Ion Druță

Biografia
Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul
interbelic Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni,
Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și Cursurile
superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii
Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50.
Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie,
Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște,
Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac
parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.
 Aprecieri, distincții, legalitate
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales
unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al
Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte
a dilogiei Povara bunătății noastre), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. În 1990 fost ales ca
membru de onoare al Academiei Române[4], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a
Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26
iulie 1995). La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat in anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat”
pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale.La 11
septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Președintele Republicii
Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la
renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în
vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”. Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”,
„Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de
schițe și nuvele, La noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor,
Povara bunătății noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limba română și în limba rusă.
Ion Druță și Grigore Vieru la începutul anilor '90, la
Ambasada Republicii Moldova de la București.
 Familia
Soția- Era Samuil Rosina (1929-2017) a
fost fiica cunoscutului poet evreu Samuil
(Samuil Israel)Rosin (1892-1941), căzut în
lupte la Veazma. Fiice: Olga (locuiește în
Israel), și Tatiana (1958-2011).
Opere dramatice Nuvele Romane
Casa Mare (1959) Sania, nuvelă (1953) Frunze de dor (ediția I, Editura
de Stat a Moldovei, 1957)

Păsările Tinereții noastre Toiagul păstoriei, nuvelă Povara bunătății noastre - dilogie
(1971) (1963; 1968) (prima carte
intitulată Balade din câmpie a
apărut în 1963, iar dilogia
integrală a apărut în 1968 la
Moscova)

Doina (1979) La noi în sat (1953), volum de Clopotnița

schițe și nuvele
Cervus divinus (1977- Ultima lună de toamnă, Întoarcerea țărânii în
1981, 1987) nuvelă pământ
Sfânta sfintelor (1977) Samariteanca, nuvelă Biserica albă

Horodiște Păsările tinereții noastre (1971)