BIOSTIMULATORI

PENTRU LEGUME

Coordonator:
Prof. univ. dr. ing.: Sonia Amariei
Masterand: Afilipoie Ioana-Andreia
MIASP, anul I
 Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri, cultura legumelor a constituit una
dintre primele activități ale omului
Legumicultura este o ştiinţă care se ocupă cu studiul speciilor
legumicole sub aspectul particularităților botanice şi biologice, al relaţiilor
acestora cu factorii de mediu, particularităţile tehnologice în scopul atingerii
potenţialului productiv al soiului sau hibridului, obţinerea unor producţii de
înaltă calitate şi cu profit cât mai mare.
Descoperirea substanțelor cu acțiune regulatoare asupra creșterii
fitohormonilor – stimulatori de creștere, inhibitori, retardanți, a pus la
îndemâna specialiștilor un instrument eficace pentru dirijarea și controlul
proceselor de creștere și dezvoltare ale plantei, dar mai ales ale producției
vegetale și, în final, asupra profitului obținut din această activitate.
În acest sens, este necesar să se acorde o importanță asupra acestor
compuși organici, naturali sau sintetici, care în cantități mici prezintă efecte
asupra ritmului și proporțiilor de creștere, principala diferență a acestor
substanțe constând în efectul particular al acțiunii manifestate: stimulare –
frânare, inhibare – activare.
 Capitolul I
Importanța legumiculturii

Importanța legumelor este binecunoscută încă din cele mai vechi

timpuri, acestea fiind apreciate pentru prorietățile lor nutritive și terapeutice,
care au dus la utilizarea lor și în alte industrii, cum ar fi industria cosmetică și
farmaceutică sau utilizarea lor ca plante decorative, aspecte care a accentuat
importanța economică a acestora.
Consumul de legume, fructe și struguri în România
(kg/cap locuitor/an)
Anul
Țara Produsul
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Struguri 6,58 4,91 5,80 5,27 5,48 5,09 3,4 4,5

România Fructe 52,18 52,86 50,41 69,76 74,87 78,32 21,4 19,2

Legume 149,93 164,98 163,16 199,90 202,28 198,40 127,6 96,9

Variația consumului de legume în diferite țări în perioada 2000 – 2007

(kg/cap locuitor/an)
Grecia – 288,31 - 131,5 Olanda – 94,71 – 81,2
China – 223,94 - 246 Franța – 145,25 - 71,1 Germania – 90,55 - 71,3
Italia – 192,14 - 92,3 Bulgaria – 141,99 - 50,6 Moldova – 72,68 – 48,3
Spania – 164,80 – 89,6 Polonia – 127,10 – 93,7 Japonia – 11,58 – 86,1
 Capitolul II
Substanțele regulatoare de creștere (Biostimulatorii)

Creșterea și dezvoltarea plantei reprezintă două procese ce

caracterizează planta din punct de vedere cantitativ și calitativ, aceste
procese fiind afectate de factorii de mediu, precum metale grele, salinitate,
căldură, frig, deficit de apă, ozon, radiații UV.

Pe parcursul creșterii și dezvoltării, plantele sintetizează anumite

substanțe bioactive, care pot fi obținute și prin sinteză, pe cale chimică,
manifestând efecte asemănătoare cu a celor naturale, denumite substanțe
regulatoare de creștere, biostimulatori sau fitohormoni.

Aceste substanțe pe lângă rolul de a contribui la procesele de

creștere și dezvoltare a plantei, prezintă și rolul de a le proteja asupra
factorilor biotici de stres.
 Definirea conceptului

Fitohormonii sau regulatorii de creștere sunt substanțe biologic

active, naturale sau de sinteză, care în concentrații mici sau foarte mici
influențează procesele de creștere și de morfogeneză, mărind în general
rezistența acestora la acțiunea nefavorabilă a dăunătorilor și unor factori de
stres.
Fitoregulatorii de creștere sunt disribuiți în special în țesuturile tinere
și au un spectru larg de acțiune.

Pe lângă procesele de creștere și dezvoltare, ei pot influența și alte

procese biochimice și fenomene biologice, precum:
- germinarea,
- pornirea și inhibarea mugurilor, a tuberculilor și bulbilor,
- randamentul fotosintezei,
- circulația apei, a sevei vrute și elaborate,
- absorbția și transportul substanțelor anorganice și organice,
- rezistența la cădere a frunzelor și fructelor,
- înflorirea și fecundarea,
- rezistența plantelor la condiții de stres.
 Scurt istoric

• 1675 – italianul Marcello Malpighi – substanțe cu efecte de reglare a creșterii denumită

“material ad radices promovedans”
• 1880 – J.Sachs – substanță organoformativă specifică - în cantități infime, dirijează
fenomenele de corelație, de creștere normală a plantelor, precum și apariția galelor și a
deformărilor la diferite organe
• 1880 – Charles Darwin – “Capacitatea de mișcare a plantelor” sintetizează studiile sale
asupra mișcărilor fototropice și geotropice: existenței unui “stimulus” ce determină o
curbare a plantei
• 1910-1914 – P. Boysen-Jensen și A. Paal: curbura fototropică se datorește modificării
concentrației unei substanțe speciale, foarte activă în stimularea creșterii, numită hormon.
• 1931 - Kögl și Haagen-Smit au obținut o substanță activă, auxina A, izolată din urina
umană și heteroauxina (auxina A și B) = acidul 3-indolilacetic (acidul β-iindolilacetic, AIA)
• 1938-1939 – Gautheret și Nobecourt, prin experimente independente cu culturi de țesuturi
in vitro, au pus în evidență acțiunea fitohormonală exercitată de către auxină.
• 195 – a fost izolată o altă substanță activă, denumită chinetină (6-furfurilaminopurina)
• 1930 – au fost descoperite și giberelinele, acidul abscisic și etilena
• 1962 – a fost izolat esterul metilic al acidului jamonic (MeJA) din uleiurile volatile de
Jasminum grandiflorum și din Rosmarinus officinalis
• studiile ulterioare: substanțe bioactive, endogene și sintetice, care reglează majoritatea
proceselor de creștere, dezvoltare și metabolism la plante.
 Clasificarea biostimulatorilor

substanțele stimulatoare nu acționează separat, ci se intercondiționează

(auxine, gibereline, citochinine) reciproc, astfel că reacțiile plantelor în toate fazele de
 substanțele retardante creștere și dezvoltare reprezintă rezultatul unui
 substanțele inhibitoare echilibru între compușii stimulatori și inhibitori.

Auxinele
- compuși naturali, care în doze extreme de reduse, direct sau indirect, pot efectua atât
creșterea cât și dezvoltarea plantelor, respectiv formarea organelor vegetative și
generative;
- auxină : grecescul auxo – auxein = a face să crească;
- 1928 – se izolează auxina din vârful rădăcinei sau din vârful coleoptilului de Avena
sativa și se descriu însușirile fiziologice de stimulare a creșterii: geotropism și a
fototropism;
- auxinele naturale – în concentrații mici: muguri, frunze tinere, vârfuri de tulpină și de
rădăcină, polen, ovar fecundat, cotiledoane, semințe imature;

- metode cromatografice: prezența auxinelor și în alte organe, intrând în amestecuri

complexe cu rol stimulator sau inhibitor;
- extracția substanței din planta proaspătă: cu ajutorul alcoolului, eterului etilic sau al
acetatului de etil, precum și prin determinări spectrometrice de masă.
- auxine sintetice: derivați ai indolului, naftalenului, acidului fenoxiacetic, acidului
ftalamic și acizi benzoic substituiți. cei mai activi compuși sintetici sunt acidul alfa-
naftilacetic, acidul β-naftoxiacetic, acizii α- și β-fenoxiacetici, acidul indolilbutiric,
acidul indolilpropionic, acidul 2,4-diclorfenoxiacetic (2,4-D) și acidul 2,4,5-
triclorfenoxiacetic (2,4,5-T)

- auxinele naturale și cele sintetice exercită diferite acțiuni fiziologice care

declanșează reacții particulare de creștere, dezvoltare și metabolism:

• modificări citologice: intensifică creșterea prin extensie celulară, alungirea

membranei celulare și îngroșarea ei interioară;
• stimularea germinării semințelor: tratamentele cu AIA și 2,4-D măresc
facultatea și energia germinativă a semințelor și stimulează formarea radiculei
și plumulei;
• efecte asupra înrădăcinării butașilor, puieților și arborilor la
transplantare;
• efecte asupra formării și căderii fructelor;
• întârzierea îmbătrânirii țesuturilor.
Giberelinele
- 1926: efectele stimulatoare ale unor substanțe naturale din ciperca Giberella
fujikuroi – boala “bakanac” la orez – creștere exagerată și decolorarea plantelor:
- se cunosc 52 de gibereline, notate GA1 – GA52, identificate prin metode moderne
de separare și analiză, cum sunt electroforeza, spectometria și cromatografia.
-se sintetizează în embrionii semințelor în curs de germinare, în frunzele tinere,
mugurii apicali, organe florale, vârfuri de rădăcini. Din aceste zone circulă în toate
țesuturile cu o viteză de 5 cm/oră;
- 25 particularități de acțiune ale giberelinelor aupra plantelor, mai importante sunt:
• stimularea germinării semințelor – semințele de cartof care germinează
numai după câteva luni de repaus, pot încolți după numai 7 zile prin tratament
cu GA3, 50 – 500 ppm, la temperatura de 10 – 15oC;
• stimularea creșterii tulpinii: după un timp extrem de scurt după tratamentul
cu GA3 se constată o stimulare energică a creșterii tulpinii și lăstarilor la
plante, mai ales în țesuturilor tinere – nanism;
• creșterea frunzelor și modificarea dominanței apicale;
• stimularea înfloririi și fructificării;
• modificări în metabolismul plantelor: scăderi în conținutul de amidon, de N
total și proteic, de acizi nucleici, întârzierea procesului de îmbătrânire a
țesuturilor vegetale, intensificarea transpirației, fotosintezei și a respirației
plantelor, sensibilizarea la secetă și arșiță.
Citochininele

- 1892 – existența unei substanțe specifice care, în concentrații foarte scăzute,

declanșează și stimulează diviziunea celulară (citochineză) – chinine, chinetine
fitochinine, citomine sau citochinine;
- sinteza acestor compuși se face în rădăcini, de unde migrează spre extremități;
- 1963 – s-a izolat din boabele nemature de porumb zaharat zeatina;
- au fost sintetizați peste 50 de compuși chimici, care manifestă proprietăți similare cu
citochininele: 1-benziladenină, 6-benzilaminopurină, 6-fenilaminopurină, 8-
azochinetină;
- prezintă următoarele acțiuni fiziologice:
• stimularea diviziunii celulare
• diferențierea și formarea organelor la plante: stimularea germinării
semințelor, stimularea formării sistemului radicular și a tuberculilor de
cartof, stimularea formării și creșterii frunzelor, stimularea dezvoltării
mugurilor, a organelor florale,
• întârzierea îmbătrânirii țesuturilor: prin stimularea sintezei proteinelor, a
pigmenților clorofilieni și a acizilor nucleici și prin polarizarea circulației
metaboliților din țesuturile adiacente spre cele tratate
 Substanțe retardante

-sunt în exclusivitate substanțe chimice

- rolul lor asupra plantelor este de încetinire temporară a creşterii organelor
vegetative, în special a tulpinelor și lăstarilor laterali, stimulând în același timp
înflorirea și fructificarea;
- retardanții împiedică sinteza giberelinelor și auxinelor pe o perioadă limitată de
timp, ceea ce duce la o încetinirea a creșterii plantelor, fără a afecta formarea
fructelor și a semințelor;
- 1949 – compuși chimici cu acțiune retardantă, clasificați în funcție de complexitate:
compusul I, II, III, etc.: 2,4-diclorbenzilnicotinium, Amo1618, Cardavan,
betahidroxietilenhidrazina, Fosfon-D, Cycogel, Ethrel, Alar-85
- acțiunile fiziologice asupra plantelor sunt:
• modificarea caracterelor anatomo-morfologice ale plantelor: frânează
procesele de creștere în lungime a tulpinilor și lăstarilor;

• mărirea rezistenței plantelor la factorii nefavorabili: retardanții au

capacitatea de a îmbunătăți potențialul de adaptare a plantelor la diferiți factori
de viață, mărind rezistența la temperaturi scăzute, secetă, arșiță, salinitate, boli
și dăunători;

• stimularea înfloririi, fructificării și maturării.

 Substanțe inhibitoare

- cercetările în domeniu au demonstrat că activitatea auxinelor naturale din plante

poate fi deseori mascată sau anihilată de anumite substanțe endogene cu rol inhibitor;
- separate prin cromatografie și analiză spectrofotometrică

Inhibitori endogeni – lactone nesaturate, compuși fenolici simpli sau complecși, acizi
organici și flavonoide, prezenți în diferite organe ale plantelor

• acidul abscisic: acțiune contrară substanțelor stimulatoare: antigiberelică,

antiauxinică, antichininică, menține starea de repaus a plantelor , reglează
creșterea mugurilor și înflorirea, favorizează procesul de abscisie a fructelor
și frunzelor, previne încolțirea semințelor în fruct, grăbește îmbătrânirea
țesuturilor și descompunerea clorofilei, mărește rezistența plantelor aflate în
condiții de stres;
• inhibitorul beta: inhibă germinarea semințelor în fruct
• fluorizin: acționează ca antimetabolit, întrerupând sinteza acizilor nucleici
și a proteinelor și inhibând procesul de respirație și de fosforilare oxidativă
• cumarina: inhibă încolțirea semințelor

Inhibitori sintetici – hifrazina maleică, actinomicin-D, chloramfenicol, puromicină

Etilena – este primul fitohormon gazos cunoscut până în prezent
- în funcție de concentrația sa, de relația doză-răspuns, etilena determină acțiuni de
stimulare sau inhibare a diferitelor procese biochimice și fiziologice din plante;
- participă activ la reglarea endogenă a unor procese biochimice și fiziologice: coacerea
fructelor, îmbătrânirea, abscizia frunzelor și a fructelor, inducția inflorescenței, expresia
sexului, exudația, inhibarea creșterii și îngroșarea rădăcinilor și a tulpinilor;
- concentrația de etilenă este de 0.01 ppm, răspunsurile maxime apărând la o concentrație
optimă de 0,1 ppm, iar oprirea răspunsulrilor apare la o concentrație maximă de 10 ppm.

Acidul salicilic este un fitohormon, care în doze mici stimulează proliferarea celulară
și inhibă creșterea acestora, iar în doze ridicate induce instalarea fenomenelor de moarte
celulară, fiind implicat în medierea rezistenței sistemice dobândite de plante, împotriva
agenților fitopatogeni, virali, bacterieni sau fungici.

Jasmonații – semnale importante în răspunsurile plantelor la stresurile biotice și

abiotice;
- implicați în sintezele proteinelor vegetale depozitate, spiralarea cârceilor, stimularea
germinației, dezvoltarea plantulelor și inhibarea creșterii rădăcinilor, formarea florilor și
coacerea fructelor, accelerarea îmbătrânirii și abscizia frunzelor, în producția de polen
viabil, în formarea tuberculilor, bulbilor și depozitarea în rădăcini.
 Capitolul III
Produse comerciale utilizate în legumicultură
Biostimulatori de înrădăcinare
Spintene – umectare în soluție 0,1%, 3- 5 l/ha, 2 tratamente;
Radifarm – scufundarea rădăcinelor în soluțe o,3%, 500ml/1000mp, 2 tratamente;
Radistim 1 – pudră – se introduce baza butașilor umeziți inițial;
Razormin – se aplică în concentrație de 0,05-0,1%;
Revital – se plaică îm concentrații de 0,05 – 0,1%;
Tecamin raiz – se aplică prin instalație de picurare, soluție de concentrție de 0,1-0,2%;
Lithovit – se aplică foliar în concentrație de 0,5%.
Biostimulatori de creştere
Cropmax –500 ml–1000 ml/ha la fiecare tratament, 1-3 tratamente;
Atonik – în concentraţie de 0,025% – 0,05%, de 2-4 ori în cursul peroadei de
vegetație
Maxicrop start – se aplică foliar în concentrație de 0,15-0,2%
Kendal – se plică foliar în cantitate de 1,5-2 l/ha sau local în concentrație de 0,3-
0,4% (100-200 ml/plantă)
Biostimulatori de legare a fructelor
Auxigib – se aplică prinpulverizări cu soluții în concentrație de 0,6-0,65%
36 c tipo b - prin pulverizare în cantitate de 1–5 ml/l la tomate și vinete
Adrop – sub formă de soluţii în concentraţie de 0,5 – 0,7%.
Betagib LG – prin pulverizare fină, în concentraţie de 0, 9 –1%
Maxicrop SET – se aplică numai foliar în concentraţie de 0,15 – 0,2%.

Biostimulatori pentru maturarea fructelor

Ethrel – în doză de 250ml/1 L apă la culturile de tomate și ardei, iar la castraveți în
concentrație de 500-750 ml/ha
Maxicrop quality – se aplică foliar în concentraţie de 0,15 – 0,2%
Brixer – aplicat pe cale foliară în concentraţie de 0,2 – 0,3%
Gerephon SL – se aplică prin pulverizarea în concentraţie de 0,2 – 0,25%.
Substanțe cu acțiune retardantă
Cycogan – se aplică la tomate în faza de răsad odată sau de două ori, primul
tratament efectuându-se când plantele au 3-4 frunze bine formate, prin pulverizare foarte
fină în concentraţie de 0,1% -0,15%,
Stabilan – în concentraţie de 0,1%, câte 1 l/1 mp
Alar – se aplică la culturile de tomate, ardei și vinete în concentraţie de 0,3%

Substanțe cu acțiune inhibitoare

Hidrazida maleică – în cantitate de 10 l /ha, în 400 l apă, împreună cu o
substanţă tensioactivă, Facet 0,05 %, iar la ceapă şi usturoi în concentraţie de 0,3-
0,4% cu 3-4 săptămâni înainte de recoltare
Antak – pentru copilitul pe cale chimică la tomate în concentraţie de 5%
Keim stop – inhibitor al încolţirii cartofilor, se pudrează 1 kg/tonă şi se acoperă
cu hârtie
Solenid - se aplică în doză de 2 kg/tonă
Cartofin – se aplică în cantitate de 2 kg/tonă
 Analiza SWOT

Strengths Weaknesses
- asigură sporuri considerabile ale producției; - legumele prezintă un gust “fals” și un aspect
deosebit;
- asigură creșterea calității produselor agricole; - lipsa unei vieți “liniștite” a plantelor, care sunt
- oferă precocitate recoltelor și asigură producții forțate să devină perfecte;
în orice perioadă a anului;
- reduce operațiile manuale costisitoare;
- reduce pierderile din timpul depozitării;
- se aplică concomitent cu alte tratamente
fitosanitare;
- sunt lipsiți de toxicitate și au preț de cost scăzut;
- apără legumele de stresul factorilor biotici și
abiotici;
- asigură creșterea profitului producătorilor;

Opportunities Threats

- asigură o creștere a exporturilor de legume; - valoare nutritivă mai scăzută la aplicarea

- asigură o diversificare a legumiculturii;
- contribuie la dezvoltarea unei agriculturi
intensive și moderne.
tratamentelor pe o perioadă îndelungată;
- risc asupra sănătății consumatorilor la un
consum constant de legume tratate, pe o perioadă
mai mare de timp;
-modificări în metabolismul consumatorilor, în
special al copiilor.
 Capitolul IV
Aplicații practice ale biostimulatorilor și studii efectuate

Tratamente cu auxină și derivați ai acesteia

- la mazăre, tratamentele cu auxină aplicate foliar înainte de inflorire, în concentrație de
10-4M determină o mărire a volumului păstăilor și boabelor, crește conținutul de azot și
fosfor în boabe și păstăi, fără să influențeze forma acestora, iar
soluții apoase de acid indolilacetic de 0,1 -20 ppm produc o creștere accentuată a tulpinii
și chiar a rădăcinii
- la tomate, AIA în concentrație de 1-10 ppm, aplicat după germinarea semințelor,
determină alungirea rădăcinii principale și stimulează formarea rădăcinilor adventive. Prin
stropirea plantulelor de tomate cu sarea sodică a acidului 2,4-D, în concentrație de 20-100
ppm se intensifică culoarea verde a frunzelor
-prin tratarea mugurilor florali la vinete cu soluții apoase de acid β-naftaxiacetic, în
concentrație de 10-15 ppm crește procentul de legare a fructelor și a producției de vinete
cu 20-30%
- prin utilizarea a 30 l/t de tuberculi de cartofi, soluție apoasă de AIA, de 50 ppm, se
intensifică hidroliza substanțelor de rezervă, crește conținutul de monoglucide și de
aminoacizi și sporirea producției la hectar cu 15-18%
- la morcov sporul producției la rădăcini crește în medie cu 12% prin înmuierea
semințelor înainte de semănat, în soluție de AIA 10 ppm, timp de 18 ore.
Tratamente cu citochinine
- prin aplicarea unei soluții apoase de kinetină, în concentrație de 10 -4M, aplicată pe
frunze de mazăre înainte de înflorire mărește substanțial volumul păstăilor și al boabelor,
favorizează acumularea de azot și fosfor în boabe, formarea nudozităților, contribuind
atât la sporirea producției de mazăre cât și la îmbunătățirea calității acesteia.
- prin tratarea soiului de cartof cu soluții de kinetină și zeatină, în concentrații de 10-100
ppm, timp de 6-24 ore, se realizează pornirea mugurilor după două zile de la începerea
tratamentelor
- tratamentele cu citochinine precum benziladenina, kinetina, 6-fenilaminopurina,
zeatina, în diferite concentrații, mențin ridichile o perioadă îndelungată în stare
proaspătă, se asigură un grad ridicat de turgescență și frăgezime și se reduc procesele de
degradare a clorofilelor și a crotenoidelor
- prin tratamente de scurtă durată, în soluții diluate de 1 ppm, citochininele determină
creșterea plantelor de ceapă, usturoi și praz
- citochininele prezintă aplicativitate și la legumele vărzoase și frunzoase, atât pentru
creșterea producției și îmbunătățirea calității lor, cât și pentru păstrarea prospețimii
părților frunzoase pe o perioadă îndelungată după recoltare, aplicându-se în concentrații
de 5-10 ppm
- semințele de salată care la umezeală și la temperatura de 35 oC nu germinează deloc,
dacă sunt tratate cu soluții de ctochinine în concentrație de 100 ppm, timp de 3 minute,
germinează în proporție de aproximativ 67%.
Tratamente cu gibereline

- în cazul tomatelor, prin stropirea cu gibereline crește frecvența partenocarpiei cu 500%,

iar dacă acestea sunt tartate cu soluții de acid giberelic în concentrație de 100 ppm, când
vârsta plantelor este de 14-15 zile, se asigură creșterea masei aeriene
- prin stropirea plantelor cu soluții apoase de gibereline se grăbește înflorirea legumelor
cu 4-5 zile față de probele martor, iar florile sunt mai mari și maii larg deschise
- prin tratarea tuberculilor de cartofi, timp de 3-10 min într-o soluție de GA 3 în
concentrație de 1-8 ppm, în care se pot introduce și fungicide pentru combaterea
ciupercilor, se întrerupe repausul obligatoriu,
producându-se totodată încolțirea cartofilor
- prin tratarea repetată a plantelor de conopidă cu GA 3, în concentrații de 50 ppm, la
intervale de 5-7 zile, în perioada când inflorescențele aveau diametru de 2-5 cm, s-a
produs o creștere semnificativă în producția de inflorescențe
- cantitatea și calitatea producției de țelină, pătrunjel, morcov, gulii, varză, spanac este
stimulată favorabil prin aplicarea unor tratamente cu gibereline exogene
- un studiu efectuat la culturile de tomate, în câmp și în seră, tratate cu gibereline, soiul
Belladonna, a prezentat următoare rezultate
 Eficacitatea produsului GIBB
A3, aplicat la tomate, soiul
Belladonna, cultivat în solar

Eficacitatea produsului GIBB

A3, aplicat la tomate, soiul
Belladonna, cultivat în câmp
Aplicații ale retardanților
- la ridiche tratamentele cu soluții de Alar-85 în concentrații de 5000 ppm, aplicate la
apariția primei perechi de frunze adevărate, stimulează creșterea rădăcinilor. Aceleași
tratamente în concentrații de 4000-8000 ppm, aplicate la plantule de varză de Bruxelle
au ca rezultat creșterea numărului de căpățâni comestibile, care vor purtea fi recoltate
mai timpuriu decât probele martor
- Amo-1618, similar CCC-ului, mărește rezistența plantelor de tomate și vinete la
temperaturi sub -5oC, al stres hidric, la boli și dăunători
- tratamentele cu CCC sunt foarte eficace la tomate: prin utilizarea unor soluții de
concentrație de 1500-3000 ppm se produce o reducere a înălțimii tulpinii și
internodurilor cu 10-15%, iar în unele cazuri cu 40%
- la cartofi, tartamentele cu CCC, Alar, Ethrel, Fosfon-D, inhibă creșterea tulpinilor și
lăstarilor laterali, favorizând formarea stolonilor și a tuberculilor
- la castravete, soluțiile de Ethrel de 50-500 ppm sunt frecvent utilizate pentru
stimularea formării florilor femele care sunt generatoare de fructe, constatându-se o
creștere a raportului flori femele/masculi de la 1:8 la 30:1
- prin efectuarea unor stropiri cu Ethrel pe frunze de tomate în concentrație de 250-
500 ppm, se realizează o creștere a producției cu 56%
- la tomate și vinete tratamente cu Fosfon-D și Fosfon-S măresc rezistența plantelor la
tremperaturi scăzute, la acțiunea unor boli și dăunători la stresul hidric, asigurând o
perioadă mai mare de păstrare a fructelor.
 Alte studii aplicate pe tomate

S-au efectuat studii care au urmărit efectele tratamentelor cu regulari de

creștere, în special asupra compoziției chimice a fructelor.

• Tratamentul cu hormoni auxinici de creștere cum este AIA (5mg/l) produce inițial
o scădere, apoi creșterea clorofilei în frunze și a Fe-porfirinei la rădăcină. În doze
de 5-15 ppm, AIA ca și 2,4-D stimulează, în timp ce acidul β-naftilacetic împiedică
acumularea zaharurilor reducătoare și a zaharozei în fructe. Acizii mono-, di-(2,4-
D)- și triclorfenoxiacetic aplicați comparativ în doze de 5-50 ppm au avut efect
pozitiv asupra conținutului de substanță uscată, zaharuri și acid ascorbic al
fructelor.

• Tratarea plantelor la înflorire și la formarea fructelor cu giberelină (20mg/l)

provoacă scăderea conținutului frunzelor în N total, N proteic și acizi nucleici, în
timp ce tratarea plantelor cu giberelină și acid succinic, separat sau cu amestecul
lor, are ca efect mărirea conținutului în macroelemente și mai ales în P și K în
frunze, tulpini și fructe verzi
• Prin tratarea răsadurilor cu soluție de 0,005% giberelină în faza de organogeneză se
realizează o creștere a conținuntului în substanță uscată, zaharuri, acizi și acid
ascorbic al fructelor, iar prin tratarea plantelor și inflorescențelor cu giberelină, 25 și
50 ppm, conținutul în NO3 al fructelor scade, fapt favorabil nutrițional și pentru
fabricarea conservelor

• Tratarea cu 500 ppm Ethrel după legarea fructelor din culturi de seră determină
creșterea acidității, iar la culturile de câmp, tratamentul fructelor din două soiuri, cu
15 zile înainte de recoltare, folosind 1000 și 2000 ppm Ethrel are efecte negative
asupra conținutului în substanță uscată, zaharuri și acizi

• Răsadurile tratate cu 2000 ppm Cycocel conțin cantități mai ridicate de N, Ca, Mg
și monoglucide în tulpini.

• La 4 săptămâni după tratamentul cu Cycocel și Alar, elementele N, Ca, Mg și mai

ales P se acumulează în cantități mai mari în frunzele și tulpinele plantelor tratate,
dar scade conținutul de K.
VĂ MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE !