FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI

 Clasificare (ideal educational, scop, obiective)

 Taxonomii (Bloom, Krathwohl, Harrow,

D’Hainaut)

 Proceduri de operationalizare. Aplicatii

ANCORE!
• Problematica finalităţilor
• Ideal – scop – obiectiv
• Cum pot fi formulate finalităţile?
• Competenţe (efecte)
• Rezultate (cauze)
• Taxonomii ale obiectivelor
• Tehnica operaţionalizării
FIRUL ROSU AL PEDAGOGIEI!

Caracterul finalist al oricărei acţiuni educative

face ca orice formă a educației să fie
apreciată prin raportare la scopurile pe care le
urmăreşte; eficienţa metodelor și a mijloacelor
pedagogice va fi apreciată în funcţie de
caracterul lor adecvat pentru obiectivele
pedagogice urmărite.
NIVELURI SI CATEGORII DE FINALITĂŢI ALE EDUCAŢIEI
Teoria pedagogică distinge trei niveluri de generalitate şi cinci
categorii de finalităti ale educaţiei (POTOLEA Dt, 1988):
 Finalităţile educaţiei de maximă generalitate includ două
categorii importante:
(a) idealul educaţiei şi
(b) obiectivele generale ale învătământului;
 Finalităţile de generalitate intermediară sunt considerate a fi:
(c) obiectivele generale ale diferitelor cicluri de învăţământ şi
profiluri de şcoli şi
(d) obiectivele generale ale diferitelor discipline de învăţământ;
 Finalităţile operaţionale reprezintă o ultimă categorie:
(e) obiectivele operaţionale ale lecţiilor
Idealul educational

Idealul educational şi finalităţile sistemului - reprezintă

un set de aserţiuni de politică educaţională, care
consemnează la nivelul Legii învaţământului
profilul de personalitate dezirabil la absolvenţii sistemului
de învăţământ, în perspectiva evoluţiei societăţii româneşti

model ideal de personalitate, către care tinde educaţia

şi întreaga societate, într-un anumit moment al
dezvoltării sale istorice
Acestea au un rol reglator, ele constituind un sistem de
referinţă în elaborarea Curriculumului Naţional
IDEALUL EDUCAȚIONAL
Acest model ideal de om are următoarele caracteristici:

• caracter obiectiv - reprezintă “un consens care se constituie în interiorul

unei societăti” ( BERTIN GtMt 1980)

• caracter istoric, caci evoluează odată cu societatea si reflectă aspiraţiile

ei într-un anumit moment al dezvoltării ei istoricet (De ext - în antichitate,
la spartani predomina “ idealul militar”;în Evul Mediu era preţuit “idealul
cavaleresc”, în Renaştere “idealul umanist”, în capitalism “idealul
profesional”etct)

• caracter realizabil, pentru că modelul uman avut în vedere trebuie să

corespundă posibilităţilor existente ale stiintelor educaţiei si ale practicii
pedagogice educaţiei de a se apropia de el
LEGEA EDUCAȚIEI 1/2011

•Idealul educational al scolii românesti

constă în dezvoltarea libera, integrala si
armonioasa a individualitatii umane, în
formarea personalitatii autonome si în
asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea si dezvoltarea
personala, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea
cetateneasca activa societate, pentru
incluziune sociala si pentru angajare pe piata
muncii.
FINALITĂȚILE EXPLICITE ÎN LEN 1/2011
Educatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor
si a adultilor au ca finalitate principala formarea
competentelor, întelese ca ansamblu
multifunctional si transferabil de cunostinte,
deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea
propriilor obiective în viata, conform intereselor si
aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a învata pe tot
parcursul vietii;
b) integrarea sociala si participarea cetateneasca
activa în societate;
FINALITĂȚILE EXPLICITE ÎN LEN 1/2011
c) ocuparea unui loc de munca si participarea la
functionarea si dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei conceptii de viata, bazate pe valorile
umaniste si stiintifice, pe cultura nationala si
universala si pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnitatii, tolerantei si
respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului;
f) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana,
fata de valorile moral-civice si a respectului pentru
natura si mediul înconjurator natural, social si cultural.
 Curriculumul national pentru învatamântul primar si gimnazial se
axeaza pe 8 domenii de competente cheie care determina
profilul de formare a elevului:

a) competente de comunicare în limba româna si în limba materna, în cazul

minoritatilor nationale;

b) competente de comunicare în limbi straine;

c) competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie;

d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de învatare si

cunoastere;

e) competente sociale si civice;

f) competente antreprenoriale;

g) competente de sensibilizare si de expresie culturala;

h) competenta de a învata sa înveti.

Cum pot fi formulate finalităţile?

Finalităţi în termeni de competenţe (efecte)

 proiectarea curriculumului pe competenţe vine în

întâmpinarea cercetărilor din psihologia cognitivă,
conform cărora prin competenţă se realizează în mod
exemplar transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a
deprinderilor în situaţii/contexte noi şi dinamice.
Competente
În învăţământul modern termenul de
competenţă apare în două situaţii:
Când se formulează obiectivele învăţării în planurile şi programele
de învăţământ
Când se concepe evaluarea

In sens psihopedagogic - Capacitatea de a

utiliza cunoştinţe, însuşite şi structurate în
configuraţii funcţionale, în diferite situaţii pe
care viaţa şcolară, socială şi profesională le
ridică
 A ŞTI

A ŞTI SĂ
ACŢIONEZI
A ŞTI A ŞTII
SĂ FACI SĂ FII
COMPETENȚE
A sti:
-Ansamblu de cunoştinţe aprofundate, dobândite de un individ
graţie studiilor şi experienţei
-Capacitate de a efectua sarcini graţie cunoştinţelor teoretice sau
practice şi experienţei
A sti sa faci:
-Abilitatea intelectuală de a rezolva probleme practicet
-Dexteritate, îndemânare în efectuarea unei sarcini concrete
A sti sa fii:
-Caracteristici de personalitate cu dominantă afectivă puternică
(sentiment de eficacitate personală, încredere în sine, percepţia
cauzelor succeselor şi eşecurilor)
-Atitudini
-Abilităţi sociale
A sti sa actionezi
 Tipuri de competenţe
1. competenţe generale - se definesc pe obiect de studiu
şi se formează pe durata unui ciclu de învăţământ; au
un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au
rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile
finale ale elevului;
2. specifice - se definesc pe obiect de studiu şi se
formează pe parcursul unui an şcolar; sunt derivate
din competenţele generale, fiind etape în rezolvarea
acestora; acestora li se asociază prin programă unităţi
de conţinut.
 Evaluarea competentelor:
• În evaluare competenţa este capacitatea, pe care o are individul, de a
mobiliza un ansamblu integrat de resurse pentru a rezolva o familie de
situţii problemă;

• Se realizează prin intermediul unor situaţii problemă

• Situaţia problemă este o sarcină complexă sau un proiect care provoacă

persoana să îşi mobilizeze resursele;

• Arată că persoana este capabilă să mobilizeze

resurse potrivite pentru rezolvarea de situaţii
profesionale
• Definitia socio-profesionala - Capacitatea pe care o are un individ de a
îndeplini sarcini complexe cum sunt cele din practicarea unei meserii, arte
sau profesii