Simbolismul

:
 Simbolismul este o mişcare
artistică şi literară de la sfârşitul
secolului al XIX-lea – începutul
secolului XX, care se opunea
naturalismului si parnasianismului;

Potrivit simbolismului, valoarea

fiecărui obiect și fenomen din
lumea înconjurătoare poate fi
exprimată și descifrată cu
ajutorul simbolurilor.
Noțiunea de „simbolism” a fost pusă în
circulație începând cu anul 1886
datorită articolului publicat de Jean
Moreas , “Le Symbolisme”.
Principiul enunțat de Jean Moréas stă la
baza simbolismului care urmarește o
reînnoire a formelor culturii.

Reprezentanții de seamă ai
simbolismului european sunt :
•Ch. Baudelaire (considerat precursor)
•Arthur Rimbaud
•Paul Verlaine
•Stéphane Mallarmé
•Jean Moréas
•Paul Valéry.
 Trăsături:
 preferința pentru imagini vagi, fluide, fără contur;
 cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt scoase la iveală stări sufletești confuze (melancolie,
plictiseală, spaimă, disperare etc.);
 spleenul, nevrozele, nostalgia plecărilor, melancoliile autumnale, obsesia culorilor, a unor instrumente
muzicale ale căror sunete exprimă stări sufletești melancolice (clavirul, vioara, fluierul, armonica,
pianul, harfa etc.);
 motivul singurătății, al evadării, al ploii, al orașului, al bolii (tuberculoza);
 utilizarea simbolurilor cu funcție sugestivă;
 relevarea corespondențelor care se stabilesc între obiecte și oameni, natura și sentimente etc;
 sinestezia (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații - auditive, vizuale, olfactive etc.:
"melodie parfumată");
 versul liber.
 În România,
simbolismul a aparut la
revista "Literatorul", a
lui Al. Macedonski, care
a fost și teoreticianul
curentului în literatura
română.

Simbolismul românesc are trei

etape: etapa teoretizării (Al.
Macedonski), etapa
simbolismului "exterior", formal
(Ion Minulescu), etapa
simbolismului autentic (George
Bacovia). George
Bacovia porneste de la poezia
simbolista pentru a crea o poezie
metafizică, cu nuanțe
expresioniste și existențialiste.
 Amurg violet
George Bacovia
Temele și motivele simboliste ale poeziei sunt:
 orașul părăsit, cu plopi singuratici, simboluri de solitudine, sporind sentimentul de
însingurare, odăjdiile apostolilor, mulţimea, străbunii care sunt dominaţi de nuanța violet.
Tema centrală a poeziei prezintă o imagine a orașului cuprins de somnolență, populat de o lume
leneșă, monotonă.Tema poeziei sugerează starea de depresie, de halucinație, simbolizând o
imagine vizuală. Opera prezintă tema naturii, de asemenea, adică prezentarea unui moment
al zilei, amurgul .
Cele trei catrene încep și se termină cu aceleași
versuri „Amurg de toamnă violet…” și „Orașul tot e
violet”ce conferă muzicalitate poeziei și plasează în același
context toate imaginile descrise în versuri.

Figuri de stil :
„ Amurg de toamna violet ” –
epitet, sugerează obsesia
copleşitoare a lumii
halucinante
„Apostoli în odăjdii violete”
– metaforă , creează o
imagine vizuală ireală
„lume leneşă, cochetă” –
epitet dublu, reprezentarea
lumii iluzorii
 Plumb
George Bacovia
Motive simboliste> plumbul (sugerând cenuşiul
existenţial, apăsarea, căderea în moarte)
> oraşul de provincie (spaţiu
dezolant, cu ploi putrede de toamnă şi copii
bolnavi)
> ploaia depresivă, solitudinea,
golul
>agonia, somnul
Tema o constituie condiţia de damnat a poetului
într-o societate meschină, care nu-l înţelege, o
societate superficială, neputincioasă să aprecieze
valoarea artei adevărate.
„Plumb“> ars poetica
> sinteză a întregii lirici bacoviene
Catrenele> reunesc motive şi stări sufleteşti
specifice:
* moartea, prăbuşirea, frigul, somnul,
pustiul
* singurătatea, apăsarea
„Plumb“> deschidere spre modern ( în sensul
relevării unor nelinişti, frământări şi angoase care
premerg existenţialismului)
.
Sursa de inspiraţie> o vizită făcută la cavoul
Sturzeştilor (din cimitirul băcăoan).
 Versuri semnificative
“Stam singur lângă mort...
Şi era frig...
Continuitate
Şi-i atârnau aripele de plumb”

“ sicriele de plumb”,” flori de

Cuvânt cheie folosit obsesiv plumb”, “coroane de plumb”,
“amor de plumb”

Neputinţă “Şi-i atârnau aripele de plumb...”

Pustietate “Stam singur în cavou…”

Izolare “Stam singur lângă mort…”

Figuri de stil :

 ”sicriele de plumb”- metaforă

 ”flori de plumb”- oximoron
 ”funerar veștmânt”- epitet în inversiune
 ”coroanele de plumb”- epitet
 ”dormeau sicriele”- personificare
 ”dormeau adânc”- epitet al verbului
 ”amorul meu de plumb”- metaforă
 ”aripile de plumb”- metaforă

Impresionat de valoarea certă a poeziilor bacoviene incluse în volumul Plumb",

Alexandru Macedonski publică în revista "Flacăra" următoarea epigramă:

"Lui G.Bacovia:
Poete scump, pe frunte porţi mândre foi de laur
Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur."

Poezia lui Bacovia este, neîndoielnic, înscrisă în simbolismul european prin

atmosferă, procedee, cromatică, muzicalitate, definindu-1 pe Poet ca fiind "pictor în
cuvinte şi compozitor în vorbe" - M.Petroveanu