Racoceanu Cristina Maria

Taloi Florinel Alin

Grupa 34, seria 3, an 4
1. Introducere
2. Obiectiv
3. Metode
 3.1 Surse si strategie de cautare
 3.2 Domenii analizate
4. Rezultate si discutii
 4.1 Folosirea in exces si toxicitatea fluorului
 4.2 Metabolismul fluorului.
 4.3 Mecanismul de actiune al fluorului
 4.4 Consumul dietetic de fluor si suplimentele cu fluor
5. Concluzie
 Cel mai eficient mod de prevenire a cariilor este utilizarea de
produse dentare cu F. Fluorul patrunde in organism prin
mancare, respiratie si produse cu F. El este parte a mediului
inconjurator si face deci parte din vietilor oamnilor. In orice
caz, concetratia de F poate varia de la o regiune la alta.
 F se gaseste in toate apele naturale. Apa de mare contine 1.2-
1.5 ppm. Apa dulce are concentratii mai mici de 0.1 pana la
0.3 ppm
 Obiectivul studiului a fost sa analizam datele din
literature despre toxicitatea florului, pentru a vedea
daca folosirea sa este cu adevarat utila si sigura, si sa
informam medicii, dentistii si specialistii in sanatate
publica asupra concluziilor.
 3.1 Surse si strategie de cautare

Datele utilizate au fost cautate si culese sistematic din

pagini web si documente publicate de difeite institutii
internationale.
 3.2 Domenii analizate

Subiectele discutate in acest articol sunt:

• Consumul dietetic de fluor

• Metabolismul fluorului
• Mecanismul de actiune al fluorului
• Consumul exagerat si toxicitatea fluorului
 4.1 Consumul dietetic de fluor si suplimentele cu fluor

 Chiar daca fluorul este in general prezent in viatat de zi cu zi, noi il

consumam in cantitati mici.
 In general, poate fi gasit in carne, peste si cereale.
 In concentratii mai mari, poate fi gasit de asemenea in conserve de
anşoa, conserve de fructe, produse din carne de pui macinat(cu un
procent mare de oase macinate), ciocolata cu lapte si cateva
suplimente dietetice pt bebelusi.
 Continutul in fluor al mancarii poate deasemenea sa depinda de materialele pe care le
folosim in timpul prepararii acesteia.De exemplu, vasele din teflon reprezinta o sursa
importanta de ioni de fluor.Cel mai important factor al prezentei fluorului in alimentatie
este reprezentat de apa fluorurata.Motivul din spatele acestui fapt il reprezinta
programele de profilaxie pt fluorurarea apei de baut.Aceste metode sunt in special
importante in regiuni unde alte programe de profilaxie nu sunt disponibile.In anumite
tari, motivele de preventie includ deasemenea florurarea laptelui si a sarii.Sarea
floururata a fost folosita la scara larga in Germania, Franta si Elvetia inca din 1955.In
zilele noastre intre 30-80% din sarea din comert este fluorurata.Sarea contine in mod
normal 250 ppm fluor pe cand laptele contine 2,5 pana la 5ppm fluor

 Conform diferitelor studii bazate pe dovezi exista insuficiente dovezi ca laptele fluorurat
are efecte carioprofilactice
 4.2Metabolismul fluorului.

 In jur de 90% din fluor este absorbit in tractul gastro-intestinal dupa

consumatie (pana la 25% in stomac si in jur de 77% in portiunea
proximala a intestinului subtire).Restul de 10% este eliminat prin
fecale.Dupa absorbtie, fluorulul este transportat in fluxul sanguin si de
aici distribuit intregului organism.Peak-ul plasmatic este atins la 20-60
minute dupa consum.In plasma ionii de fluor sunt legati de proteinele
plasmatice
 Restul flourului absorbit este excretat de catre rinichi in
urina
 Exista o serie de factori care pot influenta metabolismul
fluorului, cei mai importanti fiind: dezechilibrele acido-
bazice, hematocritul, altitudinea, activitatea fizica, ritmul
circadian, hormonii, functia rinichiului, predispozitii
genetice si dieta
 Prin urmare rinichii sunt singurul organ care ajuta la
mentinerea concentratiei de fluor in organism
 Actiunea primara si cea mai importanta a fluorului este cea topica, atunci
cand ionii de fluor sunt prezenti in concentratii adecvate in saliva
 In timpul cresterii dintilor smaltul este expus constant la numeroase
procese de demineralizare, dar si la importante procese de remineralizare
daca in saliva exista ionii corespunzatori.Aceste procese pot fie sa
slabeasca fi sa intareasca smaltul.Prezenta F intr-un mediu acid reduce
solubilizarea hidorxiapatitei.Actiunea sa principala este inhibitia
demineralizarii smaltului care este realizata prin mecanisme diferite
 Cand bacteriile metabolizeaza zaharurile, produc acid lactic, ceea ce scade ph-
ul salivar.Cand ph-ul scade sub nivelul critic de 5,5 incepe procesul de
demineralizare al smaltului si de formare a cariei.La inceput procesul este
reversibil si este posibil sa reducem formarea unor noi leziuni daca utilizam
metode de profilaxie adecvate.Daca F este prezent in saliva, o sa reduca
demineralizarea si se va absorbi pe suprafata cristalelor de hidroxiapatita pe
care le va proteja impotriva dizolvarii.Deoarece acoperirea cu ioni de F este una
partiala, suprafetele neacoperite ale cristalelor de HA vor fi supuse
demineralizarii la nivelul anumitor parti ale dintelui, daca ph-ul scade sub 5.5.
Daca ph-ul creste peste 5.5, nivelul crescut de ioni de F va duce la
remineralizare intrucat acestea se absorb la suprafata smaltului si formeaza
FHA
 Fluoroza dentara este o anomalie de dezvoltare a smaltului care apare in timpul formarii
acestuia.Este determinata de epunerea sistemica in exces la F in primii 6 ani de viata,
cand se formeaza smaltul dintilor permanenti.Acesta contine mai multe proteine, este
mai poros, opac si mai putin transparent.Manifestarile clinice variaza de la linii albe
inguste orizontale, pete mai mari sau zone colorate in galben - maroniu deschis de smalt
poros, pana la pierdere de smalt in diferite grade.Pt un efect optim al pastei de dinti cu F
este important sa urmam instructuiunile de folosire ale produselor fluorurate.Astfel,
scade probabilitatea aparitiei fluorozei si efectul protector al F asupra dezvoltarii cariilor
are o importanta semnificativa.
 La fel ca orice alta substanta la care suntem expusi in vietile noastre de zi cu zi ( O, H2O,
sare) F poate sa devina toxic in anumite cantitati
 Intoxicatia acuta poate sa apara in urma ingestiei a una sau mai multe doze de F intr-

o perioada scurta de timp ceea ce duce la otravire. Stomacul este primul organ

afectat.Primele semne si simptome sunt: greata, dureri abdominale, hematemeza si

diaree.Acestea sunt urmate de paloare, slabiciune, respiratii superficiale, batai

cardiace slabe, transpiratii, piele rece, cianoza, pupile dilatate, hipocalcemie si

hiperpotasemie si in 2-4 ore chiar de moarte

 Pe baza studiilor si a cazurilor de supradoza, doza toxica probabila a fost stabilita la

5mg/kg corp.Aceasta doza este doza minima care poate declansa semne si simptome

serioase care pun viata in pericol si necesita spitalizare si ingrijiri medicale

immediate.Doza toxica pt un copil de 20 kg poate fi atinsa prin ingestia 100g(75ml)

de pasta de dinti cu 1000-1500ppm F

 In ciuda prezentei intinse a F in viata noastra si a seriozitatii afectiunilor
asociate cu toxicitatea sa, nr cazurilor de toxicitate acuta din ziua de azi este
foarte scazut comparativ cu cele din prima jumatate a secoulului 21. La vremea
respectiva fluorura de sodiu era utilizata ca pesticid si otrava de sobolani.Din
cauza aspectului sau era frecvent confundata cu faina, zaharul pudra si multe
alte produse de culoare alba utilizate in bucatarie.Cel mai elocvent exemplu este
de la spitalul de stat din Oregon din 1942. In timpul prepararii omletei laptele
pudra a fost inlocuit cu NaF ceea ce a cauzat 467 de cazuri de intoxicatie acuta
din care 47 au fost fatale.Acest incident este considerat a fi cea mai mare
otravire cu F in masa.
In ziua de azi otravirea se datoreaza in principal ingestiei nesupravegheate de
produse pt igiena orala si a apei fluorurate in exces.
 F se gaseste in mod natural in mediul nostru inconjurator si
este permanent prezent in vietile noastre. Expunerea are loc
prin intermediul dietei, respiratiei si suplimentelor cu F. F
poate sa fie toxic in concentratii extrem de ridicate. Utilizarea
sa zilnica in cocentratiile prezente in produsele pt igiena orala
este sigura. EAPD (Academia Europeana de Pedodontie)
recomanda utilizarea preventiva a aplicatiilor topice cu F
datorita efectului cariostatic.