Imagistică

1. Ecografie
2. Computer-tomografie
3. Imagistica prin rezonanţă magnetică
 Ecografia
► Metodă diagnostică şi terapeutică
► Utilizează radiaţiile ultrasonore

► Ultrasunetele- vibraţii mecanice care se propagă în

mediul înconjurător sub formă de unde.
► Proprietăţile ultrasunetelor
- amplitudinea
- frecvenţa (16KHz-103 MHz);
în ecografia medicală: 2,5-20 MHz
- perioada de oscilaţie
- intensitatea acustică
- viteza de propagare: este diferită f de mediul de
propagare; în mediile biologice, valoarea medie-
1540 m/sec

Reprezentarea grafică a
undei sonore şi a mărimilor
fizice care o caracterizează
Lărgimea de bandă a ultrasunetelor
emise de către un transductor cu
frecvenţa de 3.5 MHz
 Principiul metodei
► Metoda neinvaziva, neiradianta

► Este derivat din cel al sonarului dispozitiv utilizat ptr detectarea

submarinelor.

► Ţine cont de modificările suferite de un fascicul de ultrasunete (US)

care traversează medii cu proprietăţi acustice diferite.

► La zona de contact dintre 2 medii diferite apar fenomene de:

- reflexie
- refracţie
- absorbţie ale undelor incidente
- dispersie

► Undele reflectate- ecouri care sunt recepţionate şi decodificate.

Transmisia şi reflexia US
la nivelul unei interfeţe
Reflexia speculară:
- dacă fasciculul este perpendicular pe
interfaţă ecoul se întoarce la
transductor pe acelaşi drum (a);

- dacă fasciculul incident nu este

perpendicular pe interfaţă, ecoul nu se
întoarce la transductor (b).
Dispersia fasciculului de US (a). Difuzia fasciculului de US (b).
Fenomenul de scintilaţie acustică (c).
 Mediul de propagare
► Sursa de US determină frecvenţa şi perioada
fasciculului US incident.

► Vitezade propagare a fasciculului de US depinde

de proprietăţile acustice ale mediilor traversate.

► Din punct de vedere acustic mediile de propagare

sunt caracterizate de 2 constante:
- impedanţa acustică
- coeficientul de atenuare
Impedanţa acustică:
- caracteristică a mediului de propagare proporţională cu
densitatea mediului şi cu viteza de propagare a US.
Z=d x c unde
Z – impedanţa acustică
d – densitatea
c – viteza de propagare a US

Interfaţa:
- zona de trecere de la un mediu cu impedanţă Z1 la un mediu cu
impedanţă diferită Z2.
- este esenţială în apariţia fenomenelor de reflexie şi deci a
ecourilor.

Coeficientul de atenuare
- este determinat de frecvenţa de emisie şi de densitatea
mediului; cu cât mediile traversate au densitate mai mare cu atât
gradul de atenuare a fasciculului incident va fi mai mare;
- atenuarea este maximă pentru os, calcificări, obiecte metalice-
interacţiunea fasciculului US cu aceste structuri duce la atenuare până
la dispariţie a US.
 Apariţia ecourilor
► Ecoul reprezintă semnalul US care apare dacă o
parte din energia fasciculului incident se întoarce
la emiţător sub formă de fascicul reflectat.

► Condiţii obligatorii:
 Trecerea prin medii cu impedanţe acustice (Z) diferite;
 Existenţa fenomenului de reflexie;
 Energia fasciculului să fie suficient de mare pentru a nu
fi complet atenuată;
 Reflecţia să se facă în direcţia receptorului.
(transductorului)
► Reflexia este consecinţa unei Z diferite la nivelul interfeţei dintre două
medii diferite.

► Fenomenul de reverberaţie: interfaţa dintre aer cu orice altă

structură determină o reflexie totală a fasciculului incident, ecografic
apărând sub forma unei imagini «în coadă de cometă».
- gelul ultrasonografic (suspensie de gelatină şi apă) asigură o
peliculă continuă ce înlătură aerul fără a modifica proprietăţile US.
- din această cauză explorarea ecografică a organelor ce conţin
aer- plămâni, str digestive este imposibilă. Organele digestive pot fi
examinate ecografic dacă nu sunt complet destinse de aer şi după
umplerea lor cu apă.

► Absorbţia totală a fasciculului incident apare atunci când fasciculul

de US incident traversează medii cu un coeficient de atenuare foarte
mare (os, calcificări); apare o lipsă completă a ecourilor şi deci a
tuturor structurilor care se află profund faţă de structura atenuată
apărând fenomenul de umbră acustică posterioară sau con de umbră
utilizat şi ca element semiologic.
Artefact în coadă de cometă

Con de umbră posterioară

 Transductorul
► Este sursa de US (transductor-sondă).

► Funcţie complexă emiţător de US/ receptor de US

reflectate, într-un ciclu care se repetă de câteva ori
pe sec.

► Formaţi din blocuri de cristale ceramice sintetice

cu proprietăţi speciale care utilizează efectul
piezoelectric.

- Alegerea transductorului depinde de: regiunea

explorată, tipul de pacient şi organul ţintă.
► Frecvenţa de emisie a sondei- frecvenţă
nominativă. Există un raport invers între
frecvenţa nominativă şi penetrabilitatea US.
► Cele mai utilizate frecvenţe sunt de 3,5-5 MHz, utilizate în explorarea
organelor abdominale; în pediatrie se utilizează sonde de 5 MHz.

► Transductoarele cu frecvenţe de 5-7 MHz sunt utilizate în explorarea

organelor superficiale (regiune cervicală, sân, testicul).

► Sondele cu frecvenţe mai mici de 3,5 MHz: studiul persoanelor obeze şi

în explorările de organe profunde.

► În funcţie de forma sondei acestea pot fi:

- convexe: cele mai frecvente.
- liniare: sonde cu frecvenţe nominative şi rezoluţie mare
(pediatrie, obstetrică- ginecologie, intraoperator)
- radiare: mici, utilizate în cardiologie.

► In funcţie de zona explorată există:

- sonde de suprafaţă
- sonde endocavitare.

► Ecoendoscopia utilă în explorarea tubului digestiv.

► Transductori ptr explorarea endovasculară.
Tipuri de ecografie
► Modul B (brillance-strălucire): fiecărui ecou i se atribuie un
punct luminos, luminozitatea fiind proporţională cu
intensitatea ecoului.

► Imaginea este bidimensională şi este compusă dintr-o

infinitate de puncte de luminozitate diferită.

► Dacă se asociază luminozităţii o scară de gri se obţin

imagini bidimensionale, cu o multitudine de nuanţe de gri
ce corespund ecourilor recepţionate.

► Imaginea este obţinută în timp real.

Mod B- ecografie hepatică
► Ultrasonografia Doppler utilizează efectul Doppler:
un sunet emis de o sursă cu frecvenţă constantă este
recepţionat de către un receptor fix cu o frecvenţă mai
mare când sursa se apropie de receptor şi cu o frecvenţă
mai mică când sursa se îndepărtează de aceasta.

► Permite evaluarea structurilor în mişcare: sânge, jet de

urină.

► Există mai multe tipuri de achiziţie Doppler:

- continuu
- pulsatil
- color
- angio-power Doppler
Unghiul dintre fasciculul ultrasonor şi direcţia fluxului sanguin
Examinarea este optimă în cazul în care unghiul θ este de 0- 20°.
► Doppler continuu: evaluarea vaselor periferice, semnalul
emis fiind sub formă de sunete în domeniul audibilului.

► Doppler pulsat: identificarea grafică a tipului de flux

arterial sau venos şi calcularea unor constante vasculare:
debit, viteză sistolică şi diastolică, indici de rezistenţă şi
pulsatilitate, grad de stenoză.

► Doppler color: codificare în culori a sensului de mişcare a

sângelui raportă la transductor.
Dacă sângele se îndreaptă spre sondă culoarea vasului va
fi roşie indiferent dacă vasul este o arteră sau venă; dacă
sângele se îndepărtează de sondă, culoarea va fi albastră;
aspect mozaicat în fluxurile turbionare.

► Duplex Doppler: evaluarea în mod B a lumenului vascular

cuplată cu analiza spectrală.
 Doppler color

Duplex Doppler
► Power-Doppler: aplicaţie a efectului Doppler care nu
face o codare a sensului de circulaţie ci are o sensibilitate
mai mare de detectare a fluxurilor sanguine.
Rol în caracterizarea leziunilor tumorale şi în detectarea
trombozelor vasculare.
► THI: sistemul de amplificare a imaginii prin
sistemul armonic- sensibilitate şi specificitate
crescută în evaluarea tumorală.

► Substanţele de contrast ecografice (microparticule

ce conţin gaz): îmbunătăţirea performanţelor
achiziţiei Doppler.

► Ecografia tridimensională: performanţe crescute în

obstetrică- detectarea prenatală a malformaţiilor
fetale.
 Examinarea ecografică
► Pacient à jeun, vezica urinară în repleţie.
► Explorarea tubului digestiv: ingestia de apă (500 ml).
► Gel ecografic între sondă şi tegumente.
► Explorare sistematică a organului ţintă şi a întregii regiuni.
► Permite obţinerea de secţiuni multiplanare.

► Codificarea imaginii:
- în plan axial ce apare în partea de sus corespunde
planurilor superficiale, ce apare în partea de jos
corespunde planurilor profunde.
- în plan longitudinal: ceea ce este la stânga imaginii
corespunde imaginii craniene iar ceea ce este la dreapta
regiunii caudale.
 Ecografia

► Avantaje
 neinvazivă
 accesibilă
 cost scăzut
 repetabilă – monitorizare
► Sensibilitate diagnostică limitată pentru
 leziunile mici
► Metodă de prima intentie în patologia abdomino-pelvină.
 Dg. pozitiv şi diferenţial
 Orientare spre o altă metodă de explorare
► Operator şi pacient dependentă!!!
 Indicaţiile ecografiei
► Indicaţii de tip diagnostic şi de evaluare postterapeutică:
 explorarea organelor abdominale;
 explorarea cordului şi vaselor;
 sânului, tiroidei şi testiculului;
 obstetrica (diagn de sarcină şi patologia fetală);
 oftalmologie;
 musculoscheletal;
 transfontanelară: nou-născuţi, sugari.

► Aplicaţii terapeutice
 puncţii citologice, bioptice sub ecograf;
 drenaje de colecţii;
 nefrostomii;
 colecistostomii.
 Elemente de semiologie ecografică
► Organismul uman: structuri diferite- impedanţe şi
coeficienţi de atenuare variate.

► Între organe şi diferitele structuri anatomice există

limite de demarcaţie: interfeţe.

► Există structuri:
 lichidiene
 solide
 gazoase
 Elemente de semiologie ecografică
► Structuri lichidiene pure (bilă, urină, sânge
circulant)
 transonice/anecogene; lichidele cu vâscozitate mai mare
sunt hipoecogene;
 la interfaţa cu o altă structură apare fenomenul de întărire
posterioară.

► Structuri lichidiene patologice:

 ascita,
 colecţiile,
 leziunile chistice.
 VCI

CV
Chist

Ficat
Aortă, trunchi celiac, VCI
Elemente de semiologie ecografică
► Structuri parenchimatoase: ecogene, hipo-/hiperecogene

► Ca reper de structură ecogenă: parenchimul hepatic.

pancreas>ficat>rinichi

► Grăsimea, structurile ligamentare, pereţii vaselor:

hiperecogene.

► Ecogenitatea unei leziuni intraparenchimatoase se

apreciază în raport cu parenchimul sănătos din jur.
 leziuni hiperecogene;
 leziuni hipoecogene;
 leziuni ecogene: decelabile prin modificările indirecte-efect de
masă, modificarea contururilor.
Ecogenitatea normală ficat Ecogenitatea normală RD

Tumoră hepatică Hemangiom hepatic

 Elemente de semiologie ecografică
► Structuri osoase, calcificările, elemente metalice au valori
foarte mari ale impedanţei acustice şi coeficientului de
atenuare; apar ca imagini hiperecogene însoţite de
fenomenul de atenuare şi de conul de umbră posterioară.

► Prezenţa conului de umbră posterioară: structură calcară

normală (os) sau patologică (calculi, catetere de drenaj,
material chirurgical).

► Structurile gazoase determină reflexia totală a fasciculului

US incident; apar ca imagini hiperecogene cu fenomen de
reverberaţie asociat.

 N: tub digestiv, torace, trahee; aerobilia după anastomoze

biliodigestive.
 Patologic: colecţii cu germeni anaerobi, pneumoperitoneu.
 Litiază VB Fenomen de reverberaţie

Fenomen de atenuare- CV aerobilie

 Computer-tomografia
► Permite măsurarea densităţilor diferitelor ţesuturi din
organism plecând de la absorbţia razelor X şi de la
reconstrucţia unei imagini utilizând diferitele proiecţii
transversale.

► Coeficientulde absorbţie  , depinde pentru un

element chimic dat de numărul atomic Z, de
densitatea sa şi de energia fasciculului incident e.

► Hounsfielda definit o scară de densităţi unde apa

corespunde la 0 UH, aerul la - 1000 UH şi osul la +
1000 UH.
 Computer-tomografia
► Metodă imagistică
► Metodă densimetrică

► Orice instalaţie CT cuprinde 3 operaţiuni principale

necesare obţinerii informaţiei vizuale finale:
- achiziţia
- reconstrucţia
- postprocesarea
 Achiziţia
► Utilizează un fascicul de raze X emis de un tub cu mare capacitate
de disipare a căldurii.
► Fasciculul este colimat la grosimi de 1-10 mm.

► Sursa radiogenă se roteşte în jurul pacientului şi emite continuu sau

periodic în timpul unei rotaţii de 360°.
► Mişcarea de rotaţie: secvenţială sau continuă.
► Prin efect de paralaxă poziţia reciprocă a structurilor traversate se
schimbă pe măsura deplasării circulare a sursei de radiaţie.

► Radiaţia incidentă corp de examinat radiaţia reziduală complex

de cristale de scintilaţie (detectorii de radiaţie) cuantă de lumină 
fotomultiplicator microcurent electric (materialul brut) oferit spre
prelucrare digitală unui calculator.

► Avantaj: operează în planul axial perpendicular pe axul lung al corpului.

► Dezavantaj: iradierea în profunzime.
 Parametrii de achiziţie
► Parametrii de achiziţie utilizaţi în mod secvenţial sunt:

 Kilovoltaj- poate varia între 90 şi 140 KV.

 Miliamperaj secundă - mAs sunt variabili şi depind de viteza de rotaţie şi de
modul de achiziţie.
 Timpul de rotaţie variază între 0,5 şi 2 secunde pentru o rotaţie de 360º.
 Grosimea secţiunii (colimarea) variază între 1 şi 10 mm.
 Pasul mesei (feed) variază între 1 şi 30 mm.
 Rezoluţiile. 3 moduri sunt disponibile: standard, înaltă (high), foarte înaltă
(ultra high).

► Achiziţie în mod secvenţial

► Achiziţie în mod spiral
 Computer-tomografia
CT spiral a revoluţionat tomodensitometria clasică
secvenţială, permiţând :

► explorarea volumetrică a unui organ,

► reconstrucţiile cu secţiuni “ încălecate ” fără a iradia în mod
suplimentar pacientul,
► opacifierea cu ajutorul produşilor de contrast iodaţi nionionici
a structurilor vasculare în timpul fazei arteriale sau venoase
cu obţinerea unei angio-computertomografii (ACT),
► eliminarea efectului de volum parţial.
 Reconstrucţia în CT
► Fiecare microcurent electric conversie digitală 
calculator  sinteză a datelor tuturor curenţilor
obţinuţi şi cu ajutorul unei matrice de referinţă
reconstruieşte o hartă a densităţilor existente în
fiecare volum cilindric scanat.

► Utilizează tehnica pixelilor unitatea structurală a

unei secţiuni achiziţionate.
Matricea curentă: 512/512

Fiecare pixel însumează o valoare

unică de densităţi corespunzător unui
volum identic ca dimensiuni.

Pixelii recompun din nuanţe de gri

imaginea descompusă în cadrul
achiziţiei.

Fiecărei densităţi traversate îi

corespunde o singură nuanţă de gri.

Fiecare nuanţă de gri ca produs final

analog este utilizată ptr recompunerea
unei imagini alb/negru afişate pe un
ecran tv.
► Imaginea finală este o imagine virtuală creată de calculator,
bazată strict pe date reale achiziţionate cu ajutorul razelor X.

► Calitatea imaginii depinde de o multitudine de factori dintre

care cei mai importanţi sunt:
 Gradul de rezoluţie
 Dimensiunea pixelilor

► Există 2 tipuri de rezoluţie:

 geometrică: cea mai mică dimensiune a unui detaliu din imagine care
poate fi individualizat.
 in densitate: cea mai mică diferenţă între densităţile a două structuri
contigue la care acestea pot fi percepute separat.

Rezoluţia geometrică este dependentă de dimensiunea pixelului.

Pixel micrezoluţie geometrică bună  imagine netă

În radiologie cea mai bună imagine este obţinută cu ajutorul filmului

radiografic (pixelul este de ordinul Angstromilor). Imaginea digitală
este mai puţin netă (pixelul este de ordinul micronilor).
 Postprocesarea
► Comună tuturor tehnicilor digitale (măsurători-distanţe, unghiuri,
circumferinţe; modificări de contrast şi luminozitate, zoom…).

► Valorile specifice CT sunt cele densimetrice.

► Scară convenţională de densităţi:

osul: +1000 apa-0 aerul: -1000
► Unitatea convenţională de densitate- unitatea Hounsfield.

► Structurile vii se pot descompune în 2000 de valori de densităţi

fiecăreia corespunzându-i o anumită nuanţă de gri.

► Postprocesarea: funcţie a instalaţiilor CT care utilizează date de măsură

achiziţionate o singură dată (row data), operaţiunile efectuându-se în
afara prezenţei bolnavului.
Fereastră mediastinală Fereastră pulmonară

Fereastră de os; zoom la nivelul corpilor vertebrali toracali

► CTare posibilitatea de a stabili densimetric parametrii
ce caracterizează anumite structuri normale şi procese
patologice din corpul omenesc.

 Calciul: densitate peste 100 UH.

 Apa: densitate 0 sau slab pozitivă (conţinut mineral sau proteic).
 Aerul: cea mai mare valoare negativă de densitate (- 1000 UH).
 Grăsimea: densitate negativă (- 20; -100 UH).
 Sângele circulant: 40-45 UH; post injectare de contrast iodat
injectat în bolus, apare alb până la difuziunea în ţesuturi.
 Hematomul proaspăt: densitate 60-80UH.
 Corpi străini: hiperdensităţi metalice apar sub forma unor artefacte
în imagine cu un aspect specific.
► O imagine vizuală este cu atât mai bogată în informaţii cu
cât contrastul imaginii este mai bun.

► Substanţe de contrast utilizate în CT:

 Contrast iodat nonionic injectat iv (1,5 ml /Kg corp)
 Contrast oral / clismă: Gastrografinul
Aer, os, LCR, parenchim cerebral Aer, os, hematom, edem

Grăsimea intra/retroperitoneală şi subcutanată

 CT cranian cu PCNI

Axele vasculare ale poligonului Willis

Recon 3D
Artefacte de mişcare

Artefacte metalice
 Indicaţiile explorării CT
► Trebuie să ţină cont de virtuţile şi limitele metodei.

- CT are indicaţie majoră în detecţia şi caracterizarea

proceselor focalizate hepatice cu densităţi spontane şi
vascularizaţie diferită
- nonindicaţie procesele difuze tip hepatite cu modificări la
nivel celular imperceptibile CT.

► Diagnostic şi aplicaţii limitate în: patologia cordului, pelvisului, etajului

cervical.

► Examen de elecţie în anumite cazuri de urgenţe medico-chirurgicale

(embolie pulmonară, disecţie tip A / anevrism de aortă, pancreatită
acută, colică renală, infarct mezenteric, ischemii/ hemoragii
cerebrale…) şi în bilanţui politraumatismelor.
 Indicaţiile explorării CT
► Principalele aplicaţii diagnostice:

- patologia SNC- vasculară, tumorală, infecţioasă;

- patologia mediastinală;
- patologia pleuro-pulmonară (nodulul pulmonar unic
vs multiplii);
- patologia organelor parenchimatoase (ficat,
pancreas, splină, rinichi);
- patologia spaţiului extraperitoneal;
- patologia vaselor mari;
- patologia musculo-scheletală;

► Rol terapeutic:
 Puncţie biposie/ citologică;
 Aspiraţii şi drenaje de colecţii, abcese;
 Tratament percutanat CHH.
 Elemente de semiologie CT
► 1.Detecţia leziunii
Hipodensă spontan:
- necroză
- leziuni chistice
- tumori
- pierdere neuronală
- absenţa mielinei, demielinizare
- edem, resorbţie transependimară de LCR
 Chist hepatic

Tumora hepatică CC
UHN dreaptă. Leziuni osteolitice vertebrale.
Colecţie psoică stg.
 Elemente de semiologie CT
► 1. Detecţia leziunii
Hiperdensă spontan:
- sânge proaspăt- hematoame, hemoragii
(densitate: 60-80 UH), MAV, anevrisme)
- tumori
- calcificări (densitate peste 100 UH)
 Contuzie hemoragică Calcificări periventriculare

Meningiom aripă sfenoidală Pancreatită cronică calcificată

 Elemente de semiologie CT
► 1. Detecţia leziunii
Izodensă spontan:
- sânge pe cale de degradare (z 10- z 20)
- ţesut tumoral

Importanţa semnelor indirecte: edem, efect de

masă.
Hematom subdural subacut/ cronic
 Tumoră hepatică
(HNF)

CT nativ

CT cu contrast iodat iv
 Elemente de semiologie CT
► După injectare PCI iv:
 Ţesut tumoral iodofil;
 Vas cu sânge circulant normal sau patologic;
(anevrism, angiom)
 Ruperea barierei hematoencefalice.
 Anevrism ACI

Anevrism disecant Ao toracică

 Elemente de semiologie CT
► Descrierea leziunii
 Structură: omogenă, heterogenă
 Contururi, formă, dimensiuni
 Localizare
 Topografie: superficială, profundă
 Modificări de vecinătate- efect de masă asupra
structurilor adiacente.
 Numar
Chist interemisferic. Agenezie de corp calos
Defect osos frontoparietal
 Computertomografia
în mod spiral
► Avantaje:
 Rapiditatea explorării cu diminuarea artefactelor de mişcare;
 Realizarea de secţiuni fine fără iradiere suplimentară;
 Detecţia leziunilor de mici dimensiuni prin anularea efectelor
de volum parţial;
 Reconstrucţii: MPR, MIP, 3Ds de calitate;
 Optimizarea încărcării cu contrast a structurilor vasculare.

► Limite:
 Iradiere;
 Utilizarea contrastului iodat;
 Ce este IRM?
► Rezonanţa reprezintă fenomenul de transfer de energie între 2 sisteme ce
oscilează la aceeaşi frecvenţă.

► Imagistica protonica

► Undele utilizate sunt : unde de radiofrecvenţă -RF (1- 100 MHz)

► Undele de RF sunt emise de antene adaptate

(emiţătoare - receptoare)

► Caracteristicile IRM:
 Caracter neinvaziv
 Reprezentare multiplanară şi tridimensională
 Contrast spontan intertisular optim.

► Practic pacientul este introdus într-un câmp magnetic de intensitate

crescută (I: 0,1 şi 3 T) ce determină alinierea protonilor din organism în
aceeaşi direcţie; alinierea poate fi paralelă cu B0 (nivel de energie minim) şi
antiparalelă cu B0(nivel de energie maxim).
 Magnetizarea
► În repaus, magnetizarea ţesuturilor este nulă. Pentru a fi vizualizate
prin RM, ţesuturile trebuie magnetizate prin aplicarea unui câmp
magnetic exterior.

► La aplicarea magnetizării externe, magnetizarea ţesuturilor are nivele

diferite.

► Relaxarea (revenirea la starea magnetizării iniţiale, de repaus) se

produce cu viteze diferite în funcţie de natura ţesutului respectiv.

► Tocmai această diversitate în vitezele de relaxare este cea care

diferenţiază ţesuturile şi conduce, în final, la obţinerea contrastului din
imagine.
Fenomenul de rezonanţă magnetică
► La aplicarea unui câmp magnetic protonii

 îşi aliniază direcţia vectorului de magnetizare la direcţia

câmpului magnetic extern.

 vor prezenta o mişcare de precesiune în jurul axei ce

defineşte direcţia vectorului magnetizării.

 funcţie de sensul vectorului de magnetizare, protonii se

vor împarţi in 2 grupuri: cu orientare paralelă şi
antiparalelă.
Interacţiunea câmp magnetic-nucleu
► În starea normală, de repaus, spinii sunt orientaţi aleatoriu.
► În prezenţa unui câmp magnetic, spinii se orientează după
direcţia liniilor de câmp: sens + şi -.
 Mişcarea protonilor sub acţiunea
câmpului magnetic

► Mişcarea de precesie: rezultă din

interacţiunea momentului
magnetic (de spin) al protonului
cu câmpul magnetic extern.

► Model: rotaţia unui titirez.

 Câmpul magnetic B1
perturbarea echilibrului

► Pentru a exista transfer de energie, trebuie ca frecvenţa de

rotaţie a lui B1 să fie egală cu frecvenţa din câmpul B0.

CONDIŢIA DE REZONANŢĂ ESTE CA FRECVENŢA PULSLUI RF SĂ FIE

EGALĂ CU FRECVENŢA MIŞCĂRII DE PRECESIE A PROTONILOR DIN
ŢESUTURI.

► B1 este o undă electromagnetică de radiofrecvenţă.

 Relaxarea
► Relaxarea este procesul prin care protonii revin la starea
iniţială după încetarea pulsului de radiofrecvenţă.
Are 2 componente:

 Relaxarea T1 (spin-retea)
 Relaxarea T2 (spin-spin)
 Originea semnalului în IRM

► Analiza comportamentului protonilor conţinuţi într-un ţesut introduşi

într-un câmp magnetic şi asupra cărora s-a aplicat o undă de RF 
excitare  acumulare de energie  revenirea la starea de echilibru
 cedarea energiei sub formă de SEMNAL.

► SEMNALUL este analizat şi integrat într-un sistem de referinţă în cele

3 planuri ale spaţiului şi convertit printr-un sistem informatic în
imagine.

► Apa, grăsimea, osul, parenchimele au diferite comportamente

magnetice şi deci parametrii tisulari specifici şi diferiţi.
 Semnalul în IRM.
Noţiuni de semiologie IRM
► Semnalul corespunde aspectului unei structuri în imagine (alb,
negru, gri închis, gri deschis).
► Este analizat sub forma aspectului intrinsec a unei structuri şi prin
comparaţie cu ţesuturile vecine.

1. Analiza semnalului intrinsec al unei structuri:

- hipersemnal (alb): LCR, bila, urina, grasimea în ponderaţie-T2
- hiposemnal (negru): corticala str.osoase, LCR, bila, urina- T1
- semnal intermediar (gri): muşchiul, ficatul, parenchimul
cerebral.

2. Analiza semnalului în raport cu structurile învecinate. Ţesut de

referinţă: parenchim cerebral, ficat, splină…
- hipersemnal
- hiposemnal
- izosemnal (semne indirecte: efect de masă)
T1
 Flair

T2 T2 EG
 Ischemie cerebel Edem tumoral

Dilataţie CB, VB CHH

Hemangiom
 Produşi de contrast utilizaţi în IRM
Obiectiv: ameliorarea contrastului dintre o structură patologică şi un ţesut
normal.

1. Agenţii de contrast extracelulari. Chelatul de Gadolinium. Mecanismul de

acţiune este acela de a scurtare a timpului de relaxare T1, determinând creşterea semnalului
tisular în ponderaţie T1. Au distribuţie extracelulară comparabilă cu cea a produşilor de contrast
iodaţi utilizaţi în radiologie şi CT.

2. Agenţii de contrast hepatici specifici intracelulari au fost dezvoltaţi pentru

a îmbunătăţi caracterizarea leziunilor focale intrahepatice.

3. Agenţii de contrast specifici sistemului reticuloendotelial (SRE) sau

superparamagnetici. Agenţii SRE conţin particule de oxid de fier- care scurtează
timpii de relaxare T1 şi T2, acumulându-se în celulele Kupffer din splină , ficat,
ganglioni şi măduva osoasă. Tumorile maligne, în mod tipic nu conţin astfel de
celule, deci în ponderaţie T2, apar în hipersemnal pe un fond de hiposemnal
accentuat al parenchimului hepatic indemn.

4. Particulele SIPO ultramici au un timp de înjumătăţire lung, acumulându-

se în ficat, splină, şi ganglioni.
 Agenţii de contrast extracelulari. Chelatul de Gadolinium

Gadolinium

Aortă şi
emergenţe abdominale
 Contraindicaţii
► Absolute:
- pacemaker cardiaci
- corpi străini feromagnetici
clipuri anevrismale
clipuri vasculare
corpi străini intraoculari
valve cardiace metalice,
filtre cave,
implante cohleare,
- obezii (peste 130 Kg)

► Relative:
- femeile însărcinate în I-ul trimestru
- claustrofobii
- pacienţii intubaţi, ventilaţi
 INDICAŢII
► În completarea altor metode radioimagistice
► De primă intenţie (situaţii particulare, rare- secţiunea medulară)

► Principalele indicaţii:

- Neuroradiologie
- Osteoarticular
- Cord (inclusiv dinamica inimii) şi vase mari
- Ficat , CB, pancreas
- Retroperitoneu: rinichi, SR, RP median
- Ginecologie/ Obstetrică (IRM fetal)
- Pediatrie
- Spectroscopie/ IRM funcţional
 Comparaţie IRM-CT
► Avantaje:
- Neiradiantă
- Secţiuni multiplanare.
- Foarte bună rezoluţie în contrast.
- Vizualizarea structurilor vasculare fără contrast
(3DTOF, PC).
► Limite:
- susceptibilitate la artefactele de mişcare.
- evidenţierea hemoragiei recente.
- explorare dificilă a structurilor osoase şi calcificărilor.
- explorarea pacienţilor reanimaţi.