Culorile apei

Mîinea Alexandra-Evelina cls. a XI-a

Vintilă Silvia Constantina cls. a XI-a
Neacșu Alexandru Gabriel cls. a IX-a Prof. îndrumător Valentina Vlădan
Colegiul Naţional Octav Onicescu
 Apa
Apa este un lichid inodor, insipid şi incolor, de cele mai
multe ori, sau uşor albăstrui sau verzui în straturi groase.
 Lumina

Lumina este o undă electromagnetică ce poate fi

observată de ochiul liber.

Lumina provenită de la
Soare este albă, însă omul o percepe
în culori diferite după ce aceasta
trece prin atmosferă.
Isaac Newton a descoperit
acum 300 de ani, cu ajutorul unei
prisme, că lumina albă la trecerea
prin prismă se descompune în multe
fascicule colorate diferit.
 Dispersia luminii
este fenomenul de variaţie a indicelui de refracţie cu
lungimea de undă a radiaţiei folosite. Prisma se
comportă diferit pentru fiecare radiaţie din spectrul
vizibil.
 Refracţia luminii

este fenomenul de
schimbare a direcţiei de
propagare a luminii la
trecerea dintr-un mediu
transparent în altul.
 Reflexia luminii

este fenomenul de
schimbare a direcţiei
de propagare a luminii
la suprafata de
separare a doua medii,
lumina întorcându-se
în mediul din care a
venit.
 De ce e apa albastră?

Când lumina întâlneste suprafaţa de separare aer-

apă o parte se reflectă iar o altă parte se refractă.
Radiaţiile cu lungimile de undă roşii, portocalii,
galbene şi verzi sunt absorbite, astfel încât ochiul
distinge radiaţiile de culori albastru şi violet. Un
alt motiv pentru care apa are culoarea albastră, ar
fi că suprafaţa apei reflectă culoarea cerului.
CULOAREA CAUZE

Albastru Apa nu are substanțe în ea

Verde/Smarald Alge/Reflecția copacilor în apă

Galben Nămol/Aluviuni

Negru Cenușă vulcanică/Petrol

Roșu Fier oxidat

Maro Pământ

Roz/Mov/Purpuriu Bacterii care eliberează colorant din cauza

salinității
 Lacurile Kelimutu
care îşi schimbă culoarea -
un mister neelucidat-

Aşezate pe creasta vulcanului

Kelimutu din Indonezia, fiecare
dintre cele trei lacuri are o
culoare diferită.
Ele au nume diferite, iar
localnicii au crezut timp de
secole că ele sunt locul spiritual
de odihnă al strămoşilor lor.
 Se spune că lacurile îşi
schimbă culoarea în funcţie de
dispoziţia spiritelor.
 Lacul "Oamenilor în Vârstă" (Tiwu Ata Mbupu) se află în
punctul cel mai vestic al vulcanului. Are, de obicei, culoarea
albastră şi se spune că aici odihnesc spiritele celor bătrâni, care au
dus o viaţă corectă si cinstită.
Altul, care odinioară era roşu, şi-a schimbat culoarea în
acvamarin sau turcoaz.
 Unul dintre ele, cunoscut în limba locală sub numele
de "Lacul vrăjit" (Tiwu Ata Polo), a fost o dată alb, iar în
prezent este maro închis.
 Culorile în schimbare de la Kelimutu sunt considerate a fi
provocate de guri de scurgere vulcanice care eliberează aburi şi
gaze precum dioxidul de sulf.
Toate lacurile conțin concentraţii relativ ridicate de zinc şi
plumb.
Aceste ape par mai albăstrui (sau mai verzi) când au un
nivel scăzut de oxigen, iar când sunt bogate în oxigen, ele apar
roşii sau chiar maroniu închis.
 Lacul Albastru
îşi schimbă culoarea în funcţie de anotimp
Se află în munții Gutâi, în vecinătatea
oraşului Baia Sprie, este singurul din
lume care îşi schimbă culoarea în
funcţie de lumină.
S-a format prin prăbuşirea unei galerii
miniere de exploatare de pe filonul
Domnişoara în anii 1919 – 1920.
Rezidurile metalice cu abundenţă de
ioni de cupru şi sulfat de fier, fac ca apa
să capete, cu timpul, o culoare verzuie,
în funcţie de anumite condiîii meteo şi
de luminozitate, devine albastră.
 Când mina este inundată, datorită sulfurilor, apa capătă o
nuanţă puternică de verde care bate uşor spre albastru. Când mai
multe persoane înoată în lac, acesta îşi schimbă culoarea într-un
albastru puternic.
Primăvara lacul are culoarea albastru deschis şi albastru
închis, vara are culoarea verde închis şi uneori cu reflexe de
smarald, iar toamna devine verde închis şi uneori maro.
 Lacul Roşu

Numele său provine

de la Pârâul Roşu care
traversează straturi de
culoare roşie cu oxizi şi
hidroxizi de fier.
 Lacul Hillier – lacul roz

 principala cauzş ar fi prezenţa microalgelor Dunaliella

salina, ce produc carotenoidă, şi poluează apa.
 prezența bacteriilor halofile în crustele de sare ar putea fi o
altă explicație. O reacție între sare şi bicarbonatul de sodiu
care se găseşte în apă poate provoca acest fenomen.
 Lacul Ngakoro

Are o culoare galben-verzuie ce se datorează oxizilor de

sulf şi de fier din apă.
 Wuhua Hai (Lacul cinci flori)

Apa conține carbonat de calciu şi plante hidrofite, culoarea

lacului variând: de la galben chihlimbar sau verde smarald, dacă
conţinutul de minerale din acesta este ridicat, la jad întunecat şi
turcoaz deschis. Dar, de cele mai multe ori, apa este albastru
safir.
 Rio Solimões
este un râu cu apă plin de sedimente pe care le spală şi le ia cu el
din Munţii Anzi. Datorită nisipului, noroiului şi nămolului, râul
arată noroios, iar culoarea este aproape maro deschis.

Rio Negro
este mult mai închis la culoare,
datorită prezenței acidului humic
provenit din degradarea incompletă a
vegetaţiei care conţine fenol din
vărsările de nisip.
 Rio Negro şi Solimoes-Brazilia
Râurile curg unul lângă altul 6 kilometri, fără să se amestece,
datorită diferenţei mari de viteză, densitate şi temperatură.

Râul Solimões curge

rapid (6 km/h), are
densitate mare
(datorită sedimentelor)
şi o temperatură
scăzută, celălalt râu
curge mult mai lent (o
treime din viteza râului
Solimões), este mai
cald şi mai puțin dens
(pentru că este mult
mai curat).
 Dunarea, Ilz şi Inn-Germania
Inn-ul care vine din Alpi are culoarea verde, Dunărea este albastră,
iar Ilz-ul care vine dintr-un ținut mlăștinos are culoarea neagră.

Este remarcabil modul în care apele verzi ale Inn-ului "împing"

apele Dunării, fapt datorat atât debitului mare al Inn-ului cât şi
diferenţei mari de adâncime (Inn: 1,90 m/Dunăre: 6,80 m).
Yangtze şi Jialing -
China De asemenea, şi fluviul
Yangtze împreună cu
Jialing oferă un spectacol
de neuitat. Culoarea
maronie a apelor fluviului
Yangtze, cel mai lung din
Asia, este cauzată de
gradul ridicat de poluare,
în timp ce afluentul său,
Jialing, cu apele căruia se
uneşte în oraşul
Chongqing, găzduiește
numeroase specii de
peştii.
Raul Green şi Fluviul Colorado-S.U.A.
În Utah, SUA, fluviul Colorado se întâlneşte cu apele
roşiatice, pline de nămol ale Râului Verde.
Rhone şi Arve-Elveţia Râul Arve, care
primeşte apă de la
numeroşii gheţari din
valea Chamonix, aduce
cu el aluviuni şi mult
nămol, dându-I
culoarea maro deschis,
la care mai contribuie
şi nivelul ridicat de
ayot din apă. În timp ce
acesta este rapid, râul
Rhone este mai lent,
apele acestora
neamestecându-se.
 Culorile mărilor
Azuriu, lila, bleumarin, alb, roşu sunt culori cu
care ne încântă marea.
Albastrul se formează datorită luminii Soarelui care
cade pe moleculele de apă.
Lângă ţărmuri, apa capătă culoarea verde, deoarece
albastrului i se adaugă galbenul materiei organice
dizolvată în apă.
Din acelaşi motiv, marea devine galbenă sau
cafenie în apropiere de gurile fluviilor.
Cerul acoperit de nori de furtună dă mării o culoare
plumburie.
Marea Caraibilor şi Oceanul Atlantic
• Oamenii de ştiință spun că
apa deschisă la culoare a
Oceanul Artic, provine din
topirea ghețarilor şi este
săracă în săruri.
• La polul opus se află
Oceanul Pacific, cu apă
foarte sărată.
• Cele două mase de apă au
densități diferite și acesta
este motivul pentru care nu
se amestecă.
 Marea Neagră
Marea Neagră se colorează în
diferite nuanţe, de la albastru
închis spre bleumarin, trecând
prin azuriu şi turcoaz, până la
lila deschis, în funcţie de
cantitatea de sedimente pe care
le varsă Dunărea în mare, de
substratul mării, de microalgele
ce trăiesc şi se dezvoltă în ap
mării, de felul în care razele
Soarelui se oglindesc pe luciul
apei.
 Marea Galbenă

Numele provine de la culoarea galben aurie pe

care o primeşte apa datorită particulelor de nisip şi
furtunilor ce vin din deşertul Gobi. În plus, râul
Bohai şi râul Huang He contribuie la culoarea
mării prin aportul de depozite de nisip şi praf.
 Marea Nordului şi Marea Baltică
Salinitatea Mării Nordului este de ~ 35g ‰, iar cea a Mării
Baltice este de ~ 12‰, această diferenţă făcând ca apele să nu se
amestece culoarea putând fi observată cu uşurință.

durează mai mult

timp ca apa sărată să se
amestece, datorită
proprietăţilor chimice
speciale: încărcăturile
ionice menţin sodiul şi
clorul separându-se de
apa proaspătă.
 Bibliografie
• https://unusualplaces.org
• http://blog.tomistravel.ro
• Wikipedia
• https://www.setthings.com
“Apa-ntr-un pahar scânteie toată;
Apa în ocean e-ntunecată...”

-Rabindranath Tagore