5.

DRAGOSTE DIVINĂ
 1.Dragoste divină,
voie dă-mi şi mie
Ca aşa-n nevrednicie
Să privesc în raza-Ţi ce
de sus răsare
Încălzind pe orişicare.

Buni sau răi, sunt ai Tăi,

Nu te uiţi la cine, Tu la toţi faci bine...
2.Aer, mări, uscaturi, oglindesc cu toate
Uimitoarea-Ţi bunătate.
Marea Ta răbdare
către toţi se-arată
Tot mereu mai minunată.
Unii spun: "La ce bun
Multa-ngăduinţă?" –
E spre pocăinţă!
 3. Pentru-a
Ta iubire nu
găsim cuvinte
Ea nici nu
încape-n
minte...
Zi cu zi
îngădui, laşi
nerăzbunate
O mulţime de
păcate;
Tu arăţi către
toţi
Milă şi iubire
fără părtinire.
 4.Rareori
vreunul a
primit
vreodată
O răsplată
după faptă;
Bucuros, Părinte, Tu
ierţi pe oricine
Când se-ntoarce către
Tine.
Când strigăm sau oftăm
Inima-Ţi de Tată, este-adânc mişcată...