Sunteți pe pagina 1din 19

Holocaustul

Evreiesc

Elaborat :
Gușan Veronica
Cuvântul original
grecesc holókauston
provine din termenul
ebraic 'olah, care
înseamnă ardere
completă, desemnând
o veche practică
sacrificială iudaică în
care bucăţi de animale
sau plante erau arse
pe altar în onoarea lui
Iahve (Elohim) căruia,
după "A treia carte a
lui Moise", Leviticul,
îi era plăcut acest
miros.
Partidul Nazist (NSDAP), condus de Adolf Hitler a venit la putere în Germania
pe 30 ianuarie 1933. Doctrina acestui partid era profund antisemită. O dată cu
venirea naziştilor la putere a debutat persecuţia şi exodul celor 525.000 de evrei
din Germania. În autobiografia sa, Hitler îşi afirmase deschis ura faţă de evrei, şi
a dat ample avertismente cu referire la intenţiile lui de a-i elimina din viaţa
politică, culturală şi intelectuală a Germaniei.
În 1935, Hitler a
introdus Legile de la
Nurnberg, care i-au
privat pe evreii germani
de cetăţenie şi de toate
drepturile civile. În aşa
numita Noapte de
cristal, pe 9 noiembrie
1938, evreii au fost
atacaţi şi proprietăţile
lor vandalizate în toată
Germania. Aproximativ
100 de evrei au fost
ucişi, şi alţi 30.000
trimişi în lagărele de
concentrare.
Evenimente similare au
avut loc în Austria, în
special în Viena. După
invadarea Poloniei,
naziştii au înfiinţat
ghetouri în anii 1941 şi
1942 în care erau
obligaţi să trăiască
evreii, până când erau
în cele din urmă trimişi
în lagărele de
exterminare sau ucişi.
Ghetoul din Varşovia
era cel mai mare, iar
ghetoul din Łódź era al
doilea.
. Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgentă pentru nazişti după
septembrie 1939, când au ocupat jumătatea vestică a Poloniei, unde trăiau mulți
evrei, astfel că începând cu 1 noiembrie 1941, au fost construite primele lagăre de
exterminare: Belzec, Sobibor, Treblinka. Execuţiile în masă ale evreilor au început
în anul 1942 cînd a fost adoptată Soluţia finală a problemei evreieşti.
. Germanii au creat
două tipuri de lagăre:
cele de exterminare:
Auschwitz II, Belzec,
Chelmno, Sobibor,
Treblinka şi cele de
concentrare: Dachau
şi Belsen localizate
mai ales în Germania
şi folosite ca locuri de
încarcerare şi muncă
forţată pentru diferiţi
duşmani ai regimului
nazist (cum ar fi
comuniştii sau
homosexualii).
În toate lagărele naziste numărul morţilor a fost mare, din cauza înfometării,
bolilor şi extenuării, dar numai lagărele de exterminare au fost construite anume
pentru exterminări în masă.. O metodă des utilizată în uciderea evreilor a fost
gazarea cu cyclon B.
O altă trăsătură
distinctivă a fost
efectuarea, la scară
largă, a
experienţelor
medicale pe deţinuţi.
Medici germani au
efectuat astfel de
experimente în
lagărele de
concentrare. Cel
mai celebru dintre
aceşti medici a fost
dr. Josef Memgele,
care a lucrat la
Auschwitz.
Printre experimentele sale se numărau punerea subiecţilor în camere cu presiune,
testarea de medicamente pe ei, îngheţarea lor, tentative de schimbare a culorii
ochilor prin injectarea de substanţe chimice în ochii copiilor, diverse amputări şi
alte operaţii brutale.
Situația evreilor în
teritoriile cedate de
România. În regiunile
cedate Ungariei
(Transilvania de nord),
armata amiralului
Horthy, « Legionarii »
maghiari și « Baroșii au
ucis sau predat
Germaniei naziste circa
120.000 de evrei care
fuseseră cetățeni români
înainte de război, adică
80 % din populația
evreiască din acest
teritoriu.
În acelea cedate U.R.S.S.-ului ( Bucovina de nord și în Basarabia), Evreii nu au
fost persecutați ca atare de noile autorități sovietice, dar cei dintre ei care erau
negustori, având magazine și case, precum și cei care fuseseră salariați ai statului
român, au fost deportați spre Kazakhstan ca exploatatori ai norodului sau ca
lachei ai ocupantului burghezo-moșieresc român.
Situația evreilor în
teritoriul rămas sau
devenit românesc. Ca în
toată Europa sub
influență germană, în
România atât legionarii
(până în ianuarie 1941)
cât și guvernul
Antonescu socotesc evreii
ca fiind responsabili de
corupția antebelică și de
criza economică. Ca și
țiganii, ei îi sunt
prezentați populației ca
fiind dăunători națiunii
și paraziți.
Nu în limitele teritoriale ale României propriu-zise, unde se aplicau legile civile, au
fost comise cele mai mari crime, ci în Transnistria, teritoriu sub administrație
militară, anexat formal de România. Crimele au fost comise din ordin, pe militarii
șovăielnici așteptându-i aspre pedepse, cum reiese clar din declarațiile mareșalului
Antonescu.
Măcelul de la Odesa
Еste cea mai mare crimă săvârșită vreodată de armata română. El a avut loc șase
zile după intrarea trupelor române în Odesa, în urma asasinării generalului
Glogojanu. Succesorul lui, generalul Trestioreanu, a replicat spânzurând
aproximativ 5000 de persoane chiar în ziua și noaptea următoare (de felinare și
balcoane), în majoritate evrei, deoarece partizanii, care cunoșteau perfect
canalizarea orașului, erau mult mai greu de prins.
La data de 23 octombrie,
19.000 de evrei au fost
arestați pe cartiere și
deținuți în hangare, biserici
și săli publice. Sute dintre ei,
poate mii au fost împușcați
cu mitraliera apoi stropiți cu
benzină și arși, iar în ziua
următoare alte câteva mii au
fost conduși în afara
orașului în șanțurile
defensive și acolo împușcați
cu mitraliera câte 40 sau 50
laolaltă, fiind acoperiți cu
pământ pe măsură ce se
prăvăleau în șanțuri.
Până la sfârșitul lui 1944, soluția finală fusese derulată. Acele comunități evreiești
ușor accesibile regimului nazist fuseseră exterminate în proporții de la peste 90% în
Polonia, până la aproximativ 25% în Franța. În luna mai, Himmler anunța într-un
discurs că "problema evreiască din Germania și din țările ocupate a fost rezolvată.
În 1945, țntreaga cultură
laică și religioasă a evreilor
din Europa fusese distrusă
și 6 milioane de evrei
fuseseră exterminați.
Dintre aceștia, aproximativ
1.5 milioane erau copii.
După război Aliații au
organizat la Nurenberg, în
Germania, un Tribunal
Militar Internațional
pentru a-i judeca pe liderii
naziști care
supraviețuiseră, pentru
crime de război și crime
împotriva umanității.
Mulțumesc
pentru
atenție!