Testemițanu”
2015
Anomaliile de Clasa I Angle cuprinde ocluziile în care
cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior
articulează cu șanțul intercuspidian vestibular al
primului molar permanent inferior, modificări fiind
numai în regiunea frontală.
Prevalenţă
E. Factorii morfologici și patologici locali- Inserția pe creastă a unui fren cu baza largă
de implantare, prezența unui sept osos sînt agenții etiologici ai diastemei.
Varietățiile malocluziei clasa I Angle:
I. Tulburări de erupție
II. Anomaliile ale sistemului dentar
III. Anomaliile de grup
IV. Tulburări de ocluzie
Clinica
I. Tulburări de erupție
Bigeminarea
dentară
Fuziunea dentară
MICRODONȚIA
Macrodonţia
III. Anomalii de grup
1. Incongruenţa dento-alveolară:
- prezenţa unui grad de înghesuire la etapa de erupţie a grupului incisivo-molar (6-7ani);
- incisivii centrali inferiori sunt în linguo-poziţie, cu reducerea spaţiului mai mult sau mai puţin, în funcţie de
gravitatea anomaliei;
- incisivii laterali prezintă un grad oarecare de mobilitate sau pot fi chiar expulzaţi de pe arcadă;
- în formele severe de anomalie, lateralii pot să nu fie erupţi;
- molarii unu permanenţi, erupţi anterior centralilor sunt bine aliniaţi sau în curs de erupţie cu suficient spaţiu pe
arcadă;
- există şi forme in care molarii unu permanenţi impactează molarul doi decidual;
- incisivii centrali superiori erup intr-o poziţie labială, cu discretă lipsă de spaţiu şi uneori
ocupă mult din spaţiul pentru laterali;
- zona de sprijin este sănătoasă, iar imaginea radiologică relevă relaţii dimensionale bune între dinţii temporari şi
cei permanenţi;
- în cazurile grave de incongruenţe, depistate la terminarea erupţiei dentare, se remarcă grave înghesuiri, marcate
prin centralii malpoziţionaţi, incisivii laterali rotaţi, în oro-poziţie, de regulă angrenaţi invers, caninii în ectopie
sau entopie înaltă;
- prezenţa suferinţelor odonto-parodontale, marcate prin abraziuni dentare, sîngerare parodontală, tartru, recesiuni
parodontale în zonele de incongruenţă;
- perturbarea funcţiei de dinamică mandibulară şi de timpuriu apar simptome ale sindromului
algo-disfuncţional temporo-mandibular (oboseală, durere musculară, dureri in A.T.M.);
2. Diastema:
- forma cu coroanele incisivilor paralele este caracterizată prin fren
inserat pe creastă; sept osos, anodonţii de incisivi laterali;
- forma cu coroanele convergente: meziodent neerupt sau odontom;
- forma cu coroanele divergente: insuficienţa de spaţiu la nivelul
bazei osoase;
- centralii pot să folosească pentru alinierea lor din spaţiul
incisivilor laterali, apărand incongruenţa în zonă;
- funcţia fonatorie, afectată de prezenţa vocii siflante şi cea estetică
sunt, de regulă cauze subiective invocate de pacient;
IV. Tulburări de ocluzie
1. Ocluzia deschisă funcţională:
- se pune în evidenţă clinic prin prezenţa inocluziei verticale la nivel incisivo-canin;
- este expresia blocării creşterii procesului dento-alveolar din zonă prin interpoziţia
degetelor, tetinei sau, cel mai des, a limbii
2. Ocluzia deschisă scheletală:
- absenţa ocluzo-articulării, cu prezenţa unei inocluzii în zona latero-fronto-laterală;
- contactele ocluzale se produc doar la nivelul ultimilor molari;
- etajul inferior al feţei este mărit;
- afectează funcţiile fizionomică, fonatorie şi de masticaţie;
- apar de timpuriu semnele suferinţei parodontale;
3. Anomaliile sagitale :
- angrenajele inverse pot fi expresia unei anomalii dentare de poziţie sau simptome în
cadrul înghesuirii dentare;
- cel mai des sunt angrenaţi invers incisivii laterali sau centralul şi lateralul pe una din
părţi;
- dezechilibru major ramîne perturbarea închiderii şi poziţionarea în ocluzie a mandibulei,
cu consecinţe asupra parodonţiului şi A.T.M.;
- funcţia estetică este perturbată;
4. Anomaliile transversale:
- ocluziile
lingualizate sunt cauzate de dezvoltarea excesivă a
maxilarului superior sau de dezvoltarea insuficientă a
mandibulei;
- ocluziile inverse unilaterale pot fi expresia unui factor funcţional
(latero-deviaţie mandibulară, pantă de conducţie, etc.) sau a
unor tulburări scheletale (nedezvoltarea unei părţi din maxilar
sau dezvoltarea excesivă a hemimandibulei de partea
respectivă);
- angrenajele inverse din zona laterală sunt cauzate de malpoziţii
dentare;
- cea mai gravă tulburare este resimţită în funcţia de dinamică
mandibulară, prin blocarea mişcărilor mandibulei cu răsunet
nefavorabil asupra dinţilor (abraziuni) şi a parodonţiului;
4. Anomaliile dentare de poziţie:
- produc tulburări ale relaţiei dento-alveolare şi ocluzale, ale dinamicii mandibulare şi
ale fizionomiei;
- anomaliile dentare izolate de poziţie sunt posibile în oricare din planuri;
- anomaliile dentare de grup determină aceleaşi modificări spaţiale.
VERTICAL-Suprapozitia
-Infrapozitia
SAGITAL-Vestibulo si palatopozitia dintilor
frontali
-Mezio si distopozitia dintilor
laterali
1. Examenul extra-oral
2. Examenul endo-oral
3. Funcția structurilor orale
1. Examenul extra-oral
În ceea ce priveşte momentul instituirii tratamentului activ, DDM se poate trata într-o
singură etapă, în dentiţia permanentă sau în două etape, una în dentaţia mixtă în care se
urmăreşte alinierea grupului incisiv şi o a doua după erupţia ultimilor dinţi de înlocuire
cînd se urmăreşte alinierea zonelor laterale şi corectarea relaţiilor ocluzale prin deplasări
dentare.
1) Terapia biomecanică mobilizabilă utilizează plăci palatinale şi linguale ancorate cu
croşete sau cu gutiere atunci cand este necesară înălţarea ocluziei (saltul articular in
angrenajele sau ocluziile inverse) sau este nevoie de un ancoraj mai puternic.
Elementele active utilizate sunt:
- şuruburile ortodontice, atunci cînd spaţiul se obţine prin dilatare sau expansiune sau
atunci cand DDM se asociază cu ocluzie încrucişată; se utilizează şi pentru
distalizarea grupurilor laterale.
Şuruburile unidentare deplasează dinţii în plan sagital şi transversal.
- arcuri auxiliare pentru deplasări dentare:
- arcuri de protruzie (în ciupercă, opt, semiopt)
- arcuri pentru retruzia grupului incisiv (arcul vestibular)
- arcuri pentru deplasări mezio-distale (arcul în diapazon, arcul în ac de siguranţă, arcul
în finger)
- arcuri pentru aliniere în linia arcadei (arcuri cu bucle în T)
- elemente pentru deplasări dentare de grup, verticale (ingresiune, egresiune) (platoul
retoincisiv drept, croşetele Schwarz)
2) Terapia fixă (tehnica edgewise clasic sau straight-wire) asigură deplasări
dentare multiple, simultane, corporale, în toate cele trei planuri spaţiale, avînd avantajul unor
modificări de fineţe şi a deplasării individuale numai a coroanei sau numai a rădăcinii dentare
(mişcarea de torque).
Alte aparate fixe şi scopul lor :
- disjunctorul realizează disjuncţia suturii medio-palatine lent, rapid sau ultrarapid
- quad-helixul, pe langă rolul de ancoraj are şi un rol activ de dilatare sau expansiune a arcadei
superioare
- arcul facial, pe langă rolul de a suplimenta ancorajul, distalizează molarii de 6 ani sau arcadele
laterale în întregime; pe verticală, ingresează sau egresează aceşti dinţi
- bara Gosgharian, pe langă ancoraj poate dilata uşor arcada superioară la nivelul molarilor unu
permaneţi
- dispozitive de distalizare de tipul pendulum,distal-jet şi placa Acqo in arcada superioară
- lip-bumper-ul activ creează spaţiu in arcada inferioară prin protruzia incisivilor şi distalizarea
molarilor de şase ani inferiori
Disjunctorul maxilar
Quad-helixul Bara Gosgharian