Boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală degenerativă ce

survine în urma distrugerii lente și progresive a
neuronilor. Aceasta este o maladie ce aparține unui
grup de afecțiuni reunite sub numele de tulburări
ale sistemului motor, boli ce apar ca rezultat al
distrugerii celulelor cerebrale producǎtoare de
dopaminǎ. Dopamina este un neurotransmițǎtor
implicat în trimiterea de mesaje cǎtre o parte a
creierului care controleazǎ coordonarea și mișcarea.
• Din nefericire, nivelul de dopaminǎ scăde progresiv
la pacienții cu Parkinson, astfel încât simptomele
devin tot mai severe.
• Deși existǎ cercetǎri ȋn derulare, pȃna ȋn acest
moment oamenii de științǎ nu au reușit sǎ identifice
care este cauza care determinǎ deteriorarea sau
distrugerea celulelor cerebrale și implicit lipsa de
dopaminǎ.
• Boala Parkinson are o evoluție progresivă, iar
semnele și simptomele se acumulează în timp. Deși
această afecțiune este potențial invalidantă, ea
evoluează lent astfel încât majoritatea pacienților
beneficiază de numeroși ani de viață activă după
stabilirea diagnosticului.
• Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai
adesea între 50 și 70 ani; vârsta medie de apariție a bolii
este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate
cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura
agravării acestora, diagnosticul devine evident. În
momentul manifestării primelor simptome, se crede că
între 60% și 80% din celulele din zona de control a
activităților motorii sunt deja distruse.
Cauze si factori de risc
• deficitul de dopamină cauzat de moartea celulelor din
substanța neagră
• expunerea precoce sau prelungită la substanțe
poluante chimice sau la pesticide (ierbicide și insecticide)
• consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și
simptomele bolii Parkinson – drogul are un efect similar
pesticidelor
• medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau
substanțele care blochează receptorii de dopamină
• intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan
• hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural,
boala Wilson, tulburările idiopatice degenerative
• toate cauzele genetice cunoscute explica mai puțin de
5% din cazurile de Parkinson
 Diagnostic
• Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul
de repaus, rigiditatea si akinezia. Dintre acestea, două sunt
esentiale pentru stabilirea diagnosticului
• Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții
peste 55 ani, cu tremor de repaus, rigiditate și lentoare a mișcărilor.
Diagnosticul este confirmat de prezența semnelor caracteristice: lipsa
expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări de mers
caracteristice (pași mici, lipsa balansului brațelor în timpul mersului).
• Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de
traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie,
expunerea la toxine și prezența simptomelor sau antecedente de
afecțiuni neurologice degenerative.
• Prezența tremorului în absența altor semne caracteristice indică un
stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic
 Semne si simptome caracteristice

Apare hipertonie însoțită de rigiditate musculară,akinezie,

tremur de repaus accentuat la extremități ( tremur asemănător
numărării banilor).
Tremorul este cel care îl determină cel mai adesea pe pacient să se
prezinte la medic. Acesta este diminuat în timpul mișcărilor și
dispare în somn,este accentuat de stres și de oboseală.Initial
tremorul poate afecta doar un braț sau doar un picior sau poate fi
observat pe o intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate
afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe masura ce boala
avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele părți ale
corpului,deși în unele cazuri acesta rămâne doar pe o singură
parte.
• Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la
mobilizarea pasivă a mușchilor și este mai
evidentă la mișcările voluntare ale membrului
contralateral.
• Akinezia constă în pierderea activității motorii
și a capacității de a executa automat mișcările.
Este o expresie potrivită ʺbolnavul devine
prizonierul voințeiʺ. Akineziaeste vizibilă prin
micrografie (scris de mână mic,ilizibil),
hipomimie (diminuarea mișcărilor mimice), clipit
rar și hipofonie (voce diminuată).
Ca atitudini posturale se pot evidenția.
•postura trunchiului este aplecată în față,
•membrele superiore au aspect de
atârnare,
• faciesul este inexpresiv(nu există cute de
expresie)
•oprirea din mers este dificilă
•mersul se execută cu pași mărunți și
târșâiți
•viteza de execuție a mișcărilor este redusă
 Alte simptome
• Hipotensiune arterială
• Transpiratie
• Constipație
• Mișcări sacadate ale globilor oculari
• Tulbulări de vedere
• Dureri
• Parestezii pe diferite grupe musculare
• Sindrom depresiv/depresie
• Tardiv se poate instala demența
• Tulburari ale somnului
• Sialoree (salivație abundentă)
• Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele
respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile
gurii.
• Vorbirea este una monotona si soptita
• Confuzie, pierdrea memoriei
• Modifica de personalitate
Americanii clasifică evoluția bolii în 5 stadii:

I. Atingere ușoară, unilaterală,permițând o

activitate destul de normală.
II. Atingere bilaterală, mai ales a trunchiului,
afectând activitatea profesională.
III. Sunt prezente toate semnele clinice, ceea ce
cauzează dificultăți ale vieții curente, la fel și în
deplasare.
IV. Pacientul nu mai poate merge singur, devine
dependent în cadrul multor activități
profesionale.
V. Final, totală impotență funcțională.
 Tratament

Tratamentul chirurgical
• poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot
controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de
severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului.
Cele mai cunoscute sunt˸
• 1. Electrostimularea cerebrala profundă
Electrostimularea cerebrală profundă nici nu vindecă boala Parkinson
nici nu elimină nevoia medicației. Electrostimularea profundă a
talamusului este facută pentru a trata tremorul dat de boală.
Procedurile prin care se stimulează nucleul subtalamic si globus
pallidus controlează o gamă largă de simptome pe lângă tremor si
sunt folosite mult mai frecvent decât stimularea talamusului.
2. Palidotomia si talamotomia
Talamotomia – consta în distrugerea unei părți a talamusului,
pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomia nu
acționează asupra akineziei, rigidității, fluctuațiilor motorii sau
diskineziei
Palidotomia constă în lezarea chirurgicală a unei părți din
formațiunea numită globus pallidus și are drept rezultat o
ameliorare importantă a celor trei semne radicale ale bolii
(tremor, rigiditate,akinezie), precum și o reducere a diskineziei.
Palidotomia bilaterală nu este recomandată, deoarece prezintă
complicații frecvente, printre care dificultăți în vorbire, disfagie și
tulburări cognitive..
3. Neurotransplantul
Această procedură este încă experimentală și nu a fost efectuată
decât pe puține persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa câteva
luni sau mai mult și până acum, nu a fost documentat nici un
beneficiu al acestei intervenții
Tratamentul simptomatic
• Momentul adecvat pentru inițierea medicației
depinde de mai mulți factori (vârsta, stilul de
viață, gravitatea simptomelor etc.)
Medicamentele prescrise au rolul de a reduce
simptomele bolii, dar nu opresc evoluția sa. Se
recomandă semnalarea oricărui nou simptom
ce apare în timpul tratamentului, pentru a
face modificările necesare.
 Tratament fizical-kinetic
• De un real ajutor le pot fi bolnavilor de Parkinson
Exercițiile fizice, terapia ocupațională, fizioterapia și
kinetoterapia, combinate cu o dietă echilibrată,
bogată în legume și fructe.
• În cazul bolii Parkinson, kinetoterapia are scopul de a
le reda pacienților suplețea mișcărilor, combatând
rigiditatea și întârziind evoluția afecțiunii. Exercițiile
kinetoterapeutice sunt alese în funcție de posibilitățile
fizice ale pacienților, fiind evitată oboseala care i-ar
accentua acestuia rigiditatea si tremuraturile.
 Prin kinetoterapie se menține ridicat tonusul
muscular, dar și suplețea articulațiilor. De asemenea se
îmbunatățește circulația sangvină și respirația, se corectează
tulburîrile de mers și postura, se controlează stabilitatea și
coodonarea mișcărilor.
Tehnicile si mijloacele folosite in kinetoterapie pentru
recuperarea medicală a bolnavilor de Parkinson sunt diverse
însă se au în vedere următoarele obiective:
 Ameliorarea mobilității
 Ameliorarea vitezei de mișcare
 Ameliorarea tremurăturilor parkinsoniene
 Ameliorarea respirației
 Ameliorarea mimicii
 Adaptarea psihologică la boală
Terapie de grup
• Exercițiile de încălzire au rolul de a-i permite bolnavului de
Parkinson să facă anumite mișcări, ca mersul înainte și înapoi în
echilibru, ori mișcări de relaxarea umerilor și șoldurilor.
• Exercițiile de mobilitate și coordonare practicate în timpul
ședințelor de kinetoterapie sunt progresive ca intensitate, fiind
asociate cu mișcări ritmice și alternative, pentru o cât mai bună
stimulare a coordonării.
De exemplu :Mersul pe loc, cu coordonarea mișcărilor braț-picior,
mersul cu un obiect în mână (și mutarea acestuia în ritmul de
deplasare, dintr-o mână în alta), ori exerciții cu mingea sunt doar
câteva dintre tehnicile prin care kinetoterapeuții reusesc să
îmbunătățească mobilitatea bolnavilor de Parkinson.
• Exercițiile de echilibru efectuate în cadrul ședințelor de
recuperare medicală includ exerciții de mobilizare a capului și
trunchiului, mersul printre obstacole, exerciții de mobilitate
articulară, exerciții de coordonare. Acest tip de exerciții sunt făcute
în funcție de gradul de dificultate, ele începând cu mișcări simple
de mers cu un picior înaintea celuilalt și sfârșind prin exerciții de
mers peste obstacole.
• O atenție deosebită este acordată, în cadrul sedințelor
de recuperare, exercițiilor destinate mobilității
gleznelor. Pentru un echilibru cât mai bun si o
coordonare a mișcărilor, gleznele trebuie să fie cât mai
mobile.
• Ședințele de kinetoterapie includ numeroase
exerciții pentru glezne, pentru eficiență acestea
trebuind să fie executate într-un ritm cât mai lent.
Exercițiile sunt benefice pentru refacerea
functionalității articulare, relaxarea și stimularea
musculaturii.
• Recuperarea medicală a bolnavilor de Parkinson
include și exercițiile de mimică, în cadrul carora sunt
lucrați muschii faciali. Pacientul face exerciții de
strângerea dinților, ridicarea și coborârea frunții,
deplasarea gurii spre stânga sau dreapta, umflarea
obrajilor alternativ ori strâmbarea nasului.
Exerciţii de respiraţie, de relaxare şi rearmonizare posturală
Exerciţii pentru mobilitate
Exerciţii de întindere musculară
Exerciţii de coordonare
Exerciţii de grup, în cerc
Schimbări posturale
• Bibliografie.
1. Curs de neurologie
2.Marilena kory-mercea, stefania kory calomfirescu –
kinetoterapia pacienților cu boala parkinson
3. http://fizioacademy.ro/tag/recuperare-boala-parkinson
4.http://www.sfatulmedicului.ro/parkinson
5.http://www.qreferat.com/referate/medicina/Boala-
Parkinson559.php
6. http://ro.scribd.com/doc/57762630/Boala-Parkinson-PT-
REFERAT-1#scribd
7.https://www.google.ro/search?q=boala+parkinson&biw=13
66&bih=629&source=lnms&tbm=isch&sa=X
https://www.youtube.com/watch?v=hu4eTijdIv0
https://www.youtube.com/watch?v=pL_LZgAEsnM
https://www.youtube.com/watch?v=n9ZZmK6YMXI
https://www.youtube.com/watch?v=Y1kSn1HCKk8
https://www.youtube.com/watch?v=txGVSSeUms4
Proiect realizat de: Țuțuianu Georgiana
Zaharescu Doja Carmen