CURS CALIFICARE

Baby - sitter
 “Baby-sitter-ul este persoana care acorda ingrijire la domiciliul copilului, in
baza unui contract incheiat intre parinti, baby-sitter si o agentie de baby-
sitting autorizata”

Alegerea unei persoane pentru a avea grija de un copil este foarte dificila.
Din aceasta cauza este indicat ca decizi pentru selectia baby-sitter-ului sa
fie luata de ambii parinti.

Odata cu venirea pe lume a copilului, este normal ca fiecare parinte sa caute

o persoana de incredere in grija careia sa-si lase copilul cateva ore pe zi. De
obicei, aceasta persoana este o bona.
Conditii ce trebuie indeplinite de persoana care va
avea grija de un copil mic sunt:
1. Echilibrata psihoemotional – este indicat sa se faca o evaluare
psihologica. Nu se recomanda pentru aceasta meserie
persoanele nervoase, impulsive si dictatoriale;

2. Sa aiba o conditie fizica buna;

3. Clinic sanatoasa – trebuie sa isi faca analizele la zi;

4. Responsabilitate si maturitate;

5. Cunostinte in domeniu si experienta.

6. Sa nu fie fumatoare, sa fie punctuala, educata si
instruita. Daca micutul se lumineaza la fata atunci
cand o vede si asteapta nerabdator o noua intalnire
cu ea, inseamna ca bona este o persoana calda,
protectoare si foarte rabdatoare.

7. O bona buna este aceea care gaseste mereu solutii

creative la probleme si iti cere sfatul, pentru ca
impreuna cu tine sa contribuie la o buna crestere si
educare a copilului.

8.O bona care isi ia slujba in serios va informa parintii

asupra activitatilor zilnice pe care le-a avut
impreuna cu copilul si va nota de fiecare data in
caietelul lui tot ce merita insemnat.
9. O bona instruita inseamna o femeie care are un bagaj
solid de cunostinte si care este capabila sa-i acorde o
educatie buna copilului.

10.O bona buna este si aceea care acorda foarte mare

grija menajului copilului, ceea ce inseamna ca este
atenta ca micutul tau sa fie in permanenta curat, ii
spala si ii calca hainutele, ii face mancare proaspata si
ii pastreaza camera mereu ordonata si curata.
Foarte important! O bona buna este aceea care, in
permanenta, are grija de siguranta copilului, astfel
incat accidentele sa apara foarte rar, poate chiar
deloc.
 Investigatii paraclinice ce trebuie efectuate de baby-sitter:

a) hemograma
b) RBW
c) Radiografie pulmonara
d) Test HIV
Cum se gaseste bona potrivita din perspectiva unui
parinte:
Din ce in ce mai multe mame aleg sa se reintoarca la serviciu si sa-si continue cariera
profesionala, la cateva luni dupa ce au nascut. In acest moment, trebuie sa fie sigura ca
persoana care va ramane cu cel mic este potrivita si competenta.
Sunt parinti care prefera sa caute bona cu ajutorul persoanelor pe care le cunosc si care pot
recomanda o astfel de persoana, insa din ce in ce mai multi parinti apeleaza la serviciile
agentiilor, avantajul fiind ca persoanele care candideaza la un astfel de post sunt deja testate
si selectate.

AGENTIA DE BABYSITTING DIN PERSPECTIVA UNUI PARINTE:

Primul pas pe care trebuie sa il faca daca se hotarasc sa apeleze la serviciile unei agentii de
babysit ting este sa ia in considerare o serie de criterii in alegerea acesteia, pentru a putea
beneficia de servicii profesionale, de calitate si, mai ales, sigure:
Verifica daca este sau nu o agentie, adica daca functioneaza legal;
Verifica daca agentia functioneaza intr-un sediu sau i se propune o intalnire „la cafenea“;
Citeste cu atentie oferta si verifica daca comisioanele afisate includ sau nu TVA;
Citeste cu atentie contractul;
Solicita factura si bon fiscal. Acestea fac contractul sa fie valabil;
Solicita profilul psihologic al candidatei si verifica daca este semnat si parafat de catre un psiholog
specializat in recrutarea fortei de munca;
Evita sa faci compromisuri in relatia cu agentia sau in relatia cu bona;
Refuza sa fii partasa la ilegalitat i si intelegeri paralele.
 REGULI GENERALE DE IGIENA PENTRU
BABY SITTER SI PERSOANE CARE POT INTRA IN
CONTACT CU COPILUL
1.Sa fie sanatoase, fara boli infectioase – gripa, diaree,
rujeola, rubeola, varicela, hepatita A, herpes,
tuberculosa, etc.

2.Sa se spele bine pe maini cu sapun de fiecare data

cand ia copilul in brate, dupa folosirea toaletei,
inainte de masa, dupa intrarea in contact cu orice
obiect murdar.

1.Sa poate numai haine curate, confortabile, de

preferat un halat curat sau haine de interior, nu
hainele cu care se umbla pe strada .
4. Sa nu sarute copii pe gura, pe maini pentru ca acesta poate fi
contaminat cu microbi din gura adultilor.

5. Sa foloseasca prosoape de unica folosinta.

6. Sa faca dus cel putin o data pe zi.

7. Sa evite folosirea parfumurilor si deodorantelor – pot fi folosite

doar rulouri antiperspirante – pentru a evita alergizarea copilului.

8. Sa isi ingrijeasca mainile, sa isi taie unghiile, sa nu aiba leziuni sau

infectii. In cazul unor leziuni ale mainilor (infectate sau
neinfectate) persoana care ingrijeste copilul trebuie sa foloseasca
manusi de unica folosinta.
Reguli de igiena a locuintei unde sta copilul:

1. Temperatura in camera trebuie sa fie intre 20-22 grade Celsius; 24-25 grade
Celsius in camera de baie a copilului.

2. Camerele in care sta copilul trebuie sa fie aerisite zilnic.

3. Trebuie sa se evite fumatul in camerele in care sta copilul.

4. Nu trebuie sa improvizam instalatii electrice in preajma copilului.

5. Trebuie evitat sa incamlzim incaperea cu ajutorul aragazului deorece exista un

risc mare de intocsicatie cu gaz sau risc de hipoxie prin epuizarea oxigenului in
camera.
6. Umidifierea aerului din camera cu ajutorul unor vase cu apa
sau prosoape ude pe calorifere (de preferat vase cu
suprafata mare de evaporare deoarece evaporarea este
direct proportionala cu suprafata).
La copilul mic este idicata o umiditate de 40-60 pana la 80 %,
deoarece aerul uscat deshidrateaza nasul, gura si pielea
copilului.
Nasul uscat nu poate functiona, mucoasa nazala se fisureaza
si fabrica mucozitati in exces ca sa se apere de uscaciune.
Aceasta provoaca un disconfort copilului, care nu este in
stare sa respire corect, avand nasul mereu infundat copilul
vrea sa bea si sa suga des, dar nu poate pentru ca nu-si poate
regla respiratia cu deglutitia. De cele mai multe ori parintii
iau initiativa de a curata nasul, dar de cele mai multe ori
ajung la medic care va pune diagnisticul de rinofaringita si
recomanda antibiotice
7. Trebuie evitate substantele chimice pentru a curata locuita,
precum si odorizantele de camera. In cazul folosirii unor astfel
de sunstante, camera trebuie aerisita foarte bine iar
suprafetele si hainele se limpezesc foarte bine – indicat ar fi de
cel putin trei ori.

8. Trebuie evitate covoarele si mochetele, indicat ar fi sa fie

folosite cersafuri si paturi care pot fi spalate des si usor.

9. Se recomanda scoaterea din casa a anumitor lucruri care pot fi

potentiali alergeni (paturi, saltele vechi, pilote, animale de
companie, mobila veche cu miros)
 Masuri de igina ce trebuie luate in cazul alimentatiei cu biberonul

1. Spalarea cu grija a mainilor inaintea manuirii biberoanelor.

2. Trebuie sa fie verificata valabilitatea cutiei de lapte cu care va fi alimentat

copilul in cauza.

3. Trebuie spalat tot ce se folosseste in alimentatia sugarului intr-un vas separat

curat.

4. Tetinele, biberoanele se clatesc cu apa fiarta imediat dupa ce au fost folosite,

iar pentru spalarea lor se folosesc periute speciale.

5. Toate obiectelor folosite la prepararea alimentelor pentru sugari se sterilizeaza

prin fierbere 25 minute, se pot folosi sterilizatoare sau dezinfectanti - instant
tablete – dupa care se clatesc foarte bine cu apa fiarta si racita.
6. Partea tetinei care se introduce in gura copilului nu trebuie sa intre in contact
cu nimic (mana, gura mamei sau a altei persoane, precum si alte obiecte).
Daca a cazut pe jos se da din nou la sterilizat.

7. Toate obiectele folosite in alimentatia copilului se pastreaza intr-un vas

separat steril acoperit cu un capac sau tifon steril.

8. Apa folosita pentru pregatirea laptelui pentru copil trebuie sa fie fiarta si
racita la 38-40 grade Celsius, se mai poate folosi apa plata din comert.

9. Nu se poate utiliza apa din fantana, pentru ca poate sa se intoxice copilul cu

nitriti, mai ales atunci cand ploua, cand ingrasamintele chimice de pe sol
(nitritii) ajung in panza de apa freatica. Nitritii produc blocarea
hemoglobinei copilului cu cianozarea acestuia (invinetirea copilului) cu
imposibilitatea respiratiei celulare si copilul poate muri in cazul in care nu set
dus la doctor.
10. Atunci cand preparam laptele pentru copil trebuie sa
folosim exact proportiile care sunt mentionate pe cutie, pe
amblaj, folosim masura din cutia origina, nu improvizam.
Pe plan international dilutiile de lapte s-au standardizat si se
foloseste o masura la 30 ml de apa. Exista cateva formule de
lapte la care recomandarea producatorului este de o masura
la 60 ml de apa si aceasta trebuie sa fie respectata.

11. Laptele preparat trebuie pastrat la frigider, nu la

temperatura camerei, timp de 24 de ore. Indicat este sa fie
preparat lapte proaspat de fiecare data.
 Diferente anatomo-fiziologice intre sugar si copilul mare

Sugarul din punct de vedere anatomic nu este o reducere la o scara larga a adultului.
Caracteristic copiilor mici este imaturitatea din toate punctele de vedere.
La nastere, capul reprezinta ¼ din lungimea intregului corp, in comparatie cu adultul la
care capul este doar 1/8 din lungimea intregului corp. nou-nascutul are mijlocul
corpului la nivelul ombilicului, iar adultul o are la nivelul simfizei publiene (bazinului).
Copilul are trunchiul lung si membele scurte, comparativ cu prescolarul, caruia ii cresc
mult membrele.
Lungimea nou-nascutului normoponderal variaza intre 46 si 54 cm, iar greutatea lui poate
fi intre 2600 g, 4000 g si peste.

Sistemul nervos si organele de simt:

- Sunt imature si se dezvolta rapid cu varsta copilului, avand un grad bun de maturitate
dupa 2.5-3 ani, cand se incheie mielinizarea sistemului nervos central.
Craniul :
- Forma craniului variaza in functie de zestrea genetica, pozitia intrauterina si parcurgerea
cailor de nastere (exista anumite sindroame congenitale sau malformatii insotite de
forme caracteristice ale craniului).
- Fontanela anterioara (deschizatura), situata intre osul frontal si cele parietale, are o
dimensiune care variaza intre 1/1 cm si 3.5/4.5 cm. la nivelul ei se pot simti pulsatiile
vaselor cerebrale, iar in timpul plansetului se poate observa o usoara bombare a ei. –
acest lucru nu trebuie sa va sperie – in cazul in care bombarea fontanelei este continua
si nu isi revine nici dupa incetarea plansului este bine sa se consulte medicul.
Toracele, plamanul si cordul:
- Perimetru toracic la nou nascut, masurat la nivelul mameloanelor variaza intre 31-35 cm.
In general, cutia toracica la copil este conica, simetrica, iar coastele sunt in pozitie
orizontala, slab osificate si fragile.
- Sugarii sanatosi au frecventa respiratorie in jur de 30 respitarii pe minut (adultul are in
jur de 16-18 respiratii pe minut).
- Cordul (inima copilului) bate de 130-140 de ori pe minut, fata de 60-80 la adult sau de
80-100 la copilul mai mare. De regula, acest lucru sperie bonele care nu cunosc acest
lucru. Febra creste ritmul cardiac proportional cu nivelul febrei.
Tulbul digestiv:
- Uneori nou-nascutul se naste cu malformatii ale gurii, palatului sau esofagului si
intestinelor. Toate acestea sunt vizibile de la nastere, unele dintre ele cum ar fi buza
de iepure si gura de lup, necesita conditii speciale de alimentatie (tetine speciale,
suzete speciale, pozitii speciale recomandate de specialisti).
- Unii copii au o ata la limba (fren lingual scurt), care uneori daca impiedica suptul
trebuie sectionata.
- Altii copii au barbia mai in spate (microretrognatie). Pot acea dificultati la supt,
trebuie pusi sa suga peste mama, pentru a le cadea barbia si limba in fata si pentru a
putea suge. De asemenea ei trebuie culcati mai mult pe burtica si in cateva luni
gravitatia va vindeca defectul (barbia revine la normal).
- Tulbul digestiv al copilului este slab dezvoltat, singurul aliment adaptat capacitatii lui
de digerare este laptele de mama, orice alt aliment administrat copilului va fi greu de
suportat de acesta.
- La nou-nascutul sanatos, abdomenul are forma rotunjita, simetrica, are tesut adipos
bine reprezenat si participa activ la respiratie.
- Marirea asimetrica sau aparitia unei proeminente intr-o regiune a abdomenului este
caracteristica unei hernii sau tumori, este necesar consultul de specialitate pentru
stabilirea diagnosticului si prescriarea unui tratament.
- Ficatul nou-nascutului este imatur, de aceea trebuie sa fim foarte atenti la
alimentatie si la orice medicament pe care il administram.
Musculatura:
- Exista cazuri de traumatisme obstetricale la nastere in care se produce ruptura
claviculei sau fractura humerusului sau femurului.
- Exista boli congenitale ce duc la fracturi intrauterine grave.
- In primele luni nou-nascutul tine atat membrele superioare cat si cele inferioare
flectate pe trunchi, lucru perfect normal pentru aceasta varsta, ulterior, odata cu
cresterea si dezvoltarea copilului, acesta va invata sa relaxeze voluntar muschii
adaptand pozitia dorita.
- Displazia de sold trebuie diagnosticata in primele zile de la nastere pentru a initia
tratamentul si a evita complicatiile ulterioare.
Aparatul uro-genital:
- Copii urineaza de 20-22 de ori pe zi, in functie de cat mananca; urina este incolora, iar
uneori apar depozite caramizii care sperie mama si bona (considera ca este sange in
urina copilului), trebuie sa le linistim si sa verificam cat a supt copilul sau daca este
prea cald in casa. Aceste depozite sunt rezultatul unor urini concentrate cu multi urati.
Hidratarea copilului (alaptarea mai frecventa) si reducerea temperaturii in casa
readuce totul la normal. Copii mici nu au control sfincterian (adica fac pipi si caca
involuntar). Acest control devine constient dupa 2.5 ani daca parintii nu fac greseala sa
tina scutecul de unica folosinta pana la 3-5-7 ani fara educarea copilului sa anunte
nevoile lui. Exista copii care nu vor sa faca pipi sau caca decat direct in scutec, lucru
datorat comoditatii parintilor si bonei.
• La nastere, oasele craniului bebelusului nu
sunt inca sudate, insa sunt tinute impreuna de
parti de tesut cartilaginos care se numesc
fontanele. Fontanelele sunt 4 la numar: doua
laterale, una posterioara, care se inchide
foarte repede, si una anterioara, chiar
deasupra fruntii, care in general se sudeaza
dupa varsta de 12 luni.

Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare si, in

functie de acesta, fontanelele se pot suda mai
devreme sau mai tarziu.
Fragilitatea fontanelelor este motivul principal pentru care capul unui
nouna scut da multa bataie de cap mamicii, mai ales daca este la primul
ei copil.
Tendinta generala este de a-l proteja excesiv, insa trebuie sa stii ca aceste
temeri sunt nejustificate, pentru ca, in ciuda aparentei fragilitati,
fontanelele sunt mai rezistente decat pot parea. De aceea, in timp ce il
speli pe cap sau il imbraci, nu trebuie sa iti fie teama sa le atingi, insa
trebuie sa eviti sa le apesi.
Fontanelele, utile in momentul nasterii pentru ca dau o mare elasticitate
craniului, necesara pentru a trece prin canalul de nastere, sunt totodata
importante pentru ca permit cutiei craniene sa continue sa creasca,
urmand dezvoltarea creierului. In primul an de viata, creierul isi dubleaza
greutatea si deci si oasele care il protejeaza trebuie sa devina mai mari.
Din aceste motive sunt foarte importante consultatiile medicale
periodice in timpul carora bebelusul va fi supus catorva teste simple:
masurarea perimetrului cranian sau palparea cutiei craniene.
Medicul isi va da foarte repede seama daca totul merge bine si nu apar
complicatii. Este bine ca tu sa incerci sa ii schimbi periodic pozitia in
timpul somnului si sa il culci ba pe partea stanga, ba pe partea dreapta,
pentru a evita formarea unei zone plate in partea occipitala a craniului.
• Pielea nou nascutului este incomplet dezvoltata anatomic si functionai la nastere,
stratul cornos este subtire, cu slaba legatura intre celule, ceea ce determina o
permeabilitate cutanata mare. Dermul are o structura conjunctivala elastica slab
dezvoltata, papilele dermice mici, capilarele sunt scurte si largi.
• Pielea nou-nascutului la nastere este acoperita cu un strat unsuros, galbui numit
vernix caseosa, prezenta mai ales in regiunea dorsala, piept, gat si la pliurile de flexie.
Vernix caseosa este o substanta secretata de glandele sebacee si de celule speciale
ale amniosului in ultimile luni de sarcina si contine glicogen, acizi grasi, colesterol si
proteine. Acest strat protejeaza pielea fatului impotriva maceratiei de catre lichidul
amniotic, are rol protector impotriva frigului, are un aport alimentar, exercita o actiune
bactericida si antihemolitica. Nou nascutul nu se imbaiaza la nastere pentru a nu se
inlatura efectul protector al acesteia, in mod normal vernix caseosa se resoarbe in
cateva zile dupa nastere, lasand pielea cu o descuamatie furfuracee, in special pe
abdomen, gat si membre. Daca o indepartam apare hipoprotrombinemie accentuata in
ziua a 3-a dupa nastere.
• Pielea nou nascutului are o culoare rosie intensa: eritemul fiziologic al nou nascutului
- numai palmele si plantele raman albastrui. Eritemul nou nascutului se datoreste
abundentei de vase capilare largi si scurte, imperfectiunii functiei vasomotorii, subtirimii
epidermului din care lipseste patura cornoasa si pigmentul melanic.
• Lanugo este un par fin cu aspect matasos de puf, care se desprinde spontan. El acopera
pielea: fitului, persistand dupa nastere pe umeri, spate, frunte, radacina membrelor. Pe
pielea nou nascutului se mai pot intalni nevi materni si pata mongola. Nevii materni sunt
pete de culoare rosie, rau delimitate, pe pleoapa superioara, radacina nasului, regiunea
occipitala. Se datoresc unor dilatatii capilare tranzitorii si dispar la vitropresiune. Dupa
cateva luni dispar, lasand uneori pete brune.
• Pata mongola este o pata albastra-violacee, variabila ca marime, localizata mai ales in
regiunea sacro-lombara si nu are semnificatie patologica. Glandele sudoripare sun putin
dezvoltate, iar secretia sudorala incepe aproximativ dupa 2 luni de viata, iar pH-ul pielii
este neutru.
• Glandele sebacee sunt bine dezvoltate la nastere mai ales pe barbie si aripile nasului unde
se observa niste puncte alb-galbui, numite "miliaria sebacee" sau "milium facial". Milium
facial reprezinta chisturi intradermice si intraepidermice produse prin retentia de sebum.
Hormonii transmisi transplacentar induc hiperplazia temporara a glandelor sebacee in
primele zile de viata. Unghiile prezinta striatiuni longitudinale, intrec pulpa degetelor la
maini, iar la picioare abia o ating.
• Cordonul ombilical este format dintr-o vena si doua artere cuprinse intr-
un tesut conjunctivo - mucos denumit gelatina lui Wharton, acoperit de un
ectoderm stratificat si de amnios. Dupa sectionarea cordonului, arterele
ombilicale se retracta, iar vena ramane inca deschisa. Oprirea circulatiei in
vasele ombilicale odata cu stabilirea circulatiei pulmonare este urmata de
trombozarea si transformarea lor in cordoane fibroase. Cordonul ombilical
trece in etapa de mumificare, formarea santului de eliminare si apoi
caderea sa intre 6 si 10 zile de la nastere. Plaga ombilicala se
epidermizeaza treptat de la periferie spre centru. Cicatrizarea se termina
in jurul saptamanii 3 de sarcina. Datorita refractiei vaselor, cicatricea
ombilicala se infunda.
Sustine capul bebelusului!
Imediat dupa nastere, bebelusul tau are un control redus asupra capului, deoare
ce muschii gatului sunt slab dezvoltati. Chiar daca vei avea emotii la inceput,
cu putina rabdare si sfaturi bune vei reusi in scurt timp sa te descurci de
minune cu el.

In primele 6 luni de viata, sugarul isi dezvolta incet capacitatea de a-si sustine
si ridica singur capul, lucru fundamental pentru capacitatea sa de a se misca in
viitor.
Tine cont ca fiecare bebe are propriul ritm de dezvoltare si nu intra in panica. Sunt
sugari care incep sa isi sustina singuri capul, pentru perioade scurte de timp,
chiar si dupa o luna, insa altii o fac mai tarziu. De regula, in jurul varstei de 4
luni, majoritatea copiilor au capacitatea de a-si sustine capul in momentul in
care se afla in pozitia sezand. Totusi, muschii gatului nu sunt pe deplin
dezvoltati pana la varsta de sase luni. Pentru siguranta, este bine sa semnalezi
pediatrului tot ce te ingrijoreaza. Un semnal de alarma este atunci cand unui
bebe de 3 luni ii este greu sa isi ridice capul chiar si putin. O metoda prin care
il poti ridica usor si in siguranta: cand bebe e intins pe spate, strecoara-ti o
mana sub ceafa lui pentru a-i sustine capul si cealalta mana, din partea opusa,
la nivelul partii de sus a feselor. Ridica-l incet si asaza-l aproape de tine, intins
pe antebrat, cu capul sprijinit pe indoitura cotului.
• Cum se dezvolta :

Pana la sfarsitul primei luni de viata, bebelusul ar trebui sa-si ridice capul
pentru cateva secunde si sa-l intoarca dintr-o parte in alta cand este asezat
pe burta. In jur de 6-8 saptamni, ar putea sa-si ridice capul cand sta pe
spate. Cnd sta pe umarul tau, va putea sa tina capul drept pentru putin
timp si sa-l ridice la 45 de grade cnd sta pe burtica. Dupa aproximativ 6
luni, va invata statul in fundulet, rostogolitul si mersul de-a busilea.

• Cum se dezvolta

Pana la sfarsitul primei luni de viata, bebelusul ar trebui sa-si ridice

capul pentru cateva secunde si sa-l intoarca dintr-o parte in alta
cand este asezat pe burta. In jur de 6-8 saptamni, ar putea sa-si
ridice capul cand sta pe spate. Cnd sta pe umarul tau, va putea sa
tina capul drept pentru putin timp si sa-l ridice la 45 de grade cand
sta pe burtica. Dupa aproximativ 6 luni, va invata statul in fundulet,
rostogolitul si mersul de-a busilea.
Camera lui Superbebe:
Aranjarea camerei bebelusului inainte de venirea sa pe lume este un mod bun de a
scapa de o parte din stres. Chiar si acest proces poate fi destul de obositor, pentru ca
parintii se pot simti frustrati ca nu gasesc intotdeauna ceea ce doresc, la pretul
potrivit.

Daca dispunem de o camera proprie pentru bebelus, aceasta va trebui sa fie c

Accesul spre camera parintilor este indicat sa fie direct, sa nu mai existe o alta incapere
intermediara.

De asemenea, camera trebuie sa fie vopsita in culori pastel, odihnitoare si relaxante.

Nuantele calde de verde, tonurile deschise de albastru, bejul si galbenul sunt culori
foarte frumoase pentru zugravirea peretilor.

In ceea ce priveste mobilierul, in primele luni urmatoarele lucruri sunt strict

necesare: masa de infasat, patutul, fotoliul de alaptare, un dulapior pentru
hainutele bebelusului si unul pentru jucarii.

Aerisirea camerei bebelusului se va realiza de mai multe ori pe zi, deschizandu-se

fereastra pentru intervale scurte de timp. Temperatura ideala din camera pentru
bebelus este de 22-24oC.
ea mai luminoasa, insorita si usor de aerisit.
In cazul in care apartamentul este mic, trebuie stabilit
dinainte spatiul pe care mama impreuna cu bebelusul il vor
ocupa. Veti gasi cu siguranta solutii pentru ca bebelusul sa
aiba spatiul lui personal, chiar daca nu are o camera
separata. Este vorba de un coltisor, unde veti aduna toate
lucrusoarele lui si unde el va sti ca-si va gasi jucariile.
Daca bebelusul va sta in aceeasi incapere cu parintii,
camera pe care o vor ocupa nu va servi ca spatiu de
intrunire, nici a familiei si nici cu musafirii, nici ca spatiu de
peterecere a serilor in fata televizorului.
Indiferent de spatiul pe care ne permitem sa i-l oferim
bebelusului, regulile de igiena, hranirea corecta, ingrijirea si
dragostea noastra sunt primordiale pentru o dezvoltare
armonioasa si sanatoasa a bebelusului.
In cazul in care apartamentul este mic, trebuie stabilit
dinainte spatiul pe care mama impreuna cu bebelusul il vor
ocupa. Veti gasi cu siguranta solutii pentru ca bebelusul sa
aiba spatiul lui personal, chiar daca nu are o camera
separata. Este vorba de un coltisor, unde veti aduna toate
lucrusoarele lui si unde el va sti ca-si va gasi jucariile.
Daca bebelusul va sta in aceeasi incapere cu parintii,
camera pe care o vor ocupa nu va servi ca spatiu de
intrunire, nici a familiei si nici cu musafirii, nici ca spatiu de
peterecere a serilor in fata televizorului.
Indiferent de spatiul pe care ne permitem sa i-l oferim
bebelusului, regulile de igiena, hranirea corecta, ingrijirea si
dragostea noastra sunt primordiale pentru o dezvoltare
armonioasa si sanatoasa a bebelusului.
 1. NOU-NASCUTUL
Confruntarea cu scutecele :
Asadar, in prima saptamana din viata vei vedea ca bebelusul va avea scaun de 4-5 ori pe zi.
Din a doua saptamana, numarul scaunelor zilnice poate scadea la unul sau doua. In cazul copiilor
alaptati la san, scaunul poate sa apara dupa fiecare alaptare si sa continue asa pe tot parcursul
primei luni. Nu trebuie confruntat cu diareea.
Fie ca bebelusul este alaptat sau hranit cu lapte praf, in primele doua-trei zile de la nastere, scaunul
lui va fi foarte inchis la culoare, aproape negru, pentru ca elimina meconiul, materii fecale formate
in intestinul fatului si eliminate de fat imediat dupa nastere. Apoi, scaunul va deveni maro inchis si,
mai departe, in functie de tipul de alimentatie va capata o alta culoare.
Foarte importanta este igiena. Schimba scutecul copilului cat de curand posibil dupa ce devine
umed sau imbibat. Ideal este sa speli copilul la fundulet la fiecare schimbare de scutec.Fundul
copilului se unge cu alifie protectoare, dar se va evita pudra de talc, fiindca sugarul o poate inspira
si aceasta ii poate afecta plamanii. In plus, s-au observat adesea iritatii.
Pantalonii, scutecele si imbracamintea trebuie sa fie oarecum largi, pentru a lasa funduletul
copilului sa respire. Apeleaza de la inceput la scutecele de unica folosinta pentru nou nascuti, dar
evita-le pe cele cu arome sau detergentii de acest gen pentru ca pot produce reactii ale
tegumentelor bebelusul tau va avea scaun de 4-5 ori pe zi.
Va prezentam un mic "ghid" pentru schimbarea scutecelor:
Pentru inceput spalati-va si uscati-va bine pe maini. Pregatiti locul unde veti schimbati bebelusul.
Fie ca este o masa pentru infasat, fie ca este un pat, important e ca suprafata sa fie moale si
temperatura placuta pentru ca bebelusului sa nu-i fie frig.
Asigurati-va ca aveti langa voi tot ce este nevoie, adica un scutec curat si cat mai multe
servetele speciale. Daca folositi scutece de unica folosinta, aduceti si o punga de plastic in care sa
puneti scutecul folosit. Daca bebelusul este predispus iritatiilor, trebuie sa aveti aproape si o cutie
cu un unguent special.
1. Dezlipiti benzile adezive de pe suprafata scutecului, apoi pliati-le si lipesti-le pentru a
evita sa se prinda de pielea copilului. Nu scoateti inca scutecul.
2. Cu un colt curat al scutecului stergeti restul de materie fecala ce a ramas pe pielea
bebelusului.
3. Copilasul trebuie prins de glezne si ridicat, astfel incat sa se poata impaturi scutecul in
doua, cu partea curata spre exterior. Apoi scoateti scutecul de sub el.
4. Folositi un servetel umed sau o panza umeda pentru a curata pielea copilului foarte
bine. In cazul in care aveti o fetita, aveti grija sa curatati din fata catre spate. Astfel nu va
exista riscul unei infectii cu diferite bacterii.
5. Ridicati picioarele copilului si curatati-i funduletul.
6. Schimbati scutecelul murdar cu unul curat. Partea cu agatatoare ar trebui sa fie
dedesubt, iar cealalta sa vina prin partea din fata, printre picioarele copilului, desfacute
atat cat sa nu fie inconfortabil pentru el.
7. Incheiati scutecul la ambele capete si asigurati-va ca se simte confortabil. Scutecul nu
trebuie sa fie prea strans pentru a nu-i ciupi pielea.
8. Strangeti scutecul murdar si puneti-l in punga, apoi la gunoi. In cazul nou-nascutilor
incercati sa nu acoperiti cordonul ombilical al copilului cu scutecul. Puteti procura
scutece speciale care au o taietura in acea zona. In cazul baietilor trebuie sa aveti grija ca
penisul sa fie asezat in asa fel incat sa nu se ude bebelusul.
• Cat timp dorm bebelusii?

• Nou-nascutul doarme foarte mult - aproximativ 16-17 ore in primele saptamani

si 15 ore pe zi in a 3-a luna de viata, in reprize de cate 3-4 ore de somn. Acest
lucru inseamna ca nici proaspata mamica nu va avea foarte multe ore de somn
neintrerupte. Noaptea, va trebui sa hraneasca si sa schimbe scutecele copilului.
Se recomanda alaptarea nou-nascutului la fiecare 3-4 ore, poate mai frecvent in
cazul prematurilor. Bebelusii alaptati la san trebuie hraniti mai des, chiar la
fiecare 2 ore in primele cateva saptamani.
Adultii au 4-6 cicluri de somn pe noapte, care dureaza intre o ora si jumatate si
doua ore. Un ciclu este alcatuit din somn lent si somn paradoxal. La nastere, un
nou-nascut nu functioneaza dupa acelasi ritm biologic ca parintii sai. In plus,
spre deosebire de acestia, el adoarme in somn paradoxal si corpul sau nu sta
nemiscat (deconectat). Bebelusii trec prin faze de somn agitat(care asigura
maturiazrea creierului) si somn calm (care ajuta la cresterea si buna dezvoltare
corporala). Aceste doua faze sunt asemanatoare cu somnul paradoxal si cu
somnul lent al adultului.
• - Somnul agitat
Nou-nascutul adoarme, apoi doarme profund, dar continua sa faca miscari. Poate sa aiba
mimica faciala, sa zambeasca, sa clipeasca din pleoape si sa-si agite mainile. Ca si la fat,
acest somn ocupa un loc foarte important, deoarece reprezinta aproape jumatate din
timpul total de somn. Avand o durata de la 15 la 25 de minute, somnul agitat pare sa
serveasca la instalarea si dezvoltarea circuitelor neuronice si, deci, la dezvoltarea
creierului. Ulterior, el evolueaza si nu mai reprezinta decat 30% din totalul duratei de
somn. Putin cate putin, el va deveni somnul paradoxal al adultului, care corespunde
somnului cu vise.
• - Somnul calm
In leaganul sau, nou-nascutul doarme, pare mai calm, respiratia are un ritm regulat.
Aceasta perioda permite recuperarea oboselii fizice. Acesta este momentul cand sunt
secretati numerosi hormoni, intre care si cei de crestere, care favorizeaza refacerea
tesuturilor si a celulelor. Incepand de la 2-3 luni, in aceasta faza de somn, care continua sa
evolueze, vor putea fi identificate perioadele de somn lent superficial si de somn lent
profund. Aceasta este acea parte a somnului care, ulterior, va deveni somnul lent profund
al adultului, cu aceeasi functie ca si la copil, respectiv de recuperare si de regenerare.
• In timp ce unii bebelusi dorm toata noaptea (adica 5 ore) inca de la 8 saptamani, multi
dintre ei nu ajung la acest stadiu decat la 5-6 luni. Acest interval de timp poate fi micsorat
daca bebelusul deprinde obiceiuri sanatoase de somn la scurt timp dupa nastere.
Stabilirea unei rutine inca de la inceput poate fi utila. Nu uitati totusi ca pot dura cateva
saptamani pana cand creierul copilasului va sesiza diferenta dintre noapte si zi.
• Unde si cum ar trebui sa doarma?

• In primele saptamani de viata, patutul bebelusului este amplasat in camera

parintilor. O camera separata pare prea departe la aceasta varsta frageda. In
patutul copilului nu puneti obiecte ascutite sau colturoase, jucari de plus care ar
putea interfera cu respiratia bebelusului. Cat despre camera copilului, aceasta ar
trebui sa fie zugravita in culori deschise si sa fie aerisita in fiecare zi. Mobilierul
nu trebuie sa aiba unghiuri ascutite deoarece exista riscul de loviri atunci cand
copilul incepe sa mearga.
Nu este indicat ca bebelusul sa doarma in acelasi pat cu parinti, din motive de
siguranta.
Cand copilul este foarte mic, el poate fi culcat pe o parte sau pe spate. Pozitia pe
spate este cea mai recomandata, deoarece unii bebelusi cand dorm pe burta au
tendinta de a inspira propriul dioxid de carbon deoarece este mai usor sa nu se
trezeasca pentru a-si schimba pozitia capului. Alta posibilitate este de a se
sufoca incet daca dorm cu fata in jos. Trebuie totusi sa se evite culcarea copilului
intotdeauna pe aceeasi parte pentru a nu provoca o usoara deformarea a
craniului.
• Unii parinti gresesc cand doresc sa modifice ritmurile de somn ale micutilor.
Majoritatea greselilor se produc atunci cand bebelusi sunt treziti brusc, sau cand
sunt tinuti treji. Aceste lucruri nu servesc la nimica, ba chiar ii fac pe cei mici mai
morocanosi si plangaciosi. De asemenea este inutil ca mamica sau taticul sa
astepte pana bebelusul adoarme in brate si apoi sa-l aseze in patut. Parintii
trebuie sa invete semnele pe care micutul le da cand este obosit si cand simte
nevoia sa adoarma pentru a fi asezat in patutul lui. Daca micutul se mai trezeste
in timpul noptii, acesta este un lucru absolut firesc si in mod normal el nu are
nevoie de prezenta unui adult pentru a readormi.
• Atunci cand micutii nu pot readormi singuri poate fi vorba de imprimarea unor
obiceiuri proaste din partea parintilor, sau poate fi vorba de unele probleme de
sanatate cum ar fi:
- otite;
- rino-faringite;
- probleme digestive;
- aparitia primilor dinti.
• Copiii difera in ceea ce priveste numarul de ore de somn din
timpul noptii. Copiii extrem de obositi au deseori mai multe
dificultati in a adormi decat cei care au dormit un numar
suficient de ore in timpul zilei. De aceea, strategia de a tine
copilul treaz ziua in speranta ca va dormi mai mult noaptea nu
va functiona neaparat.
Crearea unei rutine inainte de culcare (baie, citit, cantat) ajuta
la relaxarea bebelusului. Proaspata mamica trebuie sa reziste
tentatiei de a se juca cu el in tipul alaptarii de noapte, lumina
nu trebuie sa fie puternica, iar zgomotele trebuie reduse. Desi
micutul este prea mic pentru a intelege aceste semne, crearea
aceste rutine va fi de foarte mare ajutor mai tarziu cand va
mai creste.
• Hainutele ideala pentru bebelus
• Deoarece bebelusi sunt foarte sensibili si au o piele atat de fina
"ca de catifea", se intampina mici probleme in alegerea hainutelor
bebelusilor.
O garderoba adecvata trebuie sa contina:
- hainute ce au capse care se inchid intre picioare, lucru ce va
permite schimbarea scutecelor de unica folosinta mult mai usor
fara ca bebelusul sa fie dezbracat comple;
- hainute ce se inchid in fata si nu pe spatele bebelusului;
- body cu capse intre picioare si in partile laterale ale corpului,
pentru o mai usoara imbracare a copilului;
- hainute care nu au gulere sau alte accesorii cu care bebelusul s-
ar putea rani;
- hainute ce sunt facute din materiale fine care permit pielii sa
respire si nu pastreaza umezeala in interior;
- costumasele intregi, deoarece pantalonii si bluzitele cu elastic in
talie pot irita zona ombilicala.
• Cel mai bun material pentru hainutele nou-nascutului este
bumbacul. Incearcati sa nu cumparati nimic din dantela, matase,
plus, lycra sau alte materiale iritante.
• De asemenea caciulite trebuie sa fie de bumbac sau tricotate dintr-
un material foarte pufos si neaparat care se leaga sub barbie.
• Altfel, va face tot posibilul sa scape de orice ii acopera urechile.
• Intretinerea hainutelor bebelusului (spalat si calcat) necestia o
mare atentie, deoarece la aceasta varsta sugarii au pielea foarte
sensibila si usor iritabila.
Imbaierea pentru cei mici:

• Exista doua tipuri de imbaiere pentru cei mici:

- imbaierea cu buretele;
- imbaierea in cada.
• Baia cu buretele se face in prima saptamana, cand cordonul
ombilical al copilului este inca sensibil si este in proces de
vindecare. In aceasta perioada se spala frecvent fata, mainile si se
curata zona genitala dupa fiecare schimbare de scutec.
Baia in cada se poate face dupa prima saptamana, dupa ce
cordonul ombilical se fibrozeaza si zona se vindeca. Desi
majoritatea parintilor adora sa faca baie copiilor zilnic, in realitate
baia este cu adevarat necesara doar o data sau de doua ori pe
saptamana. Baia zilnica va fi necesara atunci cand bebelusul va
creste, va incep sa mearga si se va murdari tot timpul.
• Masuri de siguranta in momentul imbaiaerii in cadita

- Daca in mod normal temperatura din camera nu trebuie sa depaseasca 22 de

grade Celsius, in momentul baii, in camera trebuie sa fie o temperatura de 25 de
grade Celsius.
- Cadita trebuie asezata la un nivel confortabil pentru parinti, astfel incat acestia sa
poata sa se aplece si sa sustina copilul fara efort.
- Fie pe masuta speciala, fie pe o masuta improvizata pentru acest scop, important
este de retinut faptul ca trebuie sa nu existe riscul alunecarii acestei.
- Se recomanda ca baia copilului sa fie facuta inainte de ultima masa (seara)
deoarece, in principiu, copilul se va simti mult mai relaxat, se va culca si nu se va
trezi pe timpul noptii.
- Apa in care este introdus copilul nu trebuie sa aiba mai mult de 10 centimetri.
- Temperatura din cadita sa nu depaseasca 36 de grade C.
- Inainte de a incepe baia, asigurativa ca aveti langa voi toata cele necesare: apa
fiarta; apa fiarta si racita; sapunul pentru copii; doua prosoape (unul mic si altul
mai mare, patrat cu un colt indoit pentru a-l sterge pe cap); tampoane de vata
sterile pentru stersul ochiilor si a nasului, ulei sau crema pentru masaj; scutece de
unica folosinta; haine curate cu care bebelusul va fi imbracat dupa spalare.
• Procesul de spalare

Dupa ce sunteti siguri ca aveti toate cele necesare pentru imbaiere, puteti incepe
"procesul de imbaiere". In cadita nu se pun mai mult de 10 centimetri de apa, cu o
temperatura de aproximativ 32~35 de grade C (daca nu aveti un terometru special,
puteti introduce cotul in apa pentru a verifica temperatura apei). De asemenea se
poate pune un prosop sau un scutec in cadita pentru a se evita alunecarea manii
mamei, sau pentru a aseza copilul pe el.
Copilul se introduce in cadita tinandu-l pe mana:
- pe antebrat se va sprijini spatele, ceafa si capul copilului;
- cu mana se vor apuca picioarele copilului.
Cu cealalta mana se uda usor copilul cu apa din cadita pana acesta se va relaxa si de
asemenea bebelusul trebuie udat pentru a nu i se face frig. Dupa ce bebelusul s-a
relaxat puteti incepe sapunirea acestuia (indicat este se folositi un sapun cu ph neutru).
Se spala bine pliurile corpului. Daca bebelusului ii place el trebuie lasat sa se intinda, sa-
si flexeze picioarele. Apoi bebelusul se limpezeste cu apa curata, se inveleste in
prosopul mare si se asaza pe masa de infasat. Pliurile corpului trebuie sterse delicat.
Dupa ce l-ati infasat lejer in prosop, ii veti sterge cu tampoane de vata pavilioanele
urechilor si narile.
• Copilul nu trebuie tinut in apa mai mult de 10 minute in prima perioada. Daca pielea
bebelusului este uscata, puteti dupa baie sa-i faceti un masaj cu ulei special si apoi il
puteti pune in hainute, pregatindu-l de somn.
• Ingrijirea pielii bebelusului
• Pielea nou-nascutului este foarte delicata si sensibila. Pentru pastrarea aspectului
catifelat este foarte important sa se tina cont de cateva sfaturi esentiale in
ingrijitrea pielii micutului.
Mamicile trebuie sa aiba foarte mare grije la produsele ce le aplica pe pielea
micutilor, acestea nu trebuie sa contina agenti chimici sau alcool. Este importanta
mentinerea pH-ului neutru al pielii bebelusilor.
Dupa nastere, cat si in primele luni de viata, bebelusii au o piele roz,
subtire, vasele sanguine putand fi distinse cu ochiul liber. La bebeblusi
glandele sudoripare sunt inca imature si din aceasta cauza copilul nu isi
regleaza in mod eficient temperatura si reactioneaza exagerat la frig sau
cald. Din cauza ca glandele sebacee nu functioneaza inca si nu se produce
grasimea, pielea bebelusilor are tendinta de a se usuca. Elasticitatea
naturala a pielii nu exista inca, deoarece nu s-au format inca fibrele
elastice necesare.
In timp ce bebelusii cresc si pielea acestora isi indeplineste functiile,
sensibilitatea dispare, iar pielea se va proteja din ce in ce mai mult
impotriva factorilor externi. Pana la varsta de 2 ani, momentul in care
pielea bebelusului este maturizata, trebuie utilizate produse adaptate
special pentru bebelusi.
Va prezentam cativa pasi foarte importanti ce trebuie urmati in ingrijirea pielii
micutilor:

• 1. Pastrarea tenului matasos

Dupa ce fata este curatata cu o bucata de bumbac umed, pentru pastrarea
unui ten matasos, se pune putina crema pe obraji care se intinde uniform pe
toata suprafata fetei prin miscari circulare. In momentul masari fete mamica
poate sa vorbeasca cu cel mic sau sa-i cante, lucru ce-i va oferi o stare de
relaxare.

• 2. Masajul corpului
Dupa efectuarea baitei, pielea bebelusului trebuie stearsa astfel incat aceasta
sa fie perfect uscata. Apoi se maseaza folosindu-se o crema hidratanta pentru
copii. Masajul se incepe de la umeri, continuand de-a lungul bratelor. Pieptul
se va masa cu miscari delicate de sus in jos, dupa care micutul va fi asezat pe
burta si se va masa si spatele.
• 3. Hidratarea pielii picioruselor
Pentru a hidrata pielea picioarelor se intinde o crema hidratanta incepand
de la sold, pana la talpi. Se maseaza partea superioara a piciorului, pulpa,
talpa (incepand cu calcaiul si terminand cu degetele).

• 4. Evitarea iritarii
Scutecul trebuie schimbat des pentru a se evita iritarea pielii fundului si a
organelor genitale. Dar daca cumva pielea micutului se va irita, zona iritata
trebuie curatata si apoi se aplica o crema pe baza de oxid de zinc. Dupa
aplicarea cremei bebelusul se lasa gol, fara scutec, cat mai mult posibil.

• La bebelusi in primul an de viata exista posibilitatea aparitiei unor pete

rosiatice, galbuie sau mici iritatii. Aceste pete sau iritati sunt comune la
nou nascuti, insa mamicile trebuie sa invete care sunt normale in primul
an si care sunt cele ce necesita tratament.
• Primii dinti sau dentitia temporara este formata din 20 de dinti, asa-numitii "dinti
de lapte.

• Primii dinti care apar sunt cei doi dinti centrali de jos (incisivi centrali). Urmeaza
apoi cei 2 dinti centrali de pe maxilarul de sus. Incisivii sunt dinti de taiere si
retezare.
Urmatorii dinti apar la anumite intervale de timp, pana in jurul varstei de 3 ani,
cand apar molarii posteriori (dinti de zdrobire). Mai tarziu, dintisorii de lapte incep
sa cada, fiind inlocuiti de dintii permanenti.
Dentitia permanenta este formata din 32 de dinti. Dentitia permanenta incepe sa
apara intre 6 si 8 ani si se incheie intre 20 si 25 de ani.

• Probleme legate de eruptia dentara

Aparitia primului dintisor este sursa multor probleme. Nu numai pentru ca este
unul dintre semnele importante de apreciere a maturizarii biologice a bebelusului
tau, ci si pentru ca este posibil ca eruptia dentara sa ii provoace unele neplaceri.
Eruptia dentara este un proces care se desfasoara, in general, fara probleme, insa
multi copii prezinta dureri gingivale, salivatie abundenta precum si o stare de
usoara agitatie, in special nocturna, timp de cateva zile, cu fiecare dinte care
apare.
• Ingrijirea dintilor
Ingrijirea dintilor trebuie inceputa o data cu eruptia dentara, pentru ca dintii de lapte
sunt la fel de importanti ca si cei permanenti de mai tarziu. Daca dintii de lapte sunt
bine ingrijiti, atunci si dintii permanenti, cand vor incepe sa creasca, in jurul varstei de 6
ani, vor fi corect pozitionati in gingii sanatoase. De aceea, o data cu aparitia primilor
dinti, se va incepe ingrijirea acestora prin stergerea lor si a gingiilor cu o batista umeda,
in fiecare seara. De la varsta de 12 luni se poate folosi o perie moale de dinti conceputa
special pentru sugari.
• Prevenirea cariilor dentare
Tartrul este principalul vinovat de aparitia cariilor dentare. Acest lucru se intampla
atunci cand bacteriile din gura reactioneaza cu zaharul, formand un acid ce topeste
smaltul dur al dintilor. Florul este un element important, iar administrarea
acestuiaajuta laintarirea smaltului dentar, protejand dintii copilului, in special in zonele
in care apa este saraca in fluor.
Alte doua substante importante si absolut necesare pentru dezvoltarea unor dinti si
oase de calitate sunt: calciul si vitamina D. Aceasta au un rol esential in absorbtia
calciului din alimente si in reglarea nivelului de calciu din sange).
• Se recomanda ca toti copiii, incepand de la varsta de 2 saptamani si pana la 18 luni sa
primeasca vitamina D zilnic, pe cale bucala (este singura modalitate fiziologica de
administrare). Dupa aceasta varsta si pana la 7-8 ani se va continua administrarea de
vitamina D numai in sezonul rece (lunile septembrie - aprilie). Doza zilnica recomandata
este de 500 - 1.000 U.I.
• Prezinta-te de urgenta la medic daca nou nascutul are urmatoarele
simptome:

- are febra, este iritabil si nelinistit in mod persistent, daca plange

prelungit (mai mult de o jumatate de ora) si nu poate fi linistit desi a fost
hranit;
- nu arata nici un interes pentru hrana sau nu mananca bine;
- vomita puternic;
- este foarte somnoros - foarte greu de trezit;
- are miscari de tresarire care nu se linistesc cand ii pui mana pe brate sau
pe picioare, sau care dureaza mai mult de un minut;
- este deosebit de linistit si moale cand il tii in brate, nu-si misca bratele si
picioarele ca de obicei;
- are scaune diareice;
- are scaune decolorate, aproape albe;
- nu are scaune de peste 24 de ore;
- pielea si ochii se coloreaza progresiv in galben, eruptii pe orice parte a
corpului;
• secretii ale ochiilor, nasului si urechilor pot insemna infectie;
- buzele si limba au o culoare vinetie;
- transpira mult cand mananca sau cand plange;
- respira cu greutate sau foarte repede, geme tuseste si are o
respiratie suierata, aripile nasului se misca la fiecare respiratie si
spatiile dintre coaste se retrag la fiecare inspiratie;
- ori de cate ori ti se pare ca sugarul nu se simte bine.
Cand te prezinti de urgenta la medic sau la sora, fii pregatita sa
raspunzi la intrebari ca:
- De ce ai venit (telefonat)?
- Ce modificari te ingrijoreaza?
- Ai luat temperatura sugarului, are febra?
- A supt copilul? Ce si cat?
- I-ai dat vreun medicament? Ce anume si in ce doza?
- A fost expus la vreo boala? E cineva din casa bolnav?
- Ai incercat sa linistesti copilul?
• Prematurul si dismaturul

Prematurii sunt nascuti inainte de 37 de saptamani de sarcina cu greutatea

corespunzatoare varstei. Dismaturul este un prematur malnutrit cu o greutate mai mica
decat cea corespunzatoare varstei.
Nou nascutii la termen sau aproape de termen, cu o greutate mai mica de 10% sub cea
corespunzatoare varstei gestatiei, se numesc "mici pentru varsta" sau "subponderali".
Nou nascutii cu greutate mica provin fie dintr-o sarcina cu durata normala fie dintr-una
cu durata mai scurta.
Cei nascutii cu greutate mica au sub 2500 g la nastere. Nou-nascutii inainte de 37 de
saptamani de sarcina, indiferent de greutate, se numesc prematuri (cei proveniti din
sarcini mai mari de 42 saptamani sunt numiti postmaturi).
Nou nascutul mic pentru varsta sau dismatur. Un nou nascut poate fi mic la nastere din
cauze ereditare sau datorita tulburarilor placentei. Placenta functioneaza insuficient
daca mama are boli cronice netratate in timpul sarcinii, abuzeaza de alcool, tutun sau
droguri sau daca a avut infectii in timpul sarcinii.
Spre deosebire de nou nascutul prematur, un copil mic pentru varsta sa are organele
interne mai bine dezvoltate. Nutritia sa insuficienta pe cand erea in uter se poate
ameliora rapid dupa nastere daca este ingrijit corect.
Manichiura si Pedichiura:
Unghiile micutului

Unghiile bebelusului cresc foarte repede si poti avea

surpriza sa observi ca micutul le are foarte lungi chiar
imediat dupa ce s-a nascut.
Un nou-nascut are foarte putin control asupra membrelor sale
si poate sfarsi foarte usor prin a se zgaria pe fata si a te
zgaria si pe tine. Unii specialisti sunt de parere ca in primele
saptamani este recomandat sa incerci sa rezisti tentatiei de
a ii taia unghiutele, pentru ca acestea sunt foarte moi, iar
atunci cand i le tai, exista riscul sa le tai prea adanc si sa
sangereze. In astfel de cazuri, va trebui insa sa ii pui manusi
de protectie. Daca totusi esti foarte sigura pe tine si nu te
sperie gandul de a manevra mainile atat de firave ale
copilului tau, sansele ca operatiunile de infrumusetare sa
fie bine indeplinite sunt maxime, cu conditia sa respecti
cateva reguli speciale si mai ales de siguranta.
• De doua ori pe saptamana
Unghiile de la maini cresc foarte repede, asa ca va trebui sa le
tai cam de doua ori pe saptamana. Din fericire, unghiile de la
picioare cresc mai greu si scapi de o parte din stres, macar
din acest punct de vedere. Cel mai indicat este sa tai unghiile
copilului cand el doarme. Un alt moment potrivit este
imediat dupa baie, cand unghiile bebelusului tau sunt moi.
Oricare ar fi momentul ales, asigura-te insa ca incaperea in
care intentionezi sa pui in aplicare procedura este indeajuns
de bine luminata ca sa vezi ce faci. Foloseste o pereche de
foarfece speciale pentru copii sau unghiere concepute in
acest scop. Se gasesc in farmacii sau magazine de profil.
Desparte pernitele degetelor de unghie, ca sa eviti ranirea
pielii si tine bine mana bebelusului tau cand tai unghia.
Urmareste linia unghiei atunci cand o tai. Unghiile de la
picioare taie-le drept. Apoi foloseste o pila ca sa netezesti
marginile aspre.
Gura nou nascutului

• Pe buza de sus a nou nascutului se pot vedea basicute sau ingrosari,

numite "pernite de supt", se formeaza prin suptul viguros si dispar la
sfarsitul primului an. Sunt normale si nu necesita tratament. Petele albe
de pe gingii sau cerul gurii sunt chisturi mici, normale care dispar fara
tratament.
Gustul si mirosul
Nou nascutul poate diferentia intre apa simpla, cea indulcita sau cu gust
neplacut. Lichidele dulci declanseaza reflexul de supt si de inghitit. El va
suge cu atat mai puternic, cu cat continutul biberonului este mai dulce.
Mai tarziu insa va fi greu de controlat pofta sa de zahar. La un gust sarat,
amar sau acru nou nascutul isi stramba fata, saliveaza abundent, intoarce
capul si plange.
• Auzul

• Sunetele noi atrag atentia nou nascutului. Pentru ca se adapteaza foarte bine si se
izoleaza de zgomotele din jur, nou nascutul poate reactiona la un sunet doar o data sau
de doua ori.
Aceasta bariera la stimuli sonori functioneaza chiar atunci cand copilul este treaz. Nu
trebuie sa se mearga in varful picioarelor in preajma unui copil care doarme. Semnele
care ne instinteza ca aude sunt urmatoarele: copilul se poate opri din supt, mareste ochii
sau face o pauza din plans.
Nou nascutii par sa recunoasca sunete pe care le-au auzit in mod repetat in timp ce erau
in uter, cum ar fi glasul mamei sau o melodie ascultata des in timpul sarcinii. Sunetele
ritmatice, repetitive il linistesc.
Copilul se calmeaza cel mai bine la un ritm crescand si coborand lent, cum ar fi cantece
de leagan sau muzica simfonica de intensitate scazuta. Muzica puternica, tip rock, ii
poate leza auzul, sunetele puternice, bruste il fac sa tresara.
Nou nascutul se poate orienta asociind sunetul cu directia de unde vine, chemandu-l
dinspre partea dreapta, el poate intoarce capul spre dreapta; la fel pentru partea stanga.
Desi nou nascutul aude sunetele din jur, acelea pe care le asculta concentrandu-se, sunt
vocile.
• Are un interes innascut pentru voci; pentru ca ele vin de la persoanele
care-l ingrijesc, fara de care nu poate supravietui, el este programat sa le
dea atentie. Nou nascutul poate deosebi vocea mamei de aceea a
strainilor.
Cand mama nu-i poate atrage atentia prin voce, poate incerca sa-si
modifice tonul si sa se uite in ochii lui, in timp ce-i vorbeste. Copilului ii
place sa-l priveasca pe cel care-i vorbeste si devine confunz daca nu poate
sa-l vada.
Daca nu esti atenta, s-ar putea sa nu observi cat de mult se bucura acum
copilul de vocea ta. In primele saptamani simturile privirii si auzului sunt
inca separate. El asculta fara sa priveasca la sursa sunetului pe care il aude,
asa ca adesea asculta vocea ta fara sa te priveasca. Dar daca il urmaresti cu
atentie, ii vei vedea reactiile la ciripitul tau dragastos. Daca plange, se va
opri in timp ce te apropii vorbind de patut.
Nou nascutul incepe sa emita primele sunete in afara plansului la sfarsitul
primei luni de viata. Va scoate mici bolboroseli cand este relaxat, dupa
supt, si scancete incordate inainte de a incepe sa planga d foame. Se
indreapta astfel catre un nivel de comunicare superior - ganguritul.
• Vazul
• Curand dupa nastere cei mai multi nou nascuti privesc interesati cu ochii
deschisi la lumea din jur. In primele zile tin ochii inchisi mai tot timpul. Pentru
a-l face sa deschida ochii, mama il leagana lateral sau il ridica din pozitia culcat
in pozitia sezand, in timp ce ii sprijina cu o mana capul si cu cealalta funduletul.
Nou nascutul vede, dar nu la distanta. Cel mai bine el vede obiectele aflate la o
distanta de 20-30 de cm, aceasta este distanta dintre fata mamei si a copilului
cand il alapteaza. Nou nascutul vede lumea doar in umbre, deoarece celulele
din ochi, sensibile la culori nu sunt complet dezvoltate.
El nu va putea aprecia bine distanta pana pe la noua luni. Din apropiere insa, o
vede pe mama si isi misca ochii si fata in semn de recunoastere. Daca misti
copilul mai departe sau mai aproape de aceasta zona de intimitate, el pierde
legatura vizuala si nu mai arata interes, deoarece imaginea devine neclara.
Daca mama il tine in fata ei la aceasta distanta, il priveste in ochi si ii vorbeste
cu aprindere miscand ochii, inchizand si deschizand gura, copilul ii poate
raspunde, chiar la cateva minute dupa nastere, el deschide gura si scoate
limba. La cateva ore de la nastere copilul se poate uita la un obiect in miscare
si il poate urmari. Nou nascutului ii place sa priveasca fetele, mai ales pe cele
familiare.
• In afara fetei omenesti el este interesat de obiectele simple cu contrast
clar si de desene viu colorate. La trei saptamani va tresari din tot corpul
cand va vedea fata mamei. Si intr-o buna zi, privind-o, va face primul sau
gest de adevarata legatura cu lumea din jur, ii va darui primul sau zambet.
Copilul nu-si coordoneaza inca privirea, unul sau ambii ochi pot fi orientati
in alta directie decat obiectul privit. Ochii incrucisati pot fi indreptati in
afara sau spre nas si acest lucru este normal la aceasta varsta.
Cand nou nascutul este treaz, linistit, relaxat si interesat poate sa-si fixeze
atentia pe o fata sau un obiect. In asemenea momente trebuie luat in
brate si alintat, in pozitia ridicata este mai interesat sa priveasca decat
atunci cand este culcat.
Desi vederea nu-i este perfecta, nou nascutului ii place sa priveasca, si
acest joc este pentru el unul dintre cele mai importante moduri de a
invata. Dezvoltarea normala a vederii necesita functionarea corecta a celor
doi ochi si multa stimulare vizuala.
• In afara fetei omenesti el este interesat de obiectele simple cu
contrast clar si de desene viu colorate. La trei saptamani va
tresari din tot corpul cand va vedea fata mamei. Si intr-o buna zi,
privind-o, va face primul sau gest de adevarata legatura cu lumea
din jur, ii va darui primul sau zambet.
Copilul nu-si coordoneaza inca privirea, unul sau ambii ochi pot fi
orientati in alta directie decat obiectul privit. Ochii incrucisati pot
fi indreptati in afara sau spre nas si acest lucru este normal la
aceasta varsta.
Cand nou nascutul este treaz, linistit, relaxat si interesat poate
sa-si fixeze atentia pe o fata sau un obiect. In asemenea
momente trebuie luat in brate si alintat, in pozitia ridicata este
mai interesat sa priveasca decat atunci cand este culcat.
Desi vederea nu-i este perfecta, nou nascutului ii place sa
priveasca, si acest joc este pentru el unul dintre cele mai
importante moduri de a invata. Dezvoltarea normala a vederii
necesita functionarea corecta a celor doi ochi si multa stimulare
vizuala.
• Reflexele primare ale nou-nascutului
Mogaldeata mica de om, care abia a venit pe lume, desi pare
neajutorata, este inzestrata de natura cu anumite miscari reflexe
simple, care il ajuta sa se adapteze mai usor la noul mediu de viata.
Actele reflexe. Imediat dupa nastere, nou-nascutul este supus unor
teste, pentru a se evidentia existenta reflexelor.
Examenul neurologic corect este esential pentru evaluarea starii la
nastere, pentru evolutia si tratamentul nou-nascutului. Reflexele
primare (tranzitorii) sunt raspunsuri complexe si stereotipe
innascute, care se produc totdeauna in acelasi fel si apar tranzitor
(ele dispar pe masura ce copilul inainteza in varsta) in evolutia
individului. Examinarea lor aduce informatii despre functia generala
a sistemului nervos, avand uneori si valoare de localizare. In primele
saptamani de viata, bebelusii sunt supusi periodic unor astfel de
evaluari, medicii constatand daca aceste automatisme functioneza
normal. Raspunsul slab sau absenta acestora pot fi cauzate de o
nastere prematura sau traumatica, de folosirea anumitor
medicamente sau de prezenta unor boli.
• Reflexele motorii. Reflexul de apucare palmara (gasp reflex)
consta in punerea degetului mare al examinatorului in palma
copilului, care va flecta puternic manuta peste degetul
acestuia. Absenta acestui reflex la nastere indica o leziune
nervoasa periferica (paralizie de plex branhial) sau cerebrala
grava. Persistenta reflexului de apucare este un semn de
paralizie infantila. Reflexul de pasire apare atunci cand nou-
nascutul, sustinut de axile, schiteaza cateva miscari alternante
de mers, cand talpile micutului ating planul mesei de
examinat. Aceste miscari nu au legatura cu mersul propriu-zis
si pot fi intalnite si la prematurii de 32-34 saptamani. Reflexul
Babinski consta in ridicarea degetului mare de la picior si
desfacerea celorlalte, in momentul in care talpa copilului este
atinsa. Prelungirea acestui reflex este un semn de afectare
neurologica. Reflexul inotului este activat atunci cand,
scufundat in apa, copilul este capabil sa pluteasca, miscandu-
si automat mainile si picioarele. Acest reflex poate fi testat
doar sub supravegherea unui specialist.
• Alte categorii
Reflexul de suctiune (prezent de la nastere pana la un an) apare
atunci cand, in urma atingerii buzelor sau obrazului, se
declanseaza miscarile de supt. Lipsa lui indica suferinta
cerebrala, in timp ce persistenta dupa un an, indica disfunctie
corticala. Reflexul Moro se declanseaza in urma unei miscari
rapide sau a unui zgomot brusc, cand copilul isi va extinde
bratele, antebratele si degetele, facand apoi o miscare de
imbratisare, urmata de un tipat viguros. Absenta reflexului
Moro denota suferinta cerebrala, datorata hipoxiei sau
traumatismului obstetrical. Asimetria acestui reflex denota
paralizie de plex branhial, fractura de clavicula sau humerus sau
artrita scapulohumerala. Daca persista si peste 5 ani, atunci este
vorba de o intarziere in dezvoltarea sistemului nervos. Reflexele
auditive sunt compuse din reflexul de clipire (copilul clipeste
cand se produce un zgomot) si reflexul de orientare (intoarcerea
capului in directia zgomotului). Lipsa lor ridica suspiciunea de
surditate. Reflexele optice se declanseaza in momentul in care
iluminarea brusca a ochilor unui nou-nascut produce aruncarea
inapoi a capului.
• Icterul neonatal, afectiune tranzitorie a nou-
nascutilor
• Dupa nastere, majoritatea bebelusilor, desi
sanatosi, dezvolta o afectiune prin care pielea,
mucoasele sau alte tesuturi capata o culoare
galbuie. Este vorba de icterul fiziologic.

Generalitati. Icterul fiziologic reprezinta o

afectiune comuna a nou-nascutilor. Majoritatea
fac icter in primele zile din viata. Icterul
reprezinta coloratia galbena a tegumentelor,
mucoaselor si a altor tesuturi, ca urmare a
excesului de bilirubina in sange (peste 5 mg/dl).
• Spre deosebire de persoanele adulte, la nou-nascuti icterul poate fi
considerat o situatie fiziologica, tranzitorie, prin care bebelusul se
adapteaza la noua viata. Intrauterin, necesarul de oxigen al tesuturilor
este asigurat prin cresterea numarului de globule rosii din sange (hematii).
Din momentul nasterii, excesul de hematii incepe sa fie indepartat prin
hemoliza, proces din care rezulta bilirubina (pigmentul galben). Productia
exagerata de bilirubina din primele zile depaseste capacitatea ficatului de
a o prelua, prelucra si elimina, astfel ca se depune in piele si icterul devine
vizibil.
Cauze. Asadar, icterul apare in urma dezechilibrului dintre productia si
eliminarea bilirubinei. Aceasta se elimina din organism prin urina si fecale.
In timpul sarcinii, organismul mamei indeparteaza bilirubina fatului prin
intermediul placentei. Dupa nastere, micutul trebuie sa elimine singur
bilirubina din sange. Datorita imaturitatii organelor, organismul micutului
nu poate face fata ritmului in care trebuie eliminata bilirubina si astfel
apare icterul. Numerosi factori pot accentua icterul, printre care
prematuritatea, distrugerea excesiva a hematiilor prin incompatibilitatea
de grup Rh, infectiile, boli metabolice, hepatita neonatala. In aceste cazuri,
icterul apare mai devreme (chiar din prima zi de viata) si dispare mai
tarziu. Metabolismul bilirubinei poate fi influentat si de unele substante
care intra in compozitia laptelui matern.
• Tratament. In majoritatea cazurilor de icter neonatal nu
este necesar un tratament, aceasta afectine scazand in
intensitate sau chiar disparand de la sine, in 1-2 saptamani.
In cazul bebelusilor alaptati la san, icterul se poate repeta.
Insa, atata timp cat copilul este hranit frecvent si primeste
suficient lapte, icterul nu reprezinta o problema. In functie
de intensitatea nivelulului bilirubinei, pot fi necesare
anumite masuri terapeutice. Cea mai cunoscuta metoda
este fototerapia, prin care bebelusul este expus la lampa cu
lumina albastra. Aceasta foloseste lumina fluorescenta ce
intensifica transformarea bilirubinei intr-o forma ce poate fi
eliminata mult mai rapid. Pe perioada icterului, copilul
trebuie bine hidratat. De asemenea, trebuie avute in
vedere cresterea in greutate si eventualele semne de boala
(febra, inapetenta, varsaturi). Icterul prelungit peste 3
saptamani impune un consult la medicul
neonatolog/pediatru.
Dezvoltarea neuropsihica a copilului de 6-12 luni
Priceperi si desprinderi
- Se aseaza singur in fundulet;
- Poate sta in picioare si merge cu ajutor
- Gangureste intr-o maniera apropiata de vorbire.
- Scoate sunete care pot fi intelese drept cuvinte.
- Este receptiv la cererile simple.
- Miscarile mainilor devin mai sigure ; poate tine un obiect in fiecare mana si
poate transfera un obiect dintr-o mana in alta.
- Invata sa bea dintr-o cana.
• Abilitati cognitive
- Devine sensibil la tonurile verbale diferite.
- Invata sa asocieze cuvintele obiectelor.
- Intelege ca absenta unui obiect sau a unui parinte este temporara.
- Incepe sa se joace de-a v-ati ascunselea si sa caute obiectele ascunse.
- Isi afirma din ce in ce mai mult constiinta de sine, accentuandu-si astfel
independenta sporita fata de parinte.
• Personalitate si comportament

- Initiaza sunete, gesturi si pozitii corporale menite sa atraga

atentia.
- Devine nelinistit atunci cand este despartit de parinti si
speriat in prezenta strainilor.
- Se poate linisti singur atunci cand are la indemana o suzeta
sau un obiect familiar.
- Este fascinat de obiecte, prin joaca descoperind ca propriile
actiuni au efecte asupra lucrurilor inconjuratoare.
- Este sensibil la semnele de iubire sau la cele de cearta.
- Dorinta de a-si satisface curiozitatea este puternica si
adeseori plina de riscuri.
• Cresterea nou nascutului si apoi a sugarului este urmarita de medic si asistenta
de pediatrie prin notarea greutatii, inaltimii si circumferintei capului pe o fisa de
crestere. In fisele cu grafic de crestere fiecare linie reprezinta o percentila si
arata locul unde se afla copilul, prin comparatie cu alti 100 de copii.
De exemplu, daca copilul este plasat la percentila 75, el este mai mare decat
media, avand 25 de copii plasati deasupra si 75 dintr-o suta sub el. Aceste
tablete sunt media masuratorii a mii de copii si sunt doar mijloace de a atrage
atentia medicului la tendintele anormale de crestere. Fiecare copil are
cresterea sa propie.

Fisele de dezvoltare arata varsta medie la care sugarii si copii mici ating
performante usor de indentificat, cum ar fi sezutul sau mersul, numite repere
de dezvoltare. Ele pot arata ca 50% dintre copii merg la varsta de 1 an, dar ca
limitele normale pentru inceperea mersului sunt intre 10 si 15 luni.
Sugarul prezinta de obicei dezvoltri inegale ale diferitelor repere: poate fi mai
"avansat" la mers si mai "intarziat" la vorbire. Progresul este mai important
decat varsta la care apare o noua deprindere. Este important cum progreseaza
copilul insusi. Nu trebuie comparat cu altii ci cu el insusi, cu felul in care se
dezvolta de la o luna la alta.
• Sugarii cresc diferit unul de altul, in afara faptului ca arata si se comporta diferit. Copilul
mosteneste gene pentru a fi inlt si slab sau scurt si indesat. Copii inalti si slabi consuma
mai multe calorii pentru inaltime decat pentru greutate.
Copiii scunzi si rotunzi se plaseaza in percentile mai mari pentru greutate decat pentru
inaltime. Aceste variatii sunt normale si arata ca la analiza fisei de crestere trebuie privit
atat sugarul cat si parintii sai. Nu trebuie ignorata mostenirea genetica, de exemplu
aspectul si inaltimea parintilor.
Unii sugari nu cresc uniform, ci au perioade de crestere rapida cu pauze intre ele. Aceste
salturi in crestere se produc mai frecvent la 3 saptamani, apoi la 6 saptamani si la 3 luni.
In aceste perioade de crestere rapida, sugarul care dormea inainte se trezeste in mijlocul
noptii cerand sa suga. Trebuie evitata suplimentarea cu biberonul, care ar duce la
scaderea productiei de lapte si la intarcare prematura.
Cresterea este influentata de starea de sanatate si de nutritia copilului. Sugarii bolnavi isi
consuma energia mai degraba pentru vindecare decat pentru crestere. In perioadele cu
raceli prelungite sau cu diaree, sugarul stagneaza sau chiar pierde in greutate. Dupa
terminarea bolii urmeaz o perioada de crestere rapida.
Sugarii considerati grasi in primele 6 luni, incep sa slabeasca in a doua jumatate a
primului an, pe masura ce dezvoltarea motorie ii ajuta sa consume grasimea acumulata.
Nou nascutul va incepe sa creasca in greutate dupa a patra-a cincea zi. La sfarsitul lunii a
patra isi va dubla greutatea de la nastere, iar la un an si-o tripleaza.
Vei fi surprinsa de felul cum nou nascutul isi arata personalitatea sa. In aceasta perioada,
este important sa inveti sa te adaptezi temperamentului si programului sugarului,
acceptand ce vrea sugarul acum, nu se vor creea probleme de alimentatie sau disciplina
mai tarziu.
Suzeta

• Copiii sug deseori pentru a se linisti. La varsta aceasta multi sugari prefera sa-si suga
propriile degete. Pentru a scadea dependenta de suzeta de mai tarziu, trebuie pus sa
doarma din prima luna fara suzeta si folosite alte mijloace de atasament si stimulare
pentru a calma copilul.
Schimbarea aspectului nou nascutului
Inca din primele zile petrecute acasa se pot observa o serie de transformari:
- scaderea umflarii pleoapelor, apa din tesuturi care forma edemul de la nastere, intra
in circulatie si este folosita de copil pana cand alaptarea se stabileste pe deplin;
- mici secretii ale sanilor, sanii nu trebuie storsi! Totul regreseaza spontan;
- bontul ombilical (buricul) se usuca si cade, ramanand o mica plaga care trebuie
pastrata uscata, fiind doar tmponata cu spirt sau solutie de nitrat de argint;
- picioarele indoite incep sa se indrepte, foarte rar este necesara corectarea lor;
- parul pufos dispare treptat in catva luni;
- culoarea usor albastruie a mainilor si picioarelor este normala si poate dura cateva
saptamani, folosirea de manusi sau botosei nu influenteaza aceasta coloratie.
Culoarea albastra a buzelor si a limbii nu este insa normala si poate arata o boala de
inima sau plamani, trebuie raportata medicului.
• Temperamentul cuprinde trasaturile mostenite ale unei persoane ele
reflectand felul cum se comporta, simte si gandeste.Inca din prima
saptamana vei observa unele feluri de a se comporta la copilul tau.
Trasaturile pe care le vei recunoaste mai usor sunt cantitatea de energie
pe care o are copilul, daca isi poate controla corpul usor, reactia la alte
persoane, independenta, atasamentul de parinti, usurinta de comunicare,
adaptarea la diferite situatii, explorarea mediului din jur, exprimarea
emotiilor, reactia la restrictie si libertate si usurinta de a plange si a zambi.

• Nou nascutul trece prin diverse moduri de comportare:

- Plans insotit de miscari necoordonate ale extermitatilor. In aceasta stare
este foarte atent si ochii sunt deschisi;
- Treaz si vioi: misca extermitatile si capul, este putin atent si pare ca isi
urmareste propriile miscari;
- Treaz si linistit: are ochii deschisi, stralucitori, atenti, extermitatile sunt
linistite, nou nascutul pare sa contemple mediul din jur. Acum trebuie
ridicat, nu lasat in leagan. Aceasta stare este optima pentru a interactiona
cu el si a-l invata;
• Somnolent: ochii deschisi flutura sau incep sa se inchida, copilul este putin
atent, isi misca corpul tresare, zambeste. Este posibil sa adoarma dar tot
atat de posibil sa se trezeasca. Nou nascutul are nevoie sa fie stimulat
pentru a-si dezvolta creierul;
- Somn superficial: tresare usor, poate plange putin, are grimase, miscari
ale fetei si extermitatilor, respiratie neregulata, extermitatile sunt indoite
pe corp. Trebuie lasat sa doarma;
- Somn adanc: copilul are miscari minime, fata neexpreiva, respiratie
regulata, extermitatile sunt moi. Lasa-l in pace daca este trezit de un
zgomot puternic si plange.
Dupa felul cum se comporta au fost deosebite inca de la aceasta varsta
mai multe feluri de copii:
Nou nascutii obisnuiti plang, sug, dorm, isi uda scutecele si uneori deschid
ochii. Dorm cel putin 15 din 24 de ore si se agita 2-3 ore pe zi. Sunt destul
de atenti la ce se intampla in jurul lor si la ce ce-i tulbura. Se agita putin
apoi se linistesc. Daca sunt tulburati de un zgomot sau o miscare brusca se
pot calma ie insisi sugand, privind ascultand sau miscandu-se. Le place sa
fie protejati de tulburarile din jur, mai ales cand sunt foarte obositi sau li s-
a schimbat programul zilnic.
• Nou nascuti linistiti dorm cel putin 18 ore din 24 si se agita mai putin de o
ora pe zi. La inceput nu par interesati de cele din jur. Nu plang mult, dar
nici nu par multumiti. Isi comunica nevoile doar printr-o foiala usoara sau
sugandu-si linistiti pumnul sau degetele.
Se trezesc cu greu pentru supt si dorm frecvent la san. Acesti copii au
nevoie sa fie treziti pentru a fi alaptati, cel mult la 4 ore, sugarul cu
asemenea temperament nu trebuie lasat sa doarma de la inceput 12 ore
noaptea, ci trezit cand se trezeste mama si dimineata la prima ora.
Copilul are nevoie sa fie stimulat cand este treaz, nu trebuie lasat sa se
izoleze dormind. Parintii trebuie sa-l tina in brate des si sa-i vorbeasca.
Trebuie incurajat sa priveasca lucrurile din jur. Cand adoarme in brate
trebuie pus in leagan, dar la urmatoarea alaptare mama va incerca sa se
joace cu el.
Nou nascutii activi dorm doar 12 din 24 de ore, iar perioadele de agitatie si
plans dureaza in total 4-6 ore. La 1-2 ore dupa masa se trezesc din nou, nu
pentru ca le este foame, ci pentru ca nu le este somn.
Sunt foarte atenti si participa la cele ce se petrec in jurul lor, dar sunt si
foarte sensibili daca este prea multa agitatie sau zgomot. Desi mananca si
cresc bine, sufera de indigestie. Prefera un colt linistit, interesant, cu care
s-au obisnuit.
• La inceput au nevoie sa fie tinuti mult in brate si linistiti. Fiind treji mai mult decat alti
copii, dezvoltarea lor este mai rapida deoarece isi petrec mai mult timp privind,
ascultand si invatand. Pe la 3 luni invata treptat sa se linisteasca si sa doarma mai mult.
Sunt foarte obositori pentru mama.
Nou nascutii activi au nevoie sa fie purtati mult in brate sau carati intr-un sac de copil.
Au nevoie de multe schimbari de decor, pot fi asezati pe podea in diferite locuri din
casa, este bine sa li se ofere lucruri interesante, care sunt schimbate des. Copilul cu
acest temperament trebuie tratat ca un copil mai mare decat varsta lui, deoarece invata
repede.
Nou nascuti cu nevoi crescute sunt deseori agitati si foarte sensibili, par sa se sperie de
orice si reactioneaza intens. Isi dau seama perfect de ce se intampla in jurul lor, o
schimbare cat de mica din jur le atrage atentia si ii alarmeaza, trsar usor ziua si se
linistesc cu greu noaptea. Au mereu nevoie de cineva si nu se pot linisti singuri. Incep sa
zambeasca si sa gangureasca relativ devreme.
Pun multa energie in tot ce fac, plang tare, rad cu pofta si protesteaza repede daca
suptul nu e servit la timp. Nu accepta usor strainii, au gusturi selective si preferinte
clare. Sunt pretentiosi si isi manifesta puternic nevoile, de exemplu urla prelungit daca
nu sunt luati in brate. Nu le place sa fie infasati, restrictia ii face furiosi, dau din picioare
si incearca sa scape.
• Le place sa stea mult la san pentru a se linisti si sunt greu de intarcat. Se
zvarcolesc mult, se trezesc frecvent si sunt deseori nemultumiti. Cand sunt luati
in brate se incordeaza si isi arcuiesc spatele. In general, nevoile acestor nou
nascuti nu scad ci doar se schimba. Deoarece sunt interesati mai profund de ce
se intampla in jurul lor, au mai multe sanse sa devina persoane entuziaste.
Sensibilitatea lor crescuta le permite sa formeze atasamente profunde fata de
parinti sau de cei care ii ingrijesc. Sunt epuizanti pentru parinti, in schimb, mai
tarziu sunt capabili de legaturi mai profunde si mai intime.
Noi nascutii sensibili care se manifesta intens pot deveni copii creativi si milosi.
Daca nevoile lor crescute sunt recunoscute si indeplinite, asemenea copii vor
deveni interesanti, entuziasti si stralucitori.
Asemenea nou nascuti sunt bucurosi cand parintii se joaca cu ei miscandu-le
degetele sau picioarele, sau suflandu-le pe burtica. Stimularea trebuie tinuta
insa sub nivelul lor de toleranta, un ras zgomotos ii poate speria. Trebuie purtati
cat mai mult in brate si intarcati tarziu.
Nou nascutii plangaciosi sunt obositi si agitati si se linistesc cu greu pentru a
adormi, se obisnuiesc cu dificultate sa doarma adanc. Sug incet si cu greutate
ramanand flamanzi si iritati. Nu sunt prea prietenosi, se satura repede sa fie
tinuti in brate, dar nici nu le place sa fie lasati singuri in leagan.
• Se trezesc deseori noaptea si cresc incet in greutate. Sunt rareori veseli,
zambesc si se joaca cu mainile mai tarziu decat ceilalti. Pe masura ce cresc,
plansul scade si invata si alte moduri de exprimare. Plansul mult si
nemultumirea de la inceput pot anunta un caracter sobru si interiorizat de mai
tarziu.
Felul de a fi al copiilor plangaciosi nu se datoreste greselilor parintilor. Ei trebuie
iubiti fie ca zambesc fie ca nu. Trebuie stimulati sa-si priveasca parintii, sa-i
asculte si sa le zambeasca. Un semn de succes este aducerea lor in faza in care
incep sa raspunda.
Acesti copii trebuie alaptati ori de cate ori cer, tinuti in casa intr-o camera
calduroasa si aerisita care ii relaxeaza. Pentru a mari contactul intim copiii
plangaciosi trebuie tinuti mult in brate sau intr-un sac special, cu fata spre
mama.
Daca adorm mai usor infasati, trebuie mentinuti astfel pana incep sa loveasca
cu picioarele. Fiecare dintre ei, desi diferit, este normal. Parintii trebuie sa-si
inteleaga copilul, pentru a-i oferi o ingrijire cat mai adecvata si a se bucura de
el.
Somnul
• Nou nascutii dorm intre 16 si 20 de ore din 24, restul timpului mananca, plang
sau privesc. Unii confunda ziua cu noaptea, dormind mult ziua si stand treji toata
noaptea. Dupa 2 saptamani cei mai multi isi fac singuri un program mai rezonabil,
restul pot fi invatati sa si-l faca.
Ca si adultii, nou nascutii au doua feluri de somn, profund sau linistit si superficial
sau activ. In timpul somnului activ omul viseaza, se intoarce, isi aranjeaza
invelitoarea, se poate trezi si adormi din nou. Acest ciclu de somn superficial si
profund continua la fiecare cateva ore in cursul noptii.
Modul de a dormi al copilului este influentat de temperamentul sau, mai mult,
de priceperea parintilor, nu este vina parintilor daca sugarul se trezeste. Parintii
afla curand felul de a dormi al copilului: nou nascutul se trezeste, scanceste si se
foieste, apoi se linisteste singur adormind, sau se trezeste complet, este suparat
si greu de linistit.
Nou nascutul doarme atat cat ii cere corpul. Cand doarme, el nu are nevoie de
liniste perfecta in jur. Sunetele obisnuite din casa nu-l deranjeaza la aceasta
varsta si este bine sa fie obisnuit astfel. Schimbarile bruste de sunet il pot trezi
insa.
In prima luna somnul copilului va fi tulburat mai ales de stimuli interni: foamea,
frigul, durerea, scaunul, eructatia, sau chiar propriile lui tresariri atunci cand
trece in somn adanc.
Sugestii pentru adormirea mai usoara a nou nascutului:
• - tine-l in brate atunci cand plange in primele 3 luni, cel putin 3 ore pe zi
cand nu plange;
- stabileste un obicei si un orar anume pentru culcare: pune-l seara sa
doarma in locul unde va sta tot restul noptii, prezinta-i ceva interesant sa
priveasca, ajuta-l sa-si suga degetul, mangaie-l in timp ce ii vorbesti bland
sau ii ingani un cantec, da-i o suzeta pentru dormit foloseste alte hainute
decat cele de zi;
- spala-l, maseaza-l si schimba-l inainte de culcare pentru a-l linisti;
- plimba-l in brate prin casa, in special daca este un nou nascut activ, acest
lucru il poate face foarte bine, il poti lasa jos doar cand e aproape adormit;
- leagana-l inainte de a adormi;
- asigura-i confortul, ajutandu-l sa eructeze;
- intuneca indeajuns camera. Poti lasa aprinsa o lumina mica;
- incalzeste si aeriseste camera;
- mentine suptul de noapte cat mai scurt;
- incearca diferite moduri de a acoperi copilul la culcare. In functie de
temperatura din camera. Sacul de dormit si pijamaua rucsac ii permite sa
se miste cu usurinta. Uneori nou nascutilor le place sa doarma infasati, dar
nu strans fedeles.
Plansul
• Este primul mod al nou nascutului de a-si comunica nevoile si dorintele si
de a scapa de tensiune, de a se relaxa. Plansul tine intre 1-5 ore din 24, cel
mai mult pana la varsta de 6 saptamani, dupa care scade treptat. Unii
plang timp de 6 ore pe zi timp de cateva saptamani.
Exista diferite feluri de plans, exprimand diferite stari ale copilului. Analiza
lor grafica arata diferente de ton, durata si ritm. Plansul de durere are o
intensitate si un ritm particular, cel de foame este diferit de acesta dar e la
fel pentru totii copiii, plansul de frica are o nota de dezolare si este
molipsitor.
Plansul este normal pentru copil, poate fi chiar sanatos - un mod de a
elibera tensiunea acumulata. El plange dintr-un motiv, vrea ceva. Motivele
cele mai frecvente de plans sunt foamea, setea, oboseala, lipsa de confort
(cald, frig, infasat prea strans, scutece ude sau murdare, camera cu aer
viciat, zgomot, agitatie in jur, pozitie incomoda) durere (colici abdominale,
eritem fesier) singuratate, lipsa de stimulare si frica. Cauza trebuie cautata
si inlaturata.
Plansul
• Este primul mod al nou nascutului de a-si comunica nevoile si
dorintele si de a scapa de tensiune, de a se relaxa. Plansul tine intre
1-5 ore din 24, cel mai mult pana la varsta de 6 saptamani, dupa care
scade treptat. Unii plang timp de 6 ore pe zi timp de cateva
saptamani.
Exista diferite feluri de plans, exprimand diferite stari ale copilului.
Analiza lor grafica arata diferente de ton, durata si ritm. Plansul de
durere are o intensitate si un ritm particular, cel de foame este diferit
de acesta dar e la fel pentru totii copiii, plansul de frica are o nota de
dezolare si este molipsitor.
Plansul este normal pentru copil, poate fi chiar sanatos - un mod de a
elibera tensiunea acumulata. El plange dintr-un motiv, vrea ceva.
Motivele cele mai frecvente de plans sunt foamea, setea, oboseala,
lipsa de confort (cald, frig, infasat prea strans, scutece ude sau
murdare, camera cu aer viciat, zgomot, agitatie in jur, pozitie
incomoda) durere (colici abdominale, eritem fesier) singuratate, lipsa
de stimulare si frica. Cauza trebuie cautata si inlaturata.
Sugestii pentru a gasi cauza plansului:
• - Controleaza copilul curand dupa ce l-ai auzit plangand. Nu este bine sa-l lasi sa
planga singur la aceasta varsta. Daca nu i se arata atentie si dragoste in primele
saptamani si luni, copilul poate deveni introvertit, timid retras si plangacios;
- Foamea este cea mai frecventa cauza. Daca laptele ii poate opri plansul.
Semnele de dinaintea plansului sunt trezirea nou nascutului, mici grimase,
foiala. Mama care recunoaste aceste semne intervine inainte ca nou nascutul sa
inceapa sa planga. Plansul copilului flamand are doua faze: primele sunete ale
plansului au rolul de a atrage atentia mamei, dupa care urmeaza un plans cat il
tine gura;
- Scutec ud sau murdar. Cand nu se simt confortabil copiii mici cauta sa suga
ceva. Suptul este deseori frenetic, neregulat si mestecat;
- Durerea: colica in primele luni provoaca durere, deci plans. Se poate opri din
plans daca este ridicat in brate si ajutat sa elimine gaze. Tine copilul strans in
brate si vorbeste-i bland. Daca gasesti sursa durerii incearca sa o inlaturi. Daca
copilul pare bolnav, consulta imediat medicul!
- Prea cald sau prea frig. Copiii mici plang daca le este prea cald sau prea frig.
Mentine temperatura camerei la 20-22 grade Celsius si tine copilul acoperit.
Daca se incalzeste scoate-i din imbracaminte, iar daca-i este frig, acopera-i
capul si inveleste-l;
• Pozitie confortabila. Scimbarea intr-o pozitie mai confortabila poate opri
plansul. Infasatul in stil vechi, dar lejer, fara intentia de "a-i tine spatele
drept" si cu o singura mana lasata afara, ii ofera nou nascutului un confort
tacil, caldura si sprijin care impiedica trezirea prin propriile lui tresariri;
- Oboseala. Aseaza nou nascutul intr-un loc linistit si cald. Invelitul sau
infasatul pot ajuta;
- Tresarirea. O miscare brusca, un zgomot puternic sau o lumina puternica
pot tulbura copilul. Linisteste-l lundu-l in brate, laganandu-l sau cantandu-i;
- Dezbracatul. Unor nou nascuti nu le place sa fie dezbracati, nefiind
obisnuiti cu contactul aerului pe pielea lor. Continua sa-i vorbesti in timp ce-l
dezbraci pentru baie;
- Singuratate, lipsa de contact, de stimulare sau frica. Copilul are nevoie sa te
vada, sa-ti auda vocea, sa-ti simta mangaierea, sa fie strans in brate sau sa-i
dai sa suga. Copilul care plange pana ce-l ridici, sta bucuros in bratele tale
dar incepe sa planga din nou cand il pui jos, o face de obicei pentru ca este
nelinistit atunci cand nu are contact fizic. Copilul nu "cere sa fie luat in brate"
ci plange pentru ca l-ai pus jos si-l lipsesti de confortul contactului tau.
Pentru un copil mic este natural si instinctiv sa fie multumit cand este tinut
in brate de cineva.
• Ridica-ti copilul indata ce plange, poarta-l cu tine in brate sau la piept, intr-
un sal legat de gat sau un sac special. Aseaza copilul pe genunchi si
mangaie-l usor pe spate.
Pentru nou nascutul care plange este important ca mama sa mearga la el,
sa-l ridice, sa-l tina in brate, sa-l poarte cu fata in jos, prins de abdomen,
pentru a-l ajuta sa eructeze, sa incerce diferite metode de a-l linisti,
leganat, mers sau dans ritmat, muzica ritmica, cantecul de leagan, suptul
degetului sau al suzetei.
Nu este totusi important ca el sa se opreasca imediat din plans. Mama ii
spune ca semnele sale de nemultumire sunt ascultate si intelese cu
dragoste. In acest fel nou nascutul este introdus printre oameni si incepe
primii 7 ani de-acasa.
Nelasandu-l sa se agite pre tare, i se da sa inteleaga ca se poate purta ca
un bebelus dar ca mama il va ocroti. Tinutul in brate si mangaierea nu este
rasfat la nou nascut ci o necesitate, parintii insa se pot simti epuizati
incercand sa-l faca sa nu planga de loc.
• Colicile

• Sunt semnalele de un plans viguros, inexplicabil la copilul sanatos si satul.

Plansul dureaza de obicei 1-2 ore, o data sau de doua ori pe zi, incepe in
primele trei saptamani de viata, continua cel putin trei saptamani, atinge
maximum la 6 saptamani si dispare, de obicei, pe la varsta de trei luni.
Copilul cu colica are crize bruste de plans puternic, la aproape aceeasi ora,
de obicei seara si dureaza de la cateva minute la cateva ore, incep si se
termina brusc, copilul pare inconsolabil, nemultumit si agitat, chiar atunci
cand este tinut in brate. In timpul plansului copiii isi aduc picioarele la
piept, isi freaca calcaile sau le intind in afara si se inrosesc la fata ca si cum
ar simti dureri, se aud zgomote in abdomen si elimina gaze. Plansul este
ascutit ca un tipat intens si este foarte greu, daca nu imposibil, de linistit.
Colica, in general, se opreste prin ea insasi, nu este grava, nu intrerupe
cresterea sau dezvoltarea copilului, nu necesita nici un tratament, desi
pune la incercare rabdarea parintilor. Evita sa folosesti orice fel de
medicamente pentru a trata colica si, de asemenea, evita sa opresti
alaptarea.
• Sugestii pentru a calma, fie si temporar, copilul cu colica:

• - raspunde prompt la plansul lui;

- ia-l in brate, mangaie-l, leagana-l si plimbal tinandu-l la piept;
- aseaza-l cu burta pe genunchi sau la piept, cu burta pe pielea ta sau intr-
un sac;
- maseaza-i usor burtica pentru a elimina gazele intestinale;
- fa-l sa se priveasca in oglinda;
- aseaza-l cu burta pe o sticla cu apa sau punga cu sare calda, invelita in
panza sau in prosop, fii atenta sa nu oparesti copilul;
- canta-i in timp ce-i plimbi sau il legani, expune-l la un sunet continuu
prelungit, sau muzica blanda;
- orice altceva crezi ca l-ar putea ajuta (o baie calda, o suzeta sau infasat),
ceai de anason sau chimen.
• Daca acestea nu au efect, incearca sa schimbi metoda si sa
gasesti modalitati de a supravietui acestei perioade:

• - scoate copilul la plimbare;

- lasa copilul cu altcineva pentru scurt timp;
- lasa copilul jos langa tine si vezi-ti de treaba;
- spune o rugaciune;
- daca ti-e teama ca sugarul este bolnav, consulta medicul!
Incearca sa te calmezi, sub nici un motiv nu zgaltai si nu
brutaliza copilul din suparare, exista riscul de a leza creierul
sau fragil, uneori in mod fatal.
Nou nascutii se dezvolta mai bine cand li se ofera atentie
deosebita, ei au o capacitate nelimitata de a absorbi
dragostea parintilor.
Ritmul de dezvoltare al copilului de 1-2 ani

• Varsata de 1-2 ani reprezinta perioada de dezvoltare a

copilului ce se caracterizeaza printr-o imensa curiozitate.
Daca pana acum bebelusul avea doar cateva necesitati de
baza cum ar fi hrana, odihna si igiena, iata ca incetul cu incetul
el va deveni un mic "detectiv", ce va dori sa atinga, sa pipaie,
sa cunoasca tot ce va fi nou si interesant in jurul sau.
• Majoritatea copiilor dupa varsta de 1 an isi dezvolta simtul
umorului foarte mult. Acestora le place sa faca glume, sa fie
admirati si laudati. Cu cat se apropie de varsta de 2 ani copiii
devin tot mai curiosi, vor vrea sa atinga tot, sa cunoasca, sa
afle tot ce se intampla in jurul lor.
• Ritmul de dezvoltare fizica si psihica difera de la un copil la altul. O data ce
se vor ridica in picioare si vor incepe sa vorbeasca ei isi vor schimba
atitudinea fata de cei din jur si fata de propria persoana.
• Din momentul in care copilul incepe sa mearga persoanele din jurul lui
trebuie sa-i creeze toate conditiile de siguranta, trebuie sa-l ajute sa
exploreze fara a exista pericolul de accidentare. Foarte improtant de
precizat este faptul ca aceasta curiozitatea a copilului nu trebuie oprita, iar
copilul nu trebuie obligat sa stea cuminte intr-un colt. Aceasta curiozitate il
va ajuta sa se dezvolte normal, sa aiba mai multa incredere in el si sa se
simta mai puternic.
De asemenea in aceasta perioada vor aparea starile de nemultumire,
bebelusul va avea multe frustrari datorate faptului ca va dori sa faca multe
lucruri singur si nu va reusi. Vor aparea crizele de furie, plansete, tranteli
pe jos, astfel exprimandu-si starile afective, emotiile, oboseala, boala, etc.
In cazul aparitiei acestor stari de nervozitate parintii trebuie sa aiba foarte
mare grije si sa gaseasca metode opime de impacare, ne facand abuz de
pedepse deoarece copilul este la o varsta la care nu se poate controla
• Dezvoltarea limbajului

• Varsta de 2-3 ani. In aceasta perioada limbajul bebelusului are o dezvoltare

exploziva. Parintii vor fi surprinsi sa realizeze faptul ca micutul va trece de la
cuvinte izolate la propozitii formate din 2 sau 3 cuvinte. Desi aceste cuvinte vor
fi deformate la pronuntie sau pur si simplu inventate pe moment, ele il ajuta pe
micut sa-si exprime parerile si intrebarile.

• La aceasta varsta copiii inteleg denumiri si nume, insa pentru ei acestea sunt
echivalente cu persoane sau obiecte pe care le exprima. In aceasta perioada
copilului trebuie sa i se vorbeasca mult, calm, linistit, deoarece o atitudine
negativa cu tipete si certuri il pot determina pe cel mic sa faca o asociere cu
sentimente negative, lucru ce ar putea duce la intarzierea vorbirii.
Dezvoltarea limbajului copiilor difera de la caz la caz. De multe ori parintii incep
sa se ingrijoreze si sa creada ca exista probleme de mutenie sau intarziere
mintala ale copilului. In cazul observari anumitor deficiente in vorbire, parintii,
pentru a se asigura ca micutul nu are probleme de surditate, mutenie sau de
intarziere mintala, ei trebuie sa mearga cu copilul la un control ORL.
• In cazul copiilor exista 2 tipuri de limbaj:
- activ - in care copilul intelege si exprima prin cuvinte ce are de
spus;
- pasiv - in care ramane doar la stadiul de a intelege.
Copiii de regula incep vorbirea cu cuvantul "eu", iar apoi nu mai
pot fi opriti. Daca copilul foloseste si cuvinte pocite nu este indicat
sa li se atraga atentia, dar trebuie ca parintii sa evite totusi sa-l
imite, deoarece pot aparea problemele de comunicare.
Un sugar care are o dezvoltare normala poate pronunta 2 - 3
cuvinte bisilabice, cum sunt mama, tata, papa, etc. La 18 luni
vocabularul sau este alcatuit deja din 18 - 20 de cuvinte. La 3
ani vocabularul copilului se perfectioneaza, iar cel fonetic devine
foarte variat.
• Foarte important de retinut este faptul ca un copil insuseste mai
multe cuvinte in cazul in care le aude accidental in familie (de la
frati, parinti, rude, etc.) decat daca i se cere sa le invete.
• Respectarea orelor de servire a mesei si diversificarea alimentelor
consumate de cei micii ajuta la formarea reflexelor secetorii digestive.

• Consumul de alimente de origine animala asigura aportul de proteine cu

valoare biologica.
Alimente de origine animala:
- laptele: 500-600 ml/zi;
- branzeturile: 15 g/zi;
- ouale: cate 1 ou la 2-3 zile (pana la un ou pe zi);
- carnea de pasare;
- carnea de vita;
- carnea de peste;
- ficatul;
- creierul: 30-45 g zilnic.
Grasimile animale sunt consumate de cei mici sub forma de galbenus de
ou, unt, smantana, frisca. Grasimile vegetale sunt consuma sub forma de
uleiuri de soia, de prumb, de floarea-soarelui.
• Necesarul de glucide este asigurat prin consumul de fructe, legume, paine, fainoase
(orez, fidea, pesmeti, gris), zahar si diferite dulciuri concentrate (dulceata, miere).
• Copii trebuie sa consume legume ca:- morcovul;- cartofii;- conopida;- rosii;- sfecla;-
dovleac;
Legumele se consuma in cantitatea de 300 g/zi, iar fructele - 150 g/zi.
Pana la varsta de 2 ani copii consuma aceste alimente sub forma de piureuri, supe,
sucuri de legume proaspete. Dupa varsta de 2 ani copii pot consuma salate de legume
crude, taiate marunt. Din fructele proaspete se pot pregati sucuri, compoturi, piureuri.
Zaharul si dulciurile concentrate se pot adauga in diferite preparate cum ar fi: prajituri,
creme de lapte si ou taitei cu lapte. Important de precizat este faptul ca nu trebuie sa se
faca abuz de produse zaharoase, deoarece acestea favorizeaza aparitia cariilor dentare.
• La acesata varsta copiii trebuie sa invete sa-si mestece bine hrana inainte de a o inghiti,
ei trebuie sa invete sa manance singuri la masa, se va evita comsumul apei in timpul
mesei si de asemenea se va evita facerea anumitor observatii sau propune anumitor
distractii ce ar pitea micsora reflexele digestive.
Copiii trebuie alimentati de 5 ori pe zi.
Indicata este evitarea alimentelor prea sarate sau picante, mezelurilor si conservelor de
carne sau peste, ciupercilor, painii negre, alimentelor prea grase si prajite.
Nivelul si sensibilitatea
• La 15 luni
Stie sa arate obiecte si persoane cunoscute. Daca i se cere "aduce" obiectele pe care le poate duce.
Bagajul de cuvinte " intelese" este de cateva zeci, in timp ce limbajul vorbit (lexical) nu depaseste la unii
copii 10 cuvinte.
Apare inceputul varstei lui "nu". Incearca sa manance singur. Tine ceasca inconjurand-o cu degetele de la
ambele maini. Foarte des o inclina si o varsa. Scufunda lingurita in castronas, dar nu o umple bine.
Adesea o varsa inainte de a o duce la gura.
• La 18 luni
Intelegerea se dezvolta mai rapid decat expresia. Bgajul de cuvinte este de 10-20 de cuvinte.
Reactioneaza cand se face "pa-pa", se leagana, sublinieaza cuvintele prin gesturi. Este foarte tandru cu
mama: este "umbra" mamei pe care doreste sa o aiba mereu in "societatea" lui.
Arata animale (la inceput pe cele cunoscute si in mediul lui inconjurator: pisica, cainele, calul, pasari etc.)
si obiecte, indeosebi masinile. Foloseste propozitii compuse numai din adjective si nume (fara predicat).
Pronunta numai cuvinte concrete (cateva parti ale corpului, obiecte din camera, imbracaminte).
Arata obiecte simple: incaltamintea, masini, baloane, papusi etc. Executa ordine simple: "adu masina la
mama" etc. Unii incep sa spuna cand "s-au udat", este primul semn al controlului sfincterelor. Cei care au
frati mai mari se vor desprinde mai repede sa foloseasca olita. Imitatia este superioara tuturor celorlalte
"metode" de a-l face pe copil sa fie curat!
Oboseala, somnul, singuratatea si-o manifesta prin suptul degetului sau suzetei. Duce bine ceasca la gura
si reuseste sa bea dint-odata sau in etape tot continutul. Dupa ce sorb numai putin, dau ceasca mamei;
majoritatea o lasa sa cada jos. Cei mai multi nu reusesc sa duca lingurita la gura; cand o apropie de gura,
o intorc si rastoarna continutul.
• La 24 luni
Formeaza propozitii cu 3 cuvinte. Bagajul de cuvinte este de 100-200 de cuvinte.
Largirea vocabularului se face pe seama numelor concrete. Se desmneaza prin
prenumele sau la persoana a 3-a; putini folosesc "eu, tu, al meu". Foloseste
sistematic "nu", ceea ce ii permite sa se opuna la anturaj. Face propozitii
interogative, incepe sa povesteasca, asculta cel putin 4 ordine elementare.
Afectiunea marcata (vizibila) pentru mama, se joaca aproape de copii, dar
singur. Nu este gelos pe jucariile altor copii. Se comporta ca si cum ceilalti copii
ar fi obiecte pentru a-i strange in bratele lui sau pentru a-i respinge, exceptie fac
fratii, mai ales cei mari pe care ii cauta si-i imita. Incearca sa-si faca prieteni
printre alti copii, se apropie de ei dar nu stie cum sa-i ia; ii imbratiseaza sau
dintr-o data incepe sa-i bata, sa-i imbranceasca sau sa-i muste.
Este stadiul "jocului paralel", nu exista interactiune cu ceilalti copii chiar daca au
activitate identica (intr-o groapa cu nisip, fiecare copil se joaca singur). Singura
interactiune este de a apuca jucaria celorlalti, de a-i lovi cu jucaria sau cu
piciorul, de a-i trage de par sau de a-i musca. In aceste conflicte, rar cere
ajutorul adultilor.
Ii place sa invete sa se dezbrace, in schimb protesteaza adesea cand este
imbracat si nu vrea sa colaboreze. Ii place sa stea mai mult gol si descult.
Indentifica 3 imagini cand i se cere "ce este asta?" si 5 imagini cand i se cere
"unde este...?"
• Nu vrea sa imparta cu nimeni. Are un simt foarte bine conturat a
ceea ce este a lui, dar nu este constient de ceea ce este al altora. El
devine curat cand incepe sa ceara "olita" fetele mai repede decat
baietii. In continoare ii place sa "zugraveasca" peretii, sa intre prin
balti si noroi, sa-si "murdareasca" mainile cu mancare. Isi suge din
ce in ce mai putin degetul, isi anunta insa in continoare oboseala
sau nevoia de somn prin suptul degetului.
Nu deosebeste "binele" de "rau", si de aceea nu intelege sensul
amenintarilor si/sau al pedepselor corporale. Este mandru de
performantele sale motorii (alergarea, transportul sau rostogolirea
unor obiecte mai grele, aruncatul cu pietre, rostogolirea rotilor si a
mingiilor, impingerea caruciorului, rasturnarea mobilelor etc.).
Ii place sa i se povesteasca istorioare si sa priveasca in carti cu
poze, nu-i place cand parintii il parasesc. Ii place sa se joace cu
masini, sa traga trenuri si vagoane sau cu cuburi de gheata, sa
introduca bile sau pietricele intr-o cutie pentru a o rasturna apoi,
fetele prefera papusile.
• La 30 luni

Arata obiecte indicate verbal sau definite prin folosire (cu ce?). Domina
intrbarile dece? si mai rar unde? cand? Foloseste cuvintele pentru a vorbi
singur. Incepe sa foloseasca "eu", "mie", "tu". Aparitia lui "eu" intre 2 si 3
ani constituie o etapa importanta, necesitand o constienta clara a notiunii
"meu". Copilul incepe sa dezvolte conceptul "al meu", pornind de
la comportamentul persoanelor care au o semnificatie pentru el (mai ales
parintii). El incepe sa devina constient de el insusi ca individ si incepe sa
controleze unele aspecte ale comportamentului sau cu scopul de a se
conforma exigentelor sociale.
Ajuta la aranjarea obiectelor, merge la closet; daca scaunul closetului este
situat mai jos se urca pe el; nu poate sa se stearga singur.
Afectiunea se manifesta cu ceremonialul sarutului. Unii sunt deosebit de
agresivi fata de starini sau de alti copii. Este gelos fata de fratii mai mici.
Demonteaza sau strica obiecte. Tine la o anumita ordine si la unele
ceremoniale.
• La 36 luni
Incepe sa foloseasca substantive abstracte, notiuni spatiale si
adjective la dimensiuni, sunt rari copii care inteleg notiunile
de trecut, prezent si viitor. Poate fi dirijat prin cuvinte, se
intereseaza de cuvinte noi, intreaba fara incetare de ce? Stie
care este sexul sau, stie bine numele de familie, recunoaste 8
imagini daca i se cere, foloseste pluralul, incepe sa foloseasca
articole, prenumele si adverbele, numara pana la 10.
Vorbeste curgator si cu incredere fara sa se sinchiseasca daca-l
asculta cineva. Se joaca cu alti copii si se socializeaza
progresiv, accepta sa-si astepte randul. Reproduce constructia
unui pod cu 3-5 cuburi, incearca sa deseneze o imagine, o
mare parte nu se mai "uda" noaptea.
Pazeste cu strasnicie ritualul culcarii. Poate avea frica de
intuneric si de animale. Este in plina criza de personalitate si
se opune viguros altora pentru a se afirma.
Perceptia lumii inconjuratoare
• La 18 luni
Observa activitatiile adultilor, le imita. Urmareste la fereastra persoane,
masini, avioane, pasari, animale etc. La plimbare il "pasioneaza" sa
"descopere" si sa priveasca animale sau pasari. Inceraca sa le imite.
• La 24 luni
Se bucura de un obiect in miscare. Regaseste intr-o carte si recunoaste pe
un desen diferite animale si obiecte; stie sa le arate. Imita bine animalele
si zgomotul masinilor.
• La 30 luni
Observa de departe masini, trenul, statui, cladiri mai deosebite, curtile cu
animale. Recunoaste animale si anumite lucruri pe un drum cunoscut lui.
• La 36 luni
Poate "citi" poza dintr-o carte, observa activitatea mamei la bucatarie si a
tatalui in curte, in gradina sau in garaj. Ii imita, ii place "sa participe" ca si
adultii. Tine creionul mai corect, fixandu-si hartia cu cealalta mana,
traseaza linii ordonate, ca raza unui cerc. Este inceputul desenului
"omuletului".
Comportamentul:

• 1. Varsta lui NU. Incepand din luna a 15-a se anunta dobandirea lui "nu". Copilul se
deplaseaza "in 4 labe" sau chiar merge nesprijinit, devine mai independent si cateodata
prea curajos; incep reprosurile si unele mame il transforma intr-un obiect al interdictiilor.
Mama ii spune mereu "nu", "nu" clatinand capul. Copilul o imita, si acest gest de refuz
capata valoarea unui sens al vorbirii (valoare semantica). Este prima idee abstracta care
se cristalizeaza in gandirea copilului. De acum copilul poate fi educat.
Refuzul mamei, sau interdictia folosite cu discernamant, fara agresivitate si numai
incepand din a doua jumatate a celui de al doilea an, sunt binevenite pentru copil.
Formarea eului se intareste din frustari, din refuzuri, capitale pentru dezvoltare mintala a
copilului.
• 2. Varsta distrugerii. Cu mersul lui inca nesigur, copilul rastoarna sau distruge obiecte,
scoate carti din biblioteca, rupe ziare, mazgaleste peretii etc. Vazute prin prisma
adultilor, acestea sunt actiuni distructive. De aceea s-a si vorbit despre o faza distructiva,
de o "varsta a distrugerii" sau "varsta faradelegilor".
Trebuie insa subliniat ca la copil nu s-a conturat notiunea de stricaciune si de distrugere;
el se bucura de toate actiunile lui, le incearca neancetat, cercetand si cucerind treptat
lumea inconjuratoare.
• 3. Varsta intrebarilor. Incepand din al 3-lea an de viata si continuand si in
anii urmatori, progresele limbajului sunt favorizate de asa-numita varsta a
lui "de ce"?. Prin raspunsuri rabdatoare la intrebarile "ce este", "de ce"
etc., parintii vor contribui la crearea echilibrului sau interior, sigurantei de
sine si a unor programe vizibile in capacitatile de comunicare si
cunoastere.

• 4. Imaginatia devine mai vie si mai colorata. Se contureaza diferente

individuale, in functie de inzestrare si de mediu. Unii par sa aiba o
imaginatie saraca, abia indraznesc sa paraseasca terenul realitatilor sigure,
altii dau drumul fanteziei intr-un mod plastic si viu.
La acestia din urma exista o stransa legatura intre lumea simturilor si
lumea dorintelor, putand duce la tot felul de povesti, inventii etc. Unii
parinti se sperie vazand in acestea o predispozitie la "minciuna". Inaintand
in varsta, copilul se convinge ca povestirile si relatarile lui trebuie sa fie
adevarate. Dar pentru moment el nu poate face deosebire intre realitate,
fantezie, aparenta si adevar. Pentru copil, tot ce il procupa in interior, este
real.
• 5. Prima faza de incapatanare (numita astfel pentru a o deosebi de a doua
perioada conflictuala situata la 12-13 ani). Sar putea vorbi mai degraba de o
perioada de incercare sau de perseverare pentru consolidarea vointei care se
trezeste, subliniindu-se mai mult aspectul pozitiv al achizitiei pentru dezvoltarea
generala a copilului.
Reactiile negative ale copilului devin mai fregvente, mai ales in ceea ce priveste
mancarea, adormirea si desprinderea de a fi curat. Acest negativism se datoreste
greselilor si mai ales rigiditatii parintilor. Dupa alti autori, copilul isi manifesta foarte
des incapatanarea fara un motiv precis. S-ar parea ca atunci cand nu cedeaza si nu
se supune altora, el cauta sa vada daca mai este iubit.
• 6. Spiritul "conservator". Strans legata de perioada aceasta a "nu"-ului este
tendinta conservatoare foarte marcata a copilului, care poate imbraca forme hazlii
sau de incapatanare. Copilul manifesta o grija exagerata ca totul sa fie facut la fel.
Masa, imbracarea, culoarea, curatenia "trebuie" sa se desfasoare intr-un anumit
fel, cu acelasi ritual. Mama trebuie sa puna lucrurile la loc, desi el insusi nu arata
tendinta marcata spre ordine. Cerintele copilului se adreseaza celor din jurul lui.
Povestea care se spune la culcare trebuie reprodusa identic cu textul din ziua
precedenta. Poate fi repetata la nesfarsit. In felul acesta, copilul verifica
"corectitudinea" altora si savureaza propriile sale cunostinte. Uniformitatea acestor
acte reprezinta pentru copil un punct de siguranta, de caldura si de confort
sufletesc.
• 7. Cel de al treilea an de viata este atat de plin de contradictii, incat nu este de mirare
ca dificultatile enumerate mai sus nu pot fi depasite cu usurinta. Este necesara o mare
rabdare si intelegere din partea adultilor. Cei mai multi copii se dovedesc receptivi la
laude sau critici. De asemenea, desi sunt conservatori, prezinta un viu interes pentru tot
ceea ce este nou, pentru variatie.
Tandretea si increderea se succeda cu momente de refuz total de colaborare, chiar de
dusmanie. Dorinta de a actiona independent cu orice prilej este din ce in ce mai neta;
adesea afirma "pot si singur".

Limbajul. In dezvoltarea vorbirii se inregistreaza progrese mari. De la pronuntarea de

sunete, de exclamatii, de cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2-
3 sau chiar mai multe cuvinte. Apare un limbaj particular copilului, cu deformari si
inventii originale, care-i confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune
intrebari.
Pentru a numi un obiect, pentru a avea "notiuni", copilul trebuie mai intai sa inteleaga.
Etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului.
O alta premisa obligatorie este ca auzul sa fie normal. Cand, in familie sau in cresa,
vorbirea este o veriga permanenta de legatura dintre diferitii membri, cand copilul este
inconjurat de o atmosfera de calm, afectiune si intelegere, cele auzite reprezinta un
stimul, dezvoltarea vorbirii este favorizata.
• Dimpotriva, scandalul, tipetele, "scenele" fac pe copil sa nu inteleaga, iar cuvintele
auzite sunt asociate cu sentimente negative. In astfel de cazuri, se observa intarzieri de
vorbire. Trebuie subliniat ca la aceasta varsta copilul traieste intr-un mod particular
denumirile si numele. Pentru el, numele reprezinta insasi persoana sau obiectul. daca
este denumit un animal, o persoana sau un obiect prezent, atunci aceasta prezenta
devine mai vie.
Mai tarziu, daca un adult ii spune denumirea unui obiect, el il recunoaste, il cere sau se
deplaseaza si-l aduce mamei. Astfel, copilul isi creeaza lumea care-l inconjoara, apoi,
putin cate putin, da un nume obiectelor si fiintelor care populeaza aceasta lume.
Intarzierea vorbirii. Normal un sugar pronunta 3-5 cuvinte bisilabice ("ta-ta", "ma-ma",
"me-me", "pa-pa"), iar la 18 luni are un vocabular de circa 18-20 cuvinte, in general
mono si bisilabice. Exista insa o mare variabilitate in ceea ce priveste momentul cand
copilul pronunta cuvintele si mai ales varsta la care a inceput sa vorbeasca curgator.
In practica medicala, intalnim foarte multi copii care nu au "inceput sa vorbeasca".
Adesea medicul, psihologul sau logopedul sunt consultati daca nu este vorba de un copil
mut sau inapoiat. Trebuie precizat, de la inceput, ca mutenia nu se intalneste decat in
cazurile de surditate, de suferinte grave ale sistemului nervos (hemoragii ale creierului la
nastere sau dupa traumatisme, infectii grave ale sistemului nervos (hemoragii ale
creierului la nastere sau dupa traumatisme, infectii grave ale sistemului nervos, unele
boli ereditare, intoxicatii cu unele medicamente).
• Dimpotriva, scandalul, tipetele, "scenele" fac pe copil sa nu inteleaga, iar cuvintele
auzite sunt asociate cu sentimente negative. In astfel de cazuri, se observa intarzieri
de vorbire. Trebuie subliniat ca la aceasta varsta copilul traieste intr-un mod
particular denumirile si numele. Pentru el, numele reprezinta insasi persoana sau
obiectul. daca este denumit un animal, o persoana sau un obiect prezent, atunci
aceasta prezenta devine mai vie.
Mai tarziu, daca un adult ii spune denumirea unui obiect, el il recunoaste, il cere sau
se deplaseaza si-l aduce mamei. Astfel, copilul isi creeaza lumea care-l inconjoara,
apoi, putin cate putin, da un nume obiectelor si fiintelor care populeaza aceasta
lume.
Intarzierea vorbirii. Normal un sugar pronunta 3-5 cuvinte bisilabice ("ta-ta", "ma-
ma", "me-me", "pa-pa"), iar la 18 luni are un vocabular de circa 18-20 cuvinte, in
general mono si bisilabice. Exista insa o mare variabilitate in ceea ce priveste
momentul cand copilul pronunta cuvintele si mai ales varsta la care a inceput sa
vorbeasca curgator.
In practica medicala, intalnim foarte multi copii care nu au "inceput sa vorbeasca".
Adesea medicul, psihologul sau logopedul sunt consultati daca nu este vorba de un
copil mut sau inapoiat. Trebuie precizat, de la inceput, ca mutenia nu se intalneste
decat in cazurile de surditate, de suferinte grave ale sistemului nervos (hemoragii ale
creierului la nastere sau dupa traumatisme, infectii grave ale sistemului nervos
(hemoragii ale creierului la nastere sau dupa traumatisme, infectii grave ale
sistemului nervos, unele boli ereditare, intoxicatii cu unele medicamente).
• Recomandam sa nu se faca observatii si sa nu se corecteze cuvintele
deformate de copil; totodata adultii nu vor imita pe copil, intrebuitand
limbajul lui infantil. Situatii in care se vorbesc doua limbi intr-o familie.
Aproape in toate cartile de specialitate se atrage atentia ca, pentru a nu
intarzia progresele limbajului la copil, este bine sa se vorbeasca o singura
limba. In ultimul timp se sustine ca unui copil i se poate vorbi de la inceput
in ambele limbi, cu conditia ca aceea persoana sa vorbeasca in
permanenta in limba respectiva; mama in limba materna, iar tatal in limba
pe care o cunoaste.
In acest fel, copilul se va obisnui din timp sa se adreseze si sa raspunda
parintelui respectiv, in limba pe care acesta a folosit-o initial. Copilul invata
de la inceput doua limbi, ceea ce prezinta mare importanta in lumea
moderna.
Spre varsta de 3 ani posibilitatile de exprimare se perfectioneaza, mai intai
limbajul inteles si apoi cel vorbit, care este impresionat de variat. Un copil
de care se ocupa parintii si care aude cuvinte multe si variate infamilie
poseda un bagaj lexical mai bogat decat cei care sunt indemnati sa invete.
Propozitiile se structureaza putin cate putin, dar sunt inca "agramaticale".
Copilul face "greseli" in ceea ce priveste succesiunea cuvintelor, nu le
uneste, nu pronunta prepozitii si conjunctii. Propozitiile sunt scurte.
• Personalitatea
• La doi ani, copilul a devenit mai calm, mai sigur de el. A dobandit un nou grad de
independenta si nu mai trebuie sa se zbata ca sa-l apere. Acest nou echilibru ii permite
demonstratii mai frecvente de afectiune, iar copilul degaja o impresie de mai mare
echilibru.
In perioada aceasta, este interesat mai ales de cuvinte si invatarea cuvintelor ii ia mult
timp si energie. In acelasi timp, invata sa se mentina curat, ceea ce se face in mod
natural, dar necesita cu toate acestea o maturitate atat fizica, cat si intelectuala si
afectiva.
• Are simtul proprietatii?
• Este normal la varsta aceasta. Ceea ce este al meu" defineste autonomia, il asigura
asupra valorii sale personale. Dumneavoastra nu-i permite-ti sa se atinga de lucrurile la
care tineti: si el face la fel.
incetul cu incetul, ii veti explica, iar el va intelege ca atunci cand dai cu imprumut un
lucru, il recapeti.sicapoti la randul tau sa imprumuti un lucru de la cineva. Toate acestea
le va intelege mai tarziu, cand se va simti destul de sigur pe el ca sa le impartaseasca.
• Sociabilitatea
• Copilul de doi ani a devenit o fiinta sociala complexa
si aparte. Chiar daca jocurile lui se desfasoara inca
mai mult in paralel cu ceilalti copii decat in
conditionare reciproca, ii face placere sa fie cu
prieteni de varsta lui. El leaga prietenii, dintre care
unele se vor prelungi ani de zile. Frecvent, el ii imita
pe ceilalti copii, imita jocurile lor si comunica cu ei
intr-un mod mult mai apropiat.
In raporturile cu adultii, el a invatat esentialul: cum
poti sa le faci placere, cum sa-i infurii, cum sa le
atragi atentia. El stie sa-si exprime adecvat si
amanuntit dispozitiile si emotiile, dorintele si
refuzurile.
Dezvoltarea fizica
• Copilul isi cunoaste acum bine corpul. Poate sa numeasca partile
esentiale si le cunoaste capacitatile. Plin de vitalitate, el alearga,
sare, danseaza, fuge, se opreste brusc si pleaca din nou...
Coordonarea intre ochi si mana este mult mai buna: ca sa faca un
puzzle, copilul nu mai tatoneaza cum facea inainte, ci studiaza
piesele disponibile, priveste formele de umplut si merge direct la
tinta. Nu mai incearca, cu orice pret, sa le faca sa intre invers.
Tine creionul in mana ca un adult, ceea ce determina progrese in
productiile sale grafice. Ii face placere sa insurubeze si sa
desurubeze. Dar mai ales, ii place sa se foloseasca de maini pentru
a pipai. Cunoasterea, care inainte trecea prin gura, trece de acum
direct prin mana. Astfel, copilul isi dezvolta o sensibilitate tactila si
este bine, de fiecare data cand este posibil, sa-l lasati sa pipaie. Ii
place in mod special ceea ce este moale (par, blanuri, catifea etc).
Prima zi de gradinita:
• Indiferent ce a trait copilul dumneavoastra inainte si chiar daca a
fost la cresa, prima zi de gradinita este intotdeauna o incercare
oarecum dificila si perturbanta, atat pentru copil, cat si pentru
mama.
De asemenea, cuvantul de ordine esential este: a crea siguranta.
Cu cat copilul va fi mai bine pregatit si cu cat va avea mai putine
nelinisti in ziua Z, cu atat mai putin se va simti pierdut si
abandonat in acest nou mediu.
Dar, chiar daca ati urmat sfaturile expuse pentru trimestrul
precedent, se poate foarte bine ca, prins in ambianta generala,
copilul sa se agate de dumneavoastra cand il veti insoti la
gradinita. In momentul in care-l lasati in clasa, supararea lui mare,
cu lacrimi adevarate, va va aduce la marginea disperarii si va veti
simti vinovata. La fel ca toate mamele, veti merge alergand sa-l
recuperati la pranz sau seara.
• Aceasta perioada, oricat de dificila ar fi, nu va dura multa vreme, ci cel mult o saptamana sau
doua, daca veti respecta sfaturile urmatoare care si-au dovedit eficacitatea.
- Inca din prima dimineata, treziti copilul destul de devreme, ca sa nu fie nevoie sa-l grabiti.
Nu va enervati si nu-i cereti sa se grabeasca.
- Lasati-I sa-si ia micul dejun in liniste; ganditi-va la ceva ce-i place.
- Imbracati-l cu haine si cu pantofi usor de scos si de pus.
- Strecurati-i intr-un buzunar o batistuta pe care o veti stropi cu cateva picaturi din apa de
colonie folosita, care sa-i evoce prezenta dumneavoastra, sau un lucrusor care sa-i
aminteasca de casa si pe care-l va putea strange la piept fara stirea nimanui. In celalalt
buzunar, puneti-i o zaharicala pe care-i va face placere sa o gaseasca in recreatie.
- Intr-un saculet cu numele lui, puneti haine de schimb (se poate produce un accident") si
jucaria preferata, care-i va permite sa se consoleze sau sa adoarma linistit in timpul siestei.
Amandoua lucrurile trebuie marcate cu numele copilului, la fel si paltonul, pantofi
Vorbiti-i, explicati-i mereu cu calm, ca va veni aici in fiecare zi, asa cum dumneavoastra
mergeti la serviciu, ca toti cei mari, si ca veti trece sa-l luati dupa siesta sau dupa pranz (este
bine sa scurtati primele zile, ca sa-i dati posibilitatea sa se adapteze).
- Ocupati-va de propria dumneavoastra anxietate, pe care copilul o percepe foarte bine.
Daca ea contrazice un discurs linistitor, copilul isi spune ca ii ascundeti lucruri grave si ii va fi
frica.
- Fiti toleranti: timp de cateva zile, copilul poate sa doarma rau sau sa nu poata manca, sa fie
mai nervos, sa inceapa din nou sa faca pipi in pat. Toate acestea trebuie sa reintre rapid in
normal.
• Dupa ce v-ati dat copilul in mainile educatoarei si ati stat un timp rezonabil in
clasa, trebuie sa stiti sa va luati la revedere. Ceea ce inseamna: nici sa nu lasati
copilul acolo in viteza, evitandu-i supararea, nici sa nu profitati sa plecati atunci
cand se uita in alta parte, nici sa-i spuneti de zece ori adio si sa va intoarceti de
unsprezece ori inapoi. Un sarut tandru, un aer linistit si convingator, un cuvant
spus educatoarei, un ultim semn usor cu mana, zambind, apoi plecati.
In acest fel, ar trebui ca totul sa se petreaca bine. Daca, dupa cateva
saptamani, copilul dumneavoastra plange inca dimineata si educatoarea va
confirma ca pare trist si lipsit de energie toata ziua, ar fi bine sa cautati
motivele, cerand un consult psihologic.
• Amintiti-va ca succesul depinde de acesti trei factori foarte simpli:
- Copilul doarme suficient (gradinita este obositoare).
- El ia micul dejun inainte de a pleca (daca-i place, lasati-i biberonul).
- Sunteti in contact cel putin saptamanal cu educatoarea sa.
• Ea va comunica ce face si ce traieste copilul la gradinita, dumneavoastra o
informati despre evenimentele privind viata copilului, care pot avea o influenta
asupra comportamentului sau (patologie particulara, usoara boala, week-end
special, eveniment familial fericit sau nefericit etc). Copilul este foarte sensibil
la increderea si la comunicarea care exista intre educatoarea si parintii sai.
• Copilul isi revendica autonomia cu fermitate: eu singur". Profitati de lucrul acesta ca sa-
l invatati sa se ocupe singur de propriul sau corp: sa se spele singur, de exemplu. Multi
parinti cred ca este prea devreme, ca nu va sti, ca nu va fi bine spalat. Alti parinti gasesc
o placere atat de mare in momentele acestea, incat nu doresc sa renunte sa-l spele.
De fapt, nu este deloc vorba sa lasati copilul singur in baie si sa plecati sa faceti altceva:
atata timp cat exista un risc de inec (copilul poate sa alunece si sa se inece in foarte
putina apa, pana la varsta de patru sau cinci ani), cineva trebuie sa ramana in baie tot
timpul cat copilul este in cada.

• Este vorba de a-l lasa sa se descurce singur cu ingrijirea corpului sau. De indata ce este
posibil, copilul trebuie sa aiba responsabilitatea in ceea ce priveste intimitatea: singur
trebuie sa manance, sa se spele, sa se stearga, sa mearga sa faca pipi, sa se dezbrace,
apoi sa se imbrace etc. De ce sa nu profitati de varsta cand copilul cere sa faca totul
singur"ca sa-l incurajati si sa-l invatati sa se descurce?
In acest domeniu, ca si in altele, dupa ce trece momentul, nu mai este momentul". Nu va
fi la fel de bine facut totul, nici la fel de repede, decat daca mama continua sa se ocupe
de acest lucru. Putin timp pierdut insa la varsta aceasta ii va permite sa castige mult in
continuare. Aceasta metoda, chiar daca la inceput cere mai multe eforturi si timp
parintilor, va face sa se evite multe conflicte in viitor, iar copiii vor deveni mai autonomi,
ceea ce este unul dintre scopurile fundamentale ale intregii educatii.
• Daca lasati sa treaca perioada aceasta, riscati sa se instaureze o proximitate
corporala prelungita intre copil si mama si o lipsa de autonomie in
comportamente, lipsa care poate fi daunatoare pentru viitorul echilibru psihologic
al copilului.

• Cum sa-l invatati sa se spele singur

• - Atrageti-i atentia asupra modului in care procedati: dupa preferinta, cu mana, cu

o manusa, un burete, sapun, gel spumant etc.
- Aratati-i locurile pe care sa nu le uite: in spatele urechilor, intre degetele
picioarelor, fesele etc.
- Oferiti-i, ca sa-l distrati si sa-l stimulati, o manusa mare, un burete in forma de
capsuna, un sapun in forma de banana...
- Instalati un covor antiderapant pe fundul cazii.
- Apoi, lasati-l sa se spele singur! Nu conteaza daca nu se spala dupa regulile cerute
si nu urmeaza decat cu aproximatie instructiunile dumneavoastra. Nu risca sa iasa
din cada murdar daca s-a jucat in apa calda cei putin un sfert de ora. Esentialul
este sa se clateasca bine, ceea ce se realizeaza cu usurinta, cu ajutorul dusului.
- Daca vreti sa fiti siguri pe planul igienei, puteti continua sa va ocupati de toaleta
copilului dumneavoastra o data pe saptamana, de exemplu in zilele cand folositi
samponul, in celelalte zile, gratie sfaturilor dumneavoastra, el se va descurca la fel
ca un adult!
• Daca lasati sa treaca perioada aceasta, riscati sa se instaureze o proximitate
corporala prelungita intre copil si mama si o lipsa de autonomie in comportamente,
lipsa care poate fi daunatoare pentru viitorul echilibru psihologic al copilului.

• Cum sa-l invatati sa se spele singur

• - Atrageti-i atentia asupra modului in care procedati: dupa preferinta, cu mana, cu o

manusa, un burete, sapun, gel spumant etc.
- Aratati-i locurile pe care sa nu le uite: in spatele urechilor, intre degetele
picioarelor, fesele etc.
- Oferiti-i, ca sa-l distrati si sa-l stimulati, o manusa mare, un burete in forma de
capsuna, un sapun in forma de banana...
- Instalati un covor antiderapant pe fundul cazii.
- Apoi, lasati-l sa se spele singur! Nu conteaza daca nu se spala dupa regulile cerute
si nu urmeaza decat cu aproximatie instructiunile dumneavoastra. Nu risca sa iasa
din cada murdar daca s-a jucat in apa calda cei putin un sfert de ora. Esentialul este
sa se clateasca bine, ceea ce se realizeaza cu usurinta, cu ajutorul dusului.
- Daca vreti sa fiti siguri pe planul igienei, puteti continua sa va ocupati de toaleta
copilului dumneavoastra o data pe saptamana, de exemplu in zilele cand folositi
samponul, in celelalte zile, gratie sfaturilor dumneavoastra, el se va descurca la fel ca
un adult!
• Educatia
• Cel de al 3-lea an cu contradictiile sale solicita mult talentul pedagogic al adultilor.
Multi parinti nu inteleg adevarata problematica a varstei si intervin cu brutalitate
(cearta, bataie), atunci cand copilul nu asculta, este incapatanat. Cei care au grjija
de copil trebuie sa-si puna problema daca vor sa creasca un copil cuminte, docil,
comod sau vor sa-l ajute sa se dezvolte sj sa se maturizeze corespunzator. Se
impune din partea tuturor adultilor din familie o atitudine unitara, binevoitoare,
rabdatoare, ferma. Nici severitatea exagerata, dar nici toleranta excesiva si
alintarea nu-l pot ajuta. Acceptand ca reactiile negative, manifestarile incapatanate
(gresit etichetate ca egoiste sau anormale) nu sunt adresate parintilor si nu
ilustreaza o lipsa de afectiune, parintii au facut primul pas spre intelegerea
particularitatilor acestei varste.
Asistenta medicala. Copilul sanatos trebuie examinat de patru ori pe an de catre
medicul de farnilie. Dupa verificarea sanatatii corporale (greutate, inaltime, achiziti
motorii si intelectuale), se vor discuta in amanunt probleme legate de crearea
cadrului material si psihic pe care-l poate oferi familia si care se potriveste copilului
respectiv. inainte de vacante, medicul va recomanda zona climatica ce convine mai
bine copilului: mare, munte, deal. Vacantele vor fi petrecute impreuna cu parintii.
Nu se vor face calatorii obositoare. Se vor face vaccinarile, conform indicatilor de la
dispensarul medical tentorial. Se continua administrarea de vitamina D in perioada
septembrie-aprilie. Se verifica dentitia, simturile (auz, vedere), conformatia
scheletului (coloana vertebrala, membre inferioare).
• Plimbarea zilnica a copilului de 2-3 ani este absolut necesara

• Terenurile de joc, arborii, florile, variatia peisajului sunt elemente

stimulatoare pentru copii. Prezenta animalelor constituie o bucurie
permanent! Primavara, in zilele de sarbatoare, cu vreme
favorabila, copilul va fi dus intr-un loc mai indepartat, de preferat o
padure neaglomerata. unde se poate bucura din plin de natura, sau
la gradina zoologica pentru a vedea "pe viu" animalele.
• Jocul

• Jocul este reflectarea, dar si stimulentul tuturor achizitiilor noi.

Jocul poate fi colectiv. Totusi, majoritatea copiilor de 2-3 ani
prefera sa se joace singuri sau cu adultii. Parintii trebuie sa incerce
sa participe ca simpli tovarasi de joc. Camera in care era
obisnuit nu-i mai satisface nevoia de miscare si de spatiu. Parcul,
curtea, gradina ii ofera conditi pentru a se desfasura
• Daca este tinut in unele zile in casa, devine artagos, brutal, nu mai
doarme ca inainte face zgomot, poate avea crize de plans. Asezat pe un
scaun mai inalt, isi leagana mereu picioarele, se rasuceste in toate partile.
Tentativele de a-l obliga sa stea linistit sunt un fel de pedeapsa. Toti ai
casei sunt datori sa "faca cu schimbul" la insotirea sau supravegherea lui.
In activitatea de joc a copilului se inregistreaza trecerea de la activitatea
de joc-manuire la jocurile de imaginatie, in care intervin simboluri
elementare si se incorporeaza scheme de conduita. Mai intai copilul este
capabit sa recunoasca simbolul pe care il reprezinta obiectul, precum si
utilizarea sa: telefon, carte, ceasca etc. In al doilea rand copilul se
identifica cu o persoana adulta, sau cu un frate sau cu o sora mai mare.
Are preferinfe pentru unele povestiri, si cere sa-i fie repetate. Devine
sensibil la muzica, la ritm, la melodie, la cantece pentru copii, la jocurile
insop-te de muzica.
Cu timpul, copilul cauta din ce in ce mai mult societatea altor copii. Oricat
ar incerca adultii, ei nu pot deveni un partener de joc potrivit copilului. Un
copii se dezvolta armonios si se educa in contact cu alti copii.
• Pericolul accidentelor si intoxicatiilor

• Dintre accidentele intalnite la aceasta varsta citam: electrocutarea, arderea cu fierul de

calcat, oparirea inteparea cu diferite obiecte ascutite, incendii produse cu chibriturile
lasate la dispozitia lor, inchiderea in dulapuri sau frigidere, inecul (cada de baie la care,
dupa ce intra, deschide robinetele si nu mai poate sa iasa; piscine), intoxicatii (vin, tuica,
articole cosmetice, medicamente pe care le ia drept bomboane), inhalarea de corpi
straini in caile aeriene, intoxicatii cu gaze.de esapament etc. Copilul nu va fi lasat sa se
joace cu chibrituri, cu bricheta; nu are voie sa umble la aragaz, frigider, prize, sobe cu
gaze. Sub supravegherea parintilor poate fi lasat sa stinga lumina, radioul, televizorul.

• La plimbarile prin oras, copilul nu va fi scapat niciodata din ochi, oricand putand sa "o
zbugheasca" pe partea carosabila a strazii. Nu va fi lasat in casa singur sau in "grija"
fratilor mai mari (sub 7-8 ani), care, atenti la jocul cu alti copii, uita de fratele mai mic, un
copil de 3 ani nu va fi lasat niciodata singur in casa cu un frate mai mic decat el. El nu are
inca bine conturat sensul binelui si al raului, al pericolelor. Lipsa de control, instabilitatea
psihica si motorie il pot face sa ajunga. la acte ce pun in pericol viata celui mai mic.
• Comportamentul copiilor de 3-6 ani

• Comportamentul copiilor de 3-6 ani difera de la un copil la altul. Dar totodata la

acelasi copil fiecare perioada de varsta prezinta caracteristici specifice ce pot
influenta dezvoltarea sa sociala.
• La varsta de 3 ani copiii sunt foarte interesati de comportamentul adultilor sau
persoanelor din jurul lor, ce reprezinta pentru ei adevarate modele.
• Datorita acestui contact permanent cu adultii si cu alte persoane, micutii invata sa
deosebeasca notiunile de "eu" si "tu". Pentru incepu la aceasta varsta copiii sunt
inca foarte ascultatori, deoarece adultii ii usureaza activitatile, ii ofera jucarii si tot
ce are nevoie, insa treptat micutii tind sa devina independenti, incerca sa ia
anumite hotarari singuri. Acesta este momentul in care apar reactiile de
incapatanare, daca dorintele lor sunt diferite de hotararile luate sau impuse de
adulti.
• La varsta de 4 ani copiii si-au stabilit in mare masura o anumita independenta si se
adapteaza la programul facut de adulti. Insa aceasta intelegere dintre copil si adult
se poate efectua doar cu ajutorul vorbirii. Este important ca la aceasta varsta sa se
vorbeasca foarte mult cu cel mic. Copiii in varsta de 4 ani simt o mare nevoie de
miscare, lucru ce va pune in dificultate dorinta parintilor de a-i dirija. Desi dorinta
micutilor de a devenii independenti este tot mai mare, va reaparea mereu nevoia
intoarcerii la protectiei adultului atunci cand va intalni vreo dificultate sau cand va
fi obosit.
• La varsta de 5-6 ani comportamentul copiilor fata de adulti nu
va mai fi atat de conflictual.
• Copilul va participa cu mai multa placere si interes la
activitatile propuse de adulti si se va bucura cand va fi
incurajat ca a facut un lucru bun.
• In cazul aparitiei conflictelor acestea se pot rezolva cu ajutorul
vorbirii.
• In aceasta perioada va creste interesul si dorinta de a se juca
cu alti copii.
• Copilul va incepe sa accepte reguli simple de comportare, va
trece peste propriile dorinte, va respecta dorintele altor copii,
se va obisnui sa faca parte din grupuri restranse de joc
(preferand ca parteneri de joc copii de acelasi sex).
• Sportul la varste frage reprezinta un mod de joaca avantajos pentru toti copii,
deoarece ajuta la dezvoltarea sanatoasa a acestora.

• La 2-3 ani, copiii sunt prea mici pentru a practica un sport. Insa aceasta este varsta
ideala pentru a-i deprinde cu anumite miscari precum alergatul, aruncarea si prinderea
mingii, saritul pe perne de aer etc. Odata deprinsi cu principiile de baza ale unui sport,
in functie de abilitatile pe care le-au dezvoltat, intre 4 si 12 ani, copiii pot practica:
fotbal; volei; tenis; hochei (pe role sau gheata); baschet;patinaj;baseball.
• Activitatea fizica inceputa la varste fragede stimuleaza cresterea si capacitatea de
comunicare a copiilor. Pentru a fi sanatos, un copil trebuie sa fie activ. Sportul practicat
de la varste fragede, intareste musculatura si oasele copilului, reduce substantial riscul
de obezitate, il ajuta sa-si dezvolte indemanarea si sa devina sociabil si comunicativ.
Alegerea unui sport trebuie sa se faca tinandu-se cont de dorintele si de aptitudinile
copilului.
Este foarte important ca sportul sa nu fie perceput de cei mici ca pe o alta tema de
scoala. Activitatea fizica trebuie sa fie pe placul copilului. Parerea lui este foarte
importanta atunci cand parintii intentioneaza sa il inscrie la un club sportiv. Activitatea
aleasa nu trebuie sa implice o competitivitate prea mare la varste fragede. Chiar daca
unii copii indragesc competitia, altii nu se pot ridica la nivelul impus.
• Atunci cand va hotarati asupra unui tip de activitate fizica pentru
copiii lor, ei trebuie sa tina cont si de alti factori:

- Ce sport prefera copilul? Daca vrea sa se opreasca la unul sau

prefera mai multe activitati sportive?
- Ce suma de bani si cat timp isi permit sa aloce sportului efectuat
de micut?
- Cine ii va fi antrenor? Care sunt valorile si convingerile acestuia
in legatura cu sportul? Ii place sa lucreze cu copiii?
- Copiii se simt bine practicand sportul respectiv?
- Locatia si echipamenul disponibil sunt sigure? Ce masuri se iau
in cazul in care unul dintre copii se raneste?
• Foarte importanta este si atitudinea persoanelor care au grija de copil:

- Faceti sport impreuna - Pentru a determina copilul sa fie activ, este

indicat ca parintii sa faca miscare impreuna cu cei mici.
- Mergeti in parcuri - Faceti plimbari lungi sau provocati-l sa alerge pe
distante scurte. Starniti-l cu competitii precum: "Cine ajunge primul la
copac e campion!"
- Faceti excursii in familie - Mergeti la zoo, la Gradina Botanica sau la
muzeele in aer liber. Imbinati educatia cu miscarea.
- Role sau bicicleta - Ambele sunt activitati iubite de copii si un mod placut
de a petrece timp impreuna si de a face miscare. Provocati-l la concursuri
cu premii si evidentiati-i mereu beneficiile pe care le are sportul, in
comparatie cu calculatorul si televizorul.

• Sportul este indicat si copiilor cu dizabilitati: deficit de atentie, autism in

faza incipienta, dar si pentru cei care au dificultati de invatare. In cazul lor,
jocul le imbunatateste aptitudinile motorii, faciliteaza interactiunea cu alti
copii si creste increderea in propria persoana. Sunt recomandate sporturi
precum fotbalul, baseballul, baschetul sau atletismul.
• Abilitatile de cominicare ale copilului de gradinita:

Unul dintre lucrurile de baza pe care un copil le invata in primii ani de viata si
pe care il va folosi pentru totdeauna sunt dezvoltarea limbajului si a
abilitatilor de comunicare. Dincolo de ceea ce un copil invata in primele
luni de viata imitandu-i pe cei din jur, el are nevoie de diferiti stimuli
pentru a intelege si a relationa mai bine prin intermediul comunicarii.

Gradinita este un bun prilej pentru ca cel mic sa se obisnuiasca intr-o

comunitate de copii si sa invete sa-si dezvolte abilitatile de comunicare,
astfel incat atunci cand ajunge la scoala sa fie deja pregatit si sa nu aiba
dificultati de intelegere si de comunicare.
Invatarea poeziilor sau a cantecelelor, diferitele povesti si jocurile
organizate la gradinita reprezinta modalitati de invatare de noi cuvinte, de
intelegere a structurii frazelor, de dezvoltare a imaginatiei si a capacitatilor
de relationare prin comunicare.
• La gradinita copiii nu invata doar numele obiectelor si al actiunilor, ci si modalitati
de conversatie, cum sa isi astepte randul in vorbire, cate ceva despre structura
propozitiilor, despre expresii si umor.
Pentru dezvoltarea acestor abilitati, este important ca cei mici sa aiba parte, pe
langa jocurile cu ceilalti copii si de o comunicare de genul unu la unu. De aceea,
este bine ca grupele de gradinita sa fie cat mai mici, astfel educatoarea va avea
posibilitatea sa se ocupe de toti copiii.
Vorbeste cu copilul tau despre ce a facut la gradinita pentru a incuraja limbajul si
conversatia.

• Copilul va descoperi bucuria de a retrai experientele din ziua respectiva prin simpla
lor povestire. Ajuta-l sa-si aminteasca de jocurile si lucrurile frumoase pe care le
invata in fiecare zi si vei vedea ca beneficiile vin nu doar pe partea de comunicare,
copilului ii va fi mult mai usor sa retina lucrurile atata timp cat le repeta.
Trebuie sa ai grija si la modul de adresare. Cu siguranta copilul va prefera sa nu fie
intrebat direct: Ce ai facut astazi la gradinita?. Fa sa vina totul de la sine: pornind
de la lucrurile pe care le-a facut la gradinita (de exemplu un desen sau un proiect
pe care il aduce acasa), incepe sa-i pui intrebari despre modul in care le-a lucrat, ce
materiale a folosit, ce lucrari ale colegilor i-au placut etc.

• Daca educatoarea i-a dat cantecele sau poiezioare scrise pe foi, incearca sa le
repetati impreuna.
Influenta televizorului asupra copilului:

• Limitarea timpului petrecut in fata televizorului este o datorie a parintilor care

trebuie sa ia anumite masuri chiar din prima zi in care copilul este tentat sa se
uite la televizor.
Educarea si stabilirea unui program fix in acest scop este foarte importanta,
deoarece odata obsnuit cu un anumit lucru va fi foarte greu sa se faca o noua
schimbare.
• Sfaturi privind relatia dintre copilul mic si televizor
• Limitarea pe cat posibil a timpului petrecut in fata televizorului este uneori destul
de greu de realizat si trebuie inceputa la varste mici. Astfel, copilul sub 2 ani nu ar
trebui sa se uite deloc la televizor, deoarece la aceasta varsta televizorul poate sa
aiba un efect negativ asupra dezvoltarii normale a acestuia.
• Creierul copilului cu varste mai mici de 2 ani, proceseaza destul de
greu imaginile luminoase care se succed rapid, il obosesc si il
agita.
• Dupa aceasta varsta se pot stabili reprize de 10-15 minute
petrecute in fata televizorului, urmand ca incepand cu varsta de
ani timpul total petrecut in fata televizorului sa nu depaseasca o
ora.
• Televizorul nu trebuie asezat in camera copilului si nu trebuie
utilizat in timpul meselor!
• Trebuie sa se faca o selectie atenta a programelor pe care copilul
le poate privi.
• Nu este recomandat ca privitul televizorului sa devina un ritual
obligatoriu, care se desfasoara zilnic, indiferent de tipul
programului televizat.
• Desenele animate sunt preferatele copiilor, insa unii copii vor
savura cu un deosebit interes si un documentar despre animale.
• Odata cu terminarea timpului prestabilit petrecut in fata
televizorului, mama trebuie sa canalizeze interesul copilului spre
o alta activitate.
Alegerea programelor televizate pentru copil, este
responsabilitatea parintilor si in special a persoanei care isi
petrece majoritatea timpului cu acesta. Trebuie alese programe
linistitoare, distractive si nu in ultimul rand educative.
Un documentar despre animale este interesant mai ales daca
mama sau bona ii explica actiunea pe intelesul sau.
La varste mici chiar si unele desene animate pot fi greu de
inteles pentru copii, in special cele cu actiune desfasurata rapid
sau cele cu personaje complexe, complicate.
Toate aceste imagini pot crea confuzie si chiar frustrare.
Programele cu continut violent, filmele horror, emisiunile
zgomotoase, trebuie eliminate deoarece acestea predispun la
dezvoltarea unui comportament violent, hiperchinetic.
• Privitul televizorului impreuna cu parintii / dadaca este recomandat de
psihologi, deoarece acestia au un control mai bun asupra programelor
televizate.
• In plus, explicarea actiunii sau a persoanjelor, cantatul, aduc un beneficiu
major in educarea si distrarea copilului.
• Televizorul are si o componenta educativa daca este folosit asa cum trebuie.
• Daca mama sau bona va avea rabdare sa-i explice micutului actiunea pe
intelesul acestuia, va invata lucruri noi de fiecare data cand se va uita la
televizor.
• Recunoasterea animalelor dupa imagini, dupa sunetele pe care le scot si apoi
dupa nume, constitue un exemplu despre cum poate fi folosit televizorul in
scop educativ.
• Daca parintii sau bona nu pot supraveghea corespunzator copilul cand acesta
se uita la televizor, ar fi mai bine sa se gaseasca o alta activitate distractiva
pentru a-si ocupa timpul liber.
• Cu toate acestea, in ultimii ani parintii opteaza pentru o astfel de activitate
care este mult mai comoda atat pentru copil cat si pentru ei.
Cresterea greutatii, taliei si perimetrului toracic
La 4 ani:

• Greutate:
- baieti: mediul urban = 16,1 kg;
mediul rural = 15,7 kg;
- fete: mediul urban = 15,7 kg;
mediul rural = 14,8 kg.
• Talie (inaltime):
- baieti: mediul urban = 101,0 cm;
mediul rural = 99,5 cm;
- fete mediul urban = 100,0 cm;
mediul rural = 98,5 cm.
• Perimetrul toracic:
- baieti: mediul urban = 54,3 cm;
mediul rural = 52,8 cm;
- fete: mediul urban = 52,8 cm;
mediul rural = 51,7 cm.
La 5 ani:

Greutate:
- baieti: mediul urban = 18,2 kg;
mediul rural = 18,0 kg;
- fete: mediul urban = 17,7 kg;
mediul rural = 16,1 kg.
• Talie (inaltime):
- baieti: mediul urban = 108,2 cm;
mediul rural = 105,7 cm;
- fete: mediul urban = 107,6 cm;
mediul rural = 104,9 cm;
• Perimetrul toracic:
- baieti: mediul urban = 54,9 cm;
mediul rural = 54,3 cm;
- fete: mediul urban = 54,3 cm;
mediul rural = 52,9 cm.
La 6 ani:

Greutate:
- baieti: mediul urban = 20,3 kg;
mediul rural = 19,0 kg;
- fete: mediul urban = 20,0 kg;
mediul rural = 18,2 kg.
• Talie:
- baieti: mediul urban = 114,7 cm;
mediul rural = 111,7 cm;
- fete: mediul urban = 110,3 cm;
mediul rural = 110,9 cm.
• Perimetrul toracic:
- baieti: mediul urban = 56,7 cm;
mediul rural = 55,9 cm;
- fete: mediul urban = 55,0 cm;
mediul rural = 54,4 cm.
• Aceste cifre sunt pur orientative. Medicul este singurul in masura sa aprecieze daca
exista o corelatie corespunzatoare intre diferiti parametri de apreciere la cresteri
armonioase. Reamintim ca talia unui copil depinde de factori complecsi mosteniti si de
mediul inconjurator.

• Motricitatea
• La 4-5 ani copilul mic a atins un grad de dezvoltare motorie care-i permite executarea
de miscari izolate, cu diferite segmente ale corpului, independent (de exemplu mersul
pe tricicleta).
Isi propune singur miscari cu dificultate crescanda: sarituri, catarat, balans etc. Treptat,
apare si capacitatea de a sta linistit pentru a colora, a modela din plastilina, a asculta
povesti, a privi poze, a urmari televizorul.
La sfarsitul perioadei de copil mic a desprins indemanari ca: folosirea periutei de dinti, a
pieptenului, a ustensilelor pentru cusut. Majoritatea copiilor apuca si manuiesc bine un
creion, liniile si figurile desenate sunt tot mai bine facute.
Este capabil sa taie cu foarfeca urmand o linie dreapta. La 3 ani, copilul urca scarile
alternand picioarele, la 4 ani face acelasi lucru si la coborare. La 3 ani numai o parte
dintre copii pot sta un timp scurt intr-un picior, de abia la 5 ani reusesc sa sara intr-un
picior si sa sara coarda.
Nevoia de miscare este mare, copilul este in vesnica miscare, alearga, face zgomot, este
"neastamparat". Ii place uneori sa faca treburi care-i solicita puterea si este foarte
incantat cand ridica sau poarta un obiect mai greu.
Pentru urmarirea motricitatii, intre 3 si 6 ani parintii pot
supune pe copiii, sub forma de joc, la probe ca:
1. Motricitate generala
Aruncarea unei mingi, prinderea unei mingi in miscare,
daca si cat se poate tine pe un picior, sare intr-un picior,
merge pe calcaie sau pe varfuri inainte si inapoi, urca si
coboara scarile etc.
2. Motricitatea fina
Face un turn din 8 cuburi, face un pod din 3 cuburi,
trage o linie verticala, copiaza un cerc, copiaza o cruce,
copiaza un patrat, deseneaza un omulet din 3 parti,
deseneaza un omulet din 6 parti, se spala pe dinti, poate
turna apa intr-un pahar.
Dezvoltarea psihica si sociala
• Perceptia
• La 3-4 ani copilul se intereseaza de capacitatea functionala a obiectelor, pe care le
compara, le pune unele peste altele, le sorteaza dupa forma sau culoare, le
demonteaza etc.
Lucrand cu plastilina sau cu creta colorata, realizeaza forme simple, pe care le
denumeste apoi dupa aspectul lor exterior. Recunoaste succesiunea logica a
anumitor actiuni din desfasurarea programului zilnic, precum si legatura logica intre
obiecte si cuvinte.
Poate "citi" poze dintr-o carte. Recunoaste litere izolate. Poate desena un patrat.
Deosebeste mai multe culori isi sti varsta. La 5-6 ani experientele tactile (pipait) si
motorii (miscare) trec pe al doilea plan. Pe langa impresiile vizuale (vede tot), capata
importanta cele acustice.
Deosebeste sunete de tot felul, fredoneaza cantece simple si le insoteste de miscari
ritmatice. Incepe sa deseneze si sa modeleze, incercand sa reproduca obiecte si
actiuni. Fantezia in folosirea culorilor si desenarea "formelor" unor obiecte,
persoane sau animale, joaca (inca) un rol mai mare decat adaptarea la realitate.
Spre sfarsitul perioadei de copil mic apare diferentierea din ce in ce mai buna intre
imaginatie si realitate. Copilul priveste activ si critic lumea inconjuratoare, dar si
propriile lui performante. Dezvolta spirit creator, face planuri, isi fixeaza obiective si
le urmareste consecvent. Are notiunea timpului si a cantitatii. Poate numara pana la
10-15. Cunoaste 5-6 culori si cateva monede.
• Limbajul
• Progresele intelectuale continua cu o mare rapiditate. La 3 ani un copil se
exprima suficient pentru a fi bine inteles. Intre 3 si 6 ani, schimburile verbale cu
toata familia se imbogatesc prin largirea relatiilor cu alti copii si cu educatoarele
din gradinita.
Substantivele si adjectivele se inmultesc paralel cu progresele pe care le face in
contact cu realitatea inconjuratoare. Am vazut ca la circa 3 ani copilul spune EU,
se recunoaste deci la persoana intai, ca un individ separat fata de ceilalti. In
acelasi timp apar in vocabularul lui cuvintele TU si EL. Pentru el este accesibil
numai ceea ce este corect, chiar numele unui obiect ii apare ca una din
proprietatile sale.
Notiunea de timp este perceputa incet. Treptat prescolarul va intelege ce este
timpul devenind capabil sa foloseasca verbele nu numai la prezent, ci si la viitor
si trecut. De indata ce devine constient de el, de cei doi parinti, de sexul de care
apartine, el va folosi femininul si masculinul.
Curiozitatea amestecata cu dorinta de comunicare manifestata, cum s-a mai
spus, prin intrebarile: "De ce?", "Cum?", "Pentru ce?" si raspunsurile primite
contribuie la imbogatirea bagajului de cuvinte.
• Adultii sunt datori ca, pe masura intelegerii copilului, sa-i raspunda cu cuvinte
simple. In timpul plimbarilor ii vor spune numele florilor, arborilor, statuilor,
cladirilor mai importante, imbogatindu-i vocabularul. Povestirea unor istorioare
simple, rasfoirea in comun a cartilor cu figuri, unele jocuri educative contribuie
la marirea bagajului de cuvinte.

• Putin cate putin, copilul devine capabil sa-si exprime prin vorbe gandurile si
impresiile sale. Astfel, ajunge ca la 6 ani sa invete sa citeasca si sa scrie limba pe
care o vorbeste.
In conduita lor generala si, mai ales, in timpul jocului, copiii nu mai sunt tacuti.
Baietii in special fac zgomot imitand unele animale, personaje vazute in filme
sau pe tovarasii de joc mai mari. Fetitele vorbesc cu papusile: le mangaie, le
mustra, le instruiesc.
Copilul unic la parinti, care nu poate sa comunice decat cu parintii si cu bunicii,
are dificultati de adaptare la limbajul adultului. Gradinita este institutia care
corecteaza aceasta carenta a mediului psiho-social al copilului.
• Intre 3 si 6 ani incepe si perioada cuvintelor si expresiilor grosolane, triviale. Aceste
cuvinte sunt imprumutate, in general, dintre cuvintele care desemneaza functiile
de eliminare si ale reproducerii umane.
Copilul le pronunta cu o satisfactie provocatoare. Uneori, cand este furios sau nu i
se indeplineste o dorinta, injura si continua cu toate grosolaniile culese de la copiii
mai mari. Parintii sunt alarmati. Dupa unii autori, grosolaniile se explica prin
tendinta de imitatii.
Copilul nu cunoaste sensul real al cuvintelor grosolane, dimpotriva el are un
sentiment de putere, are impresia ca atrecut in randul celor mari, exprimandu-se si
tipand exact ca ei camd sunt suparati.
Este bine ca parintii sa nu dramatizeze exploziile verbale ale copilului. Toti membrii
familiei trebuie sa-si controleze tonul si expresiile atunci cand sunt suparati.
Dezaprobarea copilului se va face cu tact. Adultii ii vor arata copilului prin cuvinte
simple, prin expresia fetei, prin limbajul personal ca nu sunt de acord cu astfel de
expresii.
Adesea, unii parinti "se distreaza" si sunt mandri de "cuceririle" verbale ale
progeniturilor, incurajand astfel "progresele" copilului pe aceasta linie. Altii, din
contra, dramatizeaza atat de mult, incat creeaza in copil un sentiment de vinovatie,
ce-l complexeaza si-l pun intr-un stadiu de inferioritate ata fata de parintii perfecti,
cat si in fata unor copii mai agresivi, cu o limita sloboda.
• Dificultati de limbaj
• Fara a minimaliza rolul factorilor neurologici si senzoriali, este
important sa retina influenta capitala a conditiilor afective si
relationale. Rolul mamei este esential. Dragostea si
spontaneitatea sa reprezinta un stimul indispensabil in aparitia si
imbogatirea limbajului copilului.
Dezvoltarea limbajului depinde de asemenea si de interactiunea
permanenta ce se stabileste intre copil si adultii care-l inconjoara.
Daca acestia, prin lipsa de educatie, de timp sau din alte motive
restrang stimularea verbala si "schimburile de vorbe" cu copilul,
acesta va fi lipsit de elementele fonice si afective ce-i permit sa-si
construiasca si sa-si imbogateasca limbajul.
Astfel de situatii se observa in unele familii dezorganizate sau cu
creturi intrafamiliale. Conditiile de viata moderne, lipsa de timp si
surmenajul parintilor sunt factori care contribuie la multe
intarzierei de vorbire. Gradinita are un rol important in corectarea
unor deficiente precoce de limbaj.
• Diagnosticul precis necesita de obicei colaborarea mai multor
specialisti: un neuropsihiatru, un oto-rino-ralingolog
familiarizat cu problemele de audiometrie infantila, un
pediatru si un logoped.
• De foarte multe ori, diagnosticul nu poate fi precizat dupa un
singur consult.
• Inainte de 3 ani, surditatea preteaza la multe discutii. In
momentul de fata, cu ajutorul unor aparaturi moderne, la
clinicile de O.R.L se poate stabili cu precizie gradul de
tulburare organica a auzului.
• Dintre tulburarile usoare de limbaj la varsta de 3-6 ani se
intalnesc: o oarecare intarziere in vorbire, dificultati de
pronuntare si balbaiala.
• Se va cere sfatul medicului.
• Comportamentul social
• In jurul varstei de 3 ani interesul copilului este concentrat in mod evident
asupra adultilor care ii sunt parteneri si ii servesc de model. In contactul
permanent cu acestia, el invata sa deosebeasca notiunile de eu si tu.
La inceput este inca foarte ascultator, deoarece adultii ii usureaza
posibilitatea de a fi activ, ii ofera jocuri, mancare, treptat insa tinde la
dobandirea independentei. In acest context apar cunoscutele reactii de
incapatanare, daca propriile dorinte vin in conflict cu hotararile luate sau
impuse de adulti.
La 4 ani si-a stabilit in mare masura o anumita independenta si se
adapteaza la programul zilnic. La aceasta varsta copilul nu este usor de
dirijat, din cauza nevoii lui imperioase de miscare. Pe de alta parte, cu
toata dorinta de a deveni independent, reapare mereu nevoia de a se
intoarce la protectia adultului.
La 5-6 ani comportamentul fata de adulti este mai putin grevat de
conflicte decat la 3-4 ani. Copilul participa cu placere la activitatile
adultului si se bucura cand este incurajat ca a facut un lucru bun.
Conflictele care apar pot fi lamurite prin intermediul vorbirii.
• Creste interesul si dorinta de a se juca cu alti copii si de a se masura in mici
competitii capacitatile si puterea. Incepe sa accepte reguli simple de comportare,
cu timpul reuseste sa treaca propriile dorinte pe plan secundar, sa respecte
dorintele si chiar sa caute societatea altor copii: formeaza grupuri restranse de joc,
prefera parteneri de joc de acelasi sex. Incearca sa-si domine anturajul.
La copilul singur la parinti se observa uneori o adevarata "lupta pentru
hegemonie" cu bunicii. Se infurie cand nu i se fac poftele sau cand este dominat in
joc de alti copii. Nu-l mai potolesc laudele, are crize de manie si tendinte la
negativism.
• Receptivitate si posibilitati noi de cunoastere
• A doua perioada a intrebarilor ilustreaza marea curiozitate, aviditatea dupa ceea
ce este nou. Repeta tot timpul "de ce?", "pentru ce?", "cum se face?". S-ar parea
ca este multumit, cand constata ca i se raspunde la intrebare sa ca nevoia de a
intreba si de a sti este luata in serios. Ceea ce doreste copilul nu este cunoasterea
in sensul intelectual, ci sentimentul de certitudine, de calauzire in lumea incalcita
care i se deschide in fata.
Unii adulti nu stiu ce sa raspunda la unele dintre intrebarile copilului, incercand sa-
i satisfaca curiozitatea cu logica lor de adulti. Este nevoie de explicatii simple, pe
intelesul copilului, cu notiuni si exemple din lumea ce cade sub simturile lui. Alti
parinti se enerveaza de intrebarile "plictisitoare" ale copiilor, este si mai grav,
copilul simtindu-se singur si frustrat in dorinta lui de a deveni "mare".
• Rationamentul si fantezia
• Din al 5-lea an, odata cu receptivitatea crescanda a copilului, creste si rationamentul
sau. El se gandeste la cele auzite si invatate. Uneori, la mult timp dupa ce asculta un
basm, mama sau eucatoarea se trezesc cu diferite intrebari legate de acesta.
Acum copilul se gandeste mult si incearca sa se exprime. Ii place si incearca sa imite
zgomotele animalelor, face usoare rime, creeaza cuvinte etc. Cateodata, pornind de la
evocarea unui fapt real, inventeaza peripetii, alteori, jucandu-se cu un cal sau cu o
masinuta. Isi inchipuie tot felul de aventuri.
Ii place povestile in care eroii sunt animale, carora le atribuie propriile lui sentimente.
Gustul pentru povestile cu zane si pentru fantastic vine dupa varsta de 5 ani. Povestile
inventate de parinti trebuie spuse la fel, fara modificari. Prefera 1-2 povesti repetate
mereu si in aceeasi varianta.
Binele, curajul, modestia si, in general, trasaturile pozitive, trebuie sa caracterizeze
personajele iubite de copil. Povestile cu strigoi, serpi, lupi etc. duc la spaime, somn
agitat, cosmaruri, izolare sau maternodependenta. In epoca actuala, cu revolutia tehnica
extraordinara, cu extinderea televiziunii si cinematografiei, se observa o transformare a
preferintelor copiilor, de la gradinita si pana la scoala.
Sub influenta indeosebi a televiziunii si a modului de viata al familiei din zilele noastre,
povestile pentru copii trebuie sa aiba garantia ca sunt sau pot fi reale, ca sunt verosimile.
Emisiunile de la televiziune din viata animalelor, desenele animate, ora copiilor etc. au
luat in mare masura locul povestilor de odinioara.
Spre sfarsitul celui de al patrulea an de viata, copiii ating apogeul activitatii imaginative,
care reprezinta pentru un observator mai atent cheia "lumii dorintelor" copiilor.
• Imitarea adultilor
• Copilul are tendinta sa inlature toate indoielile, prin victoria binelui asupra
raului. Aceasta corespunde intru totul dorintei lui de a se comporta in asa fel
incat sa fie pe placul parintilor, educatoarei, copiilor mai mari. Asteapta
intodeauna consintamantul sau lauda parintilor.
El imita pe adulti in jocurile sale "de-a mama si de-a tata", "de-a doctorul", "de-a
politistul" etc. In fantezia sa se vedeadult si erou. Este mandru de parintii sai si
este in stare sa planga sau sa se bata daca cineva ar spune ceva rau despre ei.
Copilul a constatat ca este o fiinta independenta. Acum incearca sa-si inchipuie
ce ar vrea sa devina. Este logic sa-si aleaga drept ideal pe cei din imediata
apropiere, presupunand ca parintii nu se comporta atat de urat incat sa nu
poata fi acceptati de copil ca ideal de viata. Aceasta faza de indentificare care
dureaza cativa ani si este in continua schimbare.
Indentificarea cu parintii intareste increderea in sine a copilului. Incearc sa faca
totul la fel sau mai bine decat ei. Alearga cu ei si se bucura daca-i intrece. La 3-4
ani copilul si-a insusit notiunile de "trebuie" si "este permis".
Uneori se lauda, exagereaza, foloseste cuvinte mari. Toate acestea sunt incercari
de a fi ca adultii. Se simte ca un adult si ar vrea sa beneficieze de toate
privilegiile acestuia: sa nu se culce devreme, sa priveasca la televizor impreuna
cu toata familia, sa mearga in vizite, sa manance cu lingura mare, sa bea din
ceasca.
• Indentificarea cu alte roluri
• Trecand dincolo de indentificarea cu parinti, incepe sa manifeste un interes
crescand pentru toate rolurile. Ii place sa se costumeze, jucand roluri potrivite.
Rolurile importante si costumele sclipitoare sunt cele mai agreate. De la jocul
"de-a mama si de-a tata" copilul trece la altele experimentand tot ce poate fi si
face un om. Dupa 4-5 ani vrea sa joace si alte roluri sau de personaje din unele
filme.
In cursul celui de al saselea an de viata, dezvoltarea copilului mic s-a desavarsit.
Toate functiile motorii sunt stapanite fara dificultate. Copilul poate executa
voluntar toate miscarile, chiar si pe cele mai fine si mai complicate. Pe plan
psihic si spiritual se anunta o perioada de stabilizare si armonie.
Copilul invata sa-si dirijeze vointa. Intelege justificarea unor ordine, desi
continua sa intrebe mult "de ce", sa se intereseze de urmarile si consecintele
posibile. Dar la aceasta varsta devine posibila o adevarata gandire cauzala care-l
ajuta sa inteleaga motivatia si felul actiunilor.
Astfel, copilul castiga un nou sistem de referinte; el poate actiona rational,
imaginea sa despre lume devine mai realista, problematica mai palpabila.
1. Gandirea logica si planificarea

Cel de-al saselea an ar putea fi denumit faza de experimentare a

actiunilor planificate. Descopera necontenit fapte ssi legi care vin in
contradictie cu tendintele impulsive si vointa lui.
Cu putin timp inainte, el credea ca obtine locul dorit indata ce si-l
doreste. Acum descopera ca multe lucruri sunt inaccesibile si imposibile,
incepe sa gandeasca, sa aleaga si sa planuiasca.
In desenele lui vrea sa reproduca lucruri "care exista", prezinta interes
pentru constructii, pentru desavarsiri. Se intampla des ca un copil sa
spuna: "trebuie mai intai sa treaca asta".
Cel mai bine se evidentiaza actiunile planificate in activitatea creatoare.
Copilul se gandeste inainte, isi programeaza ce vrea sa deseneze, sa
modeleze sau sa construiasca, isi cauta mijloacele cele mai bune pentru a
face un lucru cat mai perfect. Incepe sa inteleaga valuarea si posibilitatile
banului.
• 2. Obligatii si responsabilitati
Multi copii cer la aceasta varsta sa li se incredinteze mici sarcini si se bucura mult
de aprecierea si lauda ce li se aduce daca au dat dovada de inventivitate,
intelepciune etc.
Increderea pe care o aratam copilului reprezinta un stimulent puternic pentru
dezvoltarea sa, care se va manifesta pozitiv odata cu scolarizarea. Doreste sa invete
sa citeasca ceasul, literele alfabetului si cifrele. Este bine ca aceasta dorinta sa fie
incurajata, dar copilul nu trebuie suprasolicitat.

• 3. Indoieli si critici
Incepe sa-si manifeste unele indoieli si sa exprime critici fata de lucruri considerate
pana nu de mult ca fiind "bune". Parintii nu trebuie sa urmareasca sa mentina cu
orice pret credinta in "Mos Craciun", "zana din poveste" etc., cand copilul lor a
inceput sa se indoiasca de ele.
Adesea se intampla ca ascultand o poveste sa intervina cu remarci critice ca: "nu
este posibil sa alergi pe apa, te ineci!" etc. Incepe sa se manifeste si spiritul
autocritic. La aceasta varsta, copilul isi aprecieaza actiunile, prevede de exemplu
cum vor reactiona parintii: cu laude, cu critici sau cu pedeapsa.
Jaloanele de interdictii date de parinti si educatori, ca si tot ce vede el la parinti,
fixeaza primele schite de constiinta si devin linii directoare interioare ale propriilor
sale actiuni. Copilul inclina sa accepte ca sigur valabile indrumarile date de parinti
sau de educatoare si ii confera siguranta si sprijin.
• 2. Obligatii si responsabilitati
Multi copii cer la aceasta varsta sa li se incredinteze mici sarcini si se bucura mult de
aprecierea si lauda ce li se aduce daca au dat dovada de inventivitate, intelepciune etc.
Increderea pe care o aratam copilului reprezinta un stimulent puternic pentru
dezvoltarea sa, care se va manifesta pozitiv odata cu scolarizarea. Doreste sa invete sa
citeasca ceasul, literele alfabetului si cifrele. Este bine ca aceasta dorinta sa fie
incurajata, dar copilul nu trebuie suprasolicitat.

• 3. Indoieli si critici
Incepe sa-si manifeste unele indoieli si sa exprime critici fata de lucruri considerate
pana nu de mult ca fiind "bune". Parintii nu trebuie sa urmareasca sa mentina cu orice
pret credinta in "Mos Craciun", "zana din poveste" etc., cand copilul lor a inceput sa se
indoiasca de ele.
Adesea se intampla ca ascultand o poveste sa intervina cu remarci critice ca: "nu este
posibil sa alergi pe apa, te ineci!" etc. Incepe sa se manifeste si spiritul autocritic. La
aceasta varsta, copilul isi aprecieaza actiunile, prevede de exemplu cum vor reactiona
parintii: cu laude, cu critici sau cu pedeapsa.
Jaloanele de interdictii date de parinti si educatori, ca si tot ce vede el la parinti, fixeaza
primele schite de constiinta si devin linii directoare interioare ale propriilor sale actiuni.
Copilul inclina sa accepte ca sigur valabile indrumarile date de parinti sau de
educatoare si ii confera siguranta si sprijin.
Alimentatia:
• Cu exceptia bauturilor alcoolice, a mancarurilor ardeiate sau piperate si a
unor conserve, copilul de 3-6 ani poate manca aproape de toate. Unii nu
sunt insa in stare s-o faca. Gusturile sunt limitate, unele alimente consistente
le displac.
Apetitul este foarte variabil de la un copil la altul: unii mananca orice, mult,
de 5 ori pe zi (3 mese principale si doua gustari); altii mananca numai de 3
ori pe zi; la altii, cei din jur se mira "din ce traiesc". Tinand seama de gustul si
apetitul copilului, dovedind intelegere si rabdare, se va evita lipsa de pofta
de mancare, frecventa la aceasta varsta.
• Copilul unic la parinti, supraingrijit, este amenintat cel mai mult! Daca i se
fac toate poftele sau, dimpotriva, daca e fortat sau rugat sa manance, copilul
ajunge sa refuze totul sau sa prefere numai un fel de mancare. Un astfel de
copil dus la gradinita sau intr-o familie cu multi copii mananca "tot" si "de
toate".
Copilul este usor sugestionabil la aceasta varsta: boala adultilor ("dureri de
stomac", regimuri restrictive) ii impresioneaza si astfel incep sa invoce
suferintele adultului si sa refuze sa manance. Inainte de a apela la diferite
medicamente pentru "pofta de mancare", parintii sunt datori sa verifice
daca nu este vorba numai de greseli din partea lor.
• Supraalimentatia constituie de asemenea un pericol. Obezitatea
este determinata foarte rar de afectiuni endocrine etc. De cele mai
multe ori este vorba de un aport excesiv caloric prin meniuri
incarcate cu fainoase si dulciuri.
• Mancarea copilului trebuie sa fie variata (lapte, branzeturi, carne,
oua, fructe, zarzavaturi) pregatita cu gust si prezentata frumos.
Copilul va fi obisnuit treptat sa se spele singur pe maini, sa
foloseasca singur lingura si furculita. In formarea deprinderii de a
manca singur si corect, adultii au un mare rol: copilul ii imita pe
acestia.
Supraprotectia unor parinti si mai ales a unor bunici, de a "servi" si a
"indemna" pe copil ce, cat si cum sa manance, va intarzia formarea
deprinderii de a manca singur si se va prelungi masa in mod inutil.
Se pot da lichide atat intre mese, cat si in timpul mesei, cand copilul
solicita. In general, un copil are nevoie de cel putin un litru de
lichide pe zi (simple sau incorporate in alimente). Apa simpla sau
sucurile de fructe naturale neandulcite sunt de preferat. Copilul va
avea un pahar personal.
• Orarul
Masa de dimineata
• Se da imediat ce copilul s-a trezit. In general, este la fel
ca a adultilor.
• La copiii obisnuiti sa se trezeasca de dimineata, se va da
o masa mai consistenta (lapte simplu, cu cicoare sau
cacao, precum si o tartina din paine cu unt si cu gem sau
dulceata), iar la cei care se trezesc mai tarziu o masa mai
usoara (1 pahar de lapte simplu sau fiert cu un fainos;
ceai cu paine cu unt si gem).
• La copiii care primesc dimineata o masa mai consistenta
(ou, sunca presata), masa de pranz se va da mai tarziu si
nu va fi asa de abundenta.
• Masa de pranz
Consta, potrivit traditiilor culinare romanesti, dintr-o supa sau ciorba, urmata
de o mancare cu carne si incheiata cu un fruct, compot sau o prajitura. Multi
copii accepta si mananca totul cu placere. Altii se satura cu supa sau cu ciorba
si refuza felul al doilea, care de fapt este cel mai valoros din punct de vedere
nutritiv. La acesti copii, revenim cu sfatul nostru de a se incepe cu felul al
doilea mai consistent, iar supa sau ciorba sa se dea, eventual, cu ceasca, in
timpul mesei sau dupa masa.
In lipsa carnii sau a pestelui se vor da branzeturi cu fainoase, zarzavaturi etc. La
copiii mofturosi se poate folosi sistemul: un sandvis preparat cu paine taiata
felii foarte subtiri, peste care se aplica friptura rece taiata subtire, salam de
buna calitate, sunca presata cu sau fara unt, salata de cruditati, un pahar de
lapte rece si fructe.
Gustarea de la 10 dimineata este facultataiva
Se dau alimente usor de digerat, de preferinta numai fructe.
Gustarea de dupa amiaza
Se va fixa in functie de pofta si de preferintele copilului, precum si de ora la
care se serveste masa de pranz si de seara (suc de fructe, un pahar cu lapte sau
iaurt, o tartina sau o prajitura de casa).
Masa de seara

Este bine ca la aceasta masa copilul sa manance impreuna cu toata familia.

Tatal trebuie sa faca tot posibilul sa vina la timp acasa pentru ca cel putin seara
(la masa, culcare etc.) copilul sa simta comunitatea "mama-copil-tata". Ca
alimente se indica, indeosebi, laptele sau derivatele (branza, branza topita,
cascaval, iaurt) si se evita dulciurile si prajiturile de cofetarie. Meniul va fi unic
pentru intreaga familie: carne, lapte si/sau derivate, legume, desert. Copilul
mananca de toate si la fel ca toata familia!

• Deprinderea de a fi curat si manierat la masa

• Pana la 3 ani se acorda o mare toleranta in modul cum copilul reuseste sa

manance: varsa cu lingurita, tine coada linguritei si cum poate, apuca cu
degetele, varsa din ceasca sau din lingura cand duce mancarea la gura, face
faramituri si le arunca pe jos, soarbe lichidele cu zgomot.
Intre 3-6 ani parintii nu trebuie sa mai fie indulgenti cu stangaciile, mofturile,
extravagantele si indisciplina din timpul mesei. Desigur, nu este vorba de o
schimbare brusca de atitudine.
• Cu calm, fara ironii, fara moralizari, i se va arata cum sa tina
lingura si sa apuce ceasca, cum sa bea, sa soarba fara zgomot si
cum sa mestece cu gura inchisa.
• Toate succesele copilului vor fi laudate, esecurile nu vor fi prea
sever condamnate.
• Este foarte important ca toti membri familiei sa manance cu
grija: "bunele maniere" nu se invata prin sfaturi, discursuri sau
observatii, ci numai prin exemple.
• Dorinta de imitatie a copilului il ajuta sa-si insuseasca indicatiile
celor vastnici.
• Insistentele prea mari declanseaza opozitia brusca a copilului.
Astfel de incidente nu vor fi dramatizate. Hranirea are si ea un
rol social, fiind o reuniune si o comuniune intre cei care o
impart. Orele de masa in famili sunt ocazii de intalnire si de
revedere a tuturor membrilor ei, prilej de schimburi de impresii,
de descoperire reciproca, de strangere a legaturilor sufletesti.
Multe tulburari ale apetitului copilului de la aceasta varsta
se explica prin greselile ce se fac in legatura cu
"ceremonialul" mesei:

a) Tensiune nervoasa;

b) Proasta dispozitie care transforma in corvoada

alimentara ceea ce ar trebui sa fie o reuniune fericita;

c) La masa comuna i se da copilului sa manance altceva

decat mananca parintii;

d) Fortarea copilului de a manca dupa "prescriptiile"

medicale (de exemplu, se refuza sa i se dea apa la masa);
e) Lipsa de confort a copilului (scaun prea scund sau prea inalt,
masa prelungita, rigiditate in "manierele" parintilor etc.);

f) Tentativa de a se purta discutii pe care copilul sa nu le auda, sa

nu le inteleaga;

g) Mustrari facute copilului pentru ca "nu mananca frumos" sau

"nu a fost cuminte in timpul zilei" etc.

Trebuie sa i se formeze copilului obisnuinta de a se spala

intodeauna inainte de masa si dupa fiecare masa, precum si de
a se spala pe dinti dupa fiecare masa.
Nu este deloc greu daca o fac si adultii din anturajul apropiat.
• Programul zilei si somnul

Programul zilnic al copilului de 4-5 ani este bine sa fie adaptat la

programul familiei si/sau gradinitei.
Este de subliniat incadrarea treptata in colectivitate (prin
intermediul jocului) si marea importanta a jocului si somnului
la aceasta varsta (ca de altfel in intreaga copilarie).
Comparandu-l cu o masina, somnul ar echivala nu numai cu
oprirea masinii, ci si cu recuperarea pieselor.
Asa se intelege ca somnul nu poate fi inlocuit cu nici o alta
situatie (care permite influente exterioare).
Pentru parinti, somnul copilului de la 3 la 6 ani este un test
foarte bun, atat pentru starea de sanatate, cat si pentru
satisfactia produsa de conditiile materiale si sufletesti oferite
de mediul familial sau de gradinita
• La varsta de 3 ani copilul adoarme repede si usor. Se va respecta,
in continuare "ritualul" cu care este obisnuit sa adoarma" cu o
jucarie preferata, cu un mic cantec. Dupa 4 ani copilul vrea sa
adoarma cu tatal sau cu mama sa, care sa i se spuna o poveste,
vrea sa vada neaparat emisiunea preferata la televiziune sau sa i
se aduca jucaria sau obiectul de imbracaminte primit recent.
Culcarea inseamna despartirea de parinti. Trebuie sa se faca totul
sa se faca totul pentru ca aceasta despartire sa aiba loc intr-o
atmosfera pasnica, placuta. Pana la 5-6 ani, unii copii doresc sa
adoarma cu usa intredeschisa. Razele de lumina, zgomotul vocilor
parintilor ii dau un sentiment de siguranta.
Dupa varsta de 3 ani, culcarea copilului se va face obligatoriu intre
orele 19,30 si 21. Somnul din timpul noptii este in general mai
profund. Copilul doarme "dus", destins, cu fata senina, cu
respiratia regulata, cu membrele relaxate, nemiscat. Durata
somnului este variabila. Cei mai multi copii dorm in timpul noptii
11 sau 12 ore, mai ales iarna.
• Unii copii au un somn agitat, in cursul caruia se
observa ca isi schimba locul si pozitia in pat, fac diferite
strambaturi ale fetei, miscari de supt, oscilatii ale
globilor oculari.
• Manifestarile de mai sus tin de temperamentul
copilului, de unele incomoditati (prea cald, prea invelit
etc.) sau de perioadele de vis.
• Copilul se trezeste mai tarziu, dar totdeauna repede.
• Va fi deprins sa astepte sa se trezeasca si restul
familiei.
• Pentru aceasta i se vor pune 1-2 jucarii preferate, cu
care sa se joace in pat.
• Unii se strecoara in patul fratilor mai mari sau al
parintilor de indata ce se trezesc.
• Copilul nu va fi trezit din somn
• Trezirea brusca declanseaza aproape intodeauna o stare de
indispozitie si chiar de nervozitate, manifestate prin: tipete, lacrimi,
crize de furie, tristete, refuzul de a manca. Daca se va provoca in
mod repetat scularea brusca a copilului, se poate ajunge la
tulburari permanente.
• La copiii la care este necesara trezirea mai de dimineata si la ore
fixe, ora culcarii de seara va fi cat mai devreme (ora 19), iar familia
va evita tot ce intarzie somnul copilului: excesul de impresii, starea
de tensiune in familie, zgomotele, lumina prea vie.
• Somnul de amiaza nu mai este indinspensabil dupa varsta de 4 ani.
Este bine sa se asigure la orice copil, cel putin o ora de repaus in
pat chiar daca nu doarme. O mare parte dintre copii nu simt nevoia
sa doarma in timpul zilei.
• Tulburarile de somn
• Sunt rare si putin importante la prescolar. Ele dispar de obicei
spontan sau se amelioreaza prin corectarea unor deficiente in
mediul de familie. Cand sunt persistente, corespund unei
revedincari din partea copilului.

1. Somnambulismul
Este o stare de automatism inconstient, care se manifesta prin
acte coordonate in timpul somnului: merge, face miscari sau
actiuni fara participarea vointei, nu pune probleme la aceasta
varsta. Nu se cunoaste cauza: ar fi in legatura cu un sentiment
de insecuritate sau cu o masa copioasa, luata tarziu, inainte
de culcare. Nu este necesar vreun tratament.
2. Spaimele
Incep adesea la 2-3 ani, cu teama de intuneric si de singuratate. Se
pot amplifica si persista pana la 5-6 ani. Copilul cere ca lumina sa
ramana aprinsa; adesea, daca i se pune un intrerupator la
indemana, nu se mai sperie. Dupa 3 ani la copii apare frica de
animale salbatice, spre 5-6 ani se tem ca sub pat sa nu se ascunda
vreun individ periculos.
La 6 ani copiii incep sa se teama de "umbre" sau fantome
interpretate ca spioni, hoti, ucigasi, strigoi etc., care se ascund
dupa o usa sau un paravan. Convorbirile necontrolate,
comentariile despre evenimente neobisnuite, povestile de groaza,
vizionari prelungite si scene violente la televizor, conflicte intre
adulti, amenintare cu internarea in spital, inchiderea copilului intr-
o camera au o contributie insemnata in geneza acestor fenomene.
La copiii normali, cu parinti echilibrati, spaimele nocturne ale
copilului sunt trecatoare.
3. Visele

Visul ar incepe la copil spre varsta de 2 ani. Spre 3 ani, copilul incepe sa
relateze vise ocazionale, se pare insa ca el povesteste imagini nu numai din
vise, ci si imagini fantastice create de inchipuirea lui.
La circa 4 ani, expunerea viselor este amestecata cu istorioare si evenimente
reale sau imaginare. Multi autori considera ca relatarea viselor nu are baze
solide dectat spre 7 ani. Se considera ca fidele numai visele povestite de copil
spontan si imediat ce s-a trezit din somn.
Copiii au de obicei vise cu animale fioroase ce-i urmaresc, cu femei sau barbati
urati si deformati. Temele sunt foarte variate. Ei se viseaza parasiti in padure,
atacati si "mancati". Foarte des viseaza ca nu pot sa alerge, ca sunt prinsi de
catre cineva, ca nu se pot apara. Aceste tipuri de vise se gasesc aproape la toti
copiii si au o valuare simbolica: de teama, de parasire sau de despartire, de
pedepsire.
Visele urate rare si cosmarurile izolate nu trebuie sa nelinisteasca pe parintii:
daca se repeta, mai ales daca revin cu aceasi teama, se va consulta pediatrul si
psihologul, care vor cerceta cauzele profunde, pentru a indica mijloacele de a
le corija.
4. Scrasnirea din dinti si vorbirea in timpul
somnului

Aceste dezordini apar inainte de varsta de 3 ani si

pot persista foarte multa vreme, fiind descrise si
la elevi sau studenti. Vorbirea in timpul somnului
este legata de starea de neliniste, de anxietatea
copilului. Parintii consulta adesea medicul, atunci
cand copiii scrasnesc din dintii. Se pare ca
scrsnirea dintilor tine cateodata de unele
caracteristici ale oaselor maxilare, iar alteori de
unele tulburari cerebrale.
• Alegerea unui animal in casa

Copiii iubesc animalele si sunt incantati daca parinti le permit prezenta in

casa. Prima conditie ce trebuie respectata la alegerea unui animal de casa,
este ca acesta sa se potrivesca particularitatilor caminului si situatiei
familiei. Un considerant major trebuie sa fie talia animalului ales si
necesitatile sale de miscare: un caine foarte mare este evident nepotrivit
pentru un apartament sau o locuinta de oras cu gradina mica.
O alegere potrivita pentru astfel de conditii o constituie un animal mic
cum ar fi: o pisica, un caine de apartament, un hamster, un cobai, un
iepure de casa. Un alt criteriu il constituie costul de intretinere: un caine
mare poate fi o problema, in timp ce intretinerea unui animal mic este mai
lesnicioasa.
Problema care se pune inainte de alegerea si achizitionarea unui animal
de casa este responsabilitatea pe care o poarta intreaga familie fata de
acest animal, in cresterea, dresarea, asigurarea unui culcus, a unei
atmosfere agreabile.
• Copiii sunt incantati in a coopera la ingrijirea animalului si trebuie
incurajati sa vegheze asupra tuturor necesitatilor lui, dar greul si munca
responsabila si constanta va cadea tot pe umerii adultilor.
• Copiilor mai mari le place adesea sa simta responsabilitatea deplina
pentru protejatul si prietenul lor.
• Vacantele pot fi problematice daca animalul nu poate insoti familia. De
aceea, inaintea alegerii trebuie verificat daca exista posibilitatea ca pe
durata vacantei "odorul" sa fie lasat in grija cuiva.
• Animale si pasari de casa cu raspandire larga sunt: cainele, pisica,
hamsterul, iepurii, cobaiul, canarii, papagalii mici, pestisorii etc. Animale si
pasari neobisnuite tinute in casa: gasca, gaina, soricelul, papagalii mari,
corbul, cioara, porumbeii, broasca, diferite insecte etc.
• Grija de zi cu zi fata de animal contribuie la educarea copilului, dezvoltand
simtul de respundere. Un animal ofera copilului o alternativa de investitie
afectiva si se supune unei nevoi instinctive de societate, ingrijire, crestere.
• Copilul poate fi martorul al ritualurilor nuptiale si al nasterii
puilor. Mai mult, experienta pierderii sau a decesului
prietenului animal ar putea fi un ajutor in trecerea peste
durerea provocata prin pierderea celor dragi, peste ani.
Pentru copilul unic la parinti, un caine mic sau o pisica rezolva
partial nevoia de joc, de miscare si de contact social. In foarte
rare cazuri, animalele crescute in casa reprezinta o
amenintare pentru copil.
• Se recomanda ca animalul sa fie examinat la achizitionare si
periodic de un medic veterinar.
• Dintre bolile transmise de animale cele mai frecvente sunt
unele urticarii, alergii respiratorii, parazitoze ale pielii si
intestinale; mai rar pot transmite boli ca: boala ghearelor de
pisica, turbarea, toxoplasmoza, ornitoza, psittacoza,
salmoneloza, colibaciloze.
• Autoritatea parintilor / bonelor

• In zilele noastre, revendicarile unor psihologi in favoarea

copilului au fost adesea gresit interpretate, inat unii educatori
au considerat ca nu trebuie nimic poruncit si nici interzis
copilului.
• Conduita corecta este la mijloc: copilul trebuie, intr-adevar,
respectat in nevoile lui esentiale, dar in acelasi timp este
necesara o autoritate vigilenta pentru a-l invata limitele
puterii sale, a deveni disciplinat in vederea unei insertii sociale
eficiente.
• Principalul sfat dat de psihologi vizeaza formularea ordinelor:
ele trebuie sa fie totdeauna clare si precise, sa fie pe intelesul
copilului, sa nu fie retrase.
Recompense si pedepse
• Recompensa nu trebuie inteleasa intr-un sens restrans, pentru
ca ar duce la un comportament conditionat.
• Atmosfera sanatoasa, destinsa in familie, cu mici festivitati
vesele, organizate spontan, reprezinta cel mai bun stimul
pentru comportarea "corespunzatoare" a copilului.
• Pedeapsa este indinspensabila pentru unii copii care au comis
o fapta interzisa.
• Nu sunt necesare pedepsele corporale, copilul resimte mult
mai dureros retragerea afectiunii si indiferenta parintilor.
• Pedeapsa dreapta si adaptata greselii il elibereaza pe copil de
sentimentul de vinovatie.
• Pe de alta parte, pedepsele inutile "descarcarea" nervilor unui
adult, precum si orice act de nedreptate, nu sunt uitate
niciodata de copil.
• Sunt interzise:

a) Amenintarea cu bataia fara a o aplica vreodata;

b) Interdictia sa manance (ca masura disciplinara);

c) A promite o pedeapsa pentru mai taziu (copilul uita delictul!);

d) A speria copilul cu povesti de groaza;

e) A promite o recompensa si a nu respecta promisiunea facuta;

f) Contraindicatiile si lipsa de unitate a adultilor in probleme de educatie.

Gradinita

• Varsta la care un copil poate frecventa gradinita se va stabili dupa un consult cu

medicul pediatru.
• Admiterea la gradinita se va face in functie de: gradul de maturitate fizica si
neuropsihica, starea de sanatate, mediul familial, adaptarea cu colegi de
gradinita si cu educatoarea.
• Copilul care frecventeaza gradinita se deprinde sa se scoale la ore fixe, sa aiba
un program ordonat al zilei, sa manance, sa se spele pe maini, sa se imbrace si
sa se dezbrace singur.
• Programul de instruire il pregateste in vederea scolarizarii, iar disciplina si viata
in colectivul de copii actioneaza pozitiv in sensul socializarii lui.
• Pot fi descoperite acum unele tulburari usoare trecute cu vederea pana la
frecventarea gradinitei: dificultati de atentie, de concentrare, neandemanarea,
memoria deficitara, dificultati de intelegere, defecte de vorbire, timiditate,
tulburari ale auzului sau vazului.
• Unele din aceste deficiente pot fi corectate pana la intrarea in scoala.
Ingrijiri, deprinderi performante pentru copii intre 3 – 6 ani:
La dezvoltarea motricitatii globale si fine, limbajul si sociabilitatii, prescolarul
trebuie sa fie capabil de un minimum de performante care se rasfrang
asupra organizarii programului si ingrijirii:
a) incepand de la 3 ani: se imbraca cu ajutor, se joaca in grup, face un pod
din 3 cuburi, copiaza un cerc, isi spune numele si prenumele, arunca o
minge, se tine pe un picior timp de o secunda.
b) Incepand de la 3 ani jumate: se desparte usor de mama sa, isi stie sexul,
intelege si merge in trei directii (inainte, inapoi etc.), sare pe loc si sare
inainte.
c) incepand de la 4 ani: isi incheie nasturii, arata linia cea mai lunga, copiaza
o cruce, deseneaza un chip de om din 3 parti, intelege cuvinte cu opozitii
("foame", "frig", "oboseala"), intelege "pe", "inauntru", "in afara"; sare pe un
picior.
d) Incepand de la 4 an jumatei: copiaza un patrat, deseneaza un omulet din 6
parti, se tine pe un picior 5 secunde. Isi cunoaste numele, prenumele, varsta,
deosebeste mana dreapta de cea din stanga.
e) Incepand de la 5 ani: se imbraca fara ajutor, se tine pe un picior 10
secunde.
Deprinderile igienice
• Reprezinta o componenta de baza in educarea si pastrarea
sanatatii.
• Este bine sa se creeze premise (corespunzatoare varstei) prin care
actiunile de igiena sa capete sens si placere.
• Pentru a ajunge la chiuveta se va pune la indemana copilului un
mic scaunel, care sa aiba stabilitate.
• Obiectele personale de toaleta (sapun, burete, prosop, crema,
pasta de dinti) se aseaza pe o policioara corespunzatoare taliei
copilului.
• Oglinda plasata la inaltimea potrivita ii permite sa se priveasca in
timpul efectuarii deprin-derilor igienice (spalat, pieptanat etc.) sa-
si desavar-seasca cunoasterea schemei corporale si sa se bucure
de aspectul sau ingrijit.
• Copilul va fi indemnat sa pastreze ordine intre obiectele personale
de toaleta si imbracaminte.
Cu tact si calm se va instrui copilul ca incepand de la 3 ani sa poata face
urmatoarele:

- sa se spele singur, intr-un lighenas pus pe o masuta scunda sau pe o ladita in

camera de baie sau in bucatarie, in apartamentele moderne, dupa 4-5 ani va fi
invatat sa manuiasca robinetele si sa se spele la chiuveta;
- spalarea dupa folosirea closetului si dupa joaca;
- folosirea apei si sapunului din abundenta;
- sa se dezbrace singur - el poate sa-si descheie nasturii, sa-si desfaca sireturile;
scoaterea imbraca-mintei de corp (tricouri etc.) se va face cu ajutor pana la 4 -
5 ani;
- sa se imbrace.singur (performanta pe care el o doreste);
- sa aseze in ordine hainele;
- sa mearga singur la closet; dupa "ce-si fac nevoile" (mai ales dupa scaun), unii
mai au nevoie de ajutorul unui adult, desi ei ar dori sa rezolve singuri si aceasta
"problema". Noaptea, unii copii se scoala singuri pentru a merge la "olita" sau
la closet;
- spalarea pe maini si pe dinti inainte si respectiv dupa masa;
- golirea completa a farfuriei, punerea de o parte a veselei cu care a mancat.
• Dimineata, dupa ce se trezeste, copilul se va scula din pat; lasarea in pat il
predispune la lene. Daca trebuie sa piece dimineata devreme este bine, sa fie
trezit cu blandete din timp pentru a incepe in tihna ziua si a avea timp sa
manance linistit. Personalitatea lui va fi subminata daca mama sau bunica ii
pregateste singura, sub cuvant ca nu este timp sau ca este inca mic.
• Bunele deprinderi se capata acum. Dintre acestea, trebuie sa se stabileasca
intre copil si apa o "prietenie" care trebuie sa dureze toata viata. Spalarea de
dimineata trebuie sa devina o placere. Tonul folosit de parinti, exemplul lor,
temperatura apei, calitatea sapunului, conditiile de confort pentru spalare
(temperatura din camera, curtenia si ordinea din baie, obiecte de toaleta si
spalat la indemana etc.) si evitarea pisalogelii sunt elemente care trebuie luate
in seama pentru a stimula pe copil ca toaleta de dimineata sa devina o
deprindere placuta si permanenta.
• Toaleta de dimineata include nu numai spalarea mainilor si a fetei, ci si a
jumatatii superioare a corpului ("de la brau in sus") insistand mai ales in zonele
cu transpiratie abundenta . Spalarea pe dinti si pieptanatul parului sunt
obligatorii. Spre 5-6 ani, unii copii ajung sa faca un dus "de dimineata" care, pe
langa curatirea mai eficace a corpului, are o contributie si mai mare de calire a
copilului si infrumusetare a pielii.
Baia de seara generala

• In conditiile vietii moderne, este bine sa se faca zilnic.

• Pentru ca aceasta baie sa fie facuta cu placere, copilul va participa
la deschiderea robinetelor si-si va fixa el singur temperatura si
cantiatea apei din cada, care nu trebuie sa fie prea calda (in jur de
36,5-38,5 C iarna si de 35 -37 C vara).
• Incepand de la 5 ani, un copil trebuie sa poata sa se spele singur,
este adevarat, sub supraveghere.
• Este bine ca baia sa se faca inainte de culcare. Daca" nu sunt
conditiile necesare unei bai generate (lipseste instalatia de baie,
frig in casa, excursii, calatorii etc.) copilul va fi obisnuit sa-si spele
cu apa curenta: mainile, picioarele, gatul, subsuoarele. In astfel de
conditii, baia generala se va face saptamanal.
• Nu se va folosi sapun iritant.
Tehnica baii
• Dupa ce copilul a "intrat" in cada va fi lasat sa se destinda in apa.
• Apoi va fi sapunit peste tot (sau daca este destul de mare, o va face el insusi).
• Cu o perie de unghii se vor curati bine unghiile de la maini si picioare.
• Dupa varsta de 4 ani copilul va fi obisnuit sa foloseasca peria de baie care caleste
si face pielea moale.
• Se va incepe incetisor, niciodata cu brutalitate Se periaza in oval prin miscari
circulare pentru a activa circulatia sangelui.
• Se va folosi o perie moale din par fin, din matase sau plastic fin.
• Dupa 6 ani se poate folosi peria din par de cal.
• De indata ce copilul iese din apa, va fi infasurat cu un prosop mare uscat bine
incalzit si putin aspru .
• Va fi sters de umezeala mai intai prin tamponare si apoi prin frictionare
riguroasa si rapida.
• Dupa baie pielea copilului trebuie sa fie roza, curata si moale. Apoi se curata cu
vata pavilioanele urechilor.
• Unghiile mainilor se taie rotund, cele de la degetele picioarelor se taie (cu
foarfeca sau cu clestele) drept, fara a taia deloc din colturi; degajarea colturilor
poate antrena formarea de unghii incarnate.
• Igiena picioarelor
Timpul petrecut in aer liber are pentru copil si avantajul miscarii
permanente, urmata de fortificarea musculaturii. Piciorul copilului
se dezvolta cel mai bine cand alearga pe un teren neregulat. Pentru
prevenirea piciorului plat copilul va fi lasat sa-si petreaca zilnic
cateva ore descult sau in papuci cu talpa subtire. Va fi dojenit cand
calca putin cu varfurile piciorului inauntru si va fi indemnat sa faca
unele exercirii ca: mersul pe varfurile picioarelor, sarituri, alergare
pe iarba, exercitii de apucat cu degetele picioarelor. Se recomanda
sa poarte pantofi solizi cu talpa flexibila, cu fixitate suficienta
pentru ca varful piciorului sa nu alunece in varful pantofului.
Pantoful prea mic este la fel de daunator ca si cel prea mare. Orice
pantof are un plus de lungime la varf pentru cresterea piciorului si
pentru miscarea in fata, in timpul mersului. Pantofii "balerini" nu
sunt corespunzatori deoarece sunt ascutiti si prea decoltati in fata.
Iarna, copilul va purta ghete sau cizme.
• Imbracamintea

Trebuie adaptata mobilitatii mari a copiilor si anotimpului, ferind corpul de

racire, umezeala sau radiatii solare excesive. Este importanta permeabilitatea
hainelor pentru aer si lumina. Tesamrile din in si fibre sintetice sunt mai putin
permeabile, favorizeaza transpiratia. Pentru copii, tesaturile cele mai potrivite
sunt cele din bumbac si lana; se adauga cele din fibre sintetice, pentru traimcie.
Se aleg tesaturi moi, care se spala usor. Hainele nu trebuie sa impiedice
miscarile corpului: vor fi croite si lucrate lejer pe piept, ceva mai stranse pe
spate. Copilul in repaus raceste mai repede decat cel care se misca. De aceea,
pentru a nu raci, daca se dezveleste, pentru somn se prefera pijamaua. Se vor
folosi numai obiecte de imbracaminte cu croieli simple. Rufaria de corp va fi din
bumbac (se evita contactul direct al tesaturilor din fibre sintetice cu pielea).
Elasticul nu va fi prea strans. Pentru un copil mic sunt necesare 6 tricouri si 6-10
perechi de chiloti..
Hainele care se poarta pe deasupra. Iarna se recomanda pantaloni lungi care se
fixeaza cu un elastic trecut pe sub talpa. Vara, copilul poarta pantaloni scurti cu
bretele, iar fetitele - fustite.
Jocul si jucariile
Fac parte din nevoile fundamentale ale copilului; ii procura o satisfactie
afectiva, il preocupa si-1 impiedica sa se plictiseasca. Jocul are si valoare
intelectuala, de descoperire si stimulare a talentelor, precum si de
exercitiu de indemanare. Concentrarea si ardoarea cu care copilul se poate
cufunda in, joc, pana la uitarea de sine, ilustreaza dimensiunea
importantei jocului la aceasta varsta.
Copilul are nevoie de libertate in joc. Va fi lasat sa-si caute singur jocul
dupa preferinte si dispozitii. Nu se va interveni cu franari decat atunci
cand, din nestiinta, ar putea produce pagube, isi pune viata in pericol. Unii
copii trebuie dirija si, in mod discret, sa invete sa se joace singuri. Daca
apeleaza mereu la insotirea si supravegherea excesiva a unui adult,
initiativa, imaginatia, spiritul creator nu se dezvolta.
Trebuie incurajat jocul in societatea altor copii, de varsta apropiata. Pe
langa faptul ca este mai "interesant" pentru el, jocul cu alii copii ii
formeaza ca personalitate: pe de o parte invata sa coopereze, sa joace
cinstit, sa nu triseze, sa spuna adevarul; pe de alta parte, relationarea cu
alti copii se face cel mai bine prin joc, intrarea in colectivitate fiind astfel
pregatita .
• Desfasurat in aer liber, jocul da prilej copilului sa-si descarce
surplusul de energie si contribuie la calirea si dezvoltarea
armonioasa a corpului. Nu trebuie evitate zilele mai reci sau chiar
ploioase, cu conditia sa fie bine imbracat.
La aceasta varsta, cei mai multi copii iubesc inca jocurile de miscare
(alergare, balansare, tobogan), dar in acelasi timp capata gustul
cartilor cu ilustratii, a jocurilor de constructie, de modelare;
deprind placerea de a decupa, lipi si colora.

• Dupa varsta de 3 ani multi copii isi manifesta dorinta de a participa

la treburile gospodaresti.
Aceasta tendinta trebuie incurajata, pentru ca ii confera un
sentiment de implinire si mandrie si canalizeaza "jocul" spre
activitate practica "utila". Spre 5-6 ani i se pot repartiza mici sarcini
"cu raspundere". Din cand in cand poate primi o recompensa.
• Alegerea jucariilor pentru un copil trebuie sa tina seama de varsta
sa mentala in raport cu varsta reala, de sexul, de interesele si
capacitatile sale. Unii copii de 4 ani deseneaza tot atat de bine ca
altii de 6 ani, in timp ce altii, cu inteligenta egala, nu stiu sa
deseneze si nici nu manifesta interes pentru desen.
Nu toate jucariile au valoare educativa (cele mai scumpe nu sunt
si cele mai potrivite!). Jucariile complicate retin atentia pentru
putin timp,:apoi sunt parasite sau demontate, "cercetate". O
papusa mare si scumpa nu va place in mod obligatoriu mai mult
decat una comuna, care poate fi manuita si iubita mai bine. O
mobila in miniatura, cu vesela, rochite de schimb si resturi de
tesaturi pentru papusi sunt preferate de cele mai multe fetite. Isi
exerseaza deprinderea de a imbraca si dezbraca papusa, spala
"rufele" si vasele etc. Pentru baieti modele simple de automobile,
tractoare, avioane, o roaba etc. constituie un "parc de vehicule"
cu care imaginatia lui isi poate da frau liber.
• Trotineta, tricicleta, mingea sunt potrivite pentru jocul in
aer liber.
• Pentru ocupatiile "statice" se vor alege, cum am mai
spus: carti de colorat, jocuri de constructie simple,
mozaic din plastic, loto cu imagini, jocurj cu margele,
lucru manual.
• Spre 6 ani se introduc jocuri cu cifre si litere.
• Nu se vor darui copilului multe jucarii deodata, deoarece
il plictisesc.
• Se poate oferi un sertar dintr-o comoda, un cufar, un raft
dintr-un dulap unde sa-si pastreze jucariile.
• Va fi indemnat (si supravegheat) ca dupa ce s-a jucat sa le
stranga si sa le puna la loc.
Retete pentru copilul mai mare:
Modul de pregatire a diferitelor mancaruri se apropie, pe masura
ce copilul inainteaza in varsta, de cel al adultilor. Pentru perioada
de copil mic si prescolar se va veghea ca felurile de mancare alese
sa fie usor de digerat si sa nu contina condimente.
Pentru orientare:
Supele recomandate in alimentatia copilului mic sunt: supa
limpede sau de carne cu galuste sau taietei, creme de legume,
ciorba de rosii, de bors.
Sosurile nu vor fi prea grase. Se prepara de prefe-rinta pe baza de
unt sau margarina, faina si lapte sau smantana. Dintre sosurile
reci, maioneza se poate servi la cele mai variate salate.
Mancarurile cu carne se servesc de 4-7 ori pe saptamana:
perisoare cu diferite sosuri, friptura, snitele, chiftele, ciulama,
budinci cu carne.
• Mancarurile cu legume si carne nu trebuie sa lipseasca nici o zi din alimentatia copilului.
Se servesc fie separat, fie ca garnitura la carne.

• Condimentele se adauga la mancare pentru a-i conferi un plus de savoare si a-i varia
aspectul.

• In alimentatia copilului mic se vor folosi predominant vegetale (patrunjel, marar,

leustean, cimbru, tarhon).

• La copilul mare si adolescent pot fi folosite si condimentele traditionale (boia, piper,

nucsoara, maghiran etc.).

• Dulciurile constituie o componenta importanta si foarte agreata de copii.

• Pe langa prajiturile de casa care se pot pastra mai multe zile, exista numeroase posibilitati
de a oferi copilului dulciuri: budinci pe baza de fainoase sau fructe, creme, clatite, salate
de fructe.

• Cu retetele pe care le dam mai jos am urmarit sa oferim cateva jaloane, privind modul de
preparare a alimentatiei copilului si sugestii pe baza carora mama poate crea, dupa plac,
un mare numar de variante.
Supe
Supa de legume pasata, cu lapte.
600 ml apa, un morcov, o radacina de patrunjel, o ceapa mica, doi
cartofi si dupa sezon, 20 g conopida sau mazare verde, o lingurita
faina, sare, patrunjel verde.
Zarzavaturile se spala bine, se curate de coaja, se taie. Apa se pune
la fiert intr-o oala smaltuita. Cand clocoteste, se pune ceapa apoi si
celalalte zarzavaturi, se fierbe acoperit la foc domol. Cand sunt
fierte, se paseaza prin sita. Separat, se face un sos alb din unt si
faina si se stinge cu lapte.
Mazarea curatata si bine spalata se fierbe in apa. Faina se
rumeneste putin in untul incins si se stinge cu zeama de supa. Se
adauga la supa si se fierb impreuna. Apoi se paseaza totul prin
sita, se adauga sare si galbenusul batut cu lapte. La copiii mai mari
se poate servi cu crutoane.
• Supa-crema de dovlecei.
• 200 g dovlecei, 50 ml lapte, 10 g faina, 500 ml supa de zarzavat, sare, marar
verde, 2 linguri iaurt.
Se fierb dovleceii 15-30 minute in sup& de zarzavat. Se tree prin sita. Separat se
leaga faina cu laptele rece, apoi se inglobeaza in supa. Sare dupa gust. Se lasa sa
mai dea cateva clocote. Inainte de a fi servita se adauga iaurt si marar tocat.

• Supa-crema de telina:
• 200 g cartofi, o telina, 20 g unt, doua lingurite de smantana, 100 ml lapte, 500
ml supa de legume sau bulion de carne, 100 g faina.
Se inabusa telina si cartofii taiati marunt, cu unt si cu apa, fierbandu-se bine. Se
adauga un sos alb, preparat din faina si lapte si se clocotesc impreuna,
amestecand tot timpul. Se paseaza prin sita si se subtiaza fie cu supa de legume,
fie cu bulion de came. Se poate subtia si cu 200 ml lapte sau chiar cu apa.
Chifla taiata in cuburi mici se inmoaie in lapte pana absoarbe tot laptele, apoi se
sfarama cu lingura se adauga oul, sare, unt si se ingroasa cu pesmet. Se
formeaza galuste rotunde care se fierb in supa.
• Ciorba de perisoare

• 600 ml apa, 200 g carne fara os, 150-200 g os "cu sita", o ceapa, un
morcov, patrunjel verde, 2 lingurite de orez, sare, lamaie sau bors.
Osul se fierbe in apa cu sare pana scade apa la jumatate, apoi se
completeaza cantitatea de apa scazuta. Cand fierbe din nou in
clocot se adaugi zarzavatul spalat, curajat si taiat marunt intai
ceapa, apoi morcovul si patrunjelul. Carnea se toaca de doua ori
prin masina, se adauga putin miez de paine alba si sare. Se fac bile
de marimea unor nuci, cu mana inmuiata in apa si se introduc pe
rand in zeama care fierbe. Apoi se adauga si orezul, ales si spalat.
Se fierbe totul pana cand orezul si perisoarele sunt fierte. Se
acreste cu bors proaspat sau cu lamaie.
Sosuri - Sos alb.
• O lingura de faina, o lingura de unt, 200 ml lapte, sare, lamaie.
O lingura de faina rumenita pe uscat, in cuptor sau la foc moale, se
amesteca cu putin lapte rece si se fierbe amestecand tot timpul. Se
ia de pe foc si se adauga 1 lingura cu unt proaspat. Pentru copilul
trecut de un an se adauga verdeata tocata. Dupa dorinta se poate
adauga suc de lamaie, sare.
Se serveste cu peste alb fiert sau legume fierte (dovlecei,
conopida, fasole verde).
Sos alb . 50 g faina, 20 g unt, 200 ml lapte, sare.
Untul se topeste la foc tare, se adauga faina, amestecand tot
timpul pentru a nu se rumeni. Se stinge cu lapte rece, continuand
sa se amestece cu lingura pentru a nu se produce cocoloase. Se
adauga sare. Se serveste cu legume fierte, carne fiarta, creier.
• Sos tomat.
Rosiile proaspete se fierb impreuna cu zarzavatul de supa (morcov,
patrunjel, telina). Se trece totul prin sita si se adauga sare, zahar,
un varf de cutit de unt.
Se serveste ca adaos la carne fiarta sau fripta, la legume fierte sau
paste fainoase.

• Sos de marar.
250 ml lapte, 15 g faina, o lingurila unt, un galbenus, sare, marar,
otet.
Laptele, amestecat cu faina si cu sare, se pune la fiert, Se
amesteca neintrerupt, pana se ingroasa ca o crema. Se adauga
galbenusul, untul si la sfarsit mararul, care a fost fiert in prealabil
in putina apa cu otet.
Se serveste cu oua fierte tari, carne fiarta sau cu perisoare.
• Sos de hrean (pentru copilul mare).
• 200 ml lapte, 4 linguri smantana, 10 g faina, sare, 10 g hrean, 5 g
unt.
Se amesteca smantana cu faina si se toarna in laptele fiert. Se
fierbe la foc moale 5 minute. Se adauga sare, hrean si unt si se
amesteca bine, fara a mai fierbe.

• Sos roz.
• Se face un sos alb (vezi mai sus) la care se adauga suc de morcov
crud preparat din morcovii rasi si storsi prin tifon. Sucul, care este
frumos colorat, se toarna in sosul alb; acesta capata culoare roz si
este vitaminizat. Se serveste cu rasol de carne sau de peste.
• Sos de tarhon.

• 4-5 linguri de untdelemn, doua linguri de zeama de lamaie sau otet de fructe, o
lingurita de mustar, 1/2 lingurita de miere sau de zahar, sare, piper, tarhon,
marar, patrunjel. Frunzele de tarhon, splalate, se toaca marunt si se amesteca
cu untdelemn, mustar, sare, piper si se bat bine. La urma, se adauga zeama de
lamaie sau otet slab de fructe. In caz ca se foloseste otet, acesta se indulceste
cu zahar sau miere. La sfarsit se adauga marar si patrunjel fin tocat. Acest sos se
toarna peste salata, putand fi servit la orice fel de salata cruda.
Se mai poate prepara sosul de tarhon si cu galbenus de ou in felul urmator:
doua galbenusuri rascoapte, doua linguri de zeama de lamaie, 4 linguri de
untdelemn, 12 frunzulite de tarhon, o lingura de apa, sare, piper. Se freaca
galbenusurile de ou, peste care se adauga tarhonul tocat foarte fin, sare, piper
si o lingurita de apa. Compozitia se freaca in continuare cu o lingura de lemn,
adaugand cate putin untde lemn. Acest sos se serveste la salate de legume
fierte, la orez etc.
• Sos verde.
• 1/4 kg spanac curatat, un ou, 5-6 linguri de ulei, sare. Spanacul se fierbe cinci
minute, se trece prin masina de tocat si apoi se stoarce bine printr-un tifon. Se
face o maioneza obisnuita, peste care se adauga zeama rece de spanac,
amestecand bine, pana cand se coloreaza sosul.

• Sos de fructe.
Pentru sos de mere:
• 300 g mere, 10 g faina, 10 g zahar, 10 g unt.
Jumatate din cantitatea de mere se pastreaza crude, restul se pun la fiert cu
coaja si miez, iar zeama obtinuta se strecoara. La aceasta zeama se adauga
faina, diluata separat in putina apa rece, zaharul si untul. Se fierb in cateva
clocote, pana se obtine un sos de consistenta dorita. Merele crude pastrate se
rad pe razatoarea de sticla, iar pulpa se stoarce prin tifon. Zeama obtinuta se
adauga in sos in momentul servirii pentru asi pastra vitaminele. La fel se
prepara sosurile de visine, caise. Aceste sosuri se pot servi la orice friptura sau
la rasol.
• Sos cu galbenus.

• 2 galbenusuri, 50 g unt, sare, 250 ml apa, 1 lamaie. Se topeste jumatatea din

cantitatea de unt pe baie de apa. Se adauga galbenu-surile, sare si apa si se
amesteca neintrerupt pana se ingroasa crema. Apoi se incorporeaza restul de
unt in sosul fierbinte si se adauga zeama de lamaie dupa gust. Se serveste la
peste prajit sau la conopida fiarta.
• Maioneza cu branza de vaci.

• 100 g branza de vaci, un galbenus, 5 linguri lapte, sare, zeama de la jumatate de

lamaie, 50 ml untdelemn. Se amesteca branza cu galbenusul. Treptat, se adauga
uleiul, amestecand continuu. Se acreste dupa gust cu zeama de lamaie.
Fiind usor digerabila, aceasta maioneza este indicata la copiii mici. Se serveste
cu peste rasol, legume fierte, salata de cartofi, salata verde.
• Mancaruri cu carne
Friptura cu zarzavat.
2 felii de carne. 40-50 g unt, o jumatate telina mica, doua
gulioare, o ceapa mica, 150 g rosii, sare, o lingurita faina, 100 g
smantana sau lapte.
Bucatile de carne se cresteaza pe margini, se bat, se pune sare si
se prajesc repede pe ambele parti, in ulei bine incins. Se scot pe o
farfurie incalzita. In acelasi ulei se rumeneste putin ceapa taiata
marunt, apoi se pune carnea inapoi, se adauga putina apa si se
inabuse. Cand carnea este aproape moale, se adauga zarzavatul si
rosiile curtate de pielite si taiate felii. Cand si zarzavatul este fiert
se ingroasa sosul ca faina si lapte sau smantana.
Se serveste cu crochete de cartofi, galuste de chifle sau cartofi
fierti.
• Snitel in aluat.
• 200 carne de vitel sau carne slaba de porc, o lingura de faina, un ou, doua
linguri de lapte, 100 g unt sau ulei. Carnea se taie felii, se bate putin, se pune
sare si se presara cu faina. Din faina, ou, sare si lapte se prepara un aluat (mai
gros decat aluatul de clatite). Feliile se introduc in acest aluat, apoi se prajesc
in untul sau uleiul bine incins. Se servesc cu, cartofi prajiti, salata verde etc.

• Pui umplut.
• Un pui de gaina, 80 g unt, sare. Pentru umplutura: 80 g franzela, 50 g unt, un
ou, patrunjel, sare, 100 ml lapte.
Franzela se taie in cuburi mici, se inmoaie in laptele in care s-a batut oul. Se
adauga untul topit, sare, patrunjel tocat sj se amesteca bine. Pasarea se spala,
se freaca pe dinauntru si pe dinafara cu pufina sare. Se introduce umplutura si
se coase. Se rumeneste in unt si se stropeste cu unt fierbinte, pentru a nu se
usca. In 35-40 de minute carnea este moale. Se adauga in sos putina apa si se
mai inabuse putin. Se serveste cu salata verde.
• Mancaruri de legume
Legume combinate, inabusite.
• Un morcov, o gulie, o jumatate telina, un fir de praz, o conopida mica, o mana de
boabe de mazare verde, 50 g unt, sare, o lingura rasa de faina, 100 ml lapte.
Zarzavatul spalat si curajat se taie in bucatele egale si se inabuse pe rand. Se
leaga cu un sos alb si se pune sare dupa gust. Se serveste cu omleta sau cu orez.

• Chiftelute de legume:
• 2 morcovi, 4 cartofi, un ou, unt, faina sau pesmet fin, verdeata tocata, sare.
Se spala bine morcovii si cartofii. Morcovii se pun la fiert in apa cu sare, iar
cartofii se fierb separat in coaja. Se curata cartofii de coaja si, dupa ce totul s-a
racit, se trece prin masina de tocat carne. Se amesteca cu putina sare, verdeata,
faina si galbenusul si se framanta. Apoi se adauga albusul batut spuma. Se fac cu
lingura chiftelute, se dau prin faina si se prajesc in unt incins. Se servesc calde,
cu putin sos de rosii sau cu cateva picaturi de zeama de lamaie. Se pot prepara si
din mai multe zarzavaturi.
• Salate
Salate de fructe si zarzavaturi.
La prepararea salatelor avem in vedere ca aspectul lor, variat colorat, sa
stimuleze apetitul copiilor. Zeama (sosul) pentru salata se poate prepara dupa
mai multe formule.

• Pentru salata de fructe:

1. Suc de la 1/2 lamaie, 2 linguri de suc de fructe, 2 linguri sirop de zahar sau apa
fiarta;
2. Sucul de la 1/4 lamaie, 100 g pulpa de fructe;
3. Sucul de la 1/2 lamaie, 2-3 linguri smantana proaspata.

• Pentru salate de zarzavat:

1. 100 ml iaurt sau smantana, sare sau putin zahar;
2. suc de lamaie sau otet diluat, sare, ceapa tocata marunt, ulei, cu sau fara
verdeata tocata;
3. zeama de carne sau de zarzavat, sare, lamaie.
• Salata de mere.
• 250-300 g mere. Pentru sos: 4 linguri de apa, 4-5 bucati de
zahar, sue de lamaie, scoitisoara. Merele bine spalate se curata
si se taie in felii subtiri. Se picura sucul de lamaie si se toarna
deasupra siropul (in care s-a fiert si scortisoara) dupa ce s-a
racit. Se poate presara cu nuci tocate marunt si cu stafide. Se
poate prepara si cu banane si stafide. In locul siropului se pot
pune 3-4 linguri de lapte sau smantana.
• Salata din amestec de fructe.
• 300 g fructe, 20 g stafide, 30 g nuci sau migdale, 25-30 g zahar
pudra. Fructele mici se pun intregi, cele mari se taie felii foarte
subtiri. Se amesteca cu statidele inmuiate in apa, nuci taiate si
zahar. Se toarna deasupra unul din sosurile enumerate mai sus.
Aceasta salata poate fi preparata din: banane, piersici, pere,
struguri, mere, caise, portocale, zmeura, cirese, capsuni. Salata
este cu atat mai gustoasa cu cat fructele folosite sunt mai
numeroase.
• Deserturi - dulciuri
Mere imbracate.

• 200 g faina, 140 g unt, 70 g zahar, un ou, sare, mere de marimea unui ou, gem
acrisor.
Din faina, unt, zahar, galbenus si putina sare se face o coca pe care o lasam sa stea
o ora. Se aleg merele, se spala bine, se curata de coaja, se scobesc si se umplu cu
gem. Coca se intinde ca o foaie groasa de 2-3 mm, se taie patrate. Se imbraca
fiecare mar in coca adunSnd cele patru colturi in partea de sus. Se inmoaie in
albus, se tavalesc in zahar si se dau la cuptor la foc potrivit pana se rumenesc usor.
Se servesc calde.

• Budinca cu fructe (4-portii).

• 250 g fructe, 250 g zahar pudra, 4 foi de gelatinii, 6 albusuri, frisca. Fructele
proaspete (capsuni, zmeura, mure, caise sau piersici) se spala, se farama cu lingura
(sau cu mixer-ul) se store prin tifon sau sita si se freaca spuma cu zaharul. Apoi se
adauga gelatina dizolvata in apa fierbinte si albusurile batute spuma tare. Se
toarna intr-o forma, clatita cu apa rece si se pune la rece. Se serveste cu frisca.
• Crema de zahar ars (pentru cinci portii).

• 1/21 lapte, 4 linguri de zahar pentru crema si 2-3 linguri pentru ars, 4 oua intregi,
vanilie. Se freaca bine ouale intregi cu zaharul, si se adauga incet laptele,
amestecand mereu. Apoi se toarna compozi^ia intr-o forma tapetata cu zahar ars
si se aseaza forma in baie de apa, la cuptor. Se lasa 20-30 de minute, pana se
incheaga. Apoi se raceste. Se rastoarna pe farfurie in momentul servirii.

• Lapte de pasare.

• 400 ml lapte, doua oua, doua linguri de zahar, o lingurita de faina, zahar vanilat.
Laptele se pune la fiert, se bate albusul spuma, pana cand se fine singur de tel; se
adauga in ploaie o lingura de zahar, batand incet. Se ia cate o lingura de albus si se
pune in laptele clocotind. Se fierbe intorcand albusul pe o parte si pe cealalta, insa
nu mai mult de un minut, Galustele formate astfel se scot cu o spumiera si se pun
intr-un castron. Dupa ce au fiert toate galustele, se strecoara laptele ramas. Se
freaca bine galbenusul cu restul de zahar, se adauga faina si se subtiaza laptele
strecurat,. turnat putin cate putin. Se pune. aceasta crema la fiert la foc slab,
amestecand mereu pana incepe sa se ingroase. Se ia de pe foe, se adauga zahar
vanilat si se toarna printre galuste, fara a le acoperi. Se pune la rece.
Cateva reguli de baza pentru ingrijirea copilului la domiciliu:
• 1. Copilul bolnav are nevoie de mult aer curat. Vara camera
poate ramane cu ferestrele deschise. Iarna, se va aerisi de mai
multe ori pe zi, fie direct, fie prin intermediul unei camere vecine.
• 2. Patul va fi astfel incat sa fie ferit de curent. In cazul in care
camera se deschide spre o sala neancalzita, se vor pune aturi la
partea de jos a usilor. La copilul mic, plapumioara sau pledul pot fi
legate la cele patru colturi de gratiile patului.
• 3. Pozitia patului va fi fixata in asa fel ca bolnavul sa nu priveasca
tot timpul in lumina.
• 4. Temperatura aerului din camera va fi de 18-22 grade Celsius in
cursul zilei si de 20-24 grade Celsius cand copilul este spalat sau i
se face baie. Copiii cu febra mare nu vor fi inveliti prea gros in
camera incalzita. Se vor evita oscilatiile mari ale temperaturii
camerei, daca aceasta scade sub 16 grade Celsius, devine nociva
pentru copil.
• 5. Ca masura de protectie pentru ceilalti membri ai familiei, mama va purta in
camera copilului un halat sau sort, care sa-i acopere toata imbracamintea.

• 6. In incapere se va aseza un lighean, sapun si prosop departe de patul

copilului, pentru ca medicul si mama sa-si spele mainile. Medicul decide daca
este necesar in plus un cartonas cu solutie dezinfectanta pentru maini.

• 7. Sursa de lumina artificiala va fi atenuata, prin asezarea unor bucati de carton

in jurul veiozei.

• 8. Copilul febril transpira mult. De aceea, daca medicul permite, copilul mic va
face baie zilnic. Copilul mare va fi spalat in pat, asezat pe o musama mare,
acoperita cu cearceaful de baie. Se spala diferite segmente ale corpului,
stergandu-le si invelindu-le imediat pentru a se evita racirea. Daca medicul
recomanda sa nu se faca baie, mama va curata cu o carpa inmuiata in apa calda
pielea de la subsuoara, de la cutele gatului, mainile si picioarele, organele
genitale si anusul.

• 9. In timpul baii vor fi observate cu atentie culoarea pielii si respiratia copilului.

Daca pielea devine brusc palida si vinetie, baia se intrerupe imediat.
• 10 La copiii care au picioarele reci, in special in cursul bolilor diareice grave, se
pun sticle cu apa calda.

• 11. Fratii si surorile nu au ce cauta in apropierea copilului bolnav.

• 12. Ingrijirea cavitatii bucale se va face cu minutiozitate, de mai multe ori pe

zi. Spalarea pe dinti se va face cu grija, cu ajutorul mamei. Clatirea se face cu
apa simpla sau cu ceai de musetel. In cazul in care mucoasa gurii este rosie,
prezinta zone cu stomatita, copilul mai mare isi va clati gura de mai multe ori
pe zi cu ceai de musetel.

• 13. Curatirea urechilor si a nasului. La sugar si copilul mic, curatirea urechilor

se face cu tampoane lungi de vata. Se observa daca apar secretii sau daca
bolnavul acuza dureri. In cadrul infectiilor respiratorii, se acorda o importanta
mare curatirii nasului. Cand exista secretii abundente in nas, acestea vor fi
aspirate cu o pompita. Nu este bine sa se foloseasca tampoane de vata, care
favorizeaza infetiile supraadaugate.
In caz de secretii vascoase sau cruste, acestea se inmoaie prin picurarea de ser
fiziologic din abundenta si de mai multe ori pe zi si apoi se aspira. Nu se
recomanda introducerea in nas de substante grase.
• 14. Copilul va fi spalat imediat, ori de cate ori s-a murdarit, in special in bolile
digestive. De asemenea va fi spalat atat pe fata, cat si pe maini.

• 15. Asternutul se aeriseste si se aranjeaza in fiecare dimineata, timp in care,

daca are voie sa stea in sezut, copilul mic se aseaza la capatul opus al patului,
pe un fotoliu sau pe un scaun langa pat. Plapuma sau pledul se introduce in
cearceaf, perna se scutura, ambele se aerisesc. Cearceaful de pat se scutura,
ambele se aerisesc. Acesta se schimba de doua ori pe saptamana sau, la nevoie,
zilnic.

• 16. Pozitia in pat. In cursul afectiunilor bronhopulmonare, copilul se simte mai

bine cand toracele este usor ridicat. Mama va avea grija ca pozitia sa fie
corecta, adica toracele sa fie in intregime ridicat, nu numai capul, care in acest
caz apasa pe piept ingreunand respiratia. Pozitia ridicata este usurata daca se
introduce sub capul saltelei o patura indoita de mai multe ori sau 1-2 pernite
foarte dese. Se evita alunecarea bolnavului din pozitia ridicata, introducandu-i
sub genunchi un rulou confectionat dintr-o paturica de molton.
• 17. Prevenirea escarelor. La copiii cu boli grave prelungite, la cei
foarte slabi, paralizati, la cei imobilizati in aparate gripsate sau cu
pierderea constientei exista pericolul aparitiei escarelor. La inceput,
pielea se ingroasa in zona expusa presiunii neantrerupte si frecarii
pe cearceaf.
Trptat apar, favorizate de umezeala, leziuni superficiale dureroase.
De aceea la copiii care transpira mult, rufaria trebuie scimbata des.
In plus se recomanda frictionarea zonelor predispuse cu alcool
diluat. La bolnavii care nu se pot misca mult in pat, se va schimba
pozitia de mai multe ori pe zi. Se va avea grija ca cearceaful si
pijamaua sa nu faca cute.
• 18. Ingrijirea corecta a bolnavului presupune multa rabdare, timp
si perseverenta in executarea exacta a prescriptiilor medicale. Prin
abilitatea cu care deviaza atentia copilului de la suferinta sa mama
ii poate usura boala si ii poate crea o stare de spirit optimista.
Medicul sau rudele nu vor discuta langa patul copilului despre
boala acestuia.
• 19. Mama trebuie sa fie in stare sa insufle copilului bolnav incredere in medic.
Daca ea dovedeste ca ia in serios recomandarile acestuia, excutandu-le
constiincios, va castiga colaborarea copilului si acesta va accepta mai usor unele
tratamente. Niciodata mama nu-si va manifesta mila in astfel de imprejurari si
nu va comite gresala de a ameninta copilul cu injectii sau alte masuri
recomandate de medic.

• 20. In cursul imbolnavirilor, copilul simte si mai mult, decat atunci cand este
sanatos, nevoia prezentei si afectiunii mamei. Jucaria preferata, miciile gesturi
de tandrete, precum si asigurarea linistei psihice sunt factori care contribuie la
vindecare. Pentru copilul obligat sa stea mai mult in pat, se vor cauta ocupatii si
mici distractii care-l vor ajuta sa-i treaca mai usor timpul. Recomandam pentru
cei mici: carti pentru colorat, jocuri simple de carti, desenatul.

• 21. La copiii in stare grava, se curata si se umezesc buzele cu infuzie de musetel

sau cu apa fiarta si racita, de indata ce stare lor se inbunatateste li se da sa bea
ceai de plante indulcit cu zahar, in cantitati mici si repetate, fara a-i forta.