Sunteți pe pagina 1din 15

PROIECT LA DISCIPLINA

TRASABILITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

TRASABILITATEA MIERII DE
ALBINE

MASTERAND,
MIHĂILĂ LARISA ELENA
DEFINIȚII ȘI CONCEPTE
Conform Codex Alimentarius, trasabilitatea/urmărirea produsului
reprezintă capacitatea de a urmări mișcarea produsului alimentar de-a lungul
etapelor specifice de producție, procesare și distribuție.
Conform ISO 9001:2008 trasabilitatea este capacitatea de a regăsi
istoricul, realizarea și amplasarea (locația) a ceea ce face obiectul unei examinări.
Dacă ne referim la produse atunci această definiție presupune posibilitatea de a
regăsi, dupa caz, originea materialelor, componentelor și produselor încorporate în
produsul finit, istoricul realizării produsului și/sau amplasarea acestuia după
livrare. Ca urmare, un sistem de trasabilitate înregistrează şi urmărește parcursul de
producție, începând cu preluarea de la furnizori a produselor, pieselor şi
materialelor, trecând prin prelucrarea acestora şi distribuirea lor ca produse finite.
Conform Reg. (CE) Nr. 178/2002, trasabilitatea reprezintă capacitatea de
a depista și urmări un aliment, o hrană pentru animale, un animal producător de
alimente sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie
încorporată într-un aliment sau într-o hrană pentru animale pe parcursul tuturor
etapelor de producție, prelucrare și distribuție.
CONFORM REG. (CE) NR. 178/2002 – ARTICOLUL 18

Trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a animalelor de la


care se obțin produse alimentare și a oricărei alte substanțe destinată sau prevăzută a fi
încorporată într-un produs alimentar sau în hrana pentru animale se stabilește pentru toate
etapele producției, prelucrării și distribuției.
Operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în domeniul hranei
pentru animale trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați
cu un produs alimentar, o hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse
alimentare sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs
alimentar sau hrană pentru animale.
În acest scop, acești operatori dispun de sisteme și proceduri care permit ca
aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere.
Operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în domeniul hranei
pentru animale dispun de sisteme și proceduri pentru identificarea celorlalte societăți către
care au fost furnizate produsele lor. Aceste informații sunt puse la dispoziția autorităților
competente, la cerere.
Produsele alimentare sau hrana pentru animale care sunt introduse pe piață sau
este de așteptat să fie introduse pe piață în Comunitate sunt etichetate sau identificate în
mod corespunzător pentru facilitarea trasabilității lor, prin documentație sau informații
adecvate, în conformitate cu cerințele relevante ale dispozițiilor mai speciale.
CONFORM REG. (CE) NR. 178/2002 – ARTICOLUL 19
În cazul în care un operator din sectorul alimentar consideră sau are
motive să creadă că un produs alimentar pe care l-a importat, produs,
prelucrat, fabricat sau distribuit nu satisface cerințele privind siguranța
produselor alimentare, el inițiază de îndată procedurile pentru retragerea
produsului alimentar respectiv de pe piață în cazul în care produsul
alimentar a ieșit de sub controlul imediat al respectivului operator inițial și
informează despre aceasta autoritățile competente. În cazul în care
produsul ar putea să fi ajuns la consumator, operatorul informează, în mod
eficient și precis, consumatorii în legătură cu motivul retragerii acestuia și,
dacă este necesar, retrag de la consumatori produsele care le-au fost deja
furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente pentru realizarea unui
nivel ridicat de protecție a sănătății.
Un operator din sectorul alimentar responsabil pentru activități de
vânzare cu amănuntul și distribuție care nu afectează ambalarea,
etichetarea, siguranța sau integritatea produselor alimentare inițiază, în
limitele activităților sale, proceduri de retragere de pe piață a produselor
care nu satisfac cerințele de siguranță a produselor alimentare și participă
la procesul de siguranță a produselor alimentare transmițând mai departe
informațiile necesare pentru trasabilitatea unui produs alimentar,
cooperând la acțiunile întreprinse de producători, prelucrători, fabricanți
și/sau autoritățile competente.
Un operator din sectorul alimentar informează de îndată
autoritățile competente dacă el consideră sau are motive să creadă că un
produs alimentar care este introdus pe piață poate fi dăunător pentru
sănătatea umană. Operatorii economici informează autoritățile
competente în legătură cu acțiunile întreprinse pentru prevenirea
riscurilor asupra consumatorului final și nu împiedică sau descurajează
orice persoană să coopereze, în conformitate cu legislația internă și
practica legală, cu autoritățile competente, în cazurile în care aceasta ar
putea preveni, reduce sau elimina un risc rezultat dintr-un produs
alimentar.
Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile
competente la acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea
riscurilor prezentate de un produs alimentar pe care ei îl furnizează sau
l-au furnizat.
IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII PENTRU O ORGANIZAȚIE

Identificarea produselor și componentelor acestora este


importantă mai ales pentru companiile cu producție de serie
dar este indispensabilă și companiilor care au producție de
serie mică și unicate.
Trasabilitatea unui produs este importantă din
următoarele motive:
previne pierderea de sub control a produselor pe durata
ciclului de fabricaţie;
facilitează separarea şi retragerea produselor defecte;
asigură prelucrarea numai a produselor sau a componentelor
care respectă specificaţiile, nu şi a celor neconforme;
facilitează procesul analizării defecţiunilor şi întreprinderea
unor acţiuni corective;
Activităţile pot fi controlate doar dacă este clar care este
starea produsului. Identificarea clară a produsului poate evita
neînţelegerile cu privire la ce sa întâmplat cu produsul şi ce urmează
să se întâmple. De exemplu, în zona de primire a unei firme de
producţie toate materialele, componentele, produsele etc. ar trebui să
fie marcate ca urmare a inspecţiei de primire. În industria de servicii,
această cerinţă poate avea o importanţă similară. De exemplu, un
serviciu de curierat nu poate funcţiona fără o identificare clară a
pachetelor pentru care sunt necesare serviciile de distribuție (timpul
de livrare, numărul de înregistrare, etc.).
Pentru conformitatea cu standardul ISO 9001:2008 o
organizație trebuie să poată dovedi că a efectuat verificările necesare
pe lanțul de producție și că rezultatele verificărilor au fost
înregistrate. Există mai multe modalităţi de identificare a produselor.
Cele mai banale sunt etichetele cu coduri de bare, numere
de comandă, coduri de produs, etc. Produsele, componentele,
materialele neconforme pot fi depozitate în zone separate, marcate
corespunzător.
Mierea de albine

Prin miere se înțelege alimentul care este obținut de


albine din nectarul florilor sau din sucurile dulci ale părților vii
ale plantelor și pe care albinele le colectează, le transformă, le
combină cu substanțele lor specifice, le depozitează și le lasă la
maturat în fagurii de miere. Acest aliment poate fi fluid, vâscos
sau cristalizat.
SCHEME DE ÎNREGISTRĂRI STUPINE MICI

STUPINE
PREDARE LA UNITATE DE UNITATE DE
MICI TRANSPORT CONSUMATOR
CENTRU PROCESARE VANZARE
APICULTORI

CARNETUL
STUPINEI, EVIDENȚA EVIDENȚA EVIDENȚA
NOTE DE
EVIDENȚA MIERII INTRĂRILOR INTRĂRILOR INTRARE
VÂNZARE
OBȚINERII COLECTATĂ DE MIERE DE MIERE
MIERII

EVIDENȚA EVIDENȚE
EVIDENȚA
LIVRĂRII LA PROCESARE
VÂNZĂRILOR
UNITĂȚI MIERE

EVIDENȚE
VÂNZĂRI
SCHEME DE ÎNREGISTRĂRI UNITĂȚI DE
PROCESARE
EVIDENȚE INTRĂRI EVIDENȚE PROCES EVIDENȚE VÂNZĂRI
EVIDENȚA RECEPȚIE FORMULAR ZILNIC EVIDENȚA
MIERE DE EVIDENȚĂ A EXPEDIȚIILOR
ÎNCĂLZIRII CĂTRE ALTE
UNITĂȚI
EVIDENȚA EVIDENȚA EVIDENȚĂ
ACHIZIȚIILOR OMOGENIZĂRII VÂNZĂRI
EVIDENȚA
FILTRĂRILOR
EVIDENȚA
AMBALARE VRAC
SAU BORCAN
EVIDENȚA
DEPOZITĂRII
LANȚUL DE APROVIZIONARE DE LA MOMENTUL
COLECTĂRII MIERII PÂNĂ LA CONSUMATOR

URMĂRIRE PE LANȚ ÎNAINTE

STUPINĂ CENTRU COLECTARE PROCESATOR TRANSPORT UNITARE CONSUMATOR


DE
VÂNZARE

URMĂRIRE PE LANȚ ÎNAPOI

HRANĂ STUPINE PROCESATOR TRANSPORT UNITARE CONSUMATOR


ALBINE/TRATAMENTE DE
VÂNZARE
CERINŢE PRIVIND MARCAREA ŞI ETICHETAREA
MIERII DE ALBINE
Orice recipient ce conţine miere, indiferent de capacitatea acestuia, trebuie să
aibă pe corpul său (nu pe capac!) o indicaţie care să asigure trasabilitatea:
• identificarea recoltei - mierea ce provine din aceiaşi stupină şi este recoltată în
acelaşi timp;
• identificarea lotului şi sortimentului - miere provenind din diferite recolte sau
dintr-un amestec de mieri diferite, destinate îmbutelierii.
Îmbutelierea în recipiente mici pentru consum
 Se vor utiliza doar recipiente de uz alimentar, perfect curate şi care să nu
prezinte niciun defect.
 Spălarea urmată de o clătire cu apă potabilă a borcanelor de sticlă înainte de
utilizare este obligatorie.
 Recipientele ar trebui să dispună de un sistem de închidere ermetică. - Pentru
borcanele din sticlă se vor utiliza de preferinţă capace perfect etanşe.
 Ar fi ideal să nu se mai utilizeze capace de plastic cu sistem de prindere
«clip».
 Capacele metalice nu se pot reutiliza.
 Pentru capacele din plastic trebuie verificată calitatea alimentară.
 Când starea de curăţenie este îndoielnică acestea nu se vor mai utiliza!
Următoarele menţiuni trebuie să figureze pe etichete:
• Denumirea comercială a produsului: miere sau miere florală/miere de
mană, sortiment, data de valabilitate (max. 2 ani după data
îmbutelierii), condiţii de conservare descrise la punctul de depozitare,
greutate netă, numele şi adresa apicultorului (a condiţionatorului sau
a vânzătorului), ţara de recoltare, numărul lotului (sau alte date de ex.
analize) pentru a asigura trasabilitatea. Termenul limită de utilizare
sau de consum (2 ani de la condiţionare)
• În caz de amestec cu miere recoltată în afara României, pe etichetă
trebuie menţionată ţara de origine.
• Se mai poate adăuga originea geografică, cu condiţia ca toată mierea
în cauză să fie produsă în zona respectivă.
• Se poate menţiona şi o origine botanică (monoflorală, dublă denumire
sau detalii privind sortimentul). În acest caz, este necesară o analiză
specifică (polinică).
• Se pot menţiona criterii de calitate dacă acestea pot fi verificate şi
dacă acestea aduc o îmbunătăţire în comparaţie cu produsul de bază.
• Se pot utiliza doar menţiunile nutriţionale şi de sănătate autorizate de
către E.F.S.A. (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară).
• Denumirile de miere pure și naturală sunt interzise.
CONCLUZII
Pentru a avea o ordine şi un control al producţiei
realizate în organizaţie este absolut necesară implementarea
unui sistem de identificare şi trasabilitate adecvat.
De asemenea acest sistem va asigura localizarea
mai facilă a cauzelor defecţiunilor şi va contribui la
micşorarea costurilor acţiunilor de remediere. Instituirea lui
printr-o procedură formală este de obicei rezultatul unei
necesități obiective rezultate din nivelul de complexitate al
proceselor de producție.
BIBLIOGRAFIE

1. SR ISO 9001, Sisteme de management al calității. Cerințe, 2008


2. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie
2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a
Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul
siguranței produselor alimentare
3. ***http://www.fao.org/fao-who-codexalimentarius/en/
4. ***http://www.ansvsa.ro/download/ghiduri_-
_toate/ghid_sig.alim_.si_sanat.publica/Albine-Ghid-de-bune-practici-in-
apicultura.pdf
5. ***https://www.slideshare.net/guest1e39a87/prezentare-trasabilitate-miere-
11092009-bucuresti