Sunteți pe pagina 1din 58

TRANSPLANTUL OSULUI,

CARTILAJULUI, TENDONULUI
SI GRASIMII(BIOLOGIE SI
INDICATII TERAPEUTICE
TRANSPLANTUL DE GRASIME

Transplantul autolog de grasime = transfer heterotopic de celule grase +


stroma acestora
Clasificare:
1. Transplant liber de tesut adipos

2. Transplant de tesut adipos + derm ca suport = grefa dermo-


grasoasa

3. Transfer liber microchirurgical de tesut adipos

3. Injectare cu celule grasoase


Evolutia celulelor grase
transplantate
Doua teorii:
1. Teoria inlocuirii cu celule gazda - celulele grase transplantate sunt fagocitate
de histiocitele gazdei care astfel devin celule adipoase noi.
2. Teoria supravietuirii celulelor transplantate – cele vascularizate supraavietuiesc
iar cele nevascularizate sunt indepartate si NU inlocuite de catre histiocite.

In primele 3 zile de la aplicarea grefei, la nivelul acesteia exista o infiltrare


masiva cu celule inflamatorii printre care limfocite si eozinofile. Circulatia in
grefa se stabileste in aprox 4 zile dupa transplant in acelasi mod ca la grefa de
piele. Dupa aceste zile procesul de degenerare a grasimii debuteaza,
inregistrandu-se un maxim al acestuia la doua luni.
Grasimea care a supravietuit acestui proces de degenerare si care este
prezenta la 1 an de la transplantare, prezinta probabilitate crescuta de a
ramane stabila pe termen nelimitat.
Volumul final de grasime nu poate fi apreciat cu exactitate → tehnica standard
de supracorectare a defectului printr-un surplus de grasime de pana la 40%.
1. Transplantarea de tesut
adipos ca grefa libera
Recoltarea grasimii de la nivelul peretelui abdominal sau a
altui sit care se afla deja in aria unui camp chirurgical.

Indicatii:
- restaurarea conturului la nivelul defectelor fetei si a
gatului;
- obliterarea sinusului frontal denudat;
- acoperirea durei mater in interventii chirurgicale pe colana
lombara;
- grefa de tesut adipos ar bloca dezvolarea tesutului
cicatricial in canalul medular
2.Transplantarea de tesut
adipos ca grefa dermo-grasoasa
Tehnica:
1.trasarea elipsei de piele
2.ridicarea grefei sub forma unui bloc si prelucrarea
acesteia inclusiv dezepidermizarea
3.inchiderea zonei donatoare
4.insertia grefei la nivelul zonei receptoare sub
forma unui bloc
5. hemostaza riguroasa
6. hipercorectie moderata de 20%.
2.Transplantarea de tesut
adipos ca grefa dermo-grasoasa
Observatii:

- grefa trebuie adaptata formei si marimii defectului si


transferata ca o singura piesa de tesut;
- nu se freaca suprafata tisulara, aceasta se iriga cu
Ringer pt a preveni sangerarea;
- aproximativ 50% din greutate si volum se pierd la 1
an dupa transplantare → o hipercorectie de 20%
este in general bine tolerata de pacient;
- daca se pierde mai mult de 50% este indicata o noua
interventie.
2. Transplantarea de tesut
adipos ca grefa dermo-grasoasa
Indicatii: - 3 categorii → corectarea defectelor de contur;
→ asigurarea unei bariere intre piele si nervi;
→ prevenirea adeziunilor in jurul suprafetelor
de alunecare.

Exemple:
- acoperirea spatiului mort rezultat in urma enucleerii orbitei;
- corectarea defectelor de parti moi ( depresiunile retromandibulare
dupa rezectie de gl. parotida, asimetrie faciala congenitala)
- acoperirea nervilor si tendoanelor;
- marirea buzelor;
- inchiderea fistulelor palatine;
- tratamentul cosmetic al atrofiei primului spatiu comisural;
3.Transfer liber
microchirurgical de oment mare
Singurul lambou ce contine doar grasime care poate fi
transplantat microchirurgical – omentul mare.
Vascularizatie: - artera gastroepiploica stanga;
- artera gastroepiploica dreapta;
Avantaje:
- existenta certitudinii volumului de tesut transferat;
- scaderea numarul de interventii necesare pentru
reconstructie;
Utilizari :
- hemiatrofia faciala;
- microsomii craniofaciale;
- augmentare mamara;
 A,Pacient adult cu microsomie hemifaciala dreapta si defecte tisulare semnificative.
 B, Imagine intraoperatorie a aceleasi paciente dupa recoltarea lamboului de oment mare.
Acesta va fi intins la nivelul ariei faciale, unde va fi introdus sub pielea pacientei dupa
anastomoza vasculara.
 C, Rezultat postoperator dupa 11 luni.
4.Injectarea de grasime libera

Tehnica de recoltare:

 Injectarea prin incizii de bisturiu a unei solutii de


Ringer lactat cu adrenalina 1:400.000 inainte de
recoltare;
 Atasarea unei seringi de 10 ml Luer-Lok la o canula
cu doua orificii pentru lipoaspiratie;
 Grasimea aspirata prin presiune negativa este
cetrifugata la 3000 rpm timp de 2-3 minute sau
lasata sa se separe prin sedimentare;
 Materialul centrifugat se diferentiaza in 3 straturi, cel
intermediar este cel care va fi folosit;
 Grasimea centrifugata este transferata unor
seringi Luer-Lok de 1 sau 3 ml care se ataseaza
unei canule cu varf bont pentru injectare;
 Efectuarea unor incizii de 1 sau 2 mm si
avansarea canulei prin tesuturi;
 Injectarea grasimii in timpul retragerii canulei;
 Fiecare injectare trebuie plasata intr-un nou
tunel, iar grasimea este depozitata ca “boabele
de mazare intr-o pastaie”, cu evitarea
configuratiilor sferice sau alungite.
 Grasimea este plasata prin sute de introduceri ale
canulei cu varf bont si este depozitata pe mai
multe niveluri;
 Augmentarea la nivelul regiunii malare sau
mandibulare se face initial imediat langa os, apoi
sunt introduse suferficial alte straturi de grasime;
 Grasimea injectata contine si alte substante care
se vor resorbi (sange, ulei) → compesate prin
surplus de material injectat;
Indicatii

 Augmentarea tesutului subcutanat unde exista atrofie sau defect tisular;


 Augmentarea faciala: - augmentarea obrajilor;
- corectarea pliului nazo-labial;
- augmentarea buzelor;
- augmentarea regiunii malare;
 Depresiuni sau deficite de grasime in cadrul sindroamelor de lipodistrofie;
 Depresiunile rezultate in urma lipoaspiratiei la nivelul peretelui abdominal,
flancurilor, feselor, coapselor pot fi reduse prin injectarea grasimei;
 Augmentarea corzilor vocale;
 Tratamentul incontinentei sfincteriene prin injectare periananala;
 Augmentarea penisului;
 Augmentarea sanilor prin injectarea grasimii – rezultate nesatisfacatoare →
calcificari si scaderea volumului de grasime injectat.
Complicatii:
- necroza pielii;
- infectie;
- embolie grasoasa → orbire (embolia
ramurilor arterei oftalmice);
→ AVC (embolia carotidei
interne);
- pseudochisturi liponecrotice gigante –
augmentarea mamara;
- deformari ale penisului.
Transplantul de cartilaj

Cartilajul – alcatuire:
 celule (condrocite)
 matrice – substanta fundamentala
(condromucoproteine);
- fibre (elastina si colagen).

Clasificarea cartilajelor - in functie de


caracteristicile matricei cartilagioanse:
1. Cartilaj hialin
2. Cartilaj elastic
3. Cartilaj fibros
Cartilajul hialin – bogat in colagen tip III
 pe suprafata articulara a oaselor;
 in consistenta laringelui, traheii, bronhiilor, aripilor
nazale, septului nazal.

Cartilajul elastic - bogat in elastina


 ureche externa;
 epiglota;
 parti din laringe.

Cartilajul fibros – bogat in colagen tip I


 discuri intervertebrale;
 tendoane;
 ligamente.
Generalitati:

 grefele autologe de cartilaj – inerte la stresul


functional la care sunt supuse ( nu suporta
modificari);
- supravietuire indelungata fara
modificarea formei si a volumului;
- cresc in dimensiuni odata cu
organismul;
- se resorb doar in cazul in care
patul receptor e compromis vascular (ex.
iradiere).
Transplantul de cartilaj
Cartilajul auricular
- portiuni importante din cartilajul concal pot fi recoltate pentru a fi
folosite drept grefa de cartilaj sau ca grefa compozita ( piele,
pericondrium si cartilaj)
- recoltare usoara sub anestezie locala;
- se poate recolta o parte din conca si din helix;
- usor de modelat;
- in cazul grefelor cu pericondrium pot aparea rezultate clinice
proaste din cauza tendintei acestuia de a se rasuci (contrar celor
fara pericondrium);

Utilizare
- rinoplastii primare si secundare;
- reconstructie partiala de ureche;
- mentinerea deschisa a tubului auditiv;
- reconstructie tars;
- reconstructie mamelon;
- simularea glandelor Montgomery.
Transplantul de cartilaj
Cartilajul nazal

Septul nazal
Se pot recolta: - grefa de cartilaj – prin disectie
submucoasa( utilizata in rinoplastia primara si
secundara);
- grefa compozita condro-mucoasa(
in reconstructia pleoapei);

Prevenirea deformarii nazale se face prin


conservarea unui segment de sept in forma de
“L” pentru a asigura suport nazal.
Transplantul de artilaj

Cartilajul costal
- disponibil in cantitati mari;
- poate fi modelat cu usurinta in diferite forme
pentru diverse utilizari.
Dezavantaje
- recoltarea sa necesita o procedura invaziva;
- la varstnici calcificarea cartilajului face dificila
modelarea.
Transplant de cartilaj

Utilizari:

 in asociere cu grefa de coasta pentru reconstructia ram


mandibular si a articulatiei temporo-mandibulare;
 refacere a unor deformitati majore (ex. refacerea conturului
fetei);
 corectia nasului in sa;
 reconstructia totala de ureche;
 augmentarea barbiei;
Transplantul de cartilaj

Grefe autologe de pericondru → transferul


de pericondru pentru a genera cartilaj nou in
zonele receptoare
 Utilizate in reconstructia traheii si a articulatiilor;
 Ex. ankiloza postraumatica a AMF la tineri*
(suprafata condrogenica a pericondrului se pune
catre suprafata articulara, desi experimental s-a
demonstrat ca nu are importanta orientarea
grefei);
* la batrani scade potentialul neocondrogenic al
pericondrului – utilizare redusa.
Transplantul de cartilaj

Grefe pericondrocutanate

 in reconstructia faciala a unui defect ce necesita


acoperire si suport;
 exemple - acoperirea unui defect nazal in care
mucoasa e intacta;
- reconstructia conductului auditiv extern;
- reconstructia ploapei;
- ectropion sever.
 zona donatoare: conca +- foseta triunghiulara → grefa
cu dimensiuni de pana la 2,5 x 3 cm.
Transplant de cartilaj
Homogrefele

 durata de viata: autogrefe>alogrefe>xenogrefe;


 antigenitate scazuta:
- asemanatoare corneii si epidermului;
- raspunsul imun al gazdei apare tardiv pentru ca celulele cartilajului
(condrocitele) nu sunt expuse sistemului imun al gazdei, fiind protejate de o
matrice groasa, fara aport vascular ;
Evolutie:
 imediat favorabila – celulele fiind acoperite de o matrice groasa fara canale
vasculare, supravietuiesc intr-un microclimat asupra caruia nu apare reactia de
rejet din partea organismului gazda;
 ulterior apare deteriorarea celulelor si implicit a grefei, astfel:
- la 2 ani – raman 55% din grefa de cartilaj;
- la 6 ani – raman 15%, grefa resorbindu-se partial si fiind invadata de tesut fibros;
Transplant de cartilaj
Homogrefele de cartilaj

Exista 2 categorii:
- proaspete – indicatie redusa (reconstructia pavilionului
auricular la copiii cu aplazie, cu grefa recoltata de la mama);
- conservate – de la cadavru in primele 6h de la deces, se
conserva in mertiolat de Na;
- in lipsa suportului vascular, acestea se distrug.

Avantaje: - scad timpul operatiei, suprimand interventia chirurgicala


de recoltare a grefei.

Dezavantaje: - rezultate pe termen lung slabe datorate resorbtiei.


Transplant de cartilaj

Tehnici de prezervare
- refrigerare la 3-5 ⁰C, intr-un mediu umed,
unde pot fi pastrate aproximativ 7 zile;
- crioprezervare in solutii de glicerol sau dimetil
sulfoxid;
- liofilizare – permite pastrarea pe termen lung;
- iradiere.
Transplant de os

Clasificare:
1. Autogrefe de os

 cele mai utilizate;


 os spongios – iliac, tibial;
 os cortical – tablia externa a craniului;
 os cortico-spongios – osul iliac;
Transplantul de os
Generalitati

 la cateva zile de la transplantarea grefei osoase aceasta


sufera o resorbtie gradata si e inlocuita prin substitutie
lenta cu os nou, viabil, pornind de la nivelul capetelor
osoase cu care grefa vine in contact →osteoconductie;
 la suprafata grefei pot supravietui celule cu proprietati
osteogenice (rol in inlocuirea portiunii centrale, necrotice a
grefei cu os nou);
 prezenta unui hematom are efect nefast asupra suprafetei
pt ca impiedica difuziunea intre grefa si patul receptor;
 se prefera grefa de os spongios pentru ca aceasta contine
mai multe celule cu rol in osteogeneza comparativ cu osul
compact.
Transplantul de os

2. Homogrefele de os

 fragmente de os complet, prelevate de la cadavre (<


6 h de la deces) sterilizate prin radiatii ionizante;
 produc rar reactii antigenice daca sunt fixate corect;
 alogrefele de os primare sunt mai bine tolerate decat
cele secundare care dezvolta reactie rapida si
violenta, celulele limfatice distrugand celulele
osteoformatoare de la nivelul grefei secundare;
 grefa se comporta ca una de tesut autolog si este
inlocuita progresiv de tesut osos al gazdei;
Transplantul de os

3. Heterogrefele
 corali → carbonat de calciu (aragonit) –
prelucrat pentru a fi folosit ca substituient
osos;
→ se resoarbe complet si este inlocuit
progresiv de os viu neoformat, asemanator
osului receptor.
Transplantul de os
Indicatii:

 Defecte osoase ca urmare a:


- traumatismelor;
- fracturilor cominutive;
- fracturilor cu consolidare tardiva sau neconsolidate;
- exciziei tumorilor benigne si maligne;
 Reconstructia functiei si deficientelor de contur ale
scheletului craniofacial;
 Artrodeze;
 Alungirea membrelor;
Transplantul de os

Grefa de os spongios vs. Grefa de os compact

1. Grefa de os spongios – caracteristici:


• rezistenta si suport structural mai reduse decat in
cazul celei de os compact;
• proprietati osteogene, osteoinductive si
osteoconductive mai mari decat la grefa corticala;
• se integreaza mai repede si se vascularizeaza mai
usor (3 saptamani);
• indicate pentru defecte de 5-6 cm in zonele care nu
sunt expuse la stres functional (zone de presiune);
Transplantul de os

 Zone tipice de recoltare a grefei de os


spongios:
→ creasta iliaca;
→epifiza tibiala superioara;
→ radiusul distal.
Transplantul de os

2. Grefa de os cortical - caracteristici:


• proprietati osteogene limitate;
• mai putin osteoconductoare si osteoinductoare;
• se bazeaza pe imbibitia plasmatica din zona
receptoare pentru mentinerea viabila a
osteocitelor din stratul extern;
• incorporarea si revascularizarea dureaza mai
mult decat in cazul grefelor spongioase → 1-2
luni;
• confera suport structural imediat;
Transplantul de os

• capabile sa substituie defecte de pana la 12


cm lungime;
• trebuie modelate pentru a intra perfect in
defect → fixare rigida pentru a evita fractura
grefei in curs de vindecare;
Zone donoare tipice:
- fibula;
- coasta;
- creasta iliaca.
Transplantul de os
Grefa de creasta iliaca – caracteristici:

- cel mai frecvent loc de prelevare a


unei grefe cortico-spongioase;
- se pastreaza forma crestei iliace;
- trebuie evitata elongarea n.
cutanat femural lateral pentru a
impiedica modificarile senzitive in
teritoriul deservit de acesta;
- conservarea insertiei muschilor
abdominali si fesieri pe creasta
iliaca;
- in functie de cantitatea de os
prelevata trebuie pastrate
corticala externa, interna sau
ambele corticale ale aripii laterale;
Transplantul de os

- prelevarea in portiunea anterioara a crestei iliace


este mai usoara, insa se poate preleva mai mult
os de la nivelul parti posterioare;
- poate fi prelevata o grefa de:
→ 6 x 10 cm daca include corticala interna;
→ 5 x 8 cm daca include corticala externa;
- anterior - prelevarea trebuie sa se opreasca la 3
cm posterior de spina iliaca antero-superioara;
- posterior – prelevarea trebuie sa se opreasca la 4
cm anterior de spina iliaca postero-superioara
pentru a evita lezarea articulatiei sacroiliace.
Transplantul de os
Tehnica chirurgicala in abordul anterior
 pacientul este pozitionat in decubit dorsal cu
un sul sub sold;
 se marcheaza spina iliaca antero-superioara si
tuberculul crestei iliace;
 incizia se efectueaza peste creasta iliaca,
avand o lungime de 6-10 cm si este prelungita
pana la os;
 nu este necesara disectia subcutanata;
 expunerea osul spongios prin retractarea
foitelor mediala si laterala ale crestei iliace;
 recoltare;
 hemostaza;
 inchidere prin sutura cu fire metalice a celor
doua foite corticale;
 se inchid muschii, tesutul subcutanat si pielea
in mai multe straturi.
Transplantul de os

Tehnica chirurgicala in abordul posterior al


crestei iliace
 pacientul este pozitionat in decubit ventral
sau dorsal;
 trebuie evitata lezarea nervilor cluneali;
 in rest, tehnica este similara;
Transplantul de os

 Complicatii:
 sangerarea osului spongios → hematom;
 lezarea ligamentului inghinal → hernie ;
 lezarea fasciei lata, muschiului tensor al fasciei lata,
muschilor fesieri;
 disconfort crescut cand este indepartata toata
grosimea crestei iliace(< cand se conserva tablia
externa);
 parestezii in regiunea nervului cutanat femural lateral
– fata laterala a coapsei;
 ruptura firelor;
 formarea unei burse;
 schiopatare.
Grefa de tibie
- utilizata rar;
- dureri;
- fracturi patologice
Indicatii: - defect de mandibula;
- refacere contur orbita;
- reconstructia nasului.

Grefa din olecran


 sit donator secundar atat pentru grefa de os spongios cat si pentru
grefa de os compact;
 osul compact al olecranului poate utilizat in reconstructia nasului ca
alternativa a grefei de os compact a cutiei craniene;
 de asemenea olecranul poate fi utilizat ca sit donator de os
spongios – in cantitate mica (2-3ml);
 periostul si cortexul se perforeaza cu un osteotom sau cu un
burghiu;
 osul spongios poate fi prelevat cu o chiureta;
Grefa de coasta

 grefa simpla sau vascularizata;


 se integreaza usor;
 dezavantaje: oase fragile, nu permit fixarea cu
suruburi; cantitate de os spongios ce poate fi
recoltata este redusa;
 cel mai frecvent sunt folosite coastele 5 si 7(se sare
o coasta, nefiind prelevate doua coaste
consecutive, pentru a pastra conturul si
stabilitatea peretelui toracic);
 prelevarea se face cu pacientul in
decubit dorsal sau lateral;
 incizia trebuie pozitionata deasupra
coastei de prelevat sau deasupra
coastei care nu va fi prelevata
(pozitionata intre doua coaste care
urmeaza a fi prelevate);
 se incizeaza periostul longitudinal
pana la jonctiunea costo-condrala;
 se ridica osul subperiostal pana la
jonctiunea costo-condrala;
 se prefera prelevarea unui segment
lung dintr-o coasta decat prelevarea
a doua fragmente mai mici din doua
coaste;
 daca este necesar → includerea de
cartilaj in prelevare;
 dupa prelevare plaga se iriga pentru
a evidentia eventuale scurgeri de
aer;
 inchiderea plagii in straturi.
Complicatii:
 pneumotorax;
 deformarea peretelui toracic;
 dureri respiratorii;
 sangerare;
 scolioza.
Grefa de calvarie

 grosime medie 7 mm ( 3-12mm);


 poate fi : partiala (tablia externa) ;
totala;
 la copii osul e subtire, iar utilizarea lui ca grefa nu se
face mai devreme de adolescenta;
 locul corticotomiei trebuie sa fie la cel putin 1 cm
distanta de sutura coronala si la mai mult de 1,5 cm de
sutura sagitala;
 evitarea lezarii sinusului sagital;
 incizie coronala prin scalp si galee, se incizeaza
pericraniul si se ridica grefa.
 Indicatii:
- reconstructia nasului;
- reconstructia orbitei;
- reconstructia etajului mediofacial;
- acoperirea defectelor calvariei.

Complicatii:
- sangerare din sinusurile venoase;
- leziunea durei;
- parestezii;
- hematom scalp;
- neregularitatea calvariei;
- infectie;
- leziuni cerebrale – foarte rare;
- scurgere LCR;
Grefe de os vascularizate

 nu depind de vascularizatia zonei receptoare;


 se folosesc in cazul: - iradierii prealabile a patului receptor;
- traumatisme extensive cu pierdere tisulara
compozita;
- cicatrice cronice;
- nonunirea oaselor;
- osteomielita;
- necroza avasculara;
- chirurgie oncologica;
 au rezultate superioare celor nevascularizate;
 procesul de remodelare a osului este scazut, mentinandu-se o cantitate
superioara de masa osoasa comparativ cu cele nevascularizate ;
 creste fluxul sanguin in zonele recipiente compromise;
 se pot folosi ca lambouri compozite;
 au potential de crestere atunci cand este inclus si cartilaj de crestere;
Grefa de creasta iliaca vascularizata
 poate fi prelevata impreuna cu pielea;
 lambou cutaneo-osos → reconstructie
mandibulara;
 aport vascular: - pe artera circumflexa iliaca
superficiala – 7x3 cm;
- pe artera circumflexa iliaca
profunda – 13 x 10 cm.
Grefa vascularizata de fibula

 Indicatii: - reconstructia mandibulei (sursa donatoare


primara de os);
- reconstructia defectelor mediofaciale;
- defecte ale oaselor lungi (ex. defect radius dupa
traumatism);
- neconsolidarea oaselor;
 vascularizatie – ram nutritiv osos din pediculul peronier si
prin artere periostale;
 pot fi ridicati si muschi (solear, peronieri sau flexor lung al
halucelui);
 lungimea de prelevat poate fi cuprinsa 5-25 cm - reprezinta
situl donator de preferat pentru lambouri libere cu os lung;
 poate fi prelevat cu un lambou fasciocutan de 10 x 20 cm;
Avantaje
- aport vascular excelent;
- volum osos crescut;
- morbiditate scazuta a sitului donor;
- poate fi prelevat impreuna cu
pielea supraiacenta.

Dezavantaje
- disectie dificila;
- lezarea nervului peronier;
- pedicul vascular relativ scurt (daca
este necesara lungimea maxima a
osului);
- vindecare dificila a zonei
donatoare;
Complicatii:
o frecvente;
o instabilitatea gleznei;
o durere persistenta;
o dehiscenta plagii;
o intarzierea vindecarii grefei de piele pe zona
donoare daca a fost prelevata paleta cutanata.
Grefa vascularizata de scapula

 poate fi asociata cu diverse lambouri;


 osul poate fi transferat avand ca aport vascular:
- artera circumflexa scapulara (lambou scapular sau parascapular osteocutan);
- artera angulara → ramura a arterei toraco-dorsale
→ varful scapulei;
- din artera cervicala transversa → lambou insular ce cuprinde spina scapulei
pe care se insera m. trapez;
Indicatii: - reconstructia maxilarului;
- reconstructia orbitei;
- reconstructia mandibulei → optiune secundara;
 Complicatii:
- in timpul disectiei muschii rotunzi mare si mic se sectioneaza → aparitia
instabilitatii umarului;
- scapula alata → prin sectionarea m. serratus anterior;
- cicatrice extinsa;
Grefa de coasta vascularizata
o vascularizatia asemanatoarea cu a oaselor late;
o vascularizare prin arterele intercostale posterioare
(intra in os imediat dupa jonctiunea
costovertebrala) si vasele periostale (cu diferite
surse vasculare);
o pielea si muschii supraiacenti pot fi tranferate cu
osul;
Indicatii: - reconstructia mandibulara;
- defecte ale conturului scalpului;
Grefa vascularizata de radius

 din portiunea distala a radiusului;


 vascularizatie – ram din artera radiala;
 utilizat ca lambou compozit;
 imobilizarea membrului superior timp de 2
saptamani dupa prelevare → risc de fractura;
Lungimea maxima a unui transplant osos liber
transferat
- peroneu 5-25 cm;
- creasta iliaca 5-15 cm;
- radius 10-12 cm;
- metatarsian II 7-8 cm
- coasta 12 cm.
Va multumesc!