TRANSFUZIA DE SÂNGE

Definiţie:
Transfuzia de sânge reprezintă administrarea
sângelui:
- atât direct - de la donator la primitor,
- cât şi indirect - după o fază intermediară de
conservare a acestuia, într-un flacon de sticlă sau
pungă de plastic.
Scopurile transfuziei pot fi:
SCOPURILE TRANSFUZIEI
• - restabilirea masei sanguine şi asigurarea numărului de globule
roşii necesare pentru transportul oxigenului în caz de hemoragii,
anemii, stări de şoc;
• - îmbunătăţirea circulaţiei periferice, mobilizarea sângelui de
rezervă al organismului şi reducerea anoxemiei;
• - stimularea hematopoiezei;
• - mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui în vederea
producerii hemostazei prin introducerea în sângele primitorului
a unor noi cantităţi de elemente necesare procesului de
coagulare, în caz de hemofilie, trombocitopenie;
• - aport de substanţe nutritive, proteice;
• - stimularea reacţiilor metabolice ale organismului,
intensificarea schimburilor celulare;
• - stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase prin acţiunea
sângelui transfuzat;
• - corectarea imunodeficienţelor;
• - corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale;
• - depuraţia organismului prin înlocuirea, parţială sau totală, cu
sânge proaspăt, a sângelui încărcat cu substanţe toxice autogene
sau endogene.
 DERIVATE SANGUINE
Derivatele sanguine care se pot transfuza:
• - plasma;
• - concentrate eritrocitare sau eritrocite
deplasmatizate;
• - suspensie deleucocitizată de eritrocite;
• - plasmă liofilizată;
• - concentrate trombocitare sau masă
trombocitară;
• - albumină umană;
• - plasmă antihemofilică;
• - gamaglobuline şi imunoglobuline umane
specifice.
 PREGĂTIREA MATERIALELOR
În transfuzie avem nevoie de :
• - toate materialele necesare puncţiei venoase
- garou;
- pernuţă sau prosopel împăturit;
- tampoane sterile, alcool iodat etc.;
• - trusă pentru perfuzat sânge (transfuzor) cu
filtru de mătase în picurător;
• - flacon sau punga de sânge izo-grup, izo-Rh;
• - materiale necesare controlului grupei sanguine;
• - medicamente de urgenţă pentru eventuale
accidente;
• - casoletă cu câmpuri sterile, cu tampoane sterile
şi cu comprese.
 PREGĂTIREA SÂNGELUI
Pregătirea sângelui
• Verificăm integritatea flaconului sau pungii,
valabilitatea şi aspectul macroscopic al sângelui.
• Sângele păstrat câteva ore la frigider se sedimentează
în 3 (trei) straturi:
• - stratul inferior - cuprinde masa eritrocitară, este
vâscos, siropos, de culoare roşu închis;
• - stratul al doilea – o peliculă fină albicioasă formată
din leucocite şi trombocite;
• - stratul al treilea – limpede, omogen, de culoare
galben – verzui, constituind plasma:
• Sângele se încălzeşte la temperatura corpului. Este
interzisă încălzirea sângelui la “ bain-marie “ sau la alte
surse de căldură.
 PREGĂTIREA PACIENTULUI
Pregătirea psihică :
• - Explicăm pacientului necesitatea şi riscul transfuziei
de sânge;
• - Dacă este posibil pacientul îşi va exprima
consimţământul în scris ;
• - Dacă pacientul refuză – fiind conştient şi cunoscând
consecinţele refuzului, transfuzia nu se va efectua;
• - Aparţinătorii nu au drept de hotărâre;

• În cazul în care pacientul este minor sau în stare de

inconştienţă, iar situaţia lui necesită transfuzie de
urgenţă vor semna părinţii , rudele cele mai apropiate
sau aparţinătorii în locul lui.
 PREGĂTIREA PACIENTULUI
Pregătirea fizică :
• - Pacientul nu va mânca nimic în ziua
transfuziei;
• - Înainte este trimis să îşi golească vezica
urinară;
• - Bolnavii agitaţi sunt imobilizaţi;
• - Poziţia: pacientul e poziţionat în decubit
dorsal, cât mai comod, cu braţul în extensie şi
supinaţie, aşezat pe câmp steril;
• - Pacientul este acoperit cu un cearşaf .
 Efectuarea tehnicii
Montarea flaconului de sânge

• - ne spălăm pe mâini cu apă şi săpun, ne dezinfectăm cu alcool

sanitar şi îmbrăcăm mănuşile sterile pentru protecţie;
• - efectuăm proba de compatibilitate Jeanbreau pentru fiecare
flacon (pungă) de sânge în parte;
• - dacă este dop de parafină îl îndepărtă prin încălzire;
• - dopul flaconului se dezinfectează cu alcool iodat;
• - introducem trocarul - filtru în dopul de cauciuc;
• - punga de sânge este fixată pe stativ lângă patul bolnavului;
• - scoatem aerul de pe tubulatură, până apare prima picătură ,
având grijă să nu irosim mult sânge;
• - picurătorul va fi umplut cu sânge pe un sfert, pentru a putea
urmări lejer ritmul de scurgere;
• - închidem prestubul.
 EFECTUAREA TEHNICII
Efectuăm puncţia venoasă:

• - alegem o venă bună şi o puncţionăm

respectând pas cu pas tehnica puncţiei
venoase;
• - inroducem acul şi îl fixăm cu leucoplast;
• - ataşăm amboul transfuzorolui la ac;
• - îndepărtăm garoul.
 EFECTUAREA TEHNICII
Efectuarea probei de compatibilitate biologică Oelecker (in vivo):

• - administrăm în ritm rapid 20-30 ml de sânge;

• - administrăm apoi sânge timp de 5 minute – în ritm de 10-15 pic. /min;
• - dacă nu apar semne de incompatibilitate repetăm operaţia;
• - iarăşi 20-30 ml sânge, urmaţi de 10-15 pic./min., timp de 5min.;
• - dacă nici acum nu apare vreun semn trecem la ritmul prescris de către
medic pentru transfuzie.

 În stabilirea incompatibilităţii de grup se supraveghează foarte atent

pacientul, se vor observa simptomele obiective şi sesizările spontane ale
pacientului.
 Vom evita să punem întrebări frecvente pacientului - acestea ar putea
sugera anumite simptome.
 Dacă apar aceste semne – senzaţie de frig, frison, cefalee, dureri lombare,
tahicardie, urticarie, congestia feţei – se va întrerupe transfuzia şi se
anunţă de urgenţă medicul.
 EFECTUAREA TEHNICII
Efectuarea transfuziei
• - dacă nu au apărut semne de
incompatibilitate, continuăm transfuzia în
ritmul stabilit de medic;
• - supravegem , în continuare, pacientul şi
ritmul de scurgere la nivelul picurătorului;
• - pregătim flaconul următor – dacă este cazul.
 ÎNCHEIEREA TRANSFUZIEI
Încheierea transfuziei
• - se reţin din fiecare flacon 5 – 6 ml de sânge
pentru verificări ulterioare, în caz de accidente
posttrasfuzionale tardive;
• - se închide prestubul, pensăm tubul
deasupra amboului- se retrage acul şi se
comprimă vena cu un tampon steril;
• - se aplică pansament steril la locul puncţiei şi
se fixează cu leucoplast.
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ TEHNICĂ
ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ A PACIENTULUI

• - aşezăm pacientul cât mai comod, îl acoperim;

• - asigurăm temperatura camerei cu 1 – 2 C mai ridicată;
• - oferim pacientului lichide calde, dacă este permis;
• - putem alimenta pacientul după 2 ore de la terminarea transfuziei.

REORGANIZAREA LOCULUI DE TRANSFUZIE

• - aruncăm materialele contaminate în cutia galbenă;

• - aruncăm înţepătoarele în cutia lor specială;
• - aruncăm ambalajele la coşul de gunoi;
• - instrumentele refolosibile se trimit la presterilizare şi sterilizare.

 Notăm în foaia de observaţie numărul flaconului, cantitatea de

sânge transfuzat şi eventualele reacţii ale pacientului.
 ACCIDENTELE TRANFUZIEI
1. Incompatibilitatea de grupă sanguină manifestată sub
forma şocului hemolitic
În acest caz se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor
precoce de şoc:
• - frison;
• - tahicardie;
• - dispnee;
• - cianoză;
• - stare generală alterată;
• - dureri lombare;
• - dureri retrosternale;
• - oligurie.
 ACCIDENTELE TRANSFUZIEI
2. Transfuzia cu sânge alterat
• Vorbim aici de sânge infectat cu germeni patogeni virulenţi
care provoacă frisoane puternice la 1 – 2 ore după transfuzie:
- se încălzeşte pacientul cu pături, buiote , termofoare;
- se administrează băuturi calde în măsura în care este permis
acest lucru;
- se începe antibioterapie masivă după antibiograma sângelui
infectat.

• Sângele poate fi infectat şi cu viruşi hepatici, cu spirochete,

brucele
- manifestările apar după perioada de incubaţie a acestora.

3. Prezenţa substanţelor piretogene care pot provoca: frison,

cefalee, febră.
 ACCIDENTELE TRANSFUZIEI
4. Embolie pulmonară
• Embolie pulmonară cu cheaguri, manifestată prin:
agitaţie, dureri toracice, tuse chinuitoare,
hemoptizie, febră;
• Embolie pulmonară cu aer manifestată prin:
alterarea bruscă a stării generale, cianoză,
dispnee, tensiune arterială scăzută, puls filiform.

5. Transfuzia sângelui neîncălzit care poate provoca

hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc
posttransfuzional, acidoză metabolică, stop
cardiac prin hipotermie.
 INCIDENTELE TRANSFUZIEI

• 1. Perforarea venei cu formare de hematom.

• 2. Ieşirea acului din venă.
• 3. Umplerea completă a prestubului.
• 4. Înfundarea acului cu cheag.
- nu se va introduce NaCl sau alt lichid entru a
impinge cheagul în circulaţie; se schimbă acul
şi, la nevoie, punga cu sânge.
• 5. Sângele poate conţine cheaguri sau pelicule
de fibrină care se depun pe filtru - se schimbă
flaconul de sânge şi perfuzorul.