Sunteți pe pagina 1din 96

DIAGNOSTICUL

RADIOIMAGISTIC AL
ANOMALIILOR
DENTARE
ANOMALIILE DENTARE

• Anomaliile dentare sunt o repercusiune a


dezordinilor apărute în embriologia dentară,
ştiindu-se că edificarea germenului dentar este
rezultatul interacţiunii epitelio-mezenchimatoase.

• Organogeneza dentară este sub influenţa


odontoblastelor care vor elabora dentina şi a
adamantoblastelor care sintetizează smalţul.
ANOMALIILE DENTARE
• anomalii de număr: agenezia, hipergenezia, odontoamele,

• anomalii de poziţie: incluzia, ectopia, heterotopia,


transpoziţia,

• anomaliile de talie şi volum: gigantism, nanism,

• anomaliile de formă: dinte atipic, geminaţia, fuziunea,


concrescenţa, dens in dente, taurodontismul, rădăcinile
supranumerare,

• anomaliile de structură: amelogeneza imperfectă, hipoplazia


smalţului, dentinogeneza imperfectă, odontodisplazia.
ANOMALIILE DENTARE
• Aceste anomalii se pot diagnostica imagistic prin
radiografii dentare periapicale şi/sau radiografii
dentare ocluzale şi examenul ortopantomografic
(O.P.T.) cu care se pot evidenţia şi inventaria dinţii
permanenţi şi relaţia lor cu rădăcinile dinţilor
temporari.

• Pentru analiza modalităţii optime de tratament se


pot folosi tehnici moderne de explorare imagistică:
computer tomografia (CT) cu reconstrucţiile realizate
de programul Dental CT şi tomografia computerizată
volumetrică sau cone beam CT-ul (CBCT).
Anomaliile de număr

Reprezintă anomalii numerice dentare care apar prin:

• deficit (agenezii) sau

• prin exces (polidonţii, hiperdonţii).


Anomaliile prin deficit numeric

Agenezia sau Anodonţia parţială (Oligo- sau


hipodonţia)
reprezintă diminuarea numărului dinţilor datorită lipsei
formării
mugurilor dentari primitivi.

Frecvent avem agenezia: molarilor de minte inferiori


şi superiori, a incisivilor laterali superiori, a incisivilor
centrali mandibulari, a premolarilor 2 inferiori, a
premolarului 2 superior şi inferior, a caninilor superiori, a
incisivilor laterali inferiori, a primilor premolari la maxilar
cu persistenţa pe arcadă a dintelui temporar.
Anomaliile prin deficit numeric

Agenezia sau Anodonţia parţială (Oligo- sau


hipodonţia)
reprezintă diminuarea numărului dinţilor datorită lipsei
formării
mugurilor dentari primitivi.

Frecvent avem agenezia: molarilor de minte inferiori


şi superiori, a incisivilor laterali superiori, a incisivilor
centrali mandibulari, a premolarilor 2 inferiori, a
premolarului 2 superior şi inferior, a caninilor superiori, a
incisivilor laterali inferiori, a primilor premolari la maxilar
cu persistenţa pe arcadă a dintelui temporar.
Anodonţie la incisivii laterali inferiori şi
superiori. O.P.T.
Pacient de 14 ani.
Anodonţie localizată la incisivi centrali
inferiori. O.P.T.
Pacientă de 8 ani.
Anodonţie localizată la ambii premolarii doi
inferiori.
Radiografie panoramică cu focar intraoral la
mandibulă. Pacient de 13 ani.
Anodonţii la 1.5, 2.5, 3.5, 4.4, 4.5, însoţite de rotaţii ale
incisivilor
laterali superiori şi un aspect cuneiform al centralilor
superiori. O.P.T.
Pacientă de 10 ani. Pacienta prezintă hipoacuzie neuro-
senzorială severă şi deficienţă mintală severă (QI= 34).
Anodonţie la 1. 2.
Anodonţie la 2.2.
Anodonție parțială – absența
incisivului lateral și a caninului
Anodonție parțială – absența
PM2 sup și inf și a C sup
Anomaliile prin deficit numeric

Anodonţia totală sau absenţa tuturor dinţilor este


întâlnită excepţional, în practica curentă, în sindromul
de polidisplazie ectodermică Siemens care prezintă:

• o anhidroză,

• o hipotricoză şi

• o anodonţie
Anodonţie totală. O.P.T. Pacient de 11 ani cu anodonţie totală
(dinţii de lapte şi permanenţi), manifestarea la etajul maxilo-
dentar a
unei displazii ectodermice severe.
Anomaliile în exces
Acestea mai sunt denumite POLIDONŢII şi HIPERDONŢII şi pot fi cu şi fără
preferinţă topografică:

1. polidonţii cu preferinţă topografică:

o incisivi sau molari supranumerari, frecvent nanici;


o meziodens este un dinte nanic, supranumerar, situat între incisivii centrali
superiori,

2. polidonţii nesistematizate:

o odontoamele sunt malformaţii ale ţesuturilor dentare


• clinic: descoperite întâmplător, la maxilar sau mandibulă, fără predilecţie
pentru un anumit sex,
• imagistic: apar pe radiografiile dentare, OPT sau radiografii în incidenţa de
mandibulă defilată ca radioopacităţi, bine delimitate, care prezintă un mic spaţiu
transparent în jur.
Anomaliile în exces
Putem întâlni în practica curentă :

• odontomul compus care apare ca o masă densă,


formată din numeroase microelemente dentare
dismorfice, înconjurată de o capsulă fibroasă
radiotransparentă

• odontomul complex este o formaţiune densă, neomogenă,


formată din ţesut dentar atipic, fără a se putea
individualiza un dinte format, relativ circumscrisă, care se
diferenţiază uneori foarte greu imagistic de un odontomul
ameloblastic sau de un fibrom cementifiant; confirmarea
fiind realizată în urma examenului anatomopatologic.
Radiografie ocluzală disto-excentrică
frontală superioară, pacient de 14 ani, mic odontom
compus care
împiedică erupţia normală a caninului 23.
incidenţă mandibulă
defilată stângă, odontom compus în apropierea apexului
32 şi 34, 33 inclus între 34 şi 35.
Odontom complex între apexul dinţilor 35 şi 36, radiografie
panoramică a), confirmat anatomo-patologic şi operat cu
păstrarea
coroanei şi a rădăcinii distale la 36, aspect post operator,
radiografie
panoramică.
Molar supranumerar nanic, inclus peste
resturile radiculare 26
incisiv lateral supranumerar suprapus peste
regiunea apexului 11, radiografie dentară
retroalveolară
Incisiv lateral supranumerar
M3 maxilari supranumerari
M mandibulari supranumerari
PM mandibulari
supranumerari
PM mandibulari
supranumerari
Meziondens

Meziodens copil 6 Meziodens copil 12


ani ani
Meziondens
Meziondens
Meziondens
Meziondens
Meziondens
Meziondens în poziție
inversată
Meziondens – RX !?!
ANOMALII DE POZIŢIE ALE
DINŢILOR

• INCLUZIA,

• ECTOPIA,

• HETEROTOPIA şi

• TRANSPOZIŢIA.
ANOMALII DE POZIŢIE ALE
DINŢILOR
INCLUZIA DENTARĂ reprezintă rămânerea dinţilor complet
dezvoltaţi în spongioasa maxilarelor, pe axul normal de
erupţie, după ce a trecut perioada lor de erupţie fiziologică.

Cauzele incriminate în această întârziere sunt foarte


variate:

• mecanice:
o lipsă de spaţiu,
o prezenţa unor dinţi supranumerari,
o traumatisme,
o poziţia incorectă a germenului dentar şi

• factori genetici - sindroame malformative complexe:


disostoza cleido-craniană, cherubism.
Canini superiori incluşi datorită lipsei
de spaţiu în mezio versiune coronară.
Canin superior inclus în mezio- versiune coronară,
examen Dental CT axial, cu reconstrucţii 2D,
panoramice, şi oblic-transversale sau paraxiale.
OPT la un pacient de 17 ani, 13 inclus în mezio-
versiune
coronară şi un dinte supranumerar nanic inclus,
suprapus peste rădăcinile dinţilor 21 şi 22.
Cherubism. Pacient de 19 ani diagnosticat cu
cherubism la
12 ani. a) OPT,
Cherubism. Pacient de 19 ani diagnosticat cu
cherubism la
12 ani. b) mandibulă defilată, c) faţă profil
ANOMALII DE POZIŢIE ALE
DINŢILOR

• ECTOPIA – reprezintă rămânerea dinţilor


complet dezvoltaţi la distanţă de sediul normal,
dar în teritoriul sau anatomic, după ce a trecut
perioada lor de erupţie fiziologică

• HETEROTOPIA – constă în prezenţă acestor


dinţi în teritorii anatomice diferite decât cele
anatomice normale: ovare, ş.a.
Canin drept ectopic în sinusul maxilar drept,
canin stâng inclus, radiografie de craniu în
incidenţa Blondeau.
ANOMALII DE POZIŢIE ALE
DINŢILOR

• TRANSPOZIŢIA –
este o formă aparte
de ectopie
caracteristică prin
erupţia unui dinte
pe arcadă, în locul
altui dinte decât cel
obişnuit să erupă în
acel loc.
TRANSPOZIȚIA C – PM1
SUPERIOR
ANOMALII DE DIMENSIUNE

• Macrodonţia sau
gigantismul,
anomalia este de
obicei izolată,
afectează un incisiv
central, un molar
sau un canin.
Molar mandibular macrodont
Incisiv central superior
macrodont
ANOMALII DE DIMENSIUNE

• Microdonţia,
nanismul sau
hipoplazia dentară este
o anomalie izolată,
afectând de obicei
incisivii laterali
superiori, molarii de
minte, sau difuză,
având un caracter
familial.
M3 MAXILAR MICRODONT
INCISIV LATERAL MAXILAR
MICRODONT
Microdonţie. radiografie periapicală cu 18
nanic, inclus, poziţional distal în maxilar;
Microdonţie. radiografie periapicală cu 35
nanic
ANOMALII DE FORMĂ

Aceste anomalii apar destul de frecvent prin


gruparea aberantă a ameloblastelor cu formarea
unui dinte atipic în ansamblu sau numai la nivelul
coroanei sau al rădăcinii.
ANOMALII DE FORMĂ

FUZIUNEA
DENTARĂ care poate
fi parţială sau totală.
ANOMALII DE FORMĂ

• În fuziunea totală se
constată absenţa unui
dinte şi existenţa unui
dinte mult mai voluminos,
echivalent a doi dinţi
vecini. În fuziunea
realizată la nivelul
coroanelor şi a rădăcinilor
dintele apare cu o singură
cameră pulpară şi un
canal radicular unic.
ANOMALII DE FORMĂ

• În fuziunea
parţială se
realizează unirea
coroanelor sau
rădăcinilor
(concrescenţa
dentară) a doi dinţi
vecini.
FUZIUNE 21-22
ANOMALII DE FORMĂ

Geminaţia sau duplicarea dentară este o


anomalie care poate fi frecventă la incisivii
superiori, fiind parţială sau completă.
GEMINAŢIA

În duplicarea parţială
radiologic apare o coroană
mai voluminoasă, cu o
incizură pe marginea ocluzală
care se continuă cu un şanţ
vertical descendent, de-a
lungul zonei de unire a
coroanelor. Dintele poate
avea o rădăcină bifidă, o
coroană comună, o cameră
pulpară şi un canal radicular
în curs de diviziune.
GEMINAȚIE 3.1
GEMINAȚIA
ANOMALII DE FORMĂ

Concrescenţa
reprezintă unirea a 2
muguri dentari, la
nivelul rădăcinilor prin
intermediul cementului
radicular, rezultând
uneori o orientare
divergentă a dinţilor.
CONCRESCENŢA
CONCRESCENŢA
ANOMALII DE FORMĂ

Dens in dente sau


invaginaţia amelo-
dentinară apare de obicei
la incisivii laterali
superiori, unilaterală şi
corespunde unei invaginări
a smalţului în dentină care
radiografic apare ca o
„flacară de lumânare” într-
un dinte dismorfic.
DENS IN DENTE
DENS IN DENTE
ANOMALII DE FORMĂ

Taurodontismul este o
anomalie frecventă la
eschimoşi, care prezintă
o alungire exagerată a
camerei pulpare, cu
scurtarea evidentă a
rădăcinilor şi canalelor
radiculare, realizând un
aspect de „dinte fără
talie”
TAURODONTISMUL
TAURODONTISMUL
TAURODONTISMUL
Taurodontism la 16 şi 46
ANOMALII DE FORMĂ
Alături de modificările enumerate mai putem întâlni :

• dilacerări (absenţa alinierii rădăcinii în raport cu axul


coroanei secundară unui traumatism),

• rizaliza constituie rezorbţia parţială sau totală a rădăcinii


dinţilor temporari corespunzând unui fenomen fiziologic
(rizaliza dinţilor de lapte care preced erupţia unui dinte
definitiv),

• rezorbţia radiculară constituie rezorbţia radiculară


parţială sau totală a dinţilor definitivi cu caracter
patologic, post traumatică)
ANOMALII DE FORMĂ
Alături de modificările enumerate mai putem întâlni :

• rezecţia apicală este o intervenţie chirurgicală în care se rezecă


porţiunea apicală a unui dinte infectat după un abord chirugical
gingival,

• cuspizi anormali cu aspect de pintene vizibil la incisivii centrali,

• încurbări exagerate ale rădăcinilor,

• angulări exagerate ale rădăcinilor, care sunt foarte importante să fie


vizualizate radiografic şi care ajută mult în cazul tratamentelor
endodontice şi a extracţiilor dentare,

• perla de smalţ, care apare ca un nodul rotund de smalţ ataşat la


coletul unui dinte posterior.
Angularea apexului
premolarului 2 superior
DILACERAREA
DILACERĂRI ÎN SENS
VESTIBULOR-ORAL
PERLA DE SMALȚ
PERLA DE SMALȚ
PERLA DE SMALȚ
PERLA DE SMALȚ
ANOMALII DE STRUCTURĂ
DENTARĂ
Structura dentară poate fi modificată datorită
unor:

• defecte genetice:
o amelogeneza imperfectă,
o dentinogeneza imperfectă,
o odontodisplazia regională.
o displazia dentinei,

• defecte câştigate:
o sifilis congenital,
o avitaminoze, iradiere, etc.
Amelogeneza imperfectă
Amelogeneza imperfectă este o anomalie genetică a structurii
dentare care poate să apară sub trei forme:

• hipomaturitatea smalţului, cu defecte în creşterea finală şi în


maturarea cristalelor de smalţ, care fac ca el să apară mult mai fin
şi mai puţin opac, vizibil fotografic ca un defect parţial, care se
prezintă radiografic sub forma unui dinte cu o radioopacitate
scăzută a unei porţiuni a coroanei;

• hipoplazia smalţului sau hipoplazia brună ereditară, se manifestă


sub forma unui dinte cu smalţ de dimensiuni reduse, dintele având
o tentă brună dar o radioopacitate normală,

• hipocalcificarea smalţului constă în defecte în formarea iniţială a


cristalelor de smalţ si o creştere defectuasă, având o radioopacitate
scăzută.
Amelogeneza imperfectă
Amelogeneza imperfectă
Amelogeneza imperfectă
DENTINOGENEZA IMPERFECTĂ

Dentinogeneza imperfectă este o anomalie


genetică care interesează smalţul şi dentina,
realizând un aspect opalescent al dinţilor afectaţi,
cu coroane dismorfice şi obliterarea precoce a
camerei pulpare şi a canalelor radiculare.
Afecţiunea este adesea asociată cu osteogeneza
imperfectă.
DENTINOGENEZA IMPERFECTĂ
Dentinogeneză imperfectă radiografie retroalveolară
la premolarii mandibulari, cu corane dismorfice şi
obliterarea precoce a canalelor radiculare
ODONTODISPLAZIA

• (dintele “fantomă” sau dintele diafan) este tot


o anomalie genetică, rară, mai frecventă la dinţii
superiori, care au un aspect fantomatic, întârzieri
sau chiar absenţa erupţiei
Odontodisplazie. Copil de 9 ani cu radioopacitate scăzută
a dinţilor frontali din cadranul I si II, cu absenţa delimitării
smalţ-dentină şi cameră pulpară largă
VĂ MULȚUMESC!