Sunteți pe pagina 1din 18

Departamentul Medicină Internă

Disciplina de geriatrie şi medicină a


muncii

OSTEOPOROZA

A efectuat: studenta gr. M1408


Ursu Alexandrina
OSTEOPOROZA
DEFINITIE

“…boală scheletală sistemică ce este


caracterizată prin reducerea masei
osoase şi deteriorarea microarhitecturii
ţesutului osos, ceea ce duce la o creştere
a fragilităţii osoase şi la o creştere
consecutivă a riscului de fracturi.”

Microarhitectura Microarhitectura
osului normal osului osteoporotic
OMS

 Scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5


deviații standard față de media persoanelor tinere de
același sex, măsurată cu DEXA (absorbțiometrie duală -
este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere,
care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele,
și reprezintă în prezent "standardul de aur" în
diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței
tratamentului .
Incidenţa fracturilor osteoporotice

Osteoporoza determină la nivel


mondial peste 2 milioane de fracturi în
fiecare an la bărbaţii şi femeile cu
vârsta de peste 50 de ani.
 300,000 fracturi de şold
 550,000 fracturi vertebrale
 400,000 fracturi ale articulaţiilor
pumnului
 810,000 fracturi ale altor oase
FACTORI DE RISC

 vârsta peste 65 de ani


 menopauza precoce
 tulburarile hormonale
 tratament cronic cu corticosteroizi
 aport inadecvat de calciu alimentar
 activitate fizică insuficientă
 greutate corporală prea mică
Diagnostic clinic:

 factorii de risc primari şi secundari care determină


osteoporoză Pâna la aparitia fracturilor simptomele
sunt absente. Cea mai frecventă fractura la vârstnici
este fractura de şold.
 Scăderea în înălţime poate indica o fractura
vertebrala prin tasare
 Cifoza dorsală asociată cu lordoza exageratăpoate fi
rezultatul mai multor fracturi prin tasare
 La anumiţi pacienţi cu fracturi durerea poate fi acuta
şi severă şi scade încet în intensitate în câteva
săptămâni
 Durerea cronica lombară la vârstnici poate fi
rezultatul compresiilor vertebrale din osteoporoză sau
poate fi determinată de afecţiuni articulare sau ale
discurilor intervertebrale
Diagnosticul biochimic al
osteoporozei

 Hemoleucogramă
 Evaluarea funcţiei renale (creatinină,
Clearance)
 Evaluarea funcţiei hepatice (AST, ALT)
 Calciu seric total şi ionizat
 Fosfor seric
 TSH
 Electroforeza proteinelor serice
 Markeri biochimici ai turnoverului osos
Strategii de tratament şi prevenire
universale
în cazul osteoporozei:
 Consilierea tuturor pacienţilor în privinţa reducerii factorilor
de risc
 Instruirea tuturor pacienţilor în legatura cu necesarul zilnic
de Ca şi vitamina D
 Suport pentru pacienţi pentru participarea la exerciţii fizice
de întărire a musculaturii şi menţinere a echilibrului pentru
reducerea riscului de căderi şi al fracturilor asociate
căderilor
 Furnizarea de sfaturi practice către pacienţi de prevenţie a
căderilor
 Consilierea pacienţilor privitor la renunţarea la fumat şi la
excesul de alcool
Tratamentul medicamentos:
 Agenti inhibitori ai resorbtiei osoase :
calciu/vitamina D, estrogeni, modulatori
selectivi ai receptorilor estrogenici,
calcitonina, bisfosfonati, anticorpi anti
RANKL;

 Agenti formatori de os : PTH, Fluoruri ;

 Agenti formatori de os si inhibiori ai


resorbtiei osoase: Ranelatul de strontiu;

 Alti agenti antiosteoporortici: diuretice


tiazidice, statine, ipriflavona, tibolon.
KINETOTERAPIA

OBIECTIVE:
- Tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale
- Stimularea periostului prin exercitii fizice de tonifiere
KINETOTERAPIA

METODE:
- baschet
- volei
- jogging
- aerobic
- săritul corzii
- mersul rapid
- exercitii cu greutati mici
Mulțumesc pentru atenție