Sunteți pe pagina 1din 13

Moștenirea antichității

Sumerienii
Egiptenii
Evreii și iudaismul
Indienii și budismul
Oriiginile civilizației europene
Sumerienii
 Sumerienii reprezintă cel mai vechi popor al antichității. Ei au constituit prima mare civilizație și au făcut
trecerea de la epoca preistorică la antichitate (mileniul IV î. Hr.);
 Spațiu istoric: sumerienii au trăit în câmpia Mesopotamiei, situată în Orientul Apropiat între râurile Tigru și
Eufrat. Alături de sumerieni, în cele patru milenii de existență a civilizației mesopotamiene s-au stabilit și alte
popoare precum: akkadieni (de origine semită), amoriți (babilonieni), asirieni și spre sfârșitul civilizației
mesopotamiene, mezii și perșii;
 Omul și mediul: principala caracteristică a mediului geografic o reprezintă fertilitatea solului. În consecință,
principala activitate economică a sumerienilor a fost agricultura, realizată cu ajutorul unui complex sistem
de irigații. Nevoia de organizare a muncii (construcția canalelor de irigație) a dus la apariția primelor forme
de organizare politică – orașele state. Sumerienilor li se adaugă meșteșugurile, descoperirea roții olarului și
tehnica prelucrării bronzului.
 Viața economică gravita în jurul templului, numit ziggurat. Aceasta era o construcție piramidală din
cărămidă nearsă despre care Herodot ne spune că atingea înălțimi impresionante. Zigguratul servea drept
depozit de provizii, centru comercial, administrativ și financiar, iar vârful servea drept observator astronomic
de unde rolul foarte mare în societate al aristocrației sarcedotale.
Statul mesopotamian

 În antichitate se cunosc, în general, trei forme de organizare statală: orașul stat,


regatul și imperiul. Orașele- state sunt aglomerări de tip urban independente
cuprinzând orașul și teritoriul din jur și administrate de un rege. Acesta
cumulează prerogative politice și religioase și se sprijină pe aristocrația militară și
preoți. Sumerienii au creat orașe precum: Ur, Uruk, Nippur, Umma, Lagaș,
akkadienii au întemeiat Akkad, Kiș, Babilon, iar asirienii au creat Assur și Ninive.
 De-a lungul celor patru milenii de existență ale civilizației mesopotamiene,(mil IV
– 539 î. Hr.) unul dintre orașele- state de mai sus își impunea hegemonia asupra
celorlalte și chiar realiza mari cuceriri. Astfel au luat naștere imperiile precum:
Primul imperiu babilonian condus de Hammurabi(1728 – 1686î. Hr.). Acesta s-a
remarcat printr-o desăvârșită organizare internă și prin codul de legi care-i
poartă numele(primele legi scrise din istorie). Akkadienii, conduși de Sargon I au
creat prima armată permanantă din istorie. Fondatorul Imperiului Asirian este
Tiglatpalasar I (secolil al XI-lea î. Hr.), iar în secolul al VII-lea î. Hr se remarcă Al
doilea Imperiul Babilonian, condus de Nabucodonosor al II-lea cu maxima
extindere teritorială. . În anul 538 î. Hr. regele persan Cirus ocupă Babilonul.
Civilizația mesopotamiană

 Scrierea – sumeriană reprezintă cea mai veche formă de


scriere cunoscută. Ea a fost descoperită prin săpături
arheologice care au relevau un uriaș material epigrafic
cuprinzând tăblițe de argilă cu scriere cuneiformă.
Argumentați în 4-5 rânduri importanța inventării scrierii.
 De altfel, sumerienii sunt autorii celei mai vechi opere literare
din lume: Epopeea lui Ghilgameș. Aceasta este o operă
fantastică (basm), dar ne arată multe din elementele de
viață cotidiană ale mesopotamienilor.
 Religia din Mesopotamia este politeistă. Zei, precum AN,
ENLIL, NAMU, IȘTAR simbolizează elementele primordiale ale
naturii, cerul, pământul ,apa dulce, simboluri importante
pentru o populație de agricultori, dar și trăiri profund
omenești: dragostea, maternitatea, înțelepciunea
Egiptenii
 Spațiul istoric: Egiptenii, tot de origine semită sunt situați în NV Africii de-a lungul fluviului Nil. În acest spațiu au creat o
civilizație care a debutat în jurul anului 3000. î. Hr și s-a încheiat în 342, odată cu cucerirea Egiprtului de către Alexandru cel
Mare.
 Omul și mediul: Situat între deșertul Sahara, Marea Roșie și Marea mediterană, Egiptul are aspectul unei cetăți naturale
închise, ferită de atacurile invadatorilor și străbătută de fluviul Nil, adevărată coloană vertebrală. Așa se explică,
longevitatea, originalitatea civilizației egiptene, dar și caracterul centralizat al statului. Explicați spusele lui Herodot: Egiptul
este un dar al Nilului
 Viața economică depinde în mare parte de revărsările periodice ale Nilului, ceea ce permite obținerea unor recolte bogate
de cereale, in, lotus, papirus, legume și pomi fără mare efort. Însă, cea mai spectaculoasă creație a civilizației egiptene o
reprezintă arhitectura, caracterizată prin monumentalitate și masivitate.Ea este strâns legată de urbanistică, religie și cultul
morților. Materialul de construcție era piatra din care s-au ridicat palate în capitatele Giza și Saqarah, templele de la Luxor și
Carnak, piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos, sau mormintele săpate în stâncă de lângă Teba.
 Rolul arhitecturii este dominat de două idei fundamentate: măreția puterii faraonului ( manual,p. 12, penultimul paragraf) și
ideea continuării existenței și după moarte, de unde și complicatul ritual al îmbălsămării. Mormântul egiptean are trei faze
mastaba, piramidă și hipogeu.
Statul egiptean

 A evoluat de la uniuni de triburi la comunități sătești sedentare ce gravitează în jurul a două unități
statale Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. În această periodă se produce stratificarea socială și împărțirea
teritoriului în nome.
 În anul 3200 î. Hr regele Menes (Narmer) unește cele două regate. Începe perioada Regatului Vechi, o
epocă de prosperitate și înflorire culturală. Statul centralizat devine puternic faraonul având atribuții
supreme precum: proprietatea deplină asupra pamântului, atribuții administrative prin intermediul
vizirului, dar și al unui aparat funcționăresc format din scribi și atribuții fianciare. Ceea ce caracterizează,
însă, momarhia egipteană, și cea orientală în general este caracterul religios: regele este considerat de
esență divină, fiul lui Ra, intermediar între divinități și oameni. El își leagă autoritatea de cea a marilor
preoți. În timpul regatului vechi se construiesc piramidele. Capitala statului - Heliopolos
 Regatul Mijlociu; după o perioadă de tulburări și criză autoritatea faraonului a fost restabilită de faraonul
Sesostris al III-lea care a inițiat și o reformă religioasă. Granițele statului se extind, dar, spre sfârșitul
perioadei Egiptul cunoaște invazia hicsoșilor. Capitala statului - Teba
 Regatul Nou reprezintă apogeul regatului egiptean. Cei mai străluciți faraoni ai perioadei sunt Tutmes al
III-lea care a supus la plata tributului Babilonul, Asiria, regatul hitit și a cuceritPalestina și Siria. Domnia lui
Ramses al II-lea este asociată cu prosperitatea, puternica autoritate, un amplu program de construcții
(templul de la Abu Simbel, Rameseumul), dar și cuceriri si stăpâniri efective în Asia Mică.Capitala statului
– Tell – el Amarna
 Regatul târziu reprezintă o lungă perioadă de decădere. Imperiul asiatic a fost definitiv pierdut, iar la
sfârșitul secolului al IV-lea egiptenii cunosc dominația persană și cea macedoneană.
Civilizația egipteană
 Caracteristicile de bază ale civilizației sunt construcțiile
arhitectonice, dar și arta sculpturii și a picturii.
 Scrierea egipteană se bazează pe simboluri numite
hieroglife. Acestea au fost descoperite în secolul al XIX-lea
de către savantul francez Champolion. Aparatul
funcționăresc extrem de complicat ca și bogata activitate
sacerdotală se baza pe folosirea scrisului.
 Religia; Egiptenii sunt cei mai religioși dintre oameni, spunea
Herodot. Cultul politeist se bazează pe un număr uriaș de
zeități și pe prezența religiei în cele mai simpre elemente de
viață cotidiană.
Evreii

 Spațiu istoric: leagănul poporului evreu este un teritoriu relativ restrâns –


Palestina pe litoralul răsăritean al Mării Mediterane. Este străbătut de valea
Iordanului în împrejurimile Mării Moarte. Aici s-au așezat evreii semiți nomazi
grupați în triburi conduse de șefi numiți patriarhi (Abraham). O parte au
devenit sedentari. (aprox 1800 î. Hr.)
 Omul șu mediul: spațiul istoric este de o mare varietate, de la valea fertilă a
Iordanului la deșert. Se cultivă pomi fructiferi, viță de vie, cereale. Cresc arbori
folosiți în construcții; stejarul, cedrul chiparosul. Cu toate acestea caracterul
nomad al triburilor de păstori poate explica migrația unor evrei în Delta Nilului.
În timpul Regatului Nou aceștia ajung, probabil în stare de dependență
(robie).
 Istoria evreilor poate fi reconstituită cu ajutorul Bibliei (Vechiul Testament).
Unele informații țin strict de religie, dar altele pot fi verificate cu ajutorul altor
surse istorice.
 Exodul egiptean se datorează legendarului Moise. Acesta a introdus cultul
monoteist al lui Iahve și a dat evreilor Decalogul (cele 10 porunci) și Tora
(Cartea legii). Sub urmașul lui moise, Iosua, triburile de evrei se reașează în
Palestina de unde trebuie să-și recucerească teritoriul dominat de cananeeni
și filisteni.
Statul evreilor

 Apogeul: S-a constituit sub forma monarhiei (regatului) în decursul procesului de eliberare a
teritoriului și unificare a triburilor. Principalii regi au fost: Saul (1025 – 1013 Î. Hr.), David (1013 – 973 î.
Hr.) și Solomon (973 – 933 î. Hr). Aceștia au luat următoarele măsuri: crearea unei administrații și a
unui sistem unitar de impozite (12 circumscripții financiare), dezvoltarea meșteșugurilor și a
comerțului, crearea unei armate permanente, stabilirea capitalei la Ierusalim și înzestrarea
acesteia cu fortificații, construirea Templului, încheierea de tratate cu vecinii, dezvoltarea culturii.
 Declinul: În rimpul lui Roboam evreii se despart în două regate Israel (zece triburi) și Iudeea (două
triburi), care au început să se lupte între ele pentru întâietate. Regatul Israel a cunoscut o viață
politică frământată. În secolul al VII-lea se manifestă o renaștere religioasă manifestată prin
Scrierile Profeților. Regatul a fost cucerit de Asiria(722 î. Hr.), iar cucerirea asiriană a creat
schimburi de populație. Regatul Iudeea a avut o perioadă de strălucire în timpul lui Iosua și a
beneficiat și de continuitate dinastică și de păstrarea capitalei. În 586 în. Hr. Ierusalimul a fost
distrus de către armatele lui Nabucodonosor al II-lea.
 Dispersarea: Robia babiloniană a însemnat deportarea unei părți a populației evreiești. După
înfrângerea Imperiului Babilonian de către perși (538 î. Hr.) o parte s-au întors și au refăcut Templul
și orașul Ierusalim, reorganizând viata comunității israelitedin oraș. O parte au rămas în Babilon,
împortant centru comercial, unde, datorită toleranței persane și-au putut desfășura activitățile
negustorești. O altă parte a format Diaspora răspândindu-se în matile orașe de pe țărmul
Mediteranei. Ceea ce i-a unit însă pe evrei a fost credința monoteistă.
Iudaismul

 Reprezintă cele două religii monoteiste din antichitate.


 Iudaismul s-a constituit treptat ca religie în procesul de
evoluție istorică al poporului evreu. Cărțile de bază sunt
Vechiul Testament divizat în trei părți: Tora (Pentateuhul),
Profeții și Scrierile, precum și Talmudul și literatura Evului
Mediu; Se mai adaugă Templul ca loc de practicare a
cultului iudaic, și după dispersare, sinagoga.
 Legătura dintre iudaism și creștinism este dată de același
mesaj care afirmă existența unui Dumnezeu unic, etern,
creator al lumii și al pământului. Legământul făcut de om
lui Dumnezeu prin taina botezului presupune iubirea față
de semeni, respectarea poruncilor și
rugăciuneaMesianismul a fost relevat de scrierile profeților
(Ilie, Elisei, Isaia, Eremia) care au prevestit venirea unui
Mesia (unsul lui Dumnezeu) care va lua asupra sa păcatele
poporului lui Israel. Apariția în timpul ocupației romane a lui
Iisus Hristos și universalismul credinței creștine care nu se
potrivea concepției de popor ales au făcut ca Isus să nu fie
recunoscut drept Mesia.
Budismul
 Spațiul istoric: indienii au fost în antichitate un popor numeros trăitor pe văile fertile ale Gangelui și
Indusului și practicanți ai unei religii politeiste.
 În secolul al V-lea î. Hr. Buddha, pe numele său originar Siddharta Cautama se naște într-o familie bogată
din regatul Nepalului. Acesta descoperă brusc suferințele care îi macină pe oameni( bătrânețea, boala
moartea), dar și calea de eliberare de aceste suferințe prin renunțarea la plăcerile iluzorii ale vieții și
atingerea Nirvanei.
 Învățăturile sale au fost la început răspândite prin viu grai și apoi fixate în scris de urmașii săi în lucrarea
Tripitaka. Învățătura sa este numită ”drumul de mijloc”. Aceasta a dat naștere și curentelor budismului,
unul exclusivist tradițional, Hinayana ce permite atingerea iluminării doar asceților aleși prin practici
austere și altul ce interpretează mai larg mesajul lui Buddha și permit tuturor oamenilor atingerea stării zen
prin contemplare, disciplină și ascetism.
 Răspândirea budismului : India, Tibet, Ceylon, Birmania, Tailanda, Laos dar și China, Mongolia, Coreea și
Japonia
Originile civilizației europene
 Spațiul istoric: Continentul nostru a fost locuit, ca și Orientul antic din cele mai vechi timpuri. Însă locuitorii au căpătat mult mai târziu conștiința apartenenței
la același spațiu storic, deși denumirea de Europa se află în scrierile grecilor antici.
 Paleoliticul reprezintă epoca preistorică din care datează primele forme de locuire. Omul preistoric (ca primă specie Homo sapiens neanderthaliensis)
practica activități de prădător, era organizat în cete și ginți, dar avea și o bogată viață spirituală caracterizată prin animism, antropomorfism, depuneri
ritualice și confecționare de obiecte cu rol apotropaic. Ca forme de civilizație în paleolotic remar căm statuiete antropomorfe precum Venus din Willendorf
sau zeița de la Vidra, dar și picturile rupestre din Lascaut (Franța), Altamira (Spania) sau Cuciulat (România)
 Neoliticul presupune o adevărată revoluție, adică trecerea omului de la stadiul de prădător la cel de producător, adică apariția agriculturii, a creșterii
animalelor și a meșteșugurilor (tors, țesut, olărit). Societatea se complică prin apariția relațiilor tribale, dar și familiale de tip matriarhat, prin apariția trocului,
dar și a unor persoane cu rol special (clasa sacerdotală). Se remarcă deja o civilizație balcanică ( old european civilization), caracterizată arheologic printr-
o ceramică de o excepțională calitate (cultura Cucuteni), dar și o civilizație vestică, caracterizată prin apariția construcțiilor megalitice (Stonehenge). Viața
spirituală este caracterizată de cultul fertilității și fecundității, a cărei caracteristici sunt idolii antropomorfi și ingroparea morților în poziție chircită.
 Epoca metalelor: arama bronzul ( mileniile IV – III î. Hr.) și apoi cele două faze ele epocii fierului Hallstatt și LaTene, caracterizează o Europă în plină dezvoltare
rurală, dar și apariția unor așezări protourbane, aristocratice – civilizația minoică în Grecia și civilizația Miceniană. De altfel, epoca bronzului reprezintă o
epocă de maximă împortanță pentru continentul nostru datorită procesului de indoeuropenizare.
Indoeuropenizarea (mileniul al IV-lea î. Hr.)
 Reprezintă procesul istoric de migrație a tributilor indoeuropene din stepa eurasiatică apre vest, sud și sud – est,
acoperind un spațiu larg, ce se întinde de la fluviul Indus la Oceanul Atlantic. Migrația a fost însoțită de fenomene
violente care au dus la distrugerea vechii civilizații europene neolitice.
 Indoeuropenii au adus în Europa: păstoritul ca ocupație de bază, metalurgia bronzului, războiul ca fenomen social,
înlocuirea matriarhatului cu patriarhatul, cultul soarelui, demonstrat arheologic de însemnele solare și de incinerarea
morților (mormintele cu tumuli), precum și diferențierea și stratificarea docială. Unii istorici spun că indoeuropenii au la
bază stratificarea tripartită a societății: oratores, belatores, laboratores, primele două clase fiind aristocratice, iar ultimii
obligați să le întrețină pe primele două.
 Prin indoeuropenizare se mai înțelege și un proces de sinteză etnică (etnogeneză) care a dus în ultimă instanță la
apariția popoarelor și limbilor europene antice. Aceste popoare sunt: Sciții (N. Mării Negre), slavii (bazinul munților
Urali), celții (cu o răspândire largă de la Peninsula Scandinavică la V Europei (Fr. ) și valea Mureșului (Rom), germanii,
ilirii, latinii (Italia), tracii (ambele maluri ale Dunării), grecii (S. Peninsulei Balcanice)