Centrul Universitar Nord din Baia Mare

Curs 1
AMBALAJE SI DESIGN

Prof.dr.ing. Anca Mihaly Cozmuţa

IPA, CEPA II
 CUPRINS
1. Aspecte introductive: definitii, functii, clasificare

2. Materiale folosite la confectionarea ambalajelor

3. Tendinte moderne in confectionarea ambalajelor

4. Etichetarea ambalajelor alimentare

5. Aspecte legate de design-ul ambalajelor alimentare

6.Trasabilitatea contaminantilor pe lantul ambalaj-aliment

7. Legislatia UE cu privire la ambalajele alimentare

8. Reciclarea ambalajelor alimentare

 1. ASPECTE INTRODUCTIVE: DEFINITII, FUNCTII,
CLASIFICARE
Ambalarea: proces ciclic care integreaza mai multe domenii de
activitate (Morris, 2011)
Resurse naturale
Materiale brute
Materiale procesate

Reciclare

Ambalajul Procesarea
Ambalaj gol produselor
Reutilizare
alimentare

Consumator
Deseuri Utilizare
produs Operatia
de
ambalare

Depozitare Sistemul produs-ambalaj

Transport

Distributie
1.2. Terminologia in contextul ambalarii

 Ambalajul totalitatea elementelor care invelesc sau cuprind

un produs sau un grup de produse, cu rol de păstrare a
calităţii şi integrităţii pe durata depozitării, transportului,
manipulării, desfacerii, consumului sau până la expirarea
termenului de valabilitate.

Definitii:

a)STAS 5845/1-86, OG 39/1995:

“un sistem fizico – chimic cu funcţii complexe, destinat să
asigure protecţia temporară a produselor din punct de vedere
fizic, chimic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi
integrităţii acestuia în timpul manipulării, transportului,
depozitarii şi desfacerii – până la consumator sau până la
expirarea termenului de garanţie”.
b) Directiva Parlamentului European si a Consiliului
Europei 94/62/EC/1994:

“toate produsele executate din orice material, de orice natură,

destinate a fi utilizate pentru cuprinderea, protecţia,
manipularea, livrarea şi prezentarea de bunuri, de la materii
prime la bunuri procesate, de la producător la utilizator”.

Practic, toate produsele care în final sunt aruncate intră în

categoria “ambalajelor”.

Etimologia cuvântului “ambalaj”:

 prefixul francez “en” + cuvântul “balla” (fr: emballage) cu
sensul de “a strânge un balot”.
• Ambalarea (STAS 5845/1-1986): „operaţia, procedeul sau
metoda prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului,
protecţia temporară a produsului în decursul manipulării,
transportului, depozitării, contribuind şi la înlesnirea acestora
până la consumarea sau până la expirarea termenului de
garanţie”.

• Preambalarea: operaţia de ambalare a unui produs în

unităţi de desfacere, care se poate efectua la locul
producerii, sortării sau vânzării produselor, cu rol în protecţia
temporară, uşurării şi accelerării vânzării.

• Materialul de ambalare: reprezentat de materialele

destinate invelirii temporare a produsului ambalat, fără a
constitui un ambalaj în sine.

• Materialele de ambalaj: destinate confecţionării ambalajelor

şi/sau accesoriilor de ambalaj.
• Mediul de ambalare se referă la natura gazului care se
găseşte în interiorul amabalajului (aer, vid, atmosferă
modificată – CO2, N2).

• Accesoriile de ambalare sunt acele piese, dispozitive sau

materiale care completează ambalajul sau preiau o serie de
funcţii ale acestuia (etanşează, inchide, consolidează,
identifica ambalajul, imobilizează conţinutul, amortizează
şocurile, etc.) fără insă a constitui ambalajul: cleme, agrafe,
etichete, dopuri, garnituri.

• Produsul ambalat este unitatea formata din produsul de

ambalat şi ambalajul respectiv.
• Operaţiile principale la ambalare sunt: dozarea produsului
în vederea ambalării, umplerea ambalajului, închiderea
ambalajului, constituirea ambalajului colectiv sau de grupare.

• Operaţiile auxiliare ambalării includ acele operaţii care

ajută procesul de ambalare: pregătirea produsului pentru
ambalat, formarea ambalajului sau pregătirea lui în cazul
refolosirii (spălare, igienizare, clătire, sterilizare),
condiţionarea amabalajului plin (marcare, estetizare,
etichetare).
1.3. Functii

• Funcţia principală: de a proteja produsul de degradare

mecanică (trepidaţii şocuri mecanice), fizică (lumină,
căldură, praf), chimică (aer, mirosuri), biologică
(microorganisme, rozătoare), prin amortizarea şocurilor şi
absorbţia energiei la şoc, prin evitarea contactului cu razele
ultraviolete în cazul alimentelor fotosensibile (grăsimile
alimentare), prin menţinerea sterilităţii şi etanşeităţii.

• Funcţia de protecţie a mediului împotriva unor produse

toxice (substanţe chimice).

• Funcţia de raţionalizare: includerea unei cantităţi exact

determinate de produs (masă sau volum).
• Funcţia de înlesnire a transportului, manipulării,
depozitării prin compactarea unei cantităţi mari de produs,
ceea ce conduce la facilitarea manevrării acestuia.

Metode de compactare (Modoran şi Modoran, 2007):

 paletizarea destinată compactării produselor omogene,
care realizează legătura între transportul din interiorul unităţii
şi cel din exterior, se efectuează folosind paletele care pot fi
uşor manevrate folosind electrostivuitoarele;

Cele mai des folosite palete sunt: paletele plane

(interschimbabile), paletele de uz general
(portuare), palete lăzi, palete cu montanţi.
 containerizarea implică folosirea unui container confecţionat
dintr-un material rezistent, prezintă avantajul eliminării
ambalajelor individuale şi manipulărilor repetate

 modularea constă în corelarea dimensiunilor ambalajelor de

desfacere cu cele ale ambalajelor de transport general, ale
containerului cu mijlocul de transport şi spaţiul de depozitare.

Folosirea materialelor auxiliare (de amortizare, de ancorare, de

consolidare, etc.) contribuie la menţinerea integrităţii
produselor.
Funcţia de informare: prin intermediul etichetei, ambalajul
vehiculează informaţii referitoare la compoziţia şi
proprietăţile produsului, gramajului, data fabricaţiei, termenul
de valabilitate, producătorul, modul de transport, depozitare,
utilizare, modul de utilizare a ambalajului după folosirea
prodsului (reciclare, returnare), etc
• Funcţia de promovare (comunicare): design-ul specific al
ambalajului exprimat prin expresivitate, culoare, grafica,
personalitate, elementele care alcătuiesc textul,
individualizează produsul, favorizează identificarea
produsului şi evită confuziile, contribuind la atragerea
clienţilor şi accelerarea vânzării.

Ex: ambalaje la acelasi produs care nu permit confuzia

• Ambalajul cu impact vizual pozitiv, care dă impresia de
soliditate, masă redusă, durabilitate şi eficienţă, armonie
cromatică, şi cu etichetă atractivă, devine uşor de
recunoscut de către consumatori în raport cu altele,
contribuind nu doar la declanşarea actului de cumpărare şi
la stimularea vânzărilor, dar şi la formarea imaginii unei
mărci.

• În condiţiile existenţei aceluiaşi raport calitate-preţ pentru un

produs comun mai multor producatori, ambalajul poate face
diferenţa în ceea ce priveşte selectarea produsului. Datorita
acestui rol, ambalajul este denumit şi “vanzătorul mut”
Ponderea acestor funcţii este diferită pentru fiecare categorie
de produs în parte.

In cazul materialelor de construcţii, funcţiile de protejare şi

înlesnire au ponderile cele mai ridicate, în timp ce în cazul
produselor alimentare, cosmetice sau farmaceutice,
funcţiile de protejare, informare şi promovare sunt
predominante.

La ambalajul de transport accentul se pune pe funcţia de

protecţie în timp ce la ambalajul de prezentare şi desfacere
accentul se pune pe funcţia de informare şi de promovare.
1.4. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

Mai multe criterii.

A. După rolul pe care îl îndeplinesc (STAS 5845/1-86):

ambalaje de transport, care asigură integritatea produselor în

timpul manipulării, depozitării şi transportului

ambalaje de desfacere (prezentare) care ajung împreună cu

produsul la consumator şi care cuprind date privind
conţinutul, termenul de garanţie, valorile nutriţionale, modul
de păstrare, producătorul, etc.
B. După nivelul ambalării (poziţia în raport cu produsul
alimentar):

 ambalaje primare (directe, pentru desfacere): vin în contact

direct cu produsul, asigurând implicit bariera protectoare:
hârtie, carton, sticlă, metal, material plastic: butelii de sticlă,
cutii pentru biscuiţi sau bomboane, ambalaje de tip pungă în
cutie (bag in box), etc.

 ambalaje secundare, care conţin un număr de ambalaje

primare, reprezentând mijlocul prin care se realizează
depozitarea, transportul, distribuţia, comercializarea:navete,
cutii de carton, etc.
 ambalaje terţiare sau de reambalare: grupează mai multe
ambalaje secundare, rolul acestora fiind de a uşura
depozitarea, manipularea, transportul; forma compacta de
depozitare reduce spaţiul destinat unor astfel de activităţi;
cele mai des folosite ambalaje terţiare sunt: cutii din lemn,
cutii din carton, box palet, saci de hârtie, cutii pentru infoliere
sau WRAP AROUND

 ambalaje cuaternare: grupează mai multe ambalaje terţiare,

au capacitate foarte mare şi se folosesc frecvent în comerţul
internaţional (containere metalice) fiind transportate cu trenul,
vaporul, avionul, maşini de mare capacitate.

 ambalaje auxiliare: care fixează ambalajele directe în

interiorul celor indirecte având rol de atenuare a şocurilor, a
transmisiilor de căldură, de pătrundere a umidităţii (rumeguş,
carton ondulat, spume sintetice, lemn).
C. După modul de circulaţie a ambalajului :

 utilizare multiplă (refolosibile) – recuperate din reţeaua de

desfacere (lăzi, cutii, butoaie, sticle, saci de iută, etc.)

 de unică folosinţă (nerefolosibile, tip pierdut) - pungi din

hârtie sau mase plastice, cutii din carton, cutii metalice.

D. Din punct de vedere al formei (Turtoi, 2000):

D.1. Ambalaje rigide

 ambalaje de formă rectangulară: paralelipipedică,

cubică (mai rar), cu muchii rotunjite (tăvi, palete, navete,
bidoane, coşuri, etc.)
 ambalaje de formă cilindrică: butelii, borcane, bidoane,
cutii, butoaie, keg-uri, tuburi rigide, etc.

 ambalaje de formă tronconică: pahare, găletuşe, cutii

 ambalaje cu forme variate (diametre variabile pe înălţime

sau forme neregulate): flacoane, ambalaje prismatice, etc.

D.2. Ambalaje flexibile: îşi modifică forma şi volumul după

umplere şi închidere: pliculeţe, pungi, saci, baloturi, pachete
pernă, etc.
E. Din punctul de vedere al materialului din care sunt
confecţionate (Turtoi, 2006):

 ambalaje de sticlă: borcane, butelii, fiole, damigene

 ambalaje metalice: aluminiu, tablă cositorită lăcuită, staniu,

oţel inoxidabil (cutii, butoaie, keg-uri)

 ambalaje din materiale celulozice: lemn, hartie, carton,

mucava (cutii, navete, butoaie, palete, pliculeţe, cofrage de
ouă, saci, etc.)

 ambalaje din materiale plastice : flexibile, semirigide şi

rigide (pungi, saci, barchete, pahare, cutii, găletuşe, navete,
tăvi, palete, etc.)
F. După modul de grupare: ambalaje solitare, grupate,
colective;

G. După sistemul de circulaţie:

 Sistem de restituire a ambalajelor
 Sistem de cumparare al ambalajelor

H. După căile de transport:

 Ambalaje pentru transport terestru
Ambalaje pentru transport fluvial-maritim
Ambalaje pentru transport aerian.

I. După destinaţie:
Ambalaje pentru piata externă
 Ambalaje pentru piata internă