Modalităţi de obţinere a

finanţării unui proiect

european
 1. Finanţarea proiectului
 acţiunea de a întreţine şi/sau a susţine cu bani
realizarea proiectului, precum şi rezultatul obţinut

Presupune:

 1. obţinerea finanţării proiectului - procesul de

contractare a fondurilor necesare realizării proiectului

 2. derularea finanţării proiectului - acţiunile

desfăşurate în procesul derulării proiectului prin care
se asigură fondurile necesare activităţilor curente
1.1 Obţinerea finanţării proiectului

 se bazează pe:

1. evaluarea financiară efectuată de finanţator pe

baza planului de afaceri
2. decizia de finanţare pe care o ia organizaţia care
realizează proiectul

 se materializează prin:
3. contractul de finanţare
1.1.1 Evaluarea financiară a proiectului

 se face din perspectiva venitului probabil ce se

va obţine din vânzarea produsului, respectiv din
aprecierea rezultatului financiar scontat, în cazul
unui proiect care nu se finalizează cu un produs
 trebuie să se asigure punerea la dispoziţia
evaluatorului de informaţii precise privind:
- fluxul de cheltuieli: sumele cheltuite şi termenele de
plată
- fluxul de venituri: veniturile sau economiile
preconizate
 Indicatori pentru evaluarea financiară a proiectului
 apreciază viabilitatea proiectului
 sunt prezentaţi când se solicită finanţarea unui proiect
 la baza calcului acestor indicatori stă metoda perioadei
de recuperare (MTR)
 MTR caută să răspundă la întrebarea „În cât timp va
ajunge proiectul să recupereze cheltuielile?”
 MTR compară intrările şi ieşirile de numerar estimate
pentru varianta de realizare a proiectului, cu o opţiune
alternativă
 ca opţiuni alternative se pot considera: folosirea unui alt
proiect, folosirea unor instalaţii existente sau depunerea
banilor la bancă
1) Valoarea netă actualizată (VNA)
 este determinat în funcţie de venitul net actualizat (VA)
calculat pentru o durată de viaţă D a proiectului

VNA  VAD  a D  VR
VAD- valoarea reziduală a proiectului la momentul D în care îşi
încetează viaţa economică

aD- venitul realizat calculat pentru momentul D

VR- coeficientul de discontare calculat la momentul D, pentru rata

de actualizare r considerată
 se consideră ca proiectul este acceptabil financiar dacă
valoarea obţinută pentru indicatorul VNA este pozitivă
 dacă se obţine o valoare negativă, trebuie reanalizat
proiectul pentru a găsi surse de reducere a cheltuielilor
 deseori tabelul de calcul pentru VA se completează cu o coloană
pentru valoarea fluxului monetar (FM):
FM  V  C
 respectiv cu valoarea fluxului monetar actualizat (FMA):
FMA  Va  Ca
 V şi Va- valoarea şi valoarea actualizată a veniturilor
 C şi C-a valoarea şi valoarea actualizată a costurilor

 valoarea cumulată a fluxului monetar actualizat pentru durata de

viaţă a proiectului este egală cu valoarea indicatorului VNA
2) Rata internă a rentabilităţii financiare
(RIR)
 exprimă capacitatea rezultatelor proiectului de a asigura profit şi
recuperarea simplă a cheltuielilor pentru intervalul de viaţă
economică a acestuia
 un proiect este acceptabil dacă RIR depăşeşte valoarea ratei
minime de actualizare a capitalului pe care o admite finanţatorul
 fără impunerea unor condiţii suplimentare, rata minimă de
actualizare a capitalului poate fi calculată cu expresia:
RIR m  D  I  R
D - dobânda la depozite bancare anuale
I - valoarea considerată pentru inflaţie
R - factor de risc
 toate mărimile sunt exprimate în procente
 RIR este valoare ratei de actualizare pentru care
se anulează venitul net actualizat şi se obţine
rezolvând ecuaţia: VA  0

 RIR este utilizabil pentru orice tip de proiect

(este definit pe baza venitului net actualizat)
 ecuaţia se rezolvă prin încercări. Dacă pentru
două valori succesive ale ratei de actualizare r
valoarea VA schimbă semnul - vezi figura –
atunci între aceste doua valori se găseşte
soluţia ecuaţiei
 presupunând o variaţie liniară a funcţiei între
două valori succesive, se obţine expresia
soluţiei:

 se recomandă ca diferenţa dintre valorile r şi r

care determină rata de rentabilitate financiară,
să nu fie mai mare de 5% , în ipoteza că aceste
valori se exprimă în procente
a
RIR f  rk  rk 1  rk 
ab
3) Rata rentabilităţii finanţării proiectului (RFP)
 cuantifică rentabilitatea potenţială a finanţării proiectului
 expresia RFP este: P
RFP 
F
F - suma actualizată a fondurilor utilizate pentru realizarea proiectului
n1
F   at I t
t 1
at - valoarea coeficientului de discontare in anul t
I t - valoarea cheltuielilor din anul t pentru realizarea proiectului
n1 - durata de execuţie a proiectului

P - profitul actualizat brut realizat; expresia de calcul depinde de tipul

proiectului:
 pentru proiectele care se finalizează cu produse:

N
P a P
t  n2
t t
Pt - profitul brut pentru anul t
N - durata de viaţă a proiectului

 pentru proiecte de modernizare:

N
P   at Et
t  n2

E t - economia realizată în anul t (prin folosirea

modernizării)

 este evident că o valoare supraunitară conduce la

acceptarea proiectului
4) Durata de recuperare (T)
 intervalul de timp în care, prin efectele economice ale
proiectului, se recuperează efortul investiţional făcut
 valoarea duratei de recuperare T corespunde momentului
de timp la care rata rentabilităţii financiare a proiectului
are valoarea RFP  0, sau valoarea venitului net actualizat
este nulă: VA  0
 T se poate obţine din analiza fluxului monetar actualizat
cumulat, reprezentând timpul la care fluxul monetar este
nul
 pentru aflarea duratei de recuperare se apelează la o
interpolare liniară între valorile succesive de timp la care
FMA cumulat îşi schimbă semnul
 expresia de calcul este:
b
T  t1  t2  t1 
ab
 se recomandă ca intervalul t 2 , t1 
care determină durata de
recuperare, să fie mai mic sau egal
cu un an
 durata de recuperare obţinută, T,
se compară cu o valoare
normată/dorită Tn
 în cazul în care T  Tn , se acceptă
proiectul
5) Indicele de profitabilitate (IP)
 exprimă câştigul net obţinut pentru o unitate monetară
investită:
VNA n1
IP  I 0   at  I t
I0 t 1

VNA - valoarea netă actualizată

I 0 - valoarea actualizată a proiectului
 proiectul va fi considerat profitabil dacă asigură un
indice supraunitar:

IP  1
1.1.2 Decizia de finanţare
A. precizează sursele de finanţare utilizate

B. se ia pe baza analizei diverselor variante de

finanţare (analiza costului surselor de finanţare)

C. urmăreşte reducerea costului capitalului

A. Analiza surselor de finanţare
Surse interne:
Autofinanţarea
 metodă de bază în constituirea fondurilor necesare
realizării unui proiect
 trebuie să acopere complet partea de pregătire a
proiectului
 de multe ori este insuficientă şi este necesar să se
apeleze la surse externe de capital
Sursele externe:
Programele guvernamentale nerambursabile
 obţinerea unei subvenţii guvernamentale necesită un
volum mare de muncă, un personal calificat şi în
domeniul redactării documentaţiei (acest mic
incovenient este compensat de valoarea subvenţiei
obţinute)
 pentru obţinerea subvenţilor se poate apela la
organizaţii specializate în întocmirea documentaţiei
 tot o sursă proprie externă eficientă reprezintă şi
alegerea unor parteneri viabili care să suporte o parte din
costuri
Împrumuturi la bănci/organisme specializate

 reprezintă sursele externe de finanţare pentru organizaţiile

necotate la bursă
 acordarea acestor împrumuturi se face în condiţiile
garantării certe a rambursării acestora
 problema specifică împrumutului este modalitatea de
rambursare a acestuia; influenţează volumul dobânzii
 sunt importante valorile amortizării şi anuităţii:
amortizarea - valoarea din împrumut care se returnează anual
anuitatea - valoarea anuală plătită pentru împrumut; are expresia:
an  Ac  Dc
Ac - amortizarea anuală

Dc - valoarea dobânzii la împrumutul nerambursat

Modalităţi de rambursare a împrumutului
 sunt alese de către organizaţia care cere finanţarea, în funcţie
şi de oferta pe care o face finanţatorul
 dacă se doreşte numai o anumită modalitate, se caută
finanţatorul care oferă cele mai mici costuri
 folosirea surselor mixte în finanţarea unui proiect modifică
rentabilitatea acestuia
a) rambursarea prin amortizări combinate
 valoarea amortizării anuale:
V0
Ac 
n
V0 - valoarea împrumutului

n - anii în care va fi rambursat împrumutul

 anuitatea anuală scade în cazul aplicării acestei metode deoarece
valoarea dobânzii scade
 b) rambursarea prin anuităţi constante
 relaţia de calcul a anuităţii anuale este:
d
anc  V0 
1  1  d 
n

V0- valoarea împrumutată

d - rata dobânzii anuale contractate exprimată în u.r
n - anii pentru rambursarea împrumutului
 valoarea amortizării anuale este:
Ac  an  Dc
 amortizarea creşte deoarece valoarea dobânzii anuale scade
 această metodă presupune un cost mai ridicat decât
modalitatea precedentă, dar are avantajul utilizării unei sume
fixe care trebuie plătită anual
c) rambursarea integrală a împrumutului
 se face în ultima zi;
 se plăteşte anual numai valoarea dobânzii

 avantaje:
- accesul la întreg capitalul împrumutat pentru toţi cei n
ani
 dezavantaje:
- valoarea crescută a costurilor
- la plată pot apărea probleme cu lichidităţile
B. Costul surselor de finanţare
 resursele nete pe care le oferă proiectul sunt egale cu profitul brut
realizat, calculat pe durata de viaţă economică a proiectului:
D
RD   at  Pt
t  n2
Pt- profitul brut realizat în anul t
at - coeficientul de discontare pentru anul t
 costul surselor de finanţare - rata de actualizare re
pentru care valoarea actualizată a plăţilor efectuate către
creditori, este egală cu resursele nete :RD
D
Pt
RD  P0  
t 1 1  re t
P0 - plata iniţială în care sunt incluse şi fondurile proprii
Pt - plata efectuată în anul t
 nu se finanţează proiecte pentru care:

re  RFP
RFP - rata rentabilităţii financiare a proiectului,
calculată pentru valoarea re a ratei de actualizare

 în acest caz se caută alte surse sau alte modalităţi

de finanţare
C. Costul capitalului
 reprezintă un cost mediu ponderat al diferitelor surse
utilizate: n
C p  R f   Dk  Rdk
ck  k 1
n
C p   Dk
k 1

C p - valoarea capitalurilor proprii

R f - rentabilitatea financiară a organizaţiei
Dk - una din cele n datorii contractate
Rdk - rata datoriei exprimată în u.r
n - numărul de împrumuturi
Parametrii costul capitalului:
 costul capitalului propriu: c PP  C P  R f
Pn
Rf  - rentabilitatea financiară a organizaţiei
CP
Pn - profitul net n
 costul îndatorărilor: c d   Dk  Rdk
k 1

 costul îndatorărilor pune probleme de calcul, deşi rata

dobânzii este precizată de la început de către creditor
 rata datoriei depinde de rata dobânzii dar şi de cheltuielile
administrative care se adaugă dobânzii şi sporesc costul net al
finanţării
 dacă organizaţia plăteşte impozit pe profit, fiecare leu plătit
ca dobândă constituie o cheltuială deductibilă din rezultat
Exemplu:
 dacă impozitul pe profit este de 25%, atunci fiecare leu plătit
ca dobândă scade profitul cu 1 leu, dar şi impozitul cu 0,25 lei,
rezultând astfel că se plăteşte real numai 0,75 lei

 dacă s-a contractat o datorie cu rata dobânzii de 15%,

impozitul pe profit este 25% şi organizaţia are 0,1%
cheltuieli administrative pentru datoriile
contractate.atunci rata datoriei are valoarea:
100  25 15  0,1
Rd    0,1132
100 100
în loc de 0,15 u.r, dacă s-ar fi utilizat direct rata dobânzii
contractate
Varianta A - finanţare din surse proprii:
- autofinanţare: At  600 u.m
- subvenţii nerambursabile de la guvern:
CP1  1500  600  900 u.m
900  3000 0,267  500  0,12  0,25
 costul capitalului: CkA  900  3000  500
Varianta B - finanţare prin împrumut:
- valoarea împrumutului este de: De  1500  600  900
u.m
3000  0,267  500  0,12  900  0,15
 costul capitalului: C kB   0,226
3000  500  900
 conform calculelor, varianta B este de preferat (orice altă
variantă se încadrează în cele două analizate)
Exemplu:
 o organizaţie doreşte să obţină un proiect în valoare de 1500
u.m. Aceasta are următoarele rezultate anterioare:
- capitalul propriu: CP  3000 u.m
- profitul net: Pn  800 u.m
- autofinanţarea degajată la sfârşitul anului: At  600 u.m
- datorii Dv  500 u.m, la o rată medie a dobânzii de 12%

 noile împrumuturi se vor obţine cu o rată medie anuală a

datoriei de 15%
 cu datele cunoscute se poate calcula rentabilitatea financiară
a organizaţiei:
Pn 800
Rf    0,267
CP 3000
1.1.3 Contractul de finanţare
 trebuie să aibă formă legală:
- înregistrat la toţi partenerii dacă este opozabil numai părţilor
- înregistrat la notariat pentru a fi opozabil şi unor terţi
 trebuie să specifice clar, fără ambiguităţi, rolul exact pe
care îl are fiecare parte semnatară
 semnatarii contractului sunt reprezentanţi legali ai
organizaţiilor interesate să realizeze contractul
 contractul precizează cine este managerului de proiect
(acesta este interesat să participe la negocierea
contractului pentru că el va răspunde de realizarea
acestuia)
Elemente care trebuie specificate clar într-un contract:
 numele complet al organizaţiilor participante: datele de
identificare ale acestora şi numele reprezentanţilor legal (directorul
general şi directorul economic)
 intenţia părţilor de a-şi asuma responsabilitatea pentru realizarea
proiectului
 oferta părţilor din care să reiasă condiţiile specifice în care doresc să
fie parte în contract, exprimate clar şi fără echivoc
 angajamentul părţilor de a-şi respecta obligaţiile sau termenele
precizate în contract. Este obligatorie prevederea unor penalităţi sau
stimulente, precum şi precizarea modului în care se vor rezolva
diferendele care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă
 stabilirea preţurilor şi a modalităţilor de plată, documente
necesare şi eşalonarea acestora
 proprietatea intelectuală, industrială şi comercială asupra
produsului obţinut
A. Valoarea contractului
 valoarea unui contract trebuie să acopere costul şi să aducă
profit
 la stabilirea valorii se va ţine seama de interesele organizaţiei
contractoare, respectiv interesele participanţilor, care pot fi:
 dorinţa de a obţine, în mod deosebit, un anumit contract, deci
dorinţa de a intra pe o anumită piaţă
 participarea la o licitaţie pe o temă impusă unde caracteristicile
tehnice sunt apreciate în corelare cu preţul
 participarea la o licitaţie condusă de organizaţii publice la care
valoarea este un element hotărâtor
 trecerea peste o perioadă de dificultăţi privind fluxul monetar.
Clasificarea contractelor d.p.d.v. al stabilirii valorii:
I. contracte cu valoare fixă
 valoarea nu poate fi modificată ulterior decât într-un anume
mod specificat iniţial de către părţi (contractorul trebuie să
demonstreze că are capacitatea de a termina proiectul fără
modificarea valorii)
 sunt specifice participării la licitaţii

 sunt contracte pe termene scurte

 cu acordul părţilor se poate prevedea creşterea preţului în cazul

unor condiţii speciale (de exemplu creşteri salariale impuse la
nivel guvernamental sau de ramură, creşteri accentuate ale
inflaţiei etc.)
Clasificarea contractele cu valoare fixă:

 contracte cu valoare impusă – valoarea nu poate fi modificată,

indiferent de costuri

 contracte cu valoare fluctuantă – permit ajustări ale valorii în

raport de costurile finale stabilite prin audit financiar; valoarea
poate să scadă sau să crească

 contract cu valoare maximă garantată – contract cu valoare

fluctuantă, la care reducerea valorii pe baza auditului financiar al
costurilor poate fi făcută dar se fixează o limită până la care poate
creşte valoarea în cazul depăşirii costurilor
II. contracte cu costuri decontabile
 se stabilesc pe baza acordului dintre părţi (se precizează modul în
care contractorul decontează finanţatorului cheltuielile efectuate)
 decontarea se face pe baza unui sistem prestabilit de evaluare a
costurilor şi de verificare a autenticităţii solicitărilor de plată
 este necesară prezenţa unei estimări pentru bugetul proiectului

 dacă bugetul estimat este prea mare poate conduce la o

imposibilitate a finanţării
 dacă bugetul estimat este mult prea mic faţă valoarea fixată a
costurilor, poate nu se vor găsi finanţatori ulteriori şi proiectul nu
se poate realiza
Clasificarea contractele cu costuri decontabile:
 contract cost - plus – se bazează pe decontarea cheltuielilor
contractorului, a cheltuielilor de regie şi profitul contractorului
 contract cu costuri decontate plus onorariu pentru
management – se decontează separat profitul contractorului.
Acest profit este fix şi scade proporţional cu creşterea costurilor
proiectului
 contract cu facturare la „cantitate” cu rate eşalonabile –
prevede decontarea costurilor şi eşalonarea plăţilor pe domenii,
numărul de activităţi dintr-un domeniu fiind fixat în prealabil

Observaţie:
 multe contracte sunt mixuri între variantele cu valori fixate şi
variantele cu decontarea cheltuielilor
B. Eşalonarea plăţilor
 contractul de finanţare trebuie sa prevadă şi eşalonarea plăţilor
 în general se poate considera bună următoarea eşalonare:
- 10% din valoare la semnarea contractului sau înainte ca executantul
să înceapă derularea proiectului
- 20% în momentul în care începe executarea
- 30% – 40% la livrarea către client a primului component principal
- 20% – 30% la predarea contractului
- 10%, după o perioadă de probă a produsului, drept garanţie de „bună
funcţionare”, interval care trebuie stipulat în contract
 în raport cu interesele proprii şi cu condiţiile finanţatorului,
contractorul poate să negocieze şi o altă eşalonare a preţurilor
 este important să se prevadă un avans pentru a nu demara
proiectul numai cu fonduri proprii