când celulele din endometru încep să crească incontrolabil și pot invada țesuturile din apropiere sau vor disemina la distanță. Cel mai comun tip de cancer endometrial se numește adenocarcinom endometroid. Cancerul endometrial este cea mai comună formă de malignitate ginecologică în Statele Unite. Majoritatea femeilor diagnosticate se află în perioada de menopauză, media vârstei de diagnosticare fiind 60 de ani. Există două tipuri de cancer endometrial: Tip I estrogen- dependent si cel mai comun (în 80% din cazuri) și Tip II non-estrogeno-dependent, fiind o formă mai agresivă. Femeile care au fost supuse la estrogen, atât natural, cât și administrat, dar si la alți factori care determină un nivel înalt de estrogeni, sunt mai predispuse spre a dezvolta această malignitate. Cauze • Vârsta (crește riscul de a dezvolta acestă patologie direct proporțional cu vârsta) • Obezitatea • Diabetul • Hipertensiunea arterială • Terapia de substituție hormonală • Antecedentele heredo-colaterale de cancer endometrial (în special la rudele de gradul I) • Genetic (majoritatea femeilor cu cancer endometrial prezintă o mutație genetică numită Sindromul Lynch care se asociază cu risc înalt de cancer de colon si de endometru. • Dieta bogată în grăsimi animale si scăzută în fructe si legume. Semne si simptome
• Stadiile precoce ale cancerului endometrial pot cauza simptome. Când o
femeie aflată în post-menopauză are sângerari vaginale (prezente la 90% dintre femei în momentul diagnosticării), trebuie investigată posibilitatea diagnosticului de cancer de endometru. • Sângerări anormale (între perioadele dintre menstruații) • Schimbări anormale vaginale • Durerile pelvine sau lombare • Micțiunea dureroasă • Durerea la contactul sexual • Sângerarea în urină sau materii fecale • Diagnostic • Apariția simptomelor impune efectuarea unei biopsii, fiind investigația de certitudine pentru a pune diagnosticul de cancer endometrial. În cazul în care se impune realizarea unei dilatații si al unui chiuretaj , acestea se vor realize în spital, în sala de operație, pacientul fiind anesteziat. • Alta metodă de investigație a cancerului endometrial este ecografia transvaginală. Tehnica ajută la diagnosticul diferențial dintre cauzele benign si cele maligne de sângerare. Metodele de investigație cuprind și sonohisterografie, o tehnică care implică vizualizarea uterului după ce s-a introdus ser fiziologic în col. • Teste precum CT sau RMN-uri pot examina pelvisul și ganglionii limfatici localizați. • O radiografie toracică poate fi, de asemenea, utilizată pentru a determina dacă există o răspândire a bolii la nivel toracic. · • Colonoscopie· • Clisma de bariu. Pentru a ghida tratamentul și a oferi o perspectivă asupra prognosticului, cancerul endometrial este stadializat. Sistemul de stadializare utilizat pentru cancerul endometrial este sistemul FIGO (Federația Internațională a Ginecologilor și Obstetricienilor). Furnizorii de servicii medicale utilizează, de asemenea, sistemul TNM. Tratament • Intervenția chirurgicală. Scopul realizării unei astfel de intervenții este de a stadializa cancerul și de a rezeca tumora malignă. În stadiile I și II se poate rezeca întreaga tumoră vizibilă, realizându-se histerectomia si salpingo- ooforectomie. Femeile care prezintă un stadiu avansat al patologiei (III sau IV) pot fi supuse intervenției chirurgicale care va implica rezecarea țesutului atât cât este posibil. De asemenea, in stadiile avansate, chirurgia are rol de paleație, însemnând că pacienții sunt operați în scopul de a ameliora durerea sau alte simptome. • Cancerul de endometru este cel mai adesea tratat cu radioterapie în combinație cu chirurgia, dovedindu-se foarte eficient în prevenirea recidivelor locale. Pentru pacienții cu boală mai avansată, radiația este frecvent administrată împreună cu chimioterapia. Radiațiile pot provoca iritarea intestinului cu diaree și iritarea vezicii urinare. Pe termen lung, vaginul poate forma țesut cicatricial, ceea ce poate face ca actul sexual să fie dureros. Radiația poate, de asemenea, să crească riscul de obstrucție a intestinului și limfedem ca urmare a formării țesutului cicatrician. • Chimioterapia. Chimioterapia este frecvent folosită în cancerele endometriale care sunt foarte avansate sau care au recidivat după tratament cu chirurgie și radiații. Există multe medicamente diferite pentru chimioterapie și sunt adesea administrate în combinații. Diferite scheme de chimioterapie sunt utilizate pentru diferite subtipuri de cancer uterin. Unele dintre chimioterapiile utilizate în cancerul endometrial includ: cisplatină, carboplatină, doxorubicină, topotecan, bevacizumab, temsirolimus, ifosfamidă și paclitaxel. • Terapia hormonală. Pacienții ai căror tumori exprimă receptori de progesteron sunt candidați pentru terapia cu progesteron; agenți cum ar fi hidroxiprogesteron și medroxiprogesteron. Aceste medicamente sunt de obicei utilizate la pacienții cu cancer endometrial foarte avansat sau recurent atunci când nu sunt suficient de sănătoși pentru a suferi intervenții chirurgicale sau radiații. Profilaxie • Din păcate, nu există metode foarte bune de screening pentru cancerul endometrial. Controlul nașterilor prin terapie cu pilulele contraceptive orale care opresc ovulația / menstruația pot reduce riscul de a dezvolta cancer endometrial și ovarian. Studiile multiple au demonstrat că anticoncepționalele, terapia de substituție hormonală, atât cu o componentă estrogenică, cât și cu o componentă progesteronică, si exercițiul fizic par să diminueze riscul de cancer endometrial. În timp ce o dietă bogată în grăsimi animale a fost implicată în cancerul endometrial, o dietă bogată în fructe și legume poate avea un efect preventiv. Femeile care sunt purtătoare ale sindromului Lynch, sindromul genetic menționat mai sus, trebuie să aibă o examinare mai riguroasă pentru cancerul endometrial, iar unele dintre ele pot alege histerectomia profilactică.