Poezia e glasul sufletului – cerşetor de
iubire şi comuniune
• Poezia e lacrima sufletului sensibil,
Lacrimă de durere sau lacrimă de iubire,
Lacrimă de dor, lacrimă de fericire.
Poezia e lacrima sufletului sincer şi umil.
E lacrimă de pocăinţă, e lacrimă sfinţitoare,
E lacrimă de smerenie, e lacrimă curăţitoare.
• Poezia e muzica sufletului şi a inimii.
E cântec duios, e baladă închinată iubirii.
E cântecul dedicat sufletelor gingaşe,
E cântec suav cu versuri armonioase.
• Poezia este strigătul sufletului flămând de iubire,
Flămând de frumos, de sinceritate, de fericire.
Poezia este strigătul sufletului însetat de
comuniune,
Poezia e strigătul sufletului – cerşetor de afecţiune.
Cristina Toma
• Poezia e semănătoare de gânduri şi sentimente
Din grădina sufletului înveşmântat în sinceritate.
Poezia e semănătoare de emoţii, de tăceri
răsunătoare,
Poezia e autentică semănătoare în ogorul Lui
Doamne.
• Poezia e punte trainică între inimi şi suflete calde şi
delicate.
Poezia e floare înmiresmată cu petale de cuvinte
colorate
În culori dulci de iubire, adevăr, speranţă,
prietenie, bucurie.
Poezia e oglinda în care se reflectă sufletul poetului
care o scrie.
• Poezia e revărsare de sentimente şi emoţii din
oceanul inimii,
Poezia e un dar necondiţionat ce-l oferi pentru
veşnicie – lumii.
 Nu e târziu
“Nu e târziu niciodată să crezi în tine,
Nu e târziu s-o iei de la-nceput,
Nu e târziu să faci, de poţi, un bine,
Nu e târziu să pari că ai renăscut.
Nu e târziu să-ncepi să ai speranţe,
Nu e târziu să nu te-abaţi din drum,
Nu e târziu să mângâi cutezanţe,
Nu e târziu să fii alt om acum.
Nu e târziu să uiţi că sunt derive,
Nu e târziu să mergi pe drumul drept,
Nu e târziu să cauţi perspective,
Nu e târziu să fii mai înţelept.
Nu e târziu să nu îţi pleci privirea,
Nu e târziu să nu îngenunchezi,
Nu e târziu să îţi iubeşti iubirea,
Nu e târziu ca-ntruna să visezi.”
{Anatol Covali}