INGRIJIREA PACIENTULUI CU

AFECTIUNI ALE APARATULUI

RESPIRATOR
Conf.univ.dr. MINERVA GHINESCU
 PROCESUL DE NURSING AL
AFECTIUNILOR RESPIRATORII

1. APRECIEREA/CULEGEREA SI VALIDAREA DATELOR

2. ANALIZA DI INETRPRETAREA DATELOR /IDENTIFICAREA
PROBLEMELOR
3. PLANIFICAREA :STABILIREA PRIORITATILOR,
OBIECTIVELOR, ALEGEREA STRATEGIILOR
4. IMPLEMENTAREA /EFECTUAREA INTERVENTIILOR
5. EVALUAREA :CRITERII DE EVALUARE, IDENTIFICAREA
FACTORILOR CARE AFECTEAZA ATINGEREA OBIECTIVELOR
 INTERVIUL /ANAMNEZA
 face parte integranta din anamneza generala/culegera datelor
 va trebui sa lamureasca urmatoarele aspecte:
- episodul respirator prezent face parte dintr-un proces
cronic, recurent sau acut?
- elementul infectios este prezent?
- s-a facut pana in prezent un tratament si ce eficienta a
avut?
- boala are caracter familial?
 prezenta si caracterul tusei, prezenta si gravitatea dispneei,
este prezent stridorul respirator, caracterul sibilant al
respiratiei, geamatul si tirajul respirator
 daca s-a manifestat cu cianoza:
- prin anamneza se va deduce daca cianoza se poate incadra
in urmatoarele forme etiopatogenetice:
- suferinta respiratorie cu hipoventilatie alveolara acuta
sau cronica (obstructia cailor respiratorii, deprimarea centrilor
respiratori, insuficienta musculaturii respiratorii)
- distributia inegala a aerului si sangelui in plaman cu
raportul ventilatie/perfuzie pulmonara modificat
(bronhopneumonie, atelectazie)
 ANAMNEZA INTERVIUL
- tulburari de difuziune alveolo-capilara (pneumonii interstitiale,
fibroza pulmonara)
- daca bolnavului i s-a aplicat oxigenoterapie si ce eficienta a avut
(cianoza nu se amelioreaza in caz de cardiopatii congenitale
cianogene)
 daca a fost prezent junghiul toracic, caracterul expectoratiei
(aspectul sputei, cantitate, orar), data la care au aparut
eventualele modificarile ale degetelor in “bagheta de tambur” ,
examinari de laborator anterioare (secretii faringiene,
hemoculturi, insamantari de alte materiale patologice, idr
tuberculina), examinari radiologice anterioare
 Sa lamureasca aspecte ce privesc mediul social,familial si fizic
 ANAMNEZA/ INTERVIUL

 sa lamureasca unele aspecte ce privesc mediul social, familial si

fizic al bolnavului
 MANIFESTARI DE
DEPENDENTA:SEMNE SI SIMPTOME

1. DISPNEEA
2. TUSEA
3. EXPECTORATIA
4. HEMOPTIZIA
5. HIPOCRATISMUL DIGITAL
6. CIANOZA
7. DUREREA TORACICA
DISPNEEA

 Perceperea constienta de
catre pacient a unui
anumit grad de
dificultate in efectuarea
actului respirator
 Se autentifica printr-o
frecventa respiratorie
>16/min
 Etiologie/surse de dificultate

 DISPNEEA DE EFORT:
insuficienta respiratorie
cronica(BPOC) , insuficienta
cardiaca
 DISPNEEA DE REPAUS
 ORTOPNEEA:apare sau se
accentueaza la pozitia culcat
 TROPOPNEEA: apare in
decubita lateral(pleurezii,
pneumotorax)
 PLATIPNEEA :dispneea care
se amelioreaza in decubit
(paralizia diafragmatica )
Ortopneea
 Dispneea

 Dispneea inspiratorie :
obstructie ale cailor
respiratorii mari prin corp
strain, tumori, compresii
extrinseci
 Dispneea expiratorie : bolile
obstructive bronsice distale ;
expirul este prelungit =/-
wheesing
 Ex: astm bronsic, BPOC,
bronsiolita la copil
 DISPNEEA

 SEMNE DE GRAVITATE
1. FR> 25/MIN
2. IMPOSIBILITATEA DE A
VORBI
3. FOLOSIREA MUSCHILOR
RESPIRATORI ACCESORII
4. CORNAJ SI TIRAJ IN
INPIRATIE = DISPNEE
LARINGIANA
 Dispneea
 EVALUAREA
DISPNEEI  CAUZE / SURSE DE DIFICULTATE
1. CLASIFICAREA ICC dispnee acuta
NYHA 1. Obstructie de cai aeriene- corpi straini
2. CALITATEA VIETII 2. Afectiuni bronsice : astm, BPOC
(chest. St.Geoges) 3. Afectiuni parenchimatoase :pneumonie
3. Evaluarea infectioasa, de aspiratie
performantelor 4. Insuficienta cardiaca
psihice 5. Afectiuni vasculare: embolie
pulmonara
6. Traumatisme, pneumotorax
CAUZE / SURSE DE DIFICULTATE dispnee
cronica : IRcr si IC
 TUSEA

 DEF: act reflex care are rolul de a elimina secretiile in

exces sau a corpilor straini patrunsi in caile
respiratorii
 STIMUL CARE PROVOACA TUSEA:
- DE NATURA INFLAMATORIE
- MECANICI :particule sau secretii acumulate la nivelul
arborelui bronsic
- CHIMICI: gaze iritante( clor, iod, amoniac)
- TERMICI : inhalatrea de aer foarte cald sau foarte
rece
 TUSEA
1. TUSEA DE ORIGINE PULMONARA
2. TUSEA DE ORIGINE CARDIACA : insuficienta cardiaca
3. TUSEA DETERMINATA DE IRITAREA NERVULUI FRENIC
4. TUSEA PSIHOGENA ( ticuri)
5. TUSEA USCATA : procese inflamatorii pulmonare sau iritatii
pleurale
6. TUSEA PRODUCTIVA : eliminarea unui produs patologic(sputa)
7. TUSEA SURDA : pacientii epuizati, tumori sau pareze de laringe
sau glota
8. TUSEA LATRATAORE : f. sonora dety de compresia traheala
9. TUSEA BITONALA : afectiunile nervului recurent cu pareza
laringiana
 TUSEA

10. TUSEA CONVULSIVA : accese de tuse care debuteaza

cu un inspir profund zgomotos, urmat de episoade
recurente de tuse
11. TUSE MATINALA : la pacientii cu bronsita cronica sau
bronsiectazii
12. TUSE VESPERALA : in cursul noptii in TBC
 COMPLICATIILE TUSEI

1. VARSATURA = TUSE EMETIZANTA ( prin iritarea

mecanica a centrilor declansatori ai varsaturii
2. SINCOPA : cresterea excesiva a presiunii intratoracice
cu scaderea intoarcerii venoase si scaderea
consecutiva a debitului cardiac
3. COMPLICATII MECANICE : fracturi costale,
pneumotorax
 Expectoratia
 Definitie : eliminarea de produse biologice din arborele
respirator prin actul tusei
TIPURI DE SPUTA :
1. SPUTA SEROASA : lichid transparent, incolor, vascozitate
scazuta
2. SPUTA MUCOASA : vascoasa, aderenta de peretii vasului ,
albiciaosa
3. SPUTA SANGUINOLENTA : contine sange in cantitati variabile
4.SPUTA PERLATA : depozite albe de mucus
5. SPUTA PSEUDOMEMBRANOASA : contine mulaje de bronhii
6. VOMICA : eliminarea prin tuse a unei cantitati impotrtante de
produs biologic de la nivelul unei colectii (abces, chist)
 EXPECTORATIA

 EVALUAREA :
- Aspect
- Cantitate/ volum
- Tip
- Miros
- Semnalarea prezentei
sangelui
Recoltarea sputei
se face inainte de inceperea unui tratament antibiotic sau la 5 zile
dupa terminarea tratamentului
este indicata recoltarea unei probe expectorate dimineata la
trezire
inainte de recoltare se va efectua igiena cavitarii bucale (periajul
dintilor, clatirea gurii si gargara)
prelevarea probei se face prin tuse spontana si profunda, in
recipiente sterile din plastic, cu gura larga si capac etans
transportul se efectueaza in maxim o ora de la prelevare
sunt acceptate pentru examen microbiologic probe muco-
purulente
daca proba are aspect de saliva (spumos, aerat, fara striuri muco-
puruelnte) trebuie insistat pentru prelevarea unei noi probe
corespunzatoare calitativ
 HEMOPTIZIA
 Definitia : expectoratie de sange rosu , aerata provenind din
caile aeriene subglotice
 DIFERENTIATA DE : EPISTAXIS (origine ORL) si
HEMATEMEZA ( voma hemoragica provenind din tractul
digestiv)
 ETIOLOGIE : TBC, cancer bronho-pulmonar, bronsiectazii
 POTENTIAL MORTALA !!!!; nu trebuie niciodata neglijata
 PROBLEME :
- Ce patologie ascunde
- Ce strategie diagnostica adoptam
- Linistim pacientul anxios
 HEMOPTIZIA

 Din punct de vedere cantitativ, hemoptizia poate fi:

 = mica (50-100 ml): sângele se elimina fractionat în
accese de tuse (câte 15-20 ml la fiecare acces)
 = medie (100-200 ml)
 = mare (200-500 ml)
 = foarte mare (peste 500 ml): catalismica, are
prognostic sever prin risc de asfixie (datorita
inundarii bronhiilor) si rasunet hemodinamic (soc
hemoragic).
 HIPOCRATISM DIGITAL

 Degete in bete de tobosar ,

unghii cianotice, si bombate
in sticla de ceas
 ETIOLOGIE :
- CANCER
BRONHOPULMONAR
- FIBROZA PULMONARA
- BRONSIECTAZII
- CIROZA HEPATICA
 CIANOZA

 DEF: coloratia albastrue/violet

a tegumentelor si
mucoaseleor determinata de
cantitatea crescuta a
carboxihemoglobinei in
capilare / reducerea
oxihemoglobinei
 MECANISME : HIPOXEMIE
 ETIOLOGIE : cianoza centrala
( hipoxemie) si cianoza
periferica : stare de soc,
obstructie vasculara
DUREREA TORACICA
CULEGEREA DATELOR – METODE DE
INVESTIGARE

1. METODE IMAGISTICE
 RADIOGRAFIA TORACICA
 TOMOGRAFIA COMPUTERZATA
 SCINTIGRAFIA PULMONARA
 PET
1. METODE DE OBTINERE A PRODUSELOR PATOLOGICE
2. EXPLORAREA FUNCTIONALA A PLAMANULUI :
SPIROMETRIA
3. INVESTIGAREA SCHIMBULUI GAZOS IN PLAMANI
4. EVALUAREA HIPERREACTIVITATII BRONSICE
 1. METODE IMAGISTICE
A. RADIOGRAFIA TORACICA : elementul esential in evaluarea
pacientului cu afectiune pulmonara
- STANDARD : incidenta antero-posterioara
- INTERPRETAREA RADIOGRAFIEI ;
a. verificam numele pacientului
b. Corectitudinea efectuarii
c. Analiza metodica si atenta a imaginii radiologice
d. Campuri pulmonare
e. Sinusuri costo-diafragmatice
f. Hiluri pulmonare
g. Opacitatea cardiaca si a vaselor mari
h. Mediastin
i. Diafragme
j. Modificari radiologice : opacitati, imagini hidro-aerice etc
RADIOGRAFIA TORACICA
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

 SE OBTIN
IMAGINI IN
SECTIUNE
TRANSVERSALA
CU AJUTORUL
RAZELOR X
ANGIOGRAFIE PRIN CT ( SPIRAL CT)
 SCINTIGRAFIA PULMONARA

 Se realizeaza cu izotopi
radioactivi pe cale
venoasa sau inhalatorie
 Se injecteaza
macroagregate de
albumina marcate cu
Tecnetiu 99
 Gaze marcate cu xenon
sau kripton
Positron Emission Tomography

 Imagini in functie de
activitatea metabolica
tisulara locala
 Cu substante
radiofarmaceutice care
include emitatori de
pozitroni ; cel mai folosit
18f-fluorodeoxiglucoza
(FDG)
 METODE DE OBTINERE A
PRODUSELOR BIOLOGICE
COLECTAREA SI EXAMINAREA SPUTEI
se face inainte de inceperea unui tratament antibiotic sau la 5 zile dupa
terminarea tratamentului
este indicata recoltarea unei probe expectorate dimineata la trezire
inainte de recoltare se va efectua igiena cavitarii bucale (periajul dintilor,
clatirea gurii si gargara)
prelevarea probei se face prin tuse spontana si profunda, in recipiente
sterile din plastic, cu gura larga si capac etans
transportul se efectueaza in maxim o ora de la prelevare
sunt acceptate pentru examen microbiologic probe muco-purulente
daca proba are aspect de saliva (spumos, aerat, fara striuri muco-
puruelnte) trebuie insistat pentru prelevarea unei noi probe
corespunzatoare calitativ
 BRONHOSCOPIA
Indicatiile bronhoscopiei flexibile sunt foarte largi acoperind aproape toata patologia
pulmonara. Se pot imparti, din punct de vedere didactic, in mai multe grupe:
a. indicatii diagnostice:
- pneumonie recurenta sau persistenta
- tuse persistenta
- hemoptizie
- wizing local
- stridor
- aspecte radiologice anormale: adenopatie hilara sau mediastinala,
atelectazii, ascensionarea diafragmului, opaciti pleurale
- suspiciune de fistula bronhopleurala
- disfonia
- pneumopatii interstitiale difuze
- stadializarea cancerului pulmonar
- evaluarea leziunilor cailor aeriene posttraumatic
- evaluarea si supravegherea transplantului pulmonar
- examinarea cu autofluorescenta
b. indicatii terapeutice:
- tratamentul stenozelor traheo-bronsice
- montarea stenturilor sau protezelor endobronsice
- rezectii tumorale endobronsice
- extragerea corpilor straini
- crioterapie
- laserterapie
- electrocauter
- bronhoaspiratii – hemoptizii, supuratii pulmonare
c. indicatii speciale:
- intubatia cu ghidaj bronhoscopic
- ghidarea traheostomiei percutanate
- ecografia endobronsic (EBUS)
- administrare locala de medicamente
- monitorizarea in scop de cercetare
BRONHOSCOPIA
 TEHNICA

 Se poate efectua
bronhoscopia pe doua cai:
 - pe cale nazala , la care se
poate efectua o anestezie
locala mai rapida si mai
simpla, dar care nu asigura o
anestezie corespunzatoare
a traheei; din acest motiv
este mai putin utilizata mai
ales ca este mai putin
comoda decat cea pe cale
bucala
 TEHNICA

 - pe cale bucala, oferind

avantajul unui examen
satisfacator al faringelui in
timpul anesteziei locale si in
timpul patrunderii
bronhoscopului flexibil si
permite anesteziere de
calitate a traheei. Aceasta
cale este foarte utila la
intubatia orotraheala
asistata a pacien
ANESTEZIA
 Anestezia pentru bronhoscopia flexibila este anestezie locala
utilizand xilocaina. Se face in trei timpi: faringian, laringian si traheal.
Se utilizeaza de obicei xilocaina 2% sau 1% instilata fractionat (la
picatura) folosind un „cioc” laringian atasat la seringa cu anestezic.
Anestezia este locala, se realizeaza prin difuziune transmucoasa si
ofera un timp de 15-20 de minute suficient pentru un examen complet
bronhoscopic.
 In cazul abordului nazal se unge bronhoscopul cu gel cu xilina 2%.
Dupa patrunderea bronhoscopului in trahee, cat si la patrunderea in
bronhiile primitive, se instileaza un supliment de anestezic (cate 2 ml).
Xilina este un anestezic cu o foarte buna toleranta din partea
pacientului, deoarece are toxicitate redusa, anestezia se instaleaza
rapid (1-3 minute) si are stabilitate crescuta
 CONTRAINDICATII
 Contraindicatiile in bronhoscopia flexibila nu sunt cu caracter absolut datorita caracterului
destul de bland al investigatiei. Bronhoscopia trebuie sa fie precedata de anamneza, examen
obiectiv clinic si probe paraclinice curente (EKG, spirograma, radiografie pulmonara fata si
profil).
Contraindicatii respiratorii:
- astm bronsic in criza
- disfunctii ventilatorii cu scaderea VEMS sub 25%
- hemoptizii masive recent oprite
Contraindicatii cardiovasculare:
- infarct miocardic mai recent de trei luni
- angina pectorala instabila
- tulburari de ritm cardiac majore
- sindrom de vena cava superiora (pericol de edem laringian si sangerari
postbiopsie)
Alte contraindicatii:
- bolnavi in stadii terminale
- varsta inaintata
- pacienti cu boala comitiala (xilina scade pragul convulsigen)
- deficit de coagulare (pentru biopsie)
 PUNCTIA PLEURALA

 Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea

unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exteriror
prin intermediul unui ac de punctie.

 Scopul explorator al toracocentezei este de a pune in

evidenta prezenta lichidului pleural si recoltarea lichidului
pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
 Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta in
evacuarea lichidului si administrarea medicamentelor in
cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele
pot fi antibiotice sau citostatice.
 Locul punctiei se alege in functie de situatia si
cantitatea de lichid pleural.
 Daca lichidul este in stare libera, punctia se
face in spatiul VII - VIII intercostal pe linia axilara
posterioara..
 Daca lichidul este inchistat, punctia se face in
plina matitate, in zona stabilita prin examen clinic
 In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se
punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor superior
pentru a preintampina fistulizarea lor.
 Pregatirea punctiei
 Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente
sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml,
seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical,
tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate
aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului,
tavita renala

 Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace,

atropina, morfina, solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un
pahar conic de 200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.

 Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de
atropina pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala
si a nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie
 sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe
un scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea
opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu
mainile la ceafa, coatele inainte.

 Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind

sprijinite pe spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak,
pe partea sanatoasa, la marginea patului.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de tratamente.
- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar asistenul 2 adiminstreaza o
fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele
pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul chirurgical si
supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la culoarea fetei si
respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie medicamentoasa in
functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un tampon steril si aplica
pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in continuare pozitia corecta a pacientului si
verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica membrele inferioare,
scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.
 Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor
periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu
nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina),
dispneei, tahicardiei, secretiilor bronhice.

Pregatirea produsului pentru examinare

- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul si
cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza inflamatoare
(tuberculoza) sau tulburare circulatorie (insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent
hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in hemoragiile
pleurale si pleurezia hemoragica

- se masoara cantitatea lichidului extras

- examinarea biochimica consta in reactia Rivalta
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si bacteriologic,
eprubetele se trimit la laborator.
PUNCTIE PLEURALA
 SPIROMETRIA

 Spirometria este un test simplu, nedureros şi foarte precis

prin care se apreciază funcţia pulmonară a unei persoane.
Spirometria este importantă pentru diagnosticul şi
monitorizarea unor afecţiuni cronice ale bronhiilor şi
plamânilor precum astmul, BronhoPneumopatia
Obstructivă Cronică (BPOC), emfizemul, fibroza
pulmonară. Spirometria este recomandată de ghidurile
internaţionale şi naţionale drept STANDARD DE AUR
pentru diagnosticul BronhoPneumopatiei Obstructive
Cronice (BPOC).
 INDICATIILE SPIROMETRIEI

 Detectarea prezentei sau absentei disfunctiei respiratorii sugerate

prin examen clinic (tuse cronica, productie crescuta de sputa si
senzatia de lipsa brusca de aer) si/sau radiografie pulmonara;-
Evaluarea functiei pulmonare la persoane peste 40 ani;- Evaluarea
unei boli pulmonare cunoscute;- Evaluarea tratamentului administrat
in afectiuni asociate cu tulburarea functiei pulmonare;- Evaluarea
persoanelor care fumeaza sau sunt expuse noxelor profesionale si
de mediu;- Evaluarea riscului unor interventii chirurgicale ce
afecteaza functia pulmonara;- Evaluarea starii generale de sanatate
inaintea inceperii programelor ce implica activitate fizica;
 TEHNICA

 Spirometria se face cu ajutorul unui

dispozitiv – SPIROMETRU – care
masoara cantitatea de aer pe care
un subiect o poate inspira sau expira
voluntar.Testarea este simpla si
dureaza doar citeva minute.
Spirometria se poate înregistra uşor
începând cu vârsta de 5 ani,când
majoritatea copiilor pot coopera
corect în vederea efectuării unor
manevre respiratorii forţate.De
obicei sunt necesare minim 3
masuratori corecte.
 PREGATIREA BOLNAVULUI
 se înregistrează datele pacientului (inaltime, greutate, varsta) pe baza carora se
calculeaza valorile spirometrice de referinta (prezise, normale) la care se raporteaza
cele masurate in cazul pacientului.- se noteaza medicatia administrata inhalator
(Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide,Spiriva) sau oral (TheoSR, Teotard, Miofilin,
Metoprolol).- subiect stabil clinic, fara infectii de tract respirator.- pentru testarea
reversibilitatii se va opri medicatia inhalatorie astfel: Ventolin cu 2-4 ore, Spiriva cu 24-
36 ore, Symbicort cu 12-24 ore, Teofilina cu 12 ore.
 Se evita urmatoarele activitati:- consumul de alcool , cu 4 ore inainte;- mesele
copioase, cu 2 ore inainte;- fumatul, cu 1 ora inainte;- exercitii fizice intense, cu 30
minute inainte;- haine care impiedica expansiunea toracelui/abdomenuluiSubiectul
trebuie sa:- stea asezat pe un scaun cu spatele drept, capul in extensie (aplecarea
capului inainte ingusteaza caile aeriene superioare) si cu nasul pensat cu o clema
nazala;- respire printr-o piesa bucala (buzele pacientului strans lipite pe tubul de
carton) conectata la sistemul de masurare;- inspira si expira initial normal prin aparat;
- apoi inspira profund si expira puternic si cat mai rapid;
 RISCURI SI CONTRAINDICATII

 Spirometria este o procedură neinvazivă, sigură pentru

majoritatea pacienţilor. Manevrele de inspir si expir fortate
necesare pentru efectuarea spirometriei duc la cresterea
presiunilor intracraniene, intratoracice si intraabdominale, astfel
existand cateva contraindicatii de care medicul trebuie sa tina
cont:- hemoptizia si pneumotoraxul (sange, respectiv aer in
cavitatea pleurala);- bolile cardio-vasculare instabile: infarct
miocardic recent, trombembolism pulmonar recent,
hipertensiune necontrolata;- anevrisme (cerebrale, aortice);-
interventii chirurgicale abdominale, toracice si oftalmologice
recente;
Ce masoara mai exact spirometria?

 Parametrii care pot fi evaluati prin spirometrie sunt:– Volumul maxim expirat in prima
secunda (VEMS sau FEV1) – cat aer poate sa expire o persoana in prima secunda, dupa
ce a efectuat o inspiratie cat mai profunda posibil.– Capacitatea vitala fortata (CVF) –
cantitatea totala de aer pe care o persoana o poate expira dupa ce a efectuat o
inhalatie cat mai profunda posibil.– Raportul VEMS/CVF (Indice Tiffneau) – cat din
aerul total expirat poate fi dat afara din plamani in prima secunda (altfel spus, cat de
repede poate o persoana sa isi goleasca plamanii de aer).– PEF – fluxul maxim obtinut
in urma unui expir maximal fortat (expresia fluxului de aer in caile respiratorii mici).–
FEF 25, 50, 75 – fluxuri maximale obtinute cand a mai ramas in plaman 25%, 50%, 75% din
CVF (utile pentru diagnosticul precoce al afectiunile obstructive prin afectarea cailor
respiratorii mici).
TEHNICA
TEHNICA