Sunteți pe pagina 1din 14

Dreptul

familiei
Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care
reglementează raporturile personale și patrimoniale ce izvorăsc din
căsătorie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu
raporturile de familii, în scopul ocrotirii și întăririi familiei.
Altfel spus Dreptul Familiei reprezintă ansamblul normelor juridice
aplicabile relațiilor dintre persoanele unite prin filiație (de exemplu, un
copil și mama sau tatăl său) sau prin căsătorie (sau parteneriat declarat).
Dreptul
familiei
abordează de
exemplu
căsătoria,
divorțul,
adopția copiilor,
diverse
chestiuni
referitoare la
răspunderea
părintească
(încredințarea
copiilor, dreptul
de vizită, etc.).
Familia În sens juridic, familia
desemnează grupul de
persoane între care
există drepturi și
obligații, care izvorăsc
din căsătorie, rudenie
(inclusiv adopția),
precum și din alte
raporturi asimilate
relațiilor de familie.
Astfel, familia este o
realitate juridică prin
reglementarea ei de
către lege.
Familia îndeplinește o serie de funcții, în cadrul societății:
-funcția reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane
-funcția economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice și a
bunurilor soților
-funcția educativă, prin educația realizată în cadrul ei, strîns legată de cea
realizată în societate.
Raporturile de familie pot fi:
-raporturile de căsătorie
-raporturi ce rezultă din rudenie
-raporturi ce rezultă din adopție
-alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite
privințe
Căsătoria Căsătoria este
uniunea liber
consimțită între
un bărbat și o
femeie, încheiată
potrivit
dispozițiilor
legale, cu scopul
de a intemeia o
familie și
reglementată de
norme
imperative ale
legii.
Condițiile de fond ale căsătoriei:
-diferența de sex;
-vîrsta legală pentru căsătorie (vîrsta matrimonială).
Nulitatea căsătoriei intervine ca sancțiune a nerespectării unora dintre cerințele
prevăzute de legea cu privire la încheierea căsătoriei. Ca și în dreptul comun,
nulitatea căsătoriei poate fi absolută sau relativă. În ceea ce privește distincția
între aceste feluri de nulități există deosebiri față de dreptul comun. Căsătoria
poate fi declarată nulă numai prin hotărîre judecătorească.
Căsătoria
înceteaza prin:
- moartea unuia
dintre soți;
- declararea
judecătorească a
morții unuia dintre
soți;
- recăsătorirea
soțului celui ce
fusese declarat
mort.
Desfacerea
căsătoriei are loc
prin hotărîre
judecătorească.
Căsătoria se poate
desface prin
divorț, dacă există
motive temeinice
care au vătămat
grav raporturile
dintre soți și
căsătoria nu mai
poate continua.
În cazul în care
divorțul nu se
poate realiza prin
acord, temeinicia
motivelor de divorț
se apreciază de la
caz la caz.
Divorțul poate fi pronunțat pe baza acordului ambilor soți dacă sunt
îndeplinite următoarele condiții:
- pînă la data cererii de divorț a trecut cel puțin un an de la încheierea
căsătoriei;
- nu există copii minori rezultați din căsătorie.

mulțumesc
pentru
atenție!