Sunteți pe pagina 1din 19

COMPETENŢE DERIVATE - la sfârşitul lecţiei,

elevii vor fi capabili:


- să-şi însuşească date importante despre viaţa şi activitatea
lui Lucian Blaga;
•să se familiarizeze cu opera scriitorului;
•să emită păreri proprii despre opera scriitorului şi să le
argumenteze;
- să-şi exprima opinia despre o anumită problemă dată;
- să încadreze scriitorul în epocă istorică şi culturală.
Viaţa lui Lucian Blaga
- s-a născut pe 9 mai 1895 în 9 MAI 1895
satul Lancrăm, judeţul Alba, Sat al meu, ce porţi în nume
fiind al nouălea copil al preotului sunetele lacrimei,
Isidor Blaga şi al Anei. Tatăl la chemări adânci de mume
dăduse copiilor nume începute în cea noapte te-am ales
cu litera L. ca prag de lume
şi potecă patimei.

Spre tine cine m-a-ndrumat


din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
▪ Copilăria poetului a fost marcată de “absenţa cuvântului”. Abia la vârsta
de patru ani poetul a început să vorbească. Acest eveniment este redat
de Blaga atât în poezia Autoportret, cât şi în volumul Hronicul şi cântecul
vârstelor.
“Începuturile mele stau sub semnul
Autoportret unei fabuloase absenţe a cuvântului...
Aflai atunci că în cei dintâi ani ai
Lucian Blaga e mut ca o lebădă. copilăriei mele cuvântul meu nu era —
În patria sa cuvânt. Cuvântul meu nu semăna cu
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. nimic. Nici măcar cu o stângace
Sufletul lui e în căutare, dibuire pe la marginile sunetului, cu
în mută, seculară căutare, atât mai puţin cu o prefigurare a unei
de totdeauna, rostiri articulate. Adevărat e, pe de altă
şi până la cele din urmă hotare. parte, că muţenia mea plutea oarecum
în echivoc şi nu îndeplinea chiar în
El caută apa din care bea curcubeul. toate privinţele condiţiile unei reale
El caută apa muţenii, căci lumina cu care ochii mei
din care curcubeul răspundeau la întrebări şi îndemnuri
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.” era poate mai vie şi mai înţelegătoare
decât la alţi copii, iar urechea mea,
ispitită de cei din preajmă, se dovedea
totdeauna fără scăderi.”
Studiile

▪ 1902-1906 – face primele clase la


şcoala primară germană din Sebeş.
▪ 1906-1914 - a urmat Liceul „Andrei
şaguna” din Braşov.
▪ 1914–1917 - a urmat cursurile
Facultății de Teologie din Sibiu şi
Oradea.
▪ 1917 şi 1920 - a studiat filosofia şi
biologia la Universitatea din Viena,
obținând titlul de doctor în filosofie.
Aici a cunoscut-o pe Cornelia
Brediceanu, cea care îi va deveni
soție.
Debutul
➢A debutat în ziarele arădene Tribuna,
cu poezia Pe țărm (1910), şi
în Românul, cu studiul Reflecții
asupra intuiției lui Bergson (1914).
➢ debutul editorial are loc în anul 1919
când publică volumul de poezii
Poemele luminii şi volumul de
aforisme Pietre pentru templul meu.
➢„Poezia lui Blaga apărea însă ca un
dar răsărit pe neaşteptate. Nimic n-o
pregătise şi nimeni n-ar fi putut-o
presimţi” – Tudor Vianu, Studii şi
portrete literare, 1938, p. 85.
Activitatea diplomatică

▪ În anul 1926 a intrat în diplomație,


ocupând succesiv posturi de ataşat
cultural la legațiile României din
Varşovia, Praga, Lisabona, Berna, şi
Viena.
▪ A fost ataşat şi consilier de presă la
Varşovia, Praga, Berna (1926–1936)
şi Viena (1936-1937).
▪ A fost subsecretar de stat la Ministerul
de Externe (1937–1938) şi ministru
plenipotențiar al României în
Portugalia (1938–1939).

18 mai 1938 – depune o coroană de flori la


Mormântul eroului necunoscut din Lisabona
▪ În 1936 este ales membru al Academiei Române.
▪ Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a
Universităţii din Cluj,
▪ Între anii 1949-1953 este cercetător la Institutul de Istorie şi
Filozofie din Cluj şi la Secţia de istorie literară şi folclor a
Academiei, filiala Cluj (1953-1959).
▪ După 1943, nu mai publică niciun volum de versuri originale,
deşi continuă să lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în
circuitul public.
▪ Nu îi mai sunt publicate
volumele şi preferă să se ocupe
de traduceri. În această perioadă
a finalizat traducerea piesei
Faust de Goethe, iar în 1958
apare primul volum din Opere
de G.E. Lessing în traducerea lui
Lucian Blaga. A tradus poeți
germani clasici şi moderni.
Poeziile scrise acum vor fi
publicate postum.
▪ Tot în această perioadă scrie
romanul cu tentă autobiografică
Luntrea lui Caron, publicat de
asemenea postum.
▪ Se stinge din viaţă la 6 mai 1961
şi este înmormântat în satul
Opera
I. Volume de versuri Izvorul nopţii
▪ 1919 - Poemele luminii
▪ 1921 - Paşii profetului Frumoaso,
▪ 1924 - În marea trecere ţi-s ochii-aşa de negri încât
seara
▪ 1929 - Lauda somnului
când stau culcat cu capu-n poala
▪ 1933 - La cumpăna apelor
ta
▪ 1938 - La curțile dorului îmi pare
▪ 1943 – Nebănuitele trepte că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
➢Cicluri de versuri editate postum din care tainic curge noaptea
▪ Vârsta de fier 1940-1944 peste văi
▪ Cântecul focului
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
▪ Corăbii cu cenuşă
c-o mare de-ntuneric.
▪ Ce aude unicornul Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Lumina a crescut enorm la Cluj…
II. Dramaturgie
• 1921 - Zamolxe, mister păgân
• 1923 - Tulburarea apelor, dramă
• 1925 - Daria, dramă în patru acte
• 1925 - Ivanca
• 1927 - Meşterul Manole, dramă în cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
• 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog şi trei faze
• 1944 - Arca lui Noe
• 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog şi patru faze (postumă)
III. Filosofie
▪ Creația sa filosofică este grupată
în trilogii:
▪ 1943 - Trilogia cunoaşterii:
Eonul dogmatic, Cunoaşterea
luciferică, Cenzura
transcendentă.
▪ 1944 - Trilogia culturii: Orizont
şi stil, Spațiul mioritic, Geneza
metaforei şi sensul culturii
▪ 1946 - Trilogia valorilor: Ştiință
şi creație, Gândire magică şi
religie, Artă şi valoare.
➢IV. Aforisme
▪ 1919 - Pietre pentru templul meu
▪ 1926 - Ferestre colorate, însemnări şi fragmente
▪ 1945 - Discobolul, aforisme şi însemnări
▪ 1977 - Elanul insulei, editată postum

➢V. Proza
▪ Hronicul şi cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat
postum, 1965
▪ Luntrea lui Caron, roman, editat postum.
Concepte cheie în opera blagiană
Monumentalitatea operei “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
lui Blaga stă în îmbinarea de mare cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
profunzime a poeziei cu filozofia. în calea mea
1. În concepţia poetului, în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
cunoaşterea se manifestă prin două sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
concepte originale: în adâncimi de întuneric,
dar eu,
a) cunoaşterea paradisiacă, de tip
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
logic, raţional, care se revarsă asupra şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
obiectului cunoaşterii şi nu-l nu micşorează, ci tremurătoare
depăşeşte, fiind specifică oamenilor măreşte şi mai tare taina nopţii,
de ştiinţă; aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
▪b) cunoaşterea luciferică are ca şi tot ce-i neînţeles
scop potenţarea, adâncirea se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
misterului şi nu lămurirea lui,
căci eu iubesc
specifică sensibilităţii poeţilor. şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Exemplu de metafore
2. Metafora cunoaşte, în concepţia plasticizante:
gânditorului poet, două tipuri: - “Pe uliți, subțire și-naltă/ ploaia
umblă pe cataligi” (metaforă pentru
▪ - metafora plasticizantă, care dă ploaie);
frumuseţe limbajului liric, fără a-i - “În joc cu piatra, câte-un val/ și-
îmbogăţi conţinutul: „Un zbor de arată solzii de pe pântec” (metaforă
lăstun/ Iscăleşte peisajul” sau pentru valuri).
„…prin oraş/ Ploaia umblă pe
Exemplu de metafore revelatorii:
catalige”; - “Soarele, lacrima Domnului/ Cade
▪ - metafora revelatorie, care are în mările Somnului” (un asfințit
marin);
rolul de a potenţa misterul
- “Cenușa îngerilor arși în ceruri/ ne
esenţial, de a revela conţinutul: cade fulguind pe umeri și pe case”.
„Eu nu strivesc corola de minuni (“un mister relevat în legătură cu
a lumii”. ninsoarea”, după explicația lui
Blaga);
- “Mamă – tu ai fost odat’ mormântul
meu- / De ce îmi e așa teamă, mamă,
/ să părăsesc iar lumina?” (misterul
morții) ș.a.
3. Alte concepte specifice Lumina ce-o simt
filozofiei blagiene ce se regăsesc năvălindu-mi în piept când te vad,
metaforic în creaţia lirică sunt: oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
▪ - misterul – principiu existenţial din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
fundamental, obiect al Lumina
cunoaşterii şi resort al actului de
cultură; Mama,-nimicul-marele! Spaima de marele
îmi cutremură noapte de noapte gradină.
▪ - Marele Anonim - metaforă
Mama, tu ai fost odat' mormântul meu.
revelatorie pentru Creatorul De ce îmi e aşa de teamă-mamă-
Universului; să părăsesc iar lumina?
▪ - lumina – metaforă pentru Din adânc
cunoaştere;
Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e
▪ - ieşirea în lumină – naşterea; moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog:
▪ - marea trecere – moartea. Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne
măsori destrămarea.
Păreri critice
Poeziile lui Blaga sunt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare clipă şi
redate de o superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se
mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică
permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai fine
acte ale simţirii. E şi filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă
filosofie, care leagă împreună toate aspectele dinafară ale naturii si,
înlăuntru, toate mişcările prin care şi noi îi răspundem.” - Nicolae Iorga,
„Rânduri pentru un tânăr”, în Neamul românesc. 1 mai, 1919

„E foarte greu, dacă nu imposibil, de judecat opera poetului fără o


referire permanentă la sistemul său filosofic. Lirica lui Blaga transmite
stări sufleteşti care, neavând nimic conceptual, se amestecă intim cu
preocupările reflexive ale gânditorului. El îşi trăieşte plenar ideile, de unde
şi ecoul lor adânc în lumea sentimentelor. Pe de altă parte, fiorul lirici a
naştere la Blaga din reflexivitate şi însoţeşte pas cu pas mişcările unui
spirit scormonitor”. – Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între
cele două războaie mondiale.
„Blaga este cel dintâi, repet, după Eminescu care integrează
filosofia (în sensul dat de Marcel Raymond acestui concept), punând
astfel capăt unei discuţii lungi şi plicticoase dacă poate exista sau nu
poezie filosofică.” – Eugen Simion, Lucian Blaga. Miturile personale
ale poetului
„În genere însă Poemele luminii sunt încă stângace, pătate de
consideraţii filosofice şi de un nietzscheanism zgomotos, în
nepotrivire cu temperamentul nesanguin, cam rilkean al poetului.” –
George Călinescu – Istoria literaturii române, de la origini până în
prezent
Blaga “descindea de fapt din Eminescu şi regăsea vibraţia înaltă a
poeziei româneşti la sentimentul cosmic şi fiorul metafizic” - Ovid S.
Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie
mondiale.