MORFOPATOLOGIA

LP 1
Morfopatologia este ştiinţa fundamentală care se
ocupă cu studiul modificărilor morfologice la nivel
celular, tisular şi de organ ce apar în cursul
bolilor.

Morfopatologia:

 Generală: studiază substratul morfologic al

leziunilor celulare şi extracelulare.

 Specială: studiază substratul morfologic al

principalelor afecţiuni pe aparate şi sisteme.
 MORFOPATOLOGIA

Metodele utilizate sunt:

Examenul macroscopic:
 examinarea pieselor de exereză chirurgicală,
 necropsia anatomo-clinică.

Examenul microscopic:
 diagnosticul histopatologic,
 citodiagnosticul.
 NECROPSIA
ANATOMO-CLINICĂ
 Necropsia anatomo – clinică (autopsia, examinarea post-mortem)
reprezintă investigarea directă a modificărilor patologice macroscopice la
cadavrul provenit de la un pacient internat în spital mai mult de 24 de ore,
care a fost investigat, diagnosticat şi a primit tratament.

Se realizează în spaţii special amenajate, în cadrul Serviciului de

Anatomie Patologică şi Prosectură.

Scopuri:

• stabilirea diagnosticului în cazurile neelucidate clinic;

• stabilirea concordanţei dintre diagnosticul clinic şi cel anatomo-patologic,

constatarea complicaţiilor survenite şi a efectelor pe care le-a avut terapia
administrată;

• utilizare în învătământul medical;

• cercetare ştiinţifică medicală a cauzelor şi mecanismelor bolilor.

 Serviciul de prosectură:

 Sală de necropsie

 Frigider

 Cameră de îmbălsămare, cosmetizare şi predare

a cadavrelor.
 Sala de necropsie

• Spaţioasă
• Sistem de iluminare
• Sistem de ventilare
• Pereţi şi pardoseli impermeabile
• Posibilităţi de aseptizare (lămpi UV)
• Masă de necropsie
• Instrumente
 Instrumentar

• Cuţite de necropsie, pense;

• Bisturie, foarfeci (enterotom,
costotom, rahiotom);
• Fierestrău, ciocan, daltă;
• Catetere, sonde;
• Cupă gradată, vase din sticlă;
• Ace drepte şi curbate.
 Timpii necropsiei
• Studierea foii de observaţie clinică.
• Măsuri de protecţie individuală:
 halat, şorţ impermeabil,
 mănuşi de cauciuc şi bumbac,
 măşti chirurgicale, ochelari de protecţie.

• Identificarea cadavrului.
• Examenul extern al cadavrului:
• Constatarea modificărilor cadaverice,
• Stabilirea tipului constituţional,
• Examenul extern general şi pe regiuni.

• Examenul după deschiderea cadavrului:

• Deschiderea cutiei craniene,
• Deschiderea cavităţii toraco-abdominale.

• Completarea protocolului de necropsie şi a certificatului de

deces.
Necropsia presupune :
 deschiderea prin tehnici specifice a cutiei craniene şi
cavitaţilor toraco-abdominale;

 examinarea in situ a organelor;

 descrierea modificărilor patologice din cavităţi (aderenţe,

acumulare de lichide patologice);

 extragerea organelor ce vor fi examinate pe suprafaţa

externă, cântărite şi secţionate;

 prelevarea de fragmente de organe pentru examenul

histopatologic.
• Se efectuiază examenul extern al cadavrului pentru
decelarea leziunilor vitale şi a semnelor morţii.

Semnele morţii sunt:

• Răcirea cadaverică dependentă de temperatura
mediului ambiant;
• Deshidrararea – la nivelul mucoasei bucale şi
conjunctivale;
• Rigiditatea cadaverică ce se instalează în sens
cranio-caudal;
• Petele cadaverice :
• Lividităţi cadaverice (de hipostază);
• Pete de putrefacţie.
 Examenul macroscopic
• inspecţie
• palpare
• percuţie
• măsurarea şi cântărirea organelor

Inspecţia:
• Prezenţa sau absenţa organelor
• Modificări de număr ale organelor
• Poziţia organelor şi raporturile cu organele vecine sau cu pereţii cavităţilor
• Volumul şi dimensiunile organelor
• Forma organelor
• Aspectul seroasei pe organ
• Examinarea capsulei organelor
• Suprafaţa şi culoarea organelor pe faţa externă şi pe secţiune
• Aspectul formaţiunilor patologice existente
 Examenul macroscopic
Palparea
• Mobilitatea organelor:
 Crescută (în relaxarea elementelor de susţinere)
 Scăzută (în aderenţe)
• Consistenţa organelor:
 Normală, crescută, scăzută
 Elastică, friabilă
• Crepitaţiile pulmonare:
 Normale, abolite, crescute
• Examinarea formaţiunilor patologice
 Mobilitatea (pe planurile superficiale şi profunde)
 Consistenţa
Secţionarea şi decolarea părţilor moi ale cutiei
craniene
Ferestruirea calotei craniene şi secţionarea
durei mater
Extragerea encefalului din cutia craniană
 Detaşarea cerebelului

Lobii frontali spre prosector

Se ridică emisferele

cerebelului vertical şi se
secţionează la nivelul
extremitătii posterioare a
pedunculilor cerebrali.
 Secţionarea cerebelului

secţionarea transversală la nivelul şanţului Vick D’ Azyr

Secţionarea punţii şi bulbului rahidian

Secţiuni transversale de 0,5 cm grosime

Baza creierului
 Secţionarea emisferelor cerebrale
Secţionarea emisferelor cerebrale
se poate face prin 2 metode:

• PITRES (transversale)
• VIRCHOW (longitudinale)

Secţionarea emisferelor cerebrale prin

metoda PITRES

Paralel cu scizura Rolando se fac

6 secţiuni:

a. PREFRONTALĂ
b. PEDICULO-FRONTALĂ
c. FRONTALĂ
d. PARIETALĂ
e. PEDICULO-PARIETALĂ
f. OCCIPITALĂ
 SECŢIUNEA PARIETALĂ
S – scizura Sylvius
1. circumvoluţia parietală ascendentă
2. lobul insulei
3. circumvoluţia parietală
4. lobul temporo-occipital
5. 6. 7. fasciculul parietal superior, mijlociu, inferior
8. fasciculul sfenoidal
9. corpul calos
10. ventriculul lateral
11. nucleul caudat
12. talamus
13. ventriculul al III-lea
14. capsula internă
15. nucleul lenticular
16. capsula externă
17. antezidul
18. capsula extremă

Metoda PITRES pentru secţionarea

transversala a creierului
Metoda VIRCHOW pentru secţionarea creierului
a

Incizii pentru deschiderea cavităţii toraco-abdominale

a.Incizia submento-pubiana
 Deschiderea cavităţii toraco-abdominale

• Medicul în dreapta cadavrului

• Se face cu bisturiul o incizie

mediană submento-pubiană
ocolind ombilicul pe la stânga

• Incizia interesează pielea şi

ţesutul adipos până la muşchi

• Se ocolesc leziunile întâlnite pe

linia de incizie
 Deschiderea cavităţii abdominale

• Se face o butonieră în regiunea

epigastrică sub apendicele
xifoid

• Se ridică peretele abdominal

• Se secţionează cu bisturiul
muşchii şi peritoneul parietal
până la pubis
Examinarea in situ a cavităţii abdominale

Examinarea marelui epiplon

 Decolarea tegumentelor de pe cutia
toracică

De pe faţa anterioară a
hemitoracelui drept apoi stâng
de jos în sus cu bisturiul se
secţionează ţesuturile moi.
Secţionarea şi îndepărtarea plastronului
sterno-condro-costal

secţionarea inserţiilor claviculare şi sternale ale

muşchiului sterno-cleido-mastoidian
Secţionarea şi îndepărtarea plastronului
sterno-condro-costal

secţionarea cartilajelor costale şi a muşchilor intercostali

după dezarticularea claviculelor
Examinarea pericardului şi cordului in situ
 Examinarea cavităţilor pleurale şi a
pulmonului in situ
Se acoperă cu pielea extremitatea
secţionată a cartilajelor costale.

Se introduce mâna dreaptă cu

faţa palmară spre pulmon.

Se vor examina:
Pulmonul şi cavităţile pleurale:
– adereţele,
– colecţiile lichidiene patologice.
 Extragerea în bloc
a organelor buco-cervico-toracice
Secţionarea organelor cavităţii toracice
 Disecţia cordului

Secţiuni transversale seriate de la

Secţionarea longitudinală
apex spre bază
Examinarea organelor cavităţii abdominale
Secţionarea ficatului şi splinei
Secţionarea intestinului
Secţionarea rinichiului
 Secţionarea organelor pelvine

Prostată
Uter
 Examene accesorii tehnicii de necropsie

 Examen histopatologic (pentru fragmentele de ţesuturi şi

organe recoltate în timpul necropsiei).

 Examen citologic (numai în cazul necropsiilor efectuate în

primele ore de la deces).

 Examen histopatologic extemporaneu (pentru clarificarea

unor modificări macroscopice neconcludente).
 Examene accesorii tehnicii de necropsie

 Reacţii de colorare pentru evidenţierea macroscopică a

unor produşi metabolici (steatoza – r. Sudan, fierul – r.
Perls, amiloidul – r. Virchow).

 Prelevări bacteriologice – sânge, bilă, lichide patologice.

 Prelevări micologice.

 Prelevări pentru cercetări toxicologice (viscere, lichide

patologice).
 Protocolul de necropsie
• Date de identificare ale cadavrului:
nume, vârstă, profesie.

• Serviciul clinic din care provine, nr. foii de

observaţie;

• Diagnosticul clinic;

• Data decesului, data şi ora efectuării necropsiei;

 Protocolul de necropsie

I. Examenul extern al cadavrului:

 evidenţierea semnelor de instalare a morţii;

 modificări cutanate vitale:

• urme de traumatisme;
• cicatrici;
• fistule.

II. Examenul cavităţii craniene şi a encefalului:

neurocraniu, dura mater, sinusuri venoase, creier, cerebel,
punte, bulb.
 Protocolul de necropsie
III. Dschiderea cavităţii abdominale: examenul in situ:
 peritoneu;
 etaj supramezocolic :
• ficat şi căi biliare;
• stomac şi duoden;
• pancreas, splină;
 etaj submezocolic:
• intestin subţire;
• colon.
IV. Deschiderea cavităţii toracice: examenul in situ:
cavitate pleurală, pericard, mediastin anterior, regiunea cervicală.
 Protocolul de necropsie

V. Examenul organelor buco-cervico-toracice:

limbă, glande salivare, tiroidă, ganglioni limfatici, faringe, esofag,
laringe, trahee, bronşii principale, pulmoni, cord, aorta toracică,
diafragm
VI. Examenul organelor abdominale:
ficat, veziculă biliară, proba permeabilităţii biliare,pancreas,
splină, intestin subţire, colon, stomac, duoden, aorta
abdominală, artere renale, suprarenale, rinichi, suprarenale,
rinichi, artere iliace
VII. Examenul organelor pelvine:
vezică urinară, uretră, uter, trompe, ovare, prostată
 Protocolul de necropsie

VIII. Diagnosticul macroscopic (în ordinea timpilor de

efectuare a necropsiei)

IX. Diagnosticul histopatologic

X. Cauzele morţii :
1. Cauzele propriu-zise ale morţii:
a. Cauza directă (imediată): ruptură de miocard, tamponadă cardiacă;
b. Cauze antecedente: infarct miocardic acut;
c. Starea morbidă iniţială: ateroscleroză coronariană.
2. Alte stări morbide importante: diabet zaharat