Specii de lemn

Plantele lemnoase folosite la confecţionarea

diverselor obiecte se clasifică astfel:
1. După dimensiuni şi după forma
tulpinii
ARBORI
Se caracterizează prin:
- o tulpină bine individualizată şi dezvoltată;
- o coroană formată din crengi, ramuri, frunze,
flori şi fructe.
Arborele de mătase

Arborele norocos
 ARBUŞTI
Sunt plante lemnoase cu mai multe tulpini ramificate de
la bază, au formă de tufă
IAS OMIE LILIAC
AFINUL CĂPŞUNUL

CĂTINA ALBĂ VÂSCUL

 SUBARBUŞTI
Au formă de tufă şi înălţimi mai mici de un metru, tulpina
este lemnoasă doar la bază.
 LIANE LEMNOASE
Sunt plante agăţătoare cu tulpina lungă, răsucită
şi îndoită după suportul pe care se agaţă.
Trâmbiţa Viţa ornamentală
Glicina
 2. Din punct de vedere al speciei

Răşinoase (conifere)
 Sunt plante lemnoase cu frunze sub formă de ace sau solzi

 Florile se transformă în conuri

 Lemnul, frunzele şi seminţele conţin un balsam care în contact cu
aerul se transformă în răşină
Lemnul de conifere este solicitat la:
 cheresteaua pentru mobilă, uşi şi ferestre
 materie primă de bază în industria celulozei şi hârtiei
 instrumente muzicale
 ambarcaţiuni şi planoare
Cele mai frecvente specii de conifere de interes
economic şi silvic sunt:

BRADUL
Bradul este un conifer vesnic verde, cu
frunze aciculare si o coroana de forma
regulata, piramidala. El poate creste pana la
inaltimea de 70 m. Crengile dinspre varf
sunt scurte si departate de trunchi, numai
cele de jos se apleaca spre pamant. La
copacii tineri, scoarta e neteda, rosie-bruna.
Deoarece bradul nu suporta umbra,
amplasamentul lui natural trebuie sa fie intr-
un loc larg, unde sa se poata bucura din plin
de lumina.
Efecte terapeutice
Actioneaza in primul
rand ca un puternic
calmant al tusei,
expectorant,
dezinflamator si
bactericid. Totodata,
are efect revulsiv,
activeaza circulatia
locala, combate
spasmele si
balonarile, este un
bun tonic general,
dar si un calmant al
starilor nervoase.
LARICELE

Laricele (zada siberiană) este

un lemn răsinos mult mai rezistent
decât bradul, cu coloraţie roşietică
şi care putrezeşte foarte greu. Se
foloseşte foarte bine pentru
mobilier de grădină, piscină, scări,
lambrisări, podele, ferestre, etc.
MOLIDUL
Molidul a furnizat dintotdeauna lemn de
construcţie. În Grecia antică, de pildă,
catargele de corabii se făceau din molid.
Stradivarius şi alţi lutieri celebri l-au folosit
şi ei la construcţia viorilor. În sanctuarul
distrus de Carol cel Mare în anul 772, odată
cu ocuparea cetăţii saxone Eresburg, se
găsea coloana lui Irmin, care nu era altceva
decât un trunchi de molid, simbol al
pământului, pe care s-ar sprijini bolta
cerească.
Diverşi medici au întrebuinţat răşina, acele
şi mugurii molidului drept remedii pentru
vindecarea celor mai felurite boli, de la
răceli, la gută şi reumatism. Şi în prezent,
molidul se bucură de multă atenţie, mai
ales în medicina populară.
 Foioase

 Se caracterizează prin aspectul sub formă de foaie al frunzelor

 Se înmulţesc prin frunze sau vegetativ (lăstar)
 Frunzele sunt căzătoare

Principalele specii de foioase sunt:

Fagul Ulmul
Stejarul Arinul
Plopul Carpenul
Teiul Salcia
Nucul Frasinul
FAGUL este un arbore din zona temperată, având înălţimi de
până la 35 metri; este înalt, impunător, cu scoarţa netedă,
cenuşie-albicioasă; are muguri fusiformi, ascuţiţi, iar frunzele în
general ovale; fructul se numeşte jir. Creşte în special la deal şi
munte.

Ca lemn de foc el are o calitate

deosebită, arzând cu fum puţin şi
la o temperatură destul de
ridicată. El a rămas mult apreciat
atât în industria construcţiilor cât
şi în cea a mobilei, datorită
rezistenţei sale, fineţii fibrelor şi
culorii plăcute.
 Jirul, fructul fagului, a fost utilizat
încă din vechime pentru un anumit
untdelemn, dar şi pentru hrana
porcilor.

Coaja fagului este folosită ca tonic

amar, fiind unul dintre echivalenţii
europeni ai chininei, alături de scoarţa
de salcie.

Gudronul de fag se foloseşte în unele

boli de piele, precum şi la vindecarea
afecţiunilor respiratorii sau la
ameliorarea simptomelor acestora.
STEJARUL este un arbore din zona temperată, înalt, cu
ramuri puternice, noduroase, coroană largă şi bogată.
Scoarţa stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră,
adânc brăzdată. Un stejar trăieşte 900 de ani şi se spune că
unde s-a aflat un stejar, e ridicată o biserică.

Fructul este achenă (ghindă).

Ghinda este folosită de-a lungul
timpului la confecţionarea de
coliere şi păpuşele pentru copii
şi chiar la unele piese de
mobilier sau bibelouri rustice.
Lemnul de stejar este folosit pentru mobilă
de lux, iahturi de lux, construcţii de lux,
etc.Scoarţa de stejar este folosită în
tăbăcărie, deoarececonţine mari cantităţi de
tanini foarte eficienţi în prelucrarea pielii.
 Plopul
In anumite zone, crengile de plop
agitate la o casa indeparteaza
Rusaliile si au efecte curative
Crucea lui Iisus Hristos a fost facuta
din lemn de plop
In colinde, plopul este blestemat de
Sfanta Maria sa tremure mereu,
deoarece in timpul nasterii lui Iisus
acesta si-a miscat frunzele neincetat,
ingreunand astfel nasterea
In general, nu e indicat ca cineva sa
se adaposteasca sub plop in timpul
unei furtuni, deoarece acesta e
primul traznit
SALCIA
Funzele sunt de obicei lunguieţe
cu o margine zimţată. Trunchiul
salciei este noduros iar scoarţa
prezintă crăpaturi. Unele specii pot
insa atinge pana la 10-15 metri in
inaltime. Lemnul acestui copac
este de calitate inferioara el
neputând fi utilizat nici macar ca
lemn de foc din cauza faptului ca
nu arde ci doar fumegă. Din nuiele
de rachita se impletesc cosuri si
paporniţe.
TEIUL este un copac sacru al carui lemn are efecte tamaduitoare
 La noi in tara exista trei feluri de tei:

 teiul pucios, care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si are floarea cu
niste perisori galbui;
 teiul cu frunza mare, care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata
si denumirea, frunzele in forma de inimi mari;
 teiul argintiu, care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii.
NUCUL
Rădăcina este lemnoasă iar tulpina
deasemenea este lemnoasă, formată din
trunchi şi coroană, frunzele sunt impare,
penate, compuse din margini întregi.
Nucul este un arbore original din Persia;
în popor este numit “nucar”.
De la acest arbore se recolteaza in scopuri
medicinale frunzele si cojile verzi ale
fructelor. Frunzele se recoltează în lunile
iunie-iulie şi se usucă la umbră întinse în
straturi subţiri. Frunzele trebuie ferite de
lumină, deoarece se înnegresc. Cojile
fructelor se recoltează când se bat nucile şi
se usucă întinse în straturi foarte subţiri.
Frunzele uscate trebuie să-şi păstreze
culoarea, să nu fie înnegrite şi să nu aibă
peţiol. Cojile nu trebuie să fie pătate sau
înnegrite (se recoltează înainte de a deveni
maronii).
3. Din punct de vedere al durităţii

Lemn moale: brad, tei, molid

Lemn tare: carpen, fag, stejar

PROIECT REALIZAT DE :