ESENȚE ȘI PARFUMURI

PARFUMUL - UN LUX NECESAR

• Fie că e folosit pentru a-i prinde în mreje pe bărbaţi sau pentru a spori
profiturile companiilor, parfumul îşi merită statutul de licoare magică pe care i
l-au dat anticii.
• Parfumul este un accesoriu suprem, nevăzut și de neuitat. Îți anunță sosirea și
îți prelungește prezența după plecare. – Coco Chanel
• Mirosurile ating corzile inimii tale cu o precizie mai mare decât imaginile și
sunetele.
 ISTORIA PARFUMULUI
• Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă
"prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia
antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de Romani și Perși.
• Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se
bazează pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o
preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar
apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori.
• Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste
parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite
într-o parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum
migdale, coriandru, mirt, rasina de conifere, bergamot.
• Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre
parfumuri, pe care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării".
Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape
aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de
asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și
echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi alambic.
• Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și ca Ibn Sina) a introdus procesul de
extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind cea mai frecventă
procedură, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la descoperirea lui
Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate sau petale.
Ambele materii prime și technologia de distilare a influențat semnificativ
parfumeriile de vest și evoluția științifică, în special proprietățile chimice.
• Arta fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest înca din 1221. În 1370
s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool.
• Arta fabricării parfumurilor a prosperat în perioada Renașterii în Italia, și în secolul al 16-
lea, rafinamente italiene au fost luate în Franța, de către Renato Florentinul (Renato il
fiorentino), parfumeurul personal al lui Catherine de' Medici. Laboratorul lui a fost legat
cu apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formulă nu se putea fura. Datorită
lui Rene, Franța a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de parfum și
fabricare produse cosmetice.
• Cultivarea florilor pentru esența lor parfumată, care a început în secolul al 14-lea, a
crescut într-o industrie majoră în sudul Franței. Între secolul 16 și 17, parfumurile au fost
folosite în primul rând în cercul bogaților pentru combaterea mirosurilor corporale,
rezultând din cauza băilor neregulate. Parțial datorit acestei clientele a fost creat
industria parfumurilor. În Germania, frizerul italian Giovanni Paolo Feminis a creat o apă
de parfum numit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub denumire de apă de colonie.
FAMILII OLFACTIVE
Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri, ale acestor
parfumuri:
• Florale: Parfumuri care sunt dominate de esența unei sau mai multor flori. Când se
utilizează o singură floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul
Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de lăcrămioare).
• Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, mușchi de stejar, patchiouli, și
labdanum. Această familie de parfumuri și-a căpătat denumirea de la parfumul cu
același nume creat de François Coty.
• Aldehidice: Parfumuri care incorporează o familie de substanțe chimice cunoscute sub
numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul parfum
aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens și Arpège. Caracteristica parfumurilor
aldehidice o constituie nota lor "picantă" produsă de substanțe ca Aldehida C12 MNA.
• Fougère (Ferigă): Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin și mușchi de stejar. Această
familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a
utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această familie, care este
caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase.
• Piele: O familie de parfumuri care combină esențe de miere, tutun, lemn, și gudron de
lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele.
• Lemnoase: Parfumuri în care domină esențele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal
sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri.
• Orientale sau ambru: O clasă răspândită de parfumuri combină esența de vanilie sau
alte esențe de natură animală cu esențe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conține
uleiuri de camfor și rășini.
• Citrice: O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de
colonie "răcoritoare" datorită tenacității reduse a esențelor citrice. Producerea de noi
compuși aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esențe
citrice.
Dupa conţinut, notele parfumurilor pot fi: • ierboase – cu mirosuri de fân, frunze
• acidulate – fructat acrişoare; verzi;

• agreste – cu mirosuri câmpeneşti; • lavandate – cu miros de lavandă;

• aldehidice – de sinteză;
• ambrate – cu accente de ambră;
• animalice – cu extrase de origine
animală;
• balsamice – dulcege;
• marine – cu iz de alge, briză, nisip;
• moscate – cu miros de mosc;
• orientale – arome naturale grele;
• picante – cu mirodenii, piper, cuişoare,
scortişoară, coriandru;

• coniferice – cu mirosuri de brad sau pin; • proaspete – aerate, transparente,

uşoare;
• exotice – fructat tropicale;
• pudrate – catifelate, tandre.
• florale – cu mirosuri de flori;
CONCENTRAȚIE ȘI COMPOZIȚII

• Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a

le face mai ușor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice
conțin concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot
produce răni dacă sunt aplicați pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.

• Deși uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenți ca jojoba, uleiul de cocos
fracționat sau ceara, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din
parfum este etanolul sau un amestec de etanol și apă. Proporția de uleiuri aromatice
(ca procent în volume) dintr-un parfum determină tipul acestuia:
• Extras de parfum: 20%-40% compuși aromatici
• Apă de parfum (Eau de parfum) 'EdP': 10-30% compuși aromatici
• Apă de toaletă (Eau de toilette) 'EdT': 5-20% compuși aromatici
• Apă de colonie (Eau de Cologne) 'EdC': 2-3% compuși aromatici. Marcă
înregistrată: 'Original Eau de Cologne'
• Apă de solide (Eau de Solide) 'EdS': ~1% compuși aromatici: Marcă
înregistrată: 'EdS'
 OBȚINEREA COMPUSILOR AROMATICI
Obtinerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare. În cazul parfumurilor naturale,
procesul este mult mai indelungat si complex, necesitând multe metode de extragere a compusilor aromatici din materia
primă. De obicei, după extragere rezultă uleiuri esentiale, deși pot fi extrase si uleiuri solide, in funcție de câtă ceară
conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai mult sau mai puțin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită
temperaturilor ridicate, a solvenților, ori prin prezența oxigenului in procesul de extracție.
Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici în industria parfumului. Materia primă
este scufundată intr-un solvent care poate dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore,
până la câteva luni. Această tehnică este de obicei folosită pentru a extrage compuși care sunt prea volatili pentru
distilare, sau care pot fi ușor afectați de temperatura ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt hexan-ul si eterul dimetil.
Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere a compușilor din materia primă.
Datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului folosit, compușii extrași folosind această tehnică iși
păstrează foarte bine mirosul original.
Extragerea folosind etanol se folosește în cazul în care materia primă are un conținut foarte scăzut de apă sau este
uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru a extrage compușii din plante proaspete, care de obicei contin mari cantități de
apă, produsul rezultat ar fi foarte diluat.
Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum ar fi floarea de portocal si trandafirul.
Materia primă este supusă unor temperaturi ridicate, iar mai apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor
distilați.
Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compușii volatili. Vaporii rezultați condensează,
iar mai apoi uleiurile esențiale sunt separate de apă. Apa rămasă incă mai contine compuși aromatici și este de obicei
numită hidrosol, ori distilat herbal, iar in unele cazuri aceasta este comercializată.
Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă fără a folosi apă pe post de solvent.
Compușii aromatici sunt eliberați din materia primă, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De
obicei, această metodă este folosită în cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzație usoară de fum este
dorit in produsul final.
Fracționarea este folosită pentru a exclude anumiți compusi aromatici din mirosul produsului finit. Această metodă este
mai scumpă, insă este folosită pentru a elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite si de asemnea compoziția produsului
final este mai ușor de modificat.
Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce fac parte din familia citricelor, coaja acestora este stoarsă. Aceste
fructe sunt singurele care conțin o cantitate suficientă de uleiuri esențiale pentru ca această metodă să fie profitabilă.
În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită temperaturilor ridicate, iar macerarea nu
poate fi folosită, atunci se incearcă absorbirea produsului aromatic in ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se
poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, in special datorită costurilor de producție foarte
ridicate, dar si datorită existenței a multor alte metode care pot fi mult mai eficiente.
ESENȚE
Esențele sunt compuși organici care au în • Esențele sunt substanțe lichide,insolubile în
moleculă legături duble,cicluri aromatice, apă, dar solubile în solvenți organici
grupe funcționale de tip: (hidrocarburi,eteri si alcooli).
• Alcool • Se extrag prin antrenarea cu
• Aldehida vapori,macerarea la cald sau extracție
cu solvenți,din diferite părți
• Cetona ale plantelor.
• Eter
• Ester
• Heteroatomi (N și O)
CITRAL - ULEI DE IARBĂ ȘI DE LAMÂIE

Formula: C10H16O
Masa molară: 152.24 g/mol
Punct de fierbere: 229 °C
Densitate: 893 kg/m
MENTOL - ULEI DE MENTA

Formulă chimică: C10H20O

Aspect: solid cristalin, alb sau incolor
Masă molară:156,27 g/mol
Densitate: 0,890 g/cm3, solid
Punct de topire: 36 până la 38 °C
Punct de fierbere:212 °C
LINALOOL-ULEI DE PORTOCAL ȘI CORIANDRU
Formulă chimică:C10H18O
Masa molară: 154.253 g·mol−1
Densitate: 0.858 to 0.868 g/cm3
Punct de topire: < −20 °C
Punct de fierbere:198 to 199 °C
Solubilitate în apă:1.589 g/l
LIMONEN-ULEI DE COJI DE PORTOCALĂ ȘI LĂMÂIE
Formulă chimică: C10H16
Aspect: lichid incolor
Masă molară:136,23 g/mol
Densitate: 0,8411 g/cm3
Starea de agregare: lichid
Punct de topire: −74,35 °C
Punct de fierbere:176 °C
Solubilitate: insolubil în apă
Temperatură de aprindere: 48 °C
GERANIOL-ULEI DE TRANDAFIR ȘI MUȘCATĂ

Masa molară: 154.25 g/mol

Formulă chimică: C10H18O
Punct de fierbere: 230 °C
Densitate: 889 kg/m³
Punct de topire: −15 °C
BIBLIOGRAFIE

• https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/parfumuri-stiati-caa--9162.html
• https://www.scribd.com/doc/131012263/Referat-Chimie-Esente-Arome-
Parfumuri
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Parfum
• http://www.scritub.com/stiinta/chimie/PARFUMURILE-CHIMIE-
ORGANICA52636.php
ȘTIAȚI CĂ?
• Substanțele mirositoare din componența unui parfum nu au numai origine
vegetală ci și animală? De exemplu, o substanță inflamabilă de culoare
închisă secretată de sistemul digestiv al Cașalotului (o anumită specie de
balenă) stă la baza producerii ambrei. Alte arome se obțin și din castori sau
albine, în timp ce moscul (în original musk, care înseamnă testicul în limba
sanscrită) se obține din secreția unei glande situate in regiunea anală la
masculii speciei de căprioare cu același nume.