Uniunea Europeana (UE)

Patulea Cosmin
 Crearea Uniunii Europene
• La sfarsitul anilor ’80, schimbarile politice a facut ca Comunitatea Europeana sa cresca cooperarea si integrarea. Odata cu
prabusirea comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitatii Europene sprijin politic si economic. CE a
hotarat sa ajute multe din aceste tari dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care
a fost integrata automat o data cu reunificarea Germaniei.
• Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest si Franta au cerut o conferinta intraguvernamentala pentru a cauta
o mai mare unitate. O conferinta intraguvernamentala este o intalnire intre membrii, prin care se incepe procesul schimbarii
tratatelor Comunitatii Europene. O alta astfel de sedinta a avut loc in 1989 pentru a pregati un program si o structura pentru
uniunea monetara, prin care membrii ar trebui sa adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret Thatcher s-a opus
acestei unitati, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si a adoptat o pozitie mai toleranta in legatura cu unitatea
europeana. Aceste conferinte au inceput munca la o serie de intelegeri care au devenit Tratatul Uniunii Europene.
• Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana si a avut intentia de a extinde integrarea politica, economica si
sociala dintre statele membre. Dupa discutii lungi a fost acceptat de catre Consiliul European la Maastricht, Olanda, in decembrie
1991. Astfel scopul principal al Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si Monetara (UEM). Sub UEM membrii UE trebuie sa
adopte o singura moneda pana in 1999. Tratatul Maastricht desemeana impunea niste criterii stricte pe care statele membre
trebuiau sa le indeplineasca inainte de a intra in UEM. Deasemenea tratatul a creat noi structurii proiectate pentru a crea politici
de securitate si straine mai integrate si pentru a incuraja o cooperarea mai mare intre guverne in ceea ce priveste chestiuni
judiciare si legate de politie. Statele membre au acordat organelor de guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in
anumite domenii, inclusiv cele legate de mediu, sanatate, educatie si protectia consumatorului.
 Crearea Uniunii Europene ( 2 )
• Noul tratat a starnit multa opozititie si ingrijorare din partea cetatenilor UE. Multi oameni erau ingrijorati din pricina UEM care ar
inlocui monedele nationale cu o singura moneda europeana. Marea Britanie a refuzat sa accepte o parte din elementele
tratatului si astfel ea nu va face parte din UEM si nu va participa la Capitolul Social, un articorl din Tratatul Maastricht care
subliniaza obiective in politica sociala si cea legata de angajati. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un referendum, in
timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului printr-o mica majoritate. Germania a fost o provocare deoarece functia
de membru in UE incalca Constitutia. Intr-o sedinta de urgenta a Consiliului European Danemarca a refuzat mai multe articole
ale Tratatului. Din pricina acestor intarzieri UE n-a fost inaugurata oficial decat abia in noiembrie 1993.
• Reactiile populare impotriva unor aspecte si consecinte ale Tratatului Maastricht a dus la o alta conferinta
intraguvernamentala care a inceput in martie 1996. Aceasta conferinta a produs Tratatul de la Amsterdam care revizuia Tratatul
Maastricht si alte documente de baza ale UE. Aceste schimbari aveau rolul de a face Uniunea Europeana mai atractiva oamenilor
de rand.
• Tratatul de la Amsterdam cerea membrilor sa coopereze in creearea de slujbe pe tot teritoriul Europei, protejarea
mediului, imbunatatirea sanatatii publice si respectarea drepturilor consumatorilor. In plus, Tratatul oferea indepartarea
barierelor de a calatori si imigra intre statele membre cu exceptia Mari Britani, Irlandei si Danermarca. Deasemenea
Tratatul dadea posibilitatea admiterii statelor Est Europene ca membre. Tratatul a fost semnat de membrii UE la 2 octombrie
1997.
 UE pe scurt
UE este un parteneriat economic și politic
unic în lume, care reunește 28 de țări
europene, acoperind astfel o mare parte a
continentului.
UE a fost creată în perioada care a urmat
celui de-al Doilea Război Mondial. În prima
etapă, s-a pus accent pe consolidarea
cooperării economice: țările implicate în
schimburi comerciale devin interdependente
din punct de vedere economic și astfel se
evită riscul izbucnirii unui conflict.
În consecință, în 1958, a luat naștere
Comunitatea Economică Europeană (CEE),
care, inițial, a contribuit la intensificarea
cooperării economice între șase țări: Belgia,
Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările
de Jos. A urmat crearea unei piețe unice de
mari proporții, care continuă să se dezvolte
către valorificarea întregului său potențial.
 Extinderea Uniunii Europene
• Pana in 1995 toate tarile ex-comuniste au cerut sa fie membre UE. Insa UE era ingrijorata de
stabilitatea institutilor europene in aceste tari si tranzitia lor la economia de piata. Tarile din
Europa de Est aveau economiile mult mai putin dezvoltate decat cele din Europa de Vest, care fac
intrarea lor in UE dificila. Extinderea ar necesita o reevaluare a programelor UE. Statele mai
bogate se temeau ca vor fi nevoite sa bage mai multi bani in fondurile UE in timp ce tarile mai
sarace se temeau ca partea lor din fondurile alocate de UE pentru agricultura si dezvoltare
regionala ar fi puternic afectate.

• In ciuda acestor griji, in 1997 UE a fost de acord ca situatia economica si politica din tari ca:
Cehia, Polonia, Estonia, Ungaria si Slovenia este in asa fel incat negocierile pentru aderare pot sa
inceapa iar statutul de membru sa vina dupa 2000. Celelalte tari Est Europene au fost puse pe un
indefinit stand-by. Dar comertul dintre est si vest si-a dat drumul dupa 1990, tarile din vest
incepand sa investeasca in acestea iar UE dandu-le ajutor. UE si tari individuale au format legaturi
si au semnat acorduri formale pentru cooperari politice si culturale. UE a mai fost de acord in
1998 sa inceapa negocierile pentru statutul de membru cu Cipru; in acelasi timp a suspendat
cererea Turciei din pricina ingrijorarilor cu privire la drepturile omului si a opozitiei Greciei.
 Tari membre in UE
Uniunea Europeana are 28 de state membre :
Austria (1995) Italia ( 1958 ) Spania ( 1986)
Belgia (1958) Letonia ( 2004) Suedia ( 1995)
Bulgaria (2007) Lituania ( 2004) Tarile de Jos (1958)
Cipru (2004) Luxemburg ( 1958) Ungaria ( 2004 )
Croatia (2013) Malta ( 2004 )
Danemarca ( 1973) Polonia ( 2004)
Estonia (2004) Portugalia ( 1986)
Finlanda (1995) Regatul Unit ( 1973)
Franta (1958) Republica Ceha ( 2004 )
Germania (1958) Romania ( 2007)
Grecia ( 1981) Slovacia (2004)
Irlanda ( 1973) Slovenia ( 2004)
Drapelul UE si
Drapelul UE
• Cele 12 stele dispuse în cerc
simbolizează idealurile de
unitate, solidaritate şi
armonie între popoarele
Europei.
Imnul UE
Imnul UE
• Melodia aleasă ca simbol al
Uniunii este un extras din
Simfonia a IX-a compusă în
1823 de Ludwig van
Beethoven.
Ziua Europei
Ziua Europei
• Ideile care au dus la crearea
Uniunii Europene au fost
prezentate pentru prima dată
la 9 mai 1950 de ministrul
francez al Afacerilor Externe,
Robert Schuman. De aceea,
ziua de 9 mai a rămas o dată
de referinţă în istoria UE.
si Motto-ul UE
Motto-ul UE
• „Unitate în diversitate” este
deviza Uniunii Europene.
• Aceasta arată că europenii s-au
unit pentru a promova pacea şi
prosperitatea, acceptând
totodată să-şi deschidă spiritul
către culturile, tradiţiile şi limbile
atât de diverse ale continentului
nostrum.
 Limbile
• Dintre multele limbi și dialecte folosite în UE, 24 sunt oficiale: bulgară, cehă, croată, daneză, olandeză, engleză, estonă,
finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, portugheză,
română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Documentele importante, precum legislația sau tratatele, sunt traduse în
fiecare dintre cele 24 de limbi oficiale. Parlamentul European asigură traducerea în toate limbile a documentelor în
sesiunile plenare. Unele instituții folosesc doar câteva limbi ca limbi interne de lucru. Catalana, galițiana, basca, galica
scoțiană și limba velșă nu sunt limbi oficiale ale UE, dar au statut semi-oficial în traducerile oficiale ale tratatelor, iar
cetățenii care le vorbesc se pot adresa UE în aceste limbi.

• Politicile pentru limbi sunt responsabilitatea statelor membre, dar instituțiile UE promovează învățarea altor limbi. Engleza
este cea mai vorbită limbă în UE și este cunoscută de 51% din populație, luând în calcul atât folosirea ca limbă maternă cât
și ca limbă secundară sau terțiară. Germana este cea mai răspândită limbă maternă (aprox. 88,7 milioane de locuitori o
vorbeau în 2006). 56% din cetățenii UE pot vorbi o limbă străină. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE aparțin
familiei limbilor indo-europene, cu excepția estonienei, finlandezei și maghiarei care aparțin limbilor uralice și malteza care
aparține familiei limbilor afroasiatice. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE sunt scrise în alfabetul latin, excepție
făcând bulgara, care este scrisă în chirilică și greaca care este scrisă cu caractere grecești.

• Pe lângă cele 24 de limbi oficiale, în Uniunea Europeană sunt peste 150 de limbi regionale sau minoritare, vorbite de până
la 50 de milioane de oameni. Din acestea, doar limbile regionale spaniole (catalana, galițiana și basca) și limba galica
scoțiană și velșa pot fi folosite de cetățeni pentru a comunica cu instituțiile Uniunii Europene. Carta Europeană pentru
Limbile Regionale sau Minoritare, ratificată de statele UE, asigură prevederi generale pe care statele trebuie să le urmeze și
care urmăresc protejarea moștenirii lor lingvistice.
 Religia
• Uniunea Europeană este un organism secular fară nici o conexiune formală cu vreo religie, dar art. 17 din Tratatul pentru
Funcționarea Uniunii Europene recunoaște „statutul sub legile naționale a bisericilor și asociațiilor religioase” precum și
organizațiile non-confesionale și filosofice”.

• Preambulul Tratatului Uniunii Europene menționează „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”.Discuțiile asupra
textelor Constituției Europene și mai târziu a Tratatului de la Lisabona a inclus si propuneri referitoare la menționarea creștinătății
sau „Dumnezeu” sau ambele în preambulul textului, dar idea s-a confruntat de opoziție și a fost abandonată.

• Creștini din UE sunt divizați între ortodocși (România, Grecia, Cipru și Bulgaria) romano-catolici, numeroase orientări protestante
(în special în nordul Europei). Alte religii, precum iudaismul sau islamul sunt de asemenea reprezentante în populația UE. În 2009,
în UE erau estimați 13 milioane de musulmani,și aproximativ un milion de evrei.

• Eurobarometrul Eurostat din 2005 a arătat că 52% din cetățenii UE cred într-un Dumnezeu, 27% „într-o forță sau spirit” și 18% nu
cred în nici o forță spirituala . Multe țări au simțit o scădere a participării religioase în ultimii ani . Tările unde sunt cei mai puțini
credincioși sunt Estonia (16%) și Republica Cehă (19%). Cele mai religioase state sunt Malta (95%, predominând romano-catolici),
România și Cipru, fiecare cu peste 90% din cetățeni care cred într-un Dumnezeu (amândouă predominant ortodoxe). În UE,
credința religioasă este mai mare în rândul femeilor, o dată cu creșterea vârstei, majoritatea cu educație de bază și cei care din
punct de vedere politic sunt de dreapta (57%).
 Cum este finantat bugetul pentru UE?
• Sursele de venit ale UE includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind
din afara UE și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările UE convin asupra dimensiunii
bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.
• Bugetul UE sprijină creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În baza politicii de coeziune, el finanțează
investițiile menite să atenueze diferențele economice majore dintre țările și regiunile UE. De asemenea, contribuie la
dezvoltarea zonelor rurale din Europa.
• Cele trei surse principale de venit sunt:
• un mic procent din venitul național brut al fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,7 %) - cea mai mare sursă de
încasări la buget. Principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, dar valoarea poate fi ajustată pentru a evita
suprasolicitarea anumitor țări.
• un mic procent din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,3
%).
• o mare parte din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic
procent din acestea).
• UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite
programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația UE.
Principile pe care trebuie sa le respecte tarile
din UE
• Respectarea principiilor democratice , a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale
• Respectarea și egalitatea în fața legii
• Respectarea principiilor de suveranitate
• Principiile economiei de piață libere
• Principiilor bunei guvernări și de combatere a corupției
• Principiile de protecție a mediului
• Principiile păcii și stabilității la nivel regional și internațional
 Viitorul Uniunii Europene
• UE a parcurs un drum lung din 1951. Numarul tarilor membre a crescut la 15 si poate
creste pana la 21 pana in 2010. A creat un corp comun de legi, practici si politici si un
nivel de cooperarea intre membrii foarte mare. Progresul sau insa n-a fost constant,
periode de activitate au fost despartite de multi ani de somnolenta. Acest lucru de
datoreaza in special din pricina a doua debateri care au fost aduse mai aproape odata cu
propunerea integrarii tarilor din Europa de Est. Prima este de a da prioritate “adancirii”
sau “largirii” uniunii, adica de a se concentra asupra integrarii actualilor membrii mai
mult sau de a integrarii altor noi. A doua chestiune este supranationalismul impotriva
interguvernalismului. Cu toate ca supranationalismul a fost acceptat guvernele nationle
n-au vrut sa cedeze controlul organelor UE asupra unor domenii politice sensibile cum ar
fi politica externa si sistemul judiciar.

• Cea mai imediata provocare pe care UE trebuie sa o infrunte este succesul

monedei unice, dar in mare parte viitorul euro-ului depinde in cat de acceptabil se
dovedeste a fi institutiilor financiare si pietelor lumii. Pe termen lung extinderea in est ar
trebui sa imbunatateasca viitorul monedei prin extinderea pietei unice si prin stimularea
cresterii economiei si a comertului.