LEGĂTURI CHIMICE

Cuprins

1. Definiţie.
2. Clasificarea legăturilor chimice.
3. Legătura ionică.
4. Legătura covalentă.
5. Legătura covalent-coordinativă.
6. Legătura metalică.
7. Legături intermoleculare.
9. Concluzii
10. Bibliografie
1. Definiţie

• Legătura chimică este forţa exercitată între grupuri de atomi

sau ioni care determină formarea unei unităţi stabile, care
reacţionează ca grupare sau specie de sine stătătoare.
• G.N.Lewis, W.Kossel şi I. Langmuir explică natura
legăturilor chimice ca fiind dată de electronii necuplaţi de pe
stratul exterior al învelişului electronic al atomilor care
reacţionează în procesul chimic respectiv.
• Majoritatea atomilor tind către configuraţia de octet (regula
octetului), fie prin cedare sau acceptare de electroni
(electrovalenţa), fie prin punere de electroni în comun
(covalenţa ).
  Legătura ionică

 Legătura covalentă

2.Clasificarea
 Legătura covalent-coordinativă
legăturilor chimice

 Legătura metalică

 Legături intermoleculare

http://ro.wikipedia.org/
3.Legătura ionică.
• Legătura ionică se realizează prin transfer de electroni sau cedare-
acceptare de electroni de la un element cu caracter electropozitiv(metal) la
un element cu caracter electronegativ (nemetal) urmată de atracţia
electrostatică dintre ionii formaţi.
• Atomii elementelor din grupele IA şi IIA pierd cu uşurinţă electronii de pe ultimul
strat, devenind ioni pozitivi (cationi) cu cofiguraţia electronică a gazul rar precedent:
11Na [1s2 2s2 2p6 3s1] 10Na
+ [1s2 2s2 2p6]
• Atomii elementelor din grupeleVA, VIA şi VIIA acceptă electroni devenind ioni
negativi (anioni) cu configuraţia electronică a gazului rar ce urmează:
17Cl [1s2 2s2 2p6 3s2 3p5] 18Cl
- [1s2 2s2 2p6 3s2 3p5]

+ .. - forte + -
Na + : Cl : Na Cl
.. electrostatice

Sau

.. + .. - forte + -
Na . + . Cl : Na + : Cl : Na Cl
.. .. electrostatice
• legătura ionică din compusul MgO.

.. .. - 2 forte +2
Mg : + O: +2
Mg O
-2
MgO
.. Mg + : ..O : electrostatice

• legătura ionică din compusul MgCl2.

.. .. -
.Cl : : Cl :
Mg :
.. +2 .. forte +2 -
+ Mg + Mg Cl
2
MgCl2
.. .. - electrostatice
. Cl : : Cl :
.. ..

• Formula unui compus ionic indică raportul în care se găsesc ionii în reţeaua
ionică (de exemplu in reţeaua NaCl sau MgO raportul în care se găsesc ionii în
reţea este de 1:1; în reţeaua MgCl2 raportul între ionii de Mg+2 şi Cl- este de
1:2).
 3.1. Reţele ionice
• Legăturile ionice nu conduc la molecule. Ele conduc la un ansamblu de ioni pozitivi şi negativi între care se
exercită atracţii electrostatice. Ansamblul formează o structură geometrică spaţială, regulată, numită reţea
ionică.
• Cea mai mică porţiune dintr-o reţea ionică care prin repetare generează întreg cristalul e numeşte celulă
elementară.
• Clorura de sodiu prezintă o reţea cubică.
• Ionii de Na+ se găsesc în centrul şi pe mijlocul laturilor unui cub, iar ionii de Cl- se găsesc în nodurile
cubului şi pe centrul feţelor cubului.
• Fiecare ion de Na+ este înconjurat de 6 ioni Cl-, şi fiecare ion Cl- este înconjurat de 6 ioni Na+. (N.C.NaCl = 6)
3.2.Proprietăţile compuşilor ionici

• au temperaturi de topire şi fierbere ridicate, ce scad pe măsura creşterii

razelor ionilor şi cresc pe măsura creşterii sarcinilor electrice.
• sunt solubile în solvenţi polari (în special apă) şi greu solubile în solvenţi
nepolari, datorită slăbirii forţelor electrostatice ce reţin ionii în reţeaua
cristalină, ca urmare a hidratării ionilor.
• nu conduc curentul electric în stare solidă, ci numai în soluţie apoasă şi în
topitură (sunt electroliţi tari).
• sunt casante, se sparg dacă sunt lovite.
3.3.Importanţa practică a NaCl
• Constituie substanţa de bază pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric,
hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc.
• NaCl este utilizată şi în industria farmaceutică, în industria lacurilor, vopselelor,
hârtiei, maselor plastice, textilă şi altele.
• În industria alimentară drept conservant şi codiment.
4. Legătura covalentă

• Definiţie1 : Legătura covalentă se realizează prin punere şi folosire în

comun de electroni între două elemente cu caracter electronegativ
(nemetale).
• Definiţie 2 : Legătura covalentă se realizează prin acoperirea reciprocă a
orbitalilor atomici monoelectronici cu formarea unui orbital molecular.
 4.1.Clasificarea legăturii covalente
• După natura atomilor care îşi pun • Legătura covalentă nepolară
în comun electroni • Legătură covalentă polară

• Legătura covalentă simplă

• După numărul de electroni puşi în • Legătura covalentă dublă
comun de fiecare atom
• Legătura covalentă triplă

• După natura orbitalilor care se

întrepătrund • Legătura covalentă sigma
(σ)
• Legătura covalentă pi (π)
Legătura covalentă nepolară care se
stabileşte între atomi de acelaşi fel, când
perechea de electroni aparţine în mod
egal celor doi atomi legaţi: moleculele de
H2, F2, Cl2, N2
Legătura covalentă polară care se
stabileşte între două specii diferite de
atomi, fapt ce permite deplasarea
electronilor de legătură către atomul
elementului mai electronegativ: HF,
H2O, NH3.
• Legătura covalentă nepolară

• Legătura covalentă polară

• Legătura covalentă simplă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte un
electron de la fiecare atom

• Legătura covalentă dublă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte doi
electroni de la fiecare atom

• Legătura covalentă triplă se realizează prin punerea şi folosirea în comun a câte trei
electroni de la fiecare atom
• Legătura covalentă sigma (σ)

• Legătura covalentă pi (π)

4.2. Caracteristicile legăturii covalente

Legătura covalentă se caracterizează prin:

• tărie (energie de legătură);
• lungime (rază covalentă);
• unghi de valenţă (determinat de orientarea în spaţiu a orbitalilor atomici
puri sau hibrizi);
• polaritate.
4.3. Reţele covalente (atomice)
• Reţelele atomice au în noduri atomi uniţi prin legături covalente.
• Substanţe care prezintă reţele atomice sunt: carbon, germaniu, borul, etc.
• Tăria deosebită a legăturii covalente conferă reţelelor atomice proprietăţi
caracteristice: duritate excepţională (diamant, carbura de siliciu), puncte de
topire înalte, călduri latente de topire înalte, reactivitate chimică scăzută,
conductibilitate electrică şi termică foarte mică.
5. Legătura covalent-coordinativă
• Legătura coordinativă reprezintă un caz particular al legăturii covalente
deoarece, punerea în comun a unei perechi de electroni se realizează de către
un singur atom (donor) celălalt (acceptor), doar îi foloseşte.
Donor :  Acceptor

• legătura covalentă coordinativă (donor-acceptor) explică formarea unor ioni

anorganici (H3O+, NH4+) şi formarea combinaţiilor complexe:

Ag  2 : NH 3  [H 3N  Ag  NH 3 ] 
6. Legătura metalică
 În cazul metalului compact orbitalii stratului de valenţă se
contopesc iar electronii din aceste straturi sunt mai puţin atraşi
de nucleu, sunt mai mobili şi aparţin tuturor atomilor.
 7. Legături intermoleculare
(forţe care se stabilesc între molecule sau atomi ai gazelor rare)

Legături de H Forţe van der Waals

Forţe dipol-dipol (Debye) Forţe de dispersie London

Forţe de inducţie (Kessom)

 7.1. Legături de H
se stabilesc între
molecule care conţin
atomi de H şi atomi de
nemetal cu volum mic
şi caracter
electronegativ
pronunţat (F, O, N)
7.2.Forţe van der Waals
 10. Concluzii
“Atomii vin în contact unii cu alţii pentru a crea Universul.”

o Atunci când atomii vin în contact unii cu alţii, aceştia formează diferite tipuri de legături
chimice.
o Se deosebesc patru tipuri de forţe de interacţie între particulele unei substanţe: legătură
ionică, legătură covalentă, legătură metalică şi forţe intermoleculare.
o De cele mai multe ori legăturile care se întâlnesc în realitate reprezintă forţe de tranziţie sau
combinaţii ale acestor patru tipuri fundamentale .
11. Bibliografie

1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839

2. Lectiile digitizate din platforma AeL create in cadrul
Proiectului
3. http://www.scritube.com
4. www.didactic.ro
5.Google- imagini
6. http://ro.wikipedia.org