi UNSMIS.
Trupele ONU de menţinere a păcii în Siria
(2011 - 2017)
 IMPLICAREA RUSIEI ÎN RĂZBOIUL DIN SIRIA

- la sfârşitul anului 2015 Rusia a decis intervenţia

militară în Siria;
- consolidarea prezenţei militare pe teritoriul sirian;
- asigurarea unei poziţii de influenţă în regiune, capabilă
să echilibreze balanţa de putere;
- escaladarea militară - pârghie în demersul de a pune
presiune asupra puterilor SUA şi Europene;
CONCLUZII
- victimă a regimului politic şi al rebelilor, la care s-au
adăugat atrocităţile comise de ISIS în scop religios;
- miză într-un joc diplomatic şi geo-strategic;
- războiul din Siria este, din punctul de vedere al diplomaţiei
preventive, o catastrofă umanitară;
- din punct de vedere diplomatic, ameninţă suveranitatea unui
stat-naţiune, sporind şi ameninţarea teroristă la nivel global.
VĂ MULŢUMESC!