Disciplina: PSIHOLOGIA DEZVOTĂRII

Anul I, Semestrul 2

Echipa de proiect:
1. Elena BRAVA-TIMOFTIOAEA
2. Maria-Cristina MITRIC-IONAŞCU
3. Ana-Maria Loredana STĂNOIU-MĂRCUŢ
4. Mihaela TIMOFTE
5. Iuliana TURNEA-BLAGA
CUPRINS:
I. Ce este și cum se abordează dezvoltarea umană
II. Studiul și istoria dezvoltării umane
III. Aspecte ale dezvoltării umane
IV. Periodizarea dezvoltării umane
V. Tipuri de influențe și contexte de influență asupra
dezvoltării umane
VI. Bibliografie
 Dezvoltarea umană este studiul științific al schimbărilor și
continuităților ce se manifestă pe parcursul vieții individului uman.
 Schimbarea, mai evidentă în copilărie, dar manifestată pe tot
parcursul vieții, poate fi: cantitativă și calitativă.
- schimbarea cantitativă reprezintă o modificare a numărului sau a
unei valori, cum ar fi înălțimea și greutatea sau creșterea
numărului de cuvinte și a frazelor pe care un copil le folosește.
- schimbarea calitativă reprezintă o schimbare în natură, structură
sau organizare, cum ar fi: natura inteligenței unei persoane, a
modului în care funcționează mintea, etc., această schimbare fiind
marcată prin apariția unor noi fenomene care nu ar fi putut fi
prezise din funcționarea anterioară.
 În perioada copilăriei,
schimbarea implică dezvoltarea
fizică și îmbunătățirea
abilităților. Nou-născuții,
aproape neajutorați la naștere,
se transformă în copii
exploratori competenți.
 La vârsta adultă se observă
unele abilități îmbunătățite,
altele, cum ar fi capacitatea de
sinteză apar pentru prima dată
iar unele, cum ar fi viteza de
reacție, se diminuează.
 Continuitatea(consecvența) este mai ușor de observat prin
intermediul studiului asupra personalității individului uman.
De exemplu, timiditatea sau sociabilitatea se manifestă la 10-15%
dintre copii până în jurul vârstei de 7 ani dar par să persiste și la
vârsta adultă, cum par să persiste de altfel și stabilitatea emoțională
sau disponibilitatea înspre noi experiențe de viață.
 Studiul dezvoltării umane poate fi urmărit prin analiza evoluției
limbajului.
Descrierea duce la stabilirea de norme pentru limbă la diferite vârste.
Explicația implică încercarea de a descoperi modul în care copiii dobândesc
limbajul și îl folosesc mai bine.
Predicția începe să determine ce "stare a limbajului" la o anumită vârstă ne
poate spune despre un comportament mai tarziu.
Modificarea presupune găsirea unor modalități de schimbare a
comportamentului, cum ar fi terapia logopedică pentru a stimula dezvoltarea
limbajului.
Aceste patru activități colaborează.
De exemplu, înainte de a începe terapia lingvistică, trebuie să știm ce
este normal; pentru a proiecta un program, un terapeut trebuie să
știe cum oamenii dobândesc abilități lingvistice.
 Studiul dezvoltării umane are multe implicații practice, înțelegerea
dezvoltării adulților ajutându-i pe profesioniști să se pregătească
pentru tranzițiile de viață.
De exemplu:
- o femeie care se întoarce la serviciu după concediul de
maternitate;
- un bărbat de 50 de ani care își dă seama că nu va fi niciodată
președinte al unei companii;
- o persoană care urmează să se retragă (pensioneze);
- o văduvă sau un văduv;
- un pacient pe moarte.
 Un motiv al complexității dezvoltării umane este acela că procesul de
creștere și cel de schimbare apar în diferite aspecte ale sinelui.
 În fiecare perioadă a vieții are loc o înlănțuire a componentelor dezvoltării:
dezvoltarea fizică, intelectuală, personală și socială.
a. Dezvoltarea fizică
Schimbările în corp, creier, capacitățile senzoriale și abilitățile motorii fac
parte din dezvoltarea fizică. Aceste schimbări exercită o influență majoră atât
asupra intelectului, cât și asupra personalității.
Exemple:
- O mare parte din cunoștințele
copilului despre lume provin din
simțuri și din activitatea
motrică. Un copil care are o
pierdere a auzului este expus
riscului unei dezvoltări limitate
a limbajului.
- La vârsta adultă, modificările
fizice ale creierului, cum ar fi
boala Alzheimer, duc la
deteriorarea intelectuală și a
personalitatii.
b. Dezvoltarea intelectuală
 Modificările abilităților mentale(învățarea, memoria, raționamentul,
gândirea) sunt aspecte ale dezvoltării intelectuale.
 Aceste schimbări sunt strâns legate de dezvoltarea motorie și
emoțională.

De exemplu, memoria în creștere

a copilului este legată de
anxietatea de separare (teama
că mama nu se va întoarce după
ce a plecat). Dacă nu-și ar fi
amintit trecutul și nu ar fi
anticipat viitorul, nu și-ar fi
făcut griji în privința absenței
mamei.
 Memoria afectează și acțiunile fizice.
De exemplu, un copil în vârstă de numai 1 an care își amintește că a fost
certat pentru că a doborât turnul surorii sale se poate abține să o facă din
nou.
c. Dezvoltarea personală și socială
 Personalitatea reprezintă modul unic în care fiecare persoană se
raportează la lume, exprimă emoții, iar dezvoltarea socială (relațiile
cu ceilalți) afectează atât aspectele cognitive, cât și aspectele fizice
ale funcționării. De exemplu, anxietatea privind efectuarea unui test
poate afecta performanța; sprijinul social, de la prieteni, îi ajută pe
oameni să facă față efectelor negative ale stresului asupra sănătății
lor fizice și mintale.
 Pe de altă parte, fizicul și intelectualul afectează socialul: copiii
care nu vorbesc bine pot lovi oamenii pentru a încerca să obțină
ceea ce doresc sau au tantrum-uri de temperament din cauza
frustrării față de incapacitatea lor de a-și exprima nevoile.
 Viața umană e împărțită în opt stadii: prenatal, copilărie, copilărie
timpurie, copilărie mijlocie, adolescență, maturitate, vârstă adultă
mijlocie și vârstă adultă târzie.
 Aceste diviziuni de vârstă sunt aproximative și cumva arbitrare , mai
ales la vârsta adultă, când nu există criterii sociale sau fizice clare
(precum cele din copilărie: începutul școlii și intrarea în pubertate)
pentru a semnala trecerea de la o perioadă la alta.
 Fiecare perioadă are propriile sale evenimente și aspecte
caracteristice, unele dintre acestea fiind descrise în tabelul următor.
 Perioada de vârstă Evoluții majore
Stadiul prenatal Se formează structura corporală și organele de bază; creșterea
(de la concepție la
naștere) fizică este cea mai rapidă; vulnerabilitatea la influențele
mediului este mare.

Nou-născutul este total dependent de părinți; creșterea fizică

Copilăria (primii 3
ani de viață) și dezvoltarea abilităților motorii sunt rapide (abilitatea de a
se apleca și de a-și aminti este prezentă, chiar și în primele
săptămâni de viață); atașamentele față de părinți se formează
spre sfârșitul primului an; conștiința de sine se dezvoltă în al
doilea an; înțelegerea și vorbirea se dezvoltă rapid; interesul
față de ceilalți crește.
 Familia este încă centrul vieții, deși alți copii devin mai
Copilăria timpurie (de
la 3 până la 6 ani) importanți; forța și abilitățile motorii fine și brute se
îmbunătățesc; independență, autocontrol, crește interesul
pentru îngrijirea personală; jocul, creativitatea și imaginația
devin mai elaborate; imaturitatea cognitivă duce la multe
idei "ilogice" despre lume; comportamentul este în mare
parte egocentric, însă înțelegerea perspectivei altora crește.
Copilăria mijlocie (de Copiii încep să gândească logic, concret; egocentrismul se
la 6 până la 12 ani)
diminuează; are loc o sporire a memoriei și a limbajului;
câștigurile cognitive îmbunătățesc capacitatea de a beneficia
de școlarizarea formală; conceptul de sine se dezvoltă;
creșterea fizică încetinește dar puterea și abilitățile atletice
se îmbunătățesc.
Adolescența (de la 12 Schimbările fizice sunt rapide și profunde; maturitatea
la 20 ani)
reproductivă este atinsă; căutarea identității devine centrală;
abilitatea de a gândi abstract și de a folosi raționamentul
științific se dezvoltă; adolescentul egocentrist persistă în
anumite comportamente; relațiile cu părinții sunt, în general,
bune.

Tinerii adulți (între 20 Majoritatea oamenilor se căsătoresc și devin părinți; se fac

și 40 ani)
alegerile în carieră; este apogeul sănătății fizice, apoi aceasta
începe ușor să scadă; sentimentul identității continuă să se
dezvolte; abilitățile intelectuale sunt complexe.
Vârsta adultă mijlocie Căutarea sensului în viață are o importanță centrală; are loc
(între 40 și 65 ani) o anumită deteriorare a sănătății fizice, a stării de rezistență
și a statorniciei; femeile experimentează menopauza;
înțelepciunea e ridicată însă capacitatea de a rezolva
probleme este in declin; datoria dublă a îngrijirii copiilor și
a părinților vârstnici poate provoca stres; în mod frecvent,
femeile devin mai asertive iar bărbații mai agresivi; pentru
unii, cariera și puterea de câștig ating apogeul, pentru alții
apare „eșecul„; pentru o minoritate, există o criză la
mijlocul vieții.
Vârsta adultă târzie (peste Majoritatea oamenilor sunt activi, deși este prezent
65 ani) declinul sănătății și a abilităților fizice; majoritatea
oamenilor sunt alerți mental chiar dacă inteligența și
memoria se deteriorează; încetinirea reflexelor afectează
multe aspecte ale functionării; apare necesitatea de a
face față pierderilor în multe domenii (pierderea
propriilor facultăți, pierderea celor dragi); pensionarea
creează mai mult timp liber, dar poate reduce
circumstanțele economice; apare necesitatea de a-și găsi
țelul/rostul/sensul vieții pentru a face față morții
iminente.
Asupra dezvoltării umane acționează o serie de influențe ce pot fi
interne sau externe.
 Influențele interne au la origine ereditatea - dotarea genetică
înnăscută pe care oamenii o primesc de la părinții lor.
 Influențele externe sau influențele mediului provin din experiențele
oamenilor față de lumea din afara sinelui.
Această distincție tinde să se estompeze: ne schimbăm lumea și ea ne
schimbă pe noi.
De exemplu: o fetiță cu o dispoziție veselă stârnește reacții pozitive
altor persoane, reacții care îi întăresc fetiței încrederea că eforturile
ei vor fi răsplătite. Cu această încredere în sine, ea este motivată să
încerce să facă mai mult - și este probabil ca ea să reușească mai mult
decât un copil care nu are o asemenea încredere.
 Influențele normative și nonnormative asupra dezvoltării
 Ceva este "normativ" atunci când apare într-un mod similar pentru
majoritatea oamenilor dintr-un anumit grup.
 Influențele biologice și de mediu, asupra dezvoltării, sunt foarte
asemănătoare pentru persoanele dintr-un anumit grup de vârstă,
indiferent de statutul lor. Aceste influențe includ atât evenimente
biologice precum pubertatea și menopauza, dar și evenimente
culturale, cum ar fi: intrarea în educația formală (la aproximativ 6
ani în majoritatea societăților) și pensionarea (de obicei între vârsta
de 55 și 70 de ani).
 Evenimentele neobișnuite de viață sunt evenimente ce au un
impact major asupra vieții individuale - evenimente tipice care se
întâmplă cu o persoană la un moment atipic de viață sau
evenimente care nu se întâmplă deloc celor mai mulți oameni
(moartea unui părinte atunci când un copil este tânăr, apariția
unor malformații congenitale, etc.)
 Astfel de evenimente fac ca persoana respectivă să aibă nevoie de
ajutor special pentru a depăși evenimentele.
 Oamenii contribuie adesea la crearea propriilor lor evenimente de viață
nonnormative - de exemplu, a aplica pentru un loc de muncă provocator sau
a face un hobby riscant, cum ar fi parașutismul. Astfel ei sunt participanți
activi la dezvoltarea lor.
Atât influențele normative cât și cele non-normative apar la anumite niveluri ale
mediului. În abordarea ecologică a dezvoltării umane, s-au identificat patru
niveluri diferite ale infuenței mediului, extinzându-se de la mediul cel mai intim
la cel mai global.
Astfel, pentru a înțelege dezvoltarea individuală, trebuie să înțelegem fiecare
persoană în contextul mai multor medii:
- microsistemul este mediul de zi cu zi al școlii sau al muncii, relațiile cu
părinții, frații, îngrijitorii, colegii de clasă și profesorii.
De exemplu, cum afectează un nou copil viața părinților? Cum afectează
atitudinile profesorilor performanța copilului în școală?
- mezosistemul este interconectarea diferitelor sisteme în care este
implicată o persoană: legăturile dintre casă și școală, acasă și la
locul de muncă, muncă și comunitate, etc.
Cum nefericirea părinților la locul de muncă afectează relația
părinte-copil? Cum nașterea fratelui afectează progresul unui copil
mai mare la școală?
- exosistemul este reprezentat de instituții precum: școala,
biserica, mass-media și agențiile guvernamentale.
Ce influență are bunăstarea asupra ambițiilor unui om? Cum
influențează televiziunea identitatea (gen/sex) unei persoane?
- macrosistemul, mediul cel mai amplu, reprezentat de modelele
culturale de guvernare, de religie, de educație și de economie. Cum
este o persoană afectată de modul în care o națiune își arată
valorile, cum ar fi angajamentul sau lipsa de angajament față de
familie, îngrijirea copilului, îngrijirea sănătății și altele asemenea?

 Cercetătorii interesați de dezvoltarea umană au abordat studiile

ținând cont de factorii de natură genetică ce pot influența
dezvoltarea, de toate perioadele vieții, de rezistența ființei umane la
circumstanțe dificile sau la experiențe traumatizante și de
capacitatea individului uman de a se adapta și automodela.
VI. Bibliografie:
- Papalia, D. E., & Wendkos-Olds, S. (1992). Human Development
(5th ed.). New York: McGraw-Hill, Inc.
- https://www.google.com/imghp