Grădina Botanică "Alexandru Borza„

a Universității Babeș-Bolyai
Cluj Napoca
• a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza.
• Se întinde pe o suprafață de aproape 14 hectare, în partea
sudică a Clujului.
• Grădina conține pe teritoriul său peste 10.000 specii
de plante din toate colțurile lumii, fiind structurată pe mai multe
sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și
medicinal.
• Flora și vegetația românească sunt reprezentate prin plante din
câmpiile transilvane, munții Carpați, Banat, etc.

Poarta sacră a Grădinii japoneze

• Printre atracțiile grădinii se numără Grădina

japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu și
o căsuță în stil japonez).
 Hydrangea paniculata
Hortensia

• Hortensia paniculară este o specie de plante înfloritoare din

familia Hydrangeaceae, originară din China, Coreea, Japonia și
Rusia de la sud și est.
• Hortensia este un arbust decorativ care produce numeroase
flori, viu colorate, în inflorescențe globulare.
• Este una dintre putinele specii de plante ale cărei flori au culori
diferite în funcție de tipul solului în care cresc.
• Pentru flori albastre sau lila, pH-ul va avea un nivel între 4 și
4,5. Acesta este intervalul pentru un sol acid și poate fi obținut
prin adăugarea de: coji de fructe, coji de ouă, zaș de cafea, coji
rase de citrice, rumeguș.
• Pentru flori roz sau roșii, pH-ul trebuie să fie între 5 și 5,6
corespunzător unui sol alcalin. Pentru a mări alcalinitatea
solului, se va adauga var, cărămidă pisată sau calcar.
• Hortensia este toxică pentru om. Cele mai toxice părți ale
hortensiei sunt mugurii și frunzele. Simptomele toxicitatii
provocate în cazul ingestiei accidentale sunt durerile de stomac,
vărsăturile și stările de letargie.
 Rosa Hugonis
Măceșul

• Este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime

care variază între 1 și 5 metri.
• Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub
formă de cârlig.
• Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe.
• Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu
flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4–6 cm
și sunt formate din cinci petale.
• Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și
este roșu sau portocaliu închis.
 Hedera Helix
Iedera

• Este o specie de arbust târâtor

sau agățător, cu frunze verzi
strălucitoare și cu flori mici,
galbene-verzui, adesea cultivat
ca plantă decorativă sau plantă
cu scop terapeutic.
• Crește în locuri umbroase și cu
umiditate crescută, prin păduri,
stânci, pe soluri calcaroase.
• Rezistă la sezonul rece, putând
degera doar la temperaturi
extrem de scăzute.
• Pe post terapeutic sunt folosite
frunzele, rar mugurii.
 Lonicera maackii
Loniceră, Caprifoi

• Este o plantă originară din ţările asiatice

(Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi
pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi
miros îmbătător, ce înfloresc încă din timpul
primăverii până vara târziu.
• Este o plantă căţărătoare, care poate creşte
până la 10 de metri sau chiar mai mult, are frunze
verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea
după câteva zile în galben pal.
• Fructele în formă de bobiţe de culoare albastru
închis, nu sunt comestibile, fiind listate în
categoria fructelor otrăvitoare.
 Celastrus orbiculatus
Oriental Bittersweet
(Amarul oriental)

• este o specie de viță de vie cu frunze rotunde,

invadatoare.
• Această specie se stabilește în pădure și persistă pe
o perioadă nedeterminată.
• Acesta invadează pământul împădurit.
• Poate supraîncărca și strangula copaci și arbuști
crescuți de-a lungul drumurilor și în pădure.
 Philadelphus schrenkii
Macheta de portocal
• Este un arbust dens, vertical, care crește de obicei la
10-15 cm (rar la 30 cm).
• Provine din pîdurile mixte din estul Siberiei, din nord-
estul Chinei și din Coreea.
• Este cultivat pentru florile sale foarte frumos
mirositoare, cu 4 petale, albe
• Inflorește din mai până în iunie
• Florile seamănă cu florile de portocal, de aici și
denumirea comună de machete de portocal.
 Origanum vulgare
Șovârf, șovârv, oregano, măghiran sălbatic, busuioc de pădure sau arigan

• Oregano este o plantă perenă, care crește până la 20–80 cm înălțime, cu tulpina în patru muchii.
• Frunzele sunt opuse, cu o lungime de 1–4 cm, scurt pețiolate, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea
întreagă sau ușor dințată. Conțin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizării drept condiment.
• Florile sunt mov, rareori albe, lungi de 3–4 mm, și apar pe țepi.
• Planta înflorește începând din iulie până în august. Crește prin fânețele din regiunile de deal și de munte.
 Periploca Graeca
Liană dobrogeană

• Este o liană indigenă, cu tulpini subţiri, lungi de până la 15

m şi scoarţă brun-roşcată, cu verucozităţi lentiforme.
• Flori verzi-brune, câte 8-12 în cime laxe, lung pedunculate,
apar în aprilie-mai.
• Fructul este bifolicular, cilindric, de 10-12 cm, brun.

• Arealul este
submediteranean,
la noi fiind
prezentă în
pădurile şi
zăvoaiele din lunca
şi Delta Dunării.
 Iris graminea
Caşiţă, stânjenel

• Plante ierbacee cu rizomi orizontali, adesea ramificați, mai rar cu bulboteri și

cu frunze.
• Tulpină frunzoasă, cu inflorescență terminală paucifloră, monocazială.
• Flori mari, viu colorate, cu hipsofile membranoase.
• Genul cuprinde apriximativ 260-300 de specii, în România – cca 42 de specii.
 • Este un gen de plante din familia Labiatae (Laminacee), originar din
regiunile mediteraneene, câteva tropicale, circa 128 specii, anuale,
bienale sau vivace, deseori aromatice.
• Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de
fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat.
• Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care
se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la
prepararea sarmalelor.
• Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se
mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la
Satureja montana secetă, dar și la ploi abundente.
Cimbru • Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început
să înflorească.
 Dianthus giganteus
Garofița gigantică

• Este o planta erbacee perenă, care face parte din

familia Caryophyllaceae.
• Este originară din Europa și Asia.
• Planta crește sub forma de tufișuri, iar frunzele au o
formă liniară subțire în nuanțe de verde-albăstrui.
 Rhododendron
Rododendron, Trandafir de
munte, Bujor de munte, Azalee
• Este un gen de plante orginar din estul Asiei. Face parte din
familia Ericaceae și cuprinde aproximativ 1000 specii de arbori
și arbuști.
• Ca plantă ornamentală (prin frunze și prin flori), se folosește în
parcuri, grădini și pentru decorarea interioarelor.
 Azalea Japonica
Azalee

• Azaleele sunt un grup de arbuști care fac parte din

genul Rhododendrom. O diferență majoră între azalee și restul familiei
rododendronilor este mărimea. O alta este poziția florilor pe crengi.
• Azaleele au flori pe vârful crengilor, dar datorită numărului mare de
crengi, în perioada de înflorire arbustul este compact.
• Aceste plante sunt recunoscute pentru faptul că toate florile înfloresc
deodată, pentru o perioadă de o lună sau două.
 Mlaștină eutrofă

• Aria naturală se află în Depresiunea Brașov (Țara Bârsei).

• Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de
conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în lunca Oltului.

• Aria naturală dispune de tipuri de habitate

naturale cu păduri subatlantice de stejar,
păduri subatlantice și medioeuropene în
amestec (stejar și carpen), păduri aluviale
cu frasin, arin alb, arin negru și răchită și
mlaștini calcaroase cu vegetație ierboasă
de Cladium mariscus.
• Fauna este una diversificată și bine
reprezentată de mai multe specii de
mamifere mari și mici, păsări, reptile și
broaște și de o mare varietate de insecte.
Achillea millefolium • Este o plantă erbacee, perenă, din familia
Coada porcului Asteraceae, cu frunze penate, și flori albe sau
trandafirii, originară din Europa și din vestul Asiei.
• Este întâlnită din câmpie până în regiunile
subalpine.
• Numele generic de Achillea provine de la Ahile,
eroul legendar al războiului troian, care a
descoperit planta și a folosit-o pentru tratarea
rănilor soldaților săi.
Euphorbia tirucalii
Planta creion

• Arbust sau copac rezistent fără spini cu

ramuri asemănătoare creioanelor, de
culoare verde închis, și cu câteva frunze
mici, verzi, crescute în vârful ramurilor
tinere.
• Florile apar tot în partea superioară a
ramurilor.
• Planta secretă o sevă lăptoasă.
Phyllostachys aurea
Bambus auriu

• Bambusul auriu este un

bambus decorativ, care
formeaza pâlcuri bine
individualizate prin
verdele frunzelor, dar și
prin coloritul galben al
tijelor verticale.
• Atinge înălțimi de 3-4
metri și crește până la 1
metru pe an.
• Preferă soluri bogate în
nutrienți și aerisite
(necompactate).
 Cactaceae
Cactus

• Cactușii sunt plante perene, cu o varietate de forme, mărimi și

nuanțe.
• Au un aspect cărnos, cu țepi în loc de frunze.
• Infloresc rar, de obicei având o singură floare. Aceștia pot avea
inflorescențe în culori variate: albe, galbene, roșii sau violet.
• Există peste 2500 de specii de cactuși, care fie cresc pe verticală,
fie raman pitici și cresc în diametru.
• Se dezvoltă foarte încet, pe parcursul mai multor ani.
 Yucca gigantea

• Yucca este un gen de arbori și arbuști pereni din familia

Asparagaceae, subfamilia Agavoideae.
• Acest gen cuprinde circa 40 - 50 de specii, vivace,
originare din America de Nord, America Centrală și
Indiile de Vest.

• Yucca are o tulpină caracteristică, lemnoasă,

groasă și aspră, la extremitatea căreia se
formează una sau mai multe rozete de frunze.
• În mediul natural atinge chiar 12 m înălțime.
 Nymphaeaceae
Nuferi

• Nuferii sunt plante acvatice care fac parte din familia Nymphaeaceae.
• Sunt răspândite pe tot globul și cuprind cca. 40 de specii
• sunt plante perene (uneori putând fi și plante anuale) care trăiesc în bălți,
lacuri, ape curgătoare.
 Grădina romană (locația) Lavandula angustifolia
Levănțica

• Este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de

30–50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din
regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, în România crește
cultivată și înflorește toată vara.
• În scopuri
medicinale se
recoltează numai
florile detașate
de pe axul
inflorescenței,
sau toată
inflorescența,
când corola nu
este complet
deschisă.
• După recoltare
se usucă la
umbră, în strat
subțire fără a fi
presate.
 Scadoxus multiflorus
Scaradox

• este o plantă bulbică originară din cea mai

mare parte a Africii sub-Sahariene, de la
Senegal până în Somalia, în Africa de Sud.
• Se mai întâlnește în Peninsula Arabă (Arabia
Saudită, Yemen, Oman) și din Seychelles.
• Este cultivată ca o plantă ornamentală datorită
florilor sale strălucitoare, colorate, fie în
recipiente, fie în pămînt, unde clima este
potrivită.
 Rosa L.
Trandafirul
• este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae,
originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei
nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuști erecți, deseori
spinoși.
• Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele
trandafirului sălbatic.
• Rosariumul Grădinii Botanice conţine aproximativ 350 de soiuri de
trandafiri.
Pârâiașul țiganilor (locația)
• este cunoscut sub denumirile populare de:
Cetraria islandica mușchi de munte, mușchi creț, jeleghin de munte;
Mușchi de piatră • este un lichen cu tal fructiculos (sub forma unei
tufe de mici dimensiuni), de culoare brun-închis
cu pete albe și înalt de până la 10 cm, divizat în
mai mulți lobi;
• este răspândit pe stâncile și platourile din zona
alpină expuse vânturilor puternice, în jnepenișuri
și locuri foarte uscate. Pe teritoriulm românesc,
este frecvent întâlnit în Munții Făgărașului, Munții
Retezat, Munții Parâng, Banatului, Țarcului;
• În scopuri medicinale se folosește planta Lichen
Islandicus (întregul tal) recoltată începând din
aprilie și până în octombrie-noiembrie, pe vreme
uscată.
 Myosotis
Nu mă uita

• O plantă ce aparține familiei Boraginaceae, ce conține peste 50 de

specii erbacee, anuale, bienale sau perene.
• Este întâlnită din Noua Zeelandă, până în Europa, Asia și America de
Nord.
• Crește atât în stare spontană, cât și cultivată.
• Aspect: Erbaceu, tufe scunde, compacte.
• Frunzele sunt opuse simple, nedivizate, alterne, lipsite de stipele.

• Florile sunt hermafrodite, albe, roz sau albastre, fără bractee, rar
cu câteva bractee, în cimă scorpioidală.Elementele componente
sunt: caliciu cu cinci diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, iar limbul
plan cu cinci petale îndepărtate cu gâtul închis prin solzi gălbui și
cinci stamine.
• fructele sunt păstăi, care conțin multe semințe mici. În funcție de
specie, înfloresc din luna mai până în iulie.
Viola odorata
Panseluța

• Panseluța este o plantă de dimensiuni mici,

care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm
în înălțime, cu flori care au un diametru de
aproximativ 1.5 cm.
• Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales
pe pământ acid sau neutru.
• De regulă crește în locuri parțial umbroase
și înflorește din aprilie până în septembrie.
• Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau
albe. Ele sunt hermafrodite și fertile,
polenizate de albine.
Arecaceae
• Este un arbore din familia Arecaceae, care
Palmier
crește de obicei în zonele tropicale.
• Există mai mult de 2500 de specii de
palmieri.
• Ei se dezvoltă în junglă, dar unii pot
supraviețui și în deșert.
• Pot crește sub forme diferite: de tufiș, de
arbore au chiar de liane.
• Nucile de cocos sunt produse de către o
specie palmier. Alți palmieri produc curmale,
fructe acai sau nuci betel.
• Cea mai înaltă specie de palmier poate
ajunge la 60 de metri (Ceroxylon
quindiuense – arbore național în Columbia).
• Nucile de cocos sunt cele mai mari semințe
de pe planetă.

• O specie de palmier poate produce

nuci de cocos ce pot atinge 50 de
centimetri în diametru și pot cântări
peste 20 de kilograme.
Erigeron philadelphicus • Plantă perena de grădină, cu flori rozulii,
Erigeron pentru locații însorite, sol ușor uscat.
• Preferă solul bogat în humus, bine drenat,
expunere la soare. Nepretențioasă față de
mediu, înflorește toată vara, din iunie până în
septembrie.
• Culoarea florilor: roz deschis cu mijloc galben.
• Plantă cu tulpină sub 1 m, bogat ramificată,
frunze ovat-lanceolate, rar păroase.
 Petunia Hybrida-
Petunia

• Petuniile sunt membrii de bază ai familiei Solanaceae.

• Originare din America de Sud (Argentina, Brazilia),
petuniile au cucerit Europa – și nu doar Europa, relativ
recent – spre începutul secolului al XIX -lea.

• Numite și flori de tutun (sunt rude cu planta de

tutun), sau florile verii ori florile cu o mie de
culori, petuniile sunt pline de flori de la începutul
verii până la mijlocul toameni.
• Una din marile calități ale petuniilor sunt culorile
florilor, extrem de variate și plăcute – de la alb,
roz, galben, roşu, violet, albastru, sau
numeroase combinații dintre acestea, dar și
înflorirea repetată a plantei, dacă îi sunt
asigurate un minim de condiții.
Biografie:

• Imagini din Gradina Botanică Cluj Napoca

• Informații wikipedia.org

Realizatori:
 Dragoș Libotean
 George Petreuș
 Ovidiu Rus
Clasa a VI-a A
Colegiul Național ”Vasile Lucaciu” Baia Mare