OBIECTUL DE STUDIU ȘI ISTORIA

ECONOMIEI POLITICE
 ORIGINEA TERMENILOR

• Din ce limbă provin cuvintele economie

politică ?
 ORIGINEA TERMENILOR

• Din ce limbă provin cuvintele economie

politică ?
• Limba greacă

„oikonomia”→ „oikos”- casa, gospodarie

→ „nomos” – lege
- „politeia” → oranduire sociala
 DEFINIRE

• Ştiinţele economice studiază

comportamentul oamenilor în procesul de
evaluare şi alegere a alternativelor pe care
le au la dispoziţie pentru utilizarea
resurselor limitate existente în societate, în
vederea satisfacerii dorinţelor şi cerinţelor
lor nelimitate.
 DEFINIRE

• Microeconomia se ocupă cu studiul

comportamentului economic al diferiților
consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria
producției) si problematica împărțirii bunurilor
limitate si a venitului limitat. În cadrul
microeconomiei indivizii sunt văzuți ca forță de
muncă, ca și consumatori ai bunurilor produse,
pe care aceștia le consumă cu scopul de a-și
maximiza folosința
 DEFINIRE

• Macroeconomia lucrează cu mărimi agregate,

cercetează comportamentul economiei în general, cum
ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forței de
muncă, rata inflației sau oscilațiile conjuncturale.
Macroeconomia încearcă să găsească explicații pentru
aceste oscilații, să găsească factorii de control relevanți
și să stabilească dependențele acestora.

• În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în

final, rolul pe care statul îl are în întreg contextul
economic.
EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

Termenul de economie politică

• Prima mențiune a termenului de economie
politică a fost făcută în anul 1615 de către
francezul Anthony de Monthcretien în
lucrarea sa, intitulată “Tratat de economie
politică”. Acesta fost un gânditor de esenţă
mercantilistă.
EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

In Antichitate
• se regăsesc referiri la Platon și Aristotel
• economia era parte componentă a filosofiei și
moralei
• în perioada Antichității toate reflecțiile despre
realitatea socială sau mediul înconjurător se
realizau prin prisma religiei și erau înțelese și
explicate cu ajutorul perceptelor religioase.
• Schimburile se exercitau sub forma de troc
EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

• Ce este trocul ?
 EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

Troc – definire :
Schimb în natură, fără mijlocirea banilor,
constituind forma cea mai simplă a comerțului.
 EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE

• T. Mercantilistă – bogăția țării o reprezentau banii (aur)

- mercantiliștii au crezut că se poate
îmbogăți clasa comercianților
- evenimente importante:
- marile descoperiri geografice- au deschis Europei surse de
bogăție inepuizabile de materii prime, forța de muncă.
- s-a produs o importantă acumulare de capital;în loc să fie
consacrat luxului curților princiare, acesta a servit la crearea
de manufacturi sau de noi activități comerciale.
 T. Mercantilistă
Mercantilistii au crezut ca statul nu se poate îmbogății decât vânzând în
exterior mai mult decât cumpară, și numai balanța Comercială Externă
Excedentară ar putea fi soluția
export > import
• ei au recomandat în acest sens sisteme de prime la export și bariere
vamale ridicate la import
• Mercantilismul a adus implicarea statului in economie (etatism) și
reprezintă primul curent de gândire care a abordat problema schimburilor
internaționale
• Mercantilism - timpuriu (sec al XVI-lea)
- studiul problemelor monetare (rolul cresterii stocurilor
monetare pentru expansiunea economica)
- matur (sec al XVII-lea)
- se bazeaza pe principiul „ se poate cumpara oricat cu
conditia ca incasarile din vanzari sa fie mai mari”
- tarziu( sec al XVIII-lea)
- devin importante problemele referitoare la bani si la rata
dobanzii, studiile economice devin mai amanuntite (valoare de schimb,
valoare de intrebuintare)
 Fiziocrații
• sunt cei care cred în schimburile dintre om și
natură, aceasta din urmă era primordiala și își
manifesta puterea.
• Reprezentanți – Jean Turgot
- Francois Quesnay
• au surprins greșelile mercantiliștilor
• teza principală – regândirea sursei bogăției
 Fiziocrații
Caracteristici:
• Ei au fost ultimii gânditori care au limitat sfera
productivă la o singură ramură și un singur factor de
producție(agricultura, respectiv natura)
• Au fost primii care au transferat obiectul de studiu al
economiei politice din sfera circulației în sfera
producției, doar aici se creează plus valoare ( se
creează valoare)
• Și-au sintetizat gândirea în lucrarea fundamentală
„Tablou economic”
 Fiziocrații
• teoria ordinii naturale: la baza ei stau legile economice
• Legile economice sunt: legături esențiale, necesare,
generale, trainice care apar în cadrul fenomenelor și
proceselor economice sau se statornicesc între acestea
• rolul statului este să asigure proprietatea( să nu se
încalce dreptul de proprietate)
• au elaborat curentul liberal dupa dictonul „Laissez faire ,
laissez passer , le monde va de lui meme”.
• au introdus conceptul de concurență liberă (agenții
economici sa aibă posibilitatea să se întreacă în cadrul
unei competiții)
 Fiziocrații
• Francois Quesnay - a fost primul care a
sesizat necesitatea elaborării unui tablou
economic (instrument de evidențiere a
modului în care să se aloce resursele
necesare dezvoltării)
- tabloul Input/Output
Industrie Agricultura Constructii Transport
Agricultura
Constructii
Transport
 Școala Economică Clasică
• Reprezentanti: Adam Smith

D. Ricardo

Thomas Malthus
J.B.Say
 Școala Economică Clasică
• automatismul funcționării economiei – A.Smith „ economia e capabilă să se
autoregleze”,”mâna invizibilă”
• au format teoria valorii produsului, valoarea fiind determinata de 2 elemente
→ munca
→ raritate ( cu cat un produs e mai rar cu atata e mai cautat)
• Ricardo – a continuat teoria lui Tourgot, a explicat legea randamentelor
descrescătoare; lege importantă și pentru zilele noastre

I II III
M-n 2n 2n
K–n N 2n 2N n 1,n N
Rn- n 2n 2n

M- muncă , K-capital , Rn- resurse naturale

• explicatia e că se combină cantități variabile din factori cu cantități constante ,
deci pt fiecare unitate de factor variabil crescut revine o parte mai mică din
factorul constant
• din aceeași cauză se inregistrează sporuri de productie descrescătoare
 Școala Economică Clasică
Contribuții: - teoria mâinii invizibile
• teoria valorii produsului
• teoria randamentelor descrescânde
• teoria costurilor
• avantajul relativ ( D. Ricardo) – se realizează dacă și
numai dacă în schimbul mărfii exportate se obține o
cantitate mai mare din marfa importată decât și-ar putea
produce singură cu același consum de resurse
• Exemplu: Portugalia și Anglia
• Th .Malthus – interpretează greșit teoriile de mai sus
- îmbunătățirea condițiilor de viață → creșterea
populației → diminuare producției / cap de locuitor → ceea
ce duce la oprirea creșterii nivelului de trai
 Școala Economică Clasică

• după Școala Clasică, sec al XIX-lea are

loc o divizare a teoriei economice, în
acest timp coexistă mai multe teorii
T . ec . Neoclasică
T. ec . Socialistă)
(marxista sau (înnoită, din 1870 a
comunista)
K.Marx , Fr.Engels devenit T. ec de piață)

Teoria Keynesiană
 Neoclasicismul
• începe să se impună în teoria și practica economica din
ultima treima a sec 19 si de atunci încoace mai toată
gândirea țărilor dezvoltate este mai mult sau mai puțin
neoclasică
• mai poarta si numele de „marginalism”
• neoclasicismul incearca o innoire a paradigmei clasice
din mai multe perspective ; dar a preluat si conceptia
liberala a capacitatii de autoreglare
• din 1920 au aparut semne – teoria liberală s-a
transformat în teorie economică neoliberală datorită
excluderii statului
• - 1923-1933 – criza economică de supraproducție
mondială
 Teoria Socialistă
• în concepția economiei socialiste, capitalul bazat pe
proprietatea privată era un sistem nedrept,
exploatator deoarece spuneau ei, capitaliștii
preluau/însușeau pe nedrept o parte a rezultatului
muncii muncitorului
• ilustrarea teoriei – ziua de muncă se scindează în
TNM(timp de munca necesar)și TSM(timp de
supramunca)
TNM TSM

---------------------------------- --------
 Teoria keynesiană

• din 1936,devine o varianta a teoriei economiei de piata

• Keynes a sesizat că economia capitalistă nu are
capacitatea să se autoregleze
prevenirea(eliminarea acestei dereglari, vezi perioada1929-
1933 ) facandu-se a spus Keynes , numai prin implicarea
statului în economie, astfel a apărut orientarea dirijistă,
adică luarea de măsuri economice directe de către stat;
în noile condiții pentru susținerea teoriei sale Keynes a
inversat legea lui Say sustinând că cererea totală
determina oferta totala, adica ca e necesar să se
producă cât se cere.
• teoria neoclasică a fost formulată ca o teorie
microeconomică, pe baza teoriei se studia doar o parte,
Keynes a largit sfera făcând o analiză macroeconomică.
 SUBIECTE POSIBILE

1. Definirea stiintelor economice;evolutia

istoriei economiei.

2. Principalele teorii si curente economice.