Memoria autobiografica;

Suntem dependenti de trecut?

Dragos Cirneci
Universitatea Spiru Haret Bucuresti
Reamintirea ne
vindeca
 Psychology and Aging, Vol 19(2), Jun 2004, 272-277.

Life Review Therapy Using Autobiographical Retrieval Practice for Older

Adults With Depressive Symptomatology

Serrano, Juan Pedro; Latorre, Jose Miguel; Gatz, Margaret; Montanes, Juan

Abstract
The aim of this study was to examine the efficacy of life review based on
autobiographical retrieval practice for treating depressed older adults. Forty-three adults
aged 65-93 with clinically significant depressive symptomatology and no dementia were
randomly assigned to treatment or to no treatment. The results indicated significant
differences between experimental and control groups after 4 weeks of autobiographical
retrieval practice. At posttest, those in the treatment condition showed fewer depressive
symptoms, less hopelessness, improved life satisfaction, and retrieval of more specific
events. The findings suggest that practice in autobiographical memory for specific events
may be among the components of life review that account for its effectiveness and could
be a useful tool in psychotherapy with older adults.
 J Behav Ther Exp Psychiatry. 2012 Dec;43 Suppl 1:S12-20

Effects of event-specific memory training on autobiographical memory

retrieval and depressive symptoms in schizophrenic patients

Ricarte JJ1, Hernández-Viadel JV, Latorre JM, Ros L

This report describes the effects of a specific event group-based training programme
on autobiographical memory, self-consciousness of memory retrieval, and depression
symptoms in a sample of 24 schizophrenic patients (experimental group). Twenty-six
matched schizophrenic patients who participated in social skills and occupational
therapy group sessions constituted the active control group. Participants in the
experimental group were trained to complete a diary with specific daily memories,
followed by patients' ratings of the associated emotional arousal of those entries.
During training, significant specific events from childhood, adolescence, adulthood and
the previous year were also reviewed. After 10 weeks of group-based sessions, the
experimental group demonstrated an increase in their degree of specificity for
autobiographical retrievals, had a higher level of consciousness of their memories and
showed a decrease in their depression scores. Significant changes in measurements of
retrieval specificity and autonoetic awareness were maintained when changes in
emotional symptomatology were statistically controlled. These results suggest that
cognitive training strategies based on event-specific autobiographical memory training
should be considered for inclusion in intervention programs for schizophrenic patients.
 Clinical Psychological Science, 1, 84-92. 2013

Enhancing autobiographical memory specificity through cognitive

training: An intervention for depression translated from basic science
Neshat-Doost, H.T., Dalgleish, T., Yule, W., Kalantari, M., Ahmadi, S.J., Dyregov, A., & Jobson, L.

The objective of this study was to investigate the efficacy of memory specificity training
(MEST) on autobiographical memory recall and depression. Afghan adolescents with
depression were randomly assigned to a MEST group or to a control group. At baseline,
both groups completed Persian versions of the Autobiographical Memory Test (AMT) and
the Mood and Feelings Questionnaire (MFQ). The MEST group then had five weekly
group sessions of MEST. The control group had no additional contact. The AMT and
MFQ were then readministered to all participants, and the MFQ was readministered at 2-
month follow-up. The MEST group retrieved a higher proportion of specific memories
following training and had lower levels of depression at 2-month follow-up than did the
control group. Change in memory specificity predicted follow-up depression over and
above baseline depression and mediated the relationship between receipt of MEST and
reduction in later depression. The results suggest that MEST can improve
autobiographical memory performance and drive subsequent reduction in depression
symptoms.
 DEZVOLTAREA UNEI METODOLOGII DE TERAPIE PRIN TEATRU CU EFECT LA NIVEL NEUROCHIMIC ȘI
NEUROCOGNITIV(MET)

Proiectul“MET” (SMIS 106688, ID P_37_710, contract de finanțarenr. 147 din 26.10.2016) esteco-finantatdin
FondulEuropean de DezvoltareRegionalaprinProgramulOperational Competitivitate2014 – 2020, Axa
prioritară1, Acțiunea1.1.4 Atragerea de personal cu competențeavansatedin străinătatepentruconsolidarea
capacitățiide CD
 Etapa I-a MET-M1
Testarea eficientei diferitelor tehnici in declansarea de amintiri

• Protocol 1 (P1) – Imagini IAPS (20 subiecti)

• Protocol 2 (P2) – Cuvinte ANEW (20 subiecti)
• Protocol 3 (P3) – Mirosuri
• Protocol 4 (P4) – Amintiri din ultimii 2 ani la subiecti >40 (20 subiecti)
• Protocol 5 (P5) – Amintiri din adolescenta (14-24 ani) la subiecti >40 (20
subiecti)
• Protocol 6 (P6) – Amintiri de vara (34 subiecti, 22+12)
• Protocol 7 (P7) – Amintiri de iarna (20 subiecti)
• Protocol 8 (P8) – Amintiri cu mama (20 subiecti)
 DIFERENTE STRES PE TOT M1

Paired Samples Statistics

Mean N Std. Deviation Std. Error Mean

Pair 1 Stres_post 26,87 174 23,771 1,802
Stres_pre 31,62 174 21,672 1,643

Paired Samples Test

Paired Differences

95% Confidence Interval of

Std. Std. Error the Difference
Mean Deviation Mean Lower Upper t df Sig. (2-tailed)
Pair 1 Stres_post - -4,747 23,001 1,744 -8,189 -1,305 -2,722 173 ,007
Stres_pre

Stres scade semnificativ statistic pe tot esantionul, dar nu pentru fiecare

protocol in parte. De asemenea, nu exista diferente semnificative intre
protocoale in ceea ce priveste aceasta schimbare.
DIFERENTE STRES PE PROTOCOALE
CALITATILE AMINTIRILOR PE PROTOCOALE
CALITATILE AMINTIRILOR PE PROTOCOALE
 CORELATII CALITATI AMINTIRI SI PERSONALITATE PE
TOT M1

S-uri si Neo global

Reminiscence bump effect
sau
varsta de referinta
Psychology and Aging, 17(4), 636-652., 2002

Emotionally charged autobiographical memories across the life span: The recall of happy,
sad, traumatic and involuntary memories

Berntsen, D., & Rubin, D. C.

Abstract
A sample of 1,241 respondents between 20 and 93 years old were asked their age in their
happiest, saddest, most traumatic, most important memory, and most recent involuntary memory.
For old respondents, there was a clear bump in the 20s for the most important and happiest
memories. In contrast, saddest and most traumatic memories showed a monotonically decreasing
retention function. Happy involuntary memories were over twice as common as unhappy ones,
and only happy involuntary memories showed a bump in the 20s. Life scripts favoring positive
events in young adulthood can account for the findings. Standard accounts of the bump need to
be modified, for example, by repression or reduced rehearsal of negative events due to life
change or social censure.
University of Southampton
researchers found that looking back in
time can help maintain feelings of
self-worth and contribute to a
brighter outlook

The study also found that listening to

nostalgic songs made people more
optimistic than those who listened to
a tune unattached to memories

Scientists believe that by promoting

optimism, nostalgia could help
individuals cope with psychological
adversity
Every human has a "critical period" for language development, a time in
their lives when they can easily assimilate a new tongue. And just as
there's a critical period for learning a language, so too is there a critical
period for learning your musical tastes: It starts at 14 and peaks at 24

"Fourteen is a sort of magic age for the development of musical tastes,"

Daniel J. Levitin, professor of psychology and the director of the
Laboratory for Music Perception, Cognition and Expertise at McGill
University, told the New York Times

Elderly people are more likely to express admiration for music that they
heard in their 20s over music they heard earlier or later in life. After 24,
people stop acquiring as much new music, or if they do, they do not
report as much preference or pleasure from it (New York Times, 25 Mai
2011)
• Deschiderea spre experienţe reprezintă tendinţa de a fi deschis la o gamă
variată de experienţe, de a fi creativ şi tolerant. Oamenii cu scoruri ridicate
sunt mai deschişi la schimbare

• Deschiderea spre experiente atinge un maxim la 20 de ani si apoi are

un platou pina la 30 dupa care descreste

• După 20 de ani fascinația fata de noutatea scade, iar rezistența la

schimbare crește. După cum au descoperit Costa și McCrae, acest
tipar este valabil indiferent de contextul cultural

• Cu toate acestea, chiar dacă persoanele mai în vârstă de 30 de ani se

declara deschise de ce este nou, mulți se află în imposibilitatea sau nu
doresc să facă schimbări fundamentale în viața lor. Schimbarea este
rareori la fel de ușor cum credem că va fi
National Institutes of Health U.S. National Library of Medicine

• “Unlike the changes of adolescence, which are predictable to within a few

years, each person ages at a unique rate. Some systems begin aging as early
as age 30. Other aging processes are not common until much later in life”

• “Organs have a reserve ability to function beyond the usual needs. For example,
the heart of a 20-year-old is capable of pumping about 10 times the amount of
blood that is actually needed to keep the body alive. After age 30, an average of
1% of this reserve is lost each year”
Neurobiol Aging. 2009 Apr;30(4):507-14. doi: 10.1016

When does age-related cognitive decline begin?

Salthouse TA

Cross-sectional comparisons have consistently revealed that increased age is associated with
lower levels of cognitive performance, even in the range from 18 to 60 years of age.
However, the validity of cross-sectional comparisons of cognitive functioning in young and
middle-aged adults has been questioned because of the discrepant age trends found in
longitudinal and cross-sectional analyses. The results of the current project suggest that a
major factor contributing to the discrepancy is the masking of age-related declines in
longitudinal comparisons by large positive effects associated with prior test experience.
Results from three methods of estimating retest effects in this project, together with results
from studies comparing non-human animals raised in constant environments and from
studies examining neurobiological variables not susceptible to retest effects, converge on a
conclusion that some aspects of age-related cognitive decline begin in healthy educated
adults when they are in their 20s and 30s.
Virusii care scriu amintiri
• Se ştie cӑ evoluţia poate fi declanşatӑ de schimbӑri ȋn mediu (climatice, de
relief sau ȋn calitatea/cantitatea hranei) dar şi de invadarea organismelor de
cӑtre viruşi.

• Nu este clar ce anume a condus la crearea nucleului duplicon menţionat

anterior, dar una dintre teoriile cele mai vehiculate indicӑ spre viruşi, mai
exact retroviruşi
• Prima dată conceptul de “modul de adicţie” a fost folosit în anii ’80 pentru a
explica adicţia de droguri, iar apoi în anii ’90 a fost adaptat pentru a explica
stabilitatea paraziţilor extragenomici la bacterii (E-coli). Un modul de adicţie are o
strategie moleculară care favorizează stabilitatea parazitului prin omorârea
gazdelor care pierd acel parazit şi apărarea gazdei care îl menţine.

• “Modulele de adicţie” sunt formate de către viruşi şi bacterii persistente. Adicţia

este un proces care favorizează simbioza. Acest concept se aplică şi simbiozei
sociale şi cooperării. Modulele de adicţie pot induce comportamente altruiste
chiar şi la bacterii.

• Un modul de adicţie determină dependenţă de virusul colonizator (şi poate

conduce la moarte prin pierderea lui) dar şi imunitate faţă de colonizarea cu alţi
viruşi. Starea de “adicţie virală” este starea în care viruşii sau elemente derivate
din ei trăiesc într-o gazdă furnizând protecţie faţă de viruşi înrudiţi cu ei.

• Modulele de adicţie conduc atât la identitate de grup cât şi la imunitate de grup,

ducând la comportamente ostile fată de alţi paraziţi competitori (Villareal, 2009)
• Retroviruşii se pot insera ȋn genomul gazdelor şi sunt transmişi din
generaţie ȋn generaţie iar ei sunt responsabili de crearea mecanismelor
genetice prin care are loc evoluţia.

• HERVs reprezintă 8 % din genomul uman si apoape jumӑtate din genomul

uman se ştie cӑ s-a format din retroviruşi care şi-au lӑsat amprenta ADN-
ului dar care nu mai sunt activi.
• Retroviruşii se pot insera ȋn genomul gazdelor şi sunt transmişi din
generaţie ȋn generaţie iar ei sunt responsabili de crearea mecanismelor
genetice prin care are loc evoluţia. .

• La un moment dat al evoluţiei maimuţelor antropoide se pare cӑ a avut loc

o explozie a activitӑţii retroviruşilor.

• Unele valuri de infecţie sunt comune la om şi la maimuţele antropoide,

semn cӑ acei viruşi au infectat un strӑmoş comun, ȋn timp ce alţi viruşi au
infectat doar strӑmoşii mai apropiaţi ai omului

• Dintre retroviruşii umani (numiţi HERVs) cel mai probabil candidat pentru
infecţia cu retroviruşi este numitul HERV-K
• Se ştie cӑ au fost mai multe valuri ale infectӑrii hominidelor cu variante ale
HERV-K.

• Este interesant cӑ unul a fost acum 100.000 -200.000 de ani, adicӑ cu puţin
ȋnaintea apariţiei Homo Sapiens şi a omului de Neanderthal

• Cel mai probabil retroviruşii de tipul HERV-K au fost transportaţi de aşa

numiţii viruşi spumoşi. Aceştia sunt asemӑnӑtori cu virusul hepatitei B, se
iau pe cale bucalӑ, dar cu toate cӑ duc la o infectare pe viaţӑ, nu produc
nici un fel de simptome. Iar sistemul imunitar nu ȋi atacӑ

• Deci specii diferite evolueazӑ ȋn funcţie de infecţia cu aceşti viruşi, nu doar

pentru cӑ ele trӑiesc ȋn acelaşi mediu. De aceea nu toate maimuţele au
devenit oameni
• Retrotransposonii se împart în 2 subgrupuri în funcţie de prezenţa sau absenţa
long terminal repeats (LTRs). Elementele LTR umane sunt HERVs (Human
Endogenous Retroviruses) care, împreună cu elementele înrudite cu ei, compun
8% din genom. Majoritatea HERVs s-au inserat în genomul uman acum mai mult
de 25 milioane de ani, iar activitatea lor prezentă este foarte limitată

• Majoritatea transposonilor umani au rezultat din activitatea trecută şi prezentă a

non-LTR, incluzând aici elementele LINE, Alu şi SVA, care împreună compun o
treime din genomul uman (Cordaux şi Batzer, 2009).

• LINEs şi SINEs sunt parte din familia retrotransposonilor, elemente mobile din
genom situate la nivelul zonelor non-codante ale ADN-ului, LINEs reprezentând
21% din genomul uman iar SINEs 13%

• Elementele L1 sunt în număr de peste 600.000 în genomul uman ca rezultat a

mobilizării lor continue din ultimii 150 milioane de ani. Cea mai mare parte a L1
sunt inactivate de trunchiere, rearanjamente interne şi mutaţii. Doar mai puţin de
100 de copii sunt funcţionale (Cordaux şi Batzer, 2009).
• Retrotransposonii L1 sunt consideraţi cea mai creativă forţă care a construit
genomurile de-a lungul evoluţiei. Elementele L1 pot fi văzute ca relicve ale
primelor sisteme de auto-replicare ale vieţii, posibil mergând până la “Lumea
ARN” care se presupune că a precedat “Lumea ADN” actuală

• Genomul mamiferelor a suferit câteva valuri de bombardamente cu transposoni,

dar se pare că L1 a fost activ de-a lungul întregii evoluţii a mamiferelor, sugerând
o legătură indisolubilă între L1 şi gazdele sale (Muotri, Marchetto şi Gage, 2008)

• Singura linie de L1 care este activă la ora actuală la oameni a evoluat acum 2,7
milioane de ani, după separarea hominidelor de cimpanzei – o perioadă când
acestea au început să utilizeze unelte (Gage şi Muotri, 2012)

• Această descoperire alimentează ipoteza cum că L1 a ajutat la construirea unui

creier care putea să proceseze informaţia privind schimbările rapide de mediu
furnizând astfel o adaptabilitate crescută la schimbări climatice şi de altă natură
(Gage şi Muotri, 2012)
• Produsul evoluţiei identităţii de grup a fost apariţia culturii, un produs al
creierului uman. Credinţele şi convingerile reprezintă conţinuturi cognitive stabile
învăţate, esenţiale pentru participarea la un grup social. De aceea, o selecţie
biologică a condus la sisteme cerebrale dedicate convingerilor şi memoriei
emoţionale (Villarreal, 2009)

• Noi suntem dependenţi de convingerile noastre, ele ne guvernează viaţa, ne

dictează acţiunile. Dar, pentru a furniza identitate o convingere trebuie să reziste
la învăţare ulterioară sau înlocuire de către identităţi competitoare.

• Identitatea de grup socială şi culturală leagă indivizi, crează coeziune de grup, dar
şi “imunitate” faţă de conţinuturi cognitive diferite (numită “imunitate
cognitivă”). Mintea socială este produsul modulelor de adicţie şi astfel are
capacitatea de a declanşa agresiune faţă de non-membrii şi in general faţă de
informaţia non-Self, similar cu ceea ce se intȃmplă in sistemul imunitar (Villareal,
2009)
Lucrurile care nu ne plac
ne inflameaza
La propriu
Social neuroscience and health: neurophysiological mechanisms linking social
ties with physical health

Naomi I Eisenberger & Steve W Cole

Nature Neuroscience 15, 669–674\(2012)

Abstract

Although considerable research has shown the importance of social connection for physical health, little is known about the higher-level neurocognitive

processes that link experiences of social connection or disconnection with health-relevant physiological responses. Here we review the key

physiological systems implicated in the link between social ties and health and the neural mechanisms that may translate social experiences into

downstream health-relevant physiological responses. Specifically, we suggest that threats to social connection may tap into the same neural and

physiological 'alarm system' that responds to other critical survival threats, such as the threat or experience of physical harm. Similarly, experiences of

social connection may tap into basic reward-related mechanisms that have inhibitory relationships with threat-related responding. Indeed, the

neurocognitive correlates of social disconnection and connection may be important mediators for understanding the relationships between social ties

and health.
PLoS ONE 8(8): e72523; 2013

Brain–Immune Interaction Accompanying Odor-Evoked Autobiographic Memory

Matsunaga M, Bai Y, Yamakawa K, Toyama A, Kashiwagi M, Fukuda K, et al.

The phenomenon in which a certain smell evokes a specific memory is known as the Proust
phenomenon. Odor-evoked autobiographic memories are more emotional than those elicited by other
sensory stimuli. The results of our previous study indicated that odor-evoked autobiographic memory
accompanied by positive emotions has remarkable effects on various psychological and physiological
activities, including the secretion of cytokines, which are immune-signaling molecules that modulate
systemic inflammation. In this study, we aimed to clarify the neural substrates associated with the
interaction between odor-evoked autobiographic memory and peripheral circulating cytokines. We
recruited healthy male and female volunteers and investigated the association between brain responses
and the concentration of several cytokines in the plasma by using positron emission tomography (PET)
recordings when an autographic memory was evoked in participants by asking them to smell an odor
that was nostalgic to them. Participants experienced positive emotions and autobiographic memories
when nostalgic odors were presented to them. The levels of peripheral proinflammatory cytokines, such
as the tumor necrosis factor-α (TNF-α) and interferon-γ (IFN-γ), were significantly reduced after
experiencing odor-evoked autobiographic memory. Subtraction analysis of PET images indicated that
the medial orbitofrontal cortex (mOFC) and precuneus/posterior cingulate cortex (PCC) were
significantly activated during experiences of odor-evoked autobiographic memory. Furthermore, a
correlation analysis indicated that activities of the mOFC and precuneus/PCC were negatively correlated
with IFN-γ concentration. These results indicate that the neural networks including the precuneus/PCC
and mOFC might regulate the secretion of peripheral proinflammatory cytokines during the experience of
odor-evoked autobiographic memories accompanied with positive emotions.
• In general nu te simţi stăpȃn pe
situaţie, pe viaţa ta şi simţi că nu
poţi trece uşor peste provocările
vietii cotidiene
• Deşi eşti nemulţumit nu te vezi în
stare să implementezi schimbări
• Incalcarea sau pierderea statutului
personal
• Critica si feedback-ul negativ
• Incertitudinea prelungita si lipsa de
autonomie
• Presiunea deadline-urilor
• Crezi ca ai o abilitate in a gasi
sens, obiective sau o “misiune” in
viata
• Ai obiective si scopuri foarte clare
in viata
• Faci activitati in primul rand pentru
ca vrei sa le faci si nu doar pentru
ca trebuie
• In general trebuie sa fi satisfacut
de felul in care iti ies lucrurile
• Iti alegegi oamenii din jur astfel
incat sa simti ca ti se potrivesc ca
si stil de munca si viata, si ca aveti
multe in comun
Addicted to our life history
Sau
Sclavii informatiei din celule
• Dorinţa de a combate incertitudinea şi de a menţine controlul a fost dintotdeauna
considerată o forţă primară, fundamentală în viaţa omului şi una dintre cele mai
importante variabile care guvernează starea psihică de bine şi sănătatea fizică
(Whitson, J.A. & Galinsky, A.D., 2008. Lacking control increases illusory pattern
perception. Science, 322: 115-117)

• Senzaţia de certitudine este foarte puternică şi la fel de adictivă ca şi sexul sau

jocurile de noroc (Burton, R., 2008. The certainty bias: a pottentially dangerous
mental flaw. Scientific American, October 9th 200

• Una dintre funcţiile majore ale creierului este menţinerea homeostaziei, iar
sentimentul de certitudine contracarează anxietatea, neliniştea
• Homeostazia (din limba greacă, homois = aceeași, și stasis = stare) reprezintă
în biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte
apropiate, constantele mediului său intern

• Homeostazia oscilează constant în jurul unui punct de referință, monitorizând

mediul celular, întotdeauna gata să se reinițializeze, dar și să ofere punctul de
referință pentru schimbare dacă este necesar, pentru supraviețuire într-un
mediu în continuă schimbare

• Când se consuma droguri creierul este în permanență supra-stimulat in unele

zone, ceea ce face mai dificil pentru organism să se echilibreze. Atunci când
creierul are dificultăți în atingerea echilibrului său ideal, acesta se adaptează
pentru a face față reacțiilor produse de droguri. Apoi creează un nou punct de
echilibru pentru a ține cont de stimularea adăugată; crearea acestui nou punct
de echilibru este cunoscut sub numele de alostaza

• Odată ce homeostazia a fost schimbată și alostaza realizata, creierul necesită

drogul pentru a menține acest nou punct de echilibru
Affective learning systems
• Majoritatea studiilor privind invatarea apetitiva si aversiva s-au realizat pe
animale, preponderent soareci

• La oameni factorul cultural si transmiterea verbala, precum si consolidarea

verbala/semantica a informatiei sunt fundamentale

• Convingerile sunt exprimate verbal

• In plus, cel mai frecvent nu invatam fiind imediat recompensati sau penalizati
• Efectul expunerii repetate (mere exposure effect) este un fenomen psihologic prin
care oamenii tind să dezvolte o preferință pentru lucruri doar pentru că devin
familiarizați cu ele. În psihologia socială, acest efect este uneori numit principiul
familiarității.

• Efectul a fost demonstrat cu multe feluri de lucruri, inclusiv cuvinte, caractere

chinezești, picturi, imagini cu fețe, figuri geometrice și sunete. În studiile de atracție
interpersonală, cu cât o persoană este văzută mai des de cineva, cu atât mai
plăcută pare a fi.

• Efectul expunerii repetate se manifesta în majoritatea domeniilor care presupun

luarea deciziilor

• Efectul expunerii repetate este o forma de invatare apetitiva

 Ce rezulta?

• Eul (Selful) = homestazie cognitiva, puternic culturala si

verbalizabila

• Invatarea apetitiva = formarea homeostaziei si alostazei

• Invatarea aversiva = protejarea homeostaziei

• Ambele tipuri de invatare mobilizeaza mecanisme imunitare-

cea apetitiva mecanisme anti-inflamatoare, antivirale si
anticancerigene iar cea aversiva mecanisme pro-inflamatorii
VA MULTUMESC !

VA MULTUMESC!

dragosccirneci@gmail.com
dragosccirneci@gmail.com