FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

BIBLIOGRAFIE:
CURS:
1. Cursul predat
2. Walter Boron: Fiziologie medicală, ed. 3, 2016 (în limba romană - la disciplină si
biblioteca)
3. Textbook of medical physiology / Arthur C. Guyton, John E. Hall.—11th ed.
4. Ioan Haulică, Fiziologie umana, ediţia 2010;
LUCRĂRI PRACTICE:
1. Fiziologia aparatului cardiovascular, 2015, Veronica Sfredel, Daniela Badea, Ionela
Iancu, Adrian Tudor Bălşeanu, Smaranda Ioana Mitran, Bogdan Catalin, Editura Sitech,
Craiova.
2. Note de curs.
3. Hirsch, M. et al, Virtual Physiology: SimHeart, SimVessel, SimMuscle - program pentru
simularea experimentelor efectuate pentru studiul fiziologiei aparatului
cardiovascular, Edit. Thieme, 1997.
4. G. Cotor et al, Luprafisim, lucrări practice de Fiziologie Virtuală, ed. Monitor,
Bucuresti, 2002.
www.dictionarmedicalonline.ro ; www.dictionar-medical.ro ;
www.medikal.ro/dictionar-medical.html ; www.emedonline.ro/dictionar/view.list.php ;
http://en.wikipedia.org
 Tema cursului, obiective
• Fiziologia sistemului cardio-vascular: evoluţie, caracteristici morfo-funcţionale.
Potenţialele bioelectrice cardiace.
• Obiectivele învăţării: la finalul acestui curs, studentul trebuie:
 Să cunoască evoluţia aparatului cardio-vascular la vertebrate (peşti, amfibii, reptile, păsări, mamifere, primate
şi în final, la om)
 Să cunoască particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului cardio-vascular (componente: inima, sistemul de
vase cu circulaţia sistemică-marea circulaţie, circulaţia pulmonară-mica circulaţie; învelişurile inimii: endocard,
pericard, miocard şi rolurile lor; aparatul valvular: componente, roluri)
 Să cunoască tipurile de miocard (adult şi embrionar) şi rolurile lor
 Să definească potenţialul de repaus (PR), să cunoască fazele şi perioadele potenţialului de acţiune (PA) şi să
deseneze potenţialul de acţiune tipic pentru o fibră miocardică contractilă (cu răspuns rapid) şi pentru o celulă
de tip pacemaker (cu răspuns lent)
 Să descrie canalele ionice care contribuie la realizarea fazelor potenţialului de acţiune.
 Să cunoască caracteristicile potenţialului de acţiune la fibrele miocardice cu răspuns rapid (amplitudine,
durată, corelarea fazelor PA miocardic cu traseul ECG)
 Să cunoască perioadele de excitabilitate ale muşchiului cardiac (perioada refractară absolută şi relativă) şi să
facă corelaţia fenomenului electric cu cel mecanic
 Să poată face corelaţia dintre fenomenul electric şi mecanic la fibra musculară scheletică şi fibra miocardică
• Durere toracică severă ca o senzaţie de strivire, sau o greutate sau presare
retrosternală sau precordială, cu durată, de cel puţin 20 de min.
– Durerea poate iradia în partea superioară a braţului stâng, gât sau
maxilar.
– Transpiraţie intensa şi un sentiment de moarte iminentă.
 Argumente pentru importanța temei
• Patologia cardio-vasculara reprezintă principala cauza de morbiditate
si mortalitate in tarile dezvoltate, dar si in cele cu situatie economica
dificila.
• Complicațiile acute ale bolii C-V: infarctul acut de miocard (IMA) și
tulburările majore de ritm constituie urgențe majore, deoarece
lipsa diagnosticului sau a tratamentului de urgență duc la moarte!
• Factorii de risc cauzali. Factorii majori din aceasta categorie sunt
reprezentati de: fumat, hipertensiunea arteriala (TA peste 140/80
mmHg), nivelul crescut al colesterolemiei (sau cresterea nivelului
seric al LDL peste 160 mg/dl), scaderea nivelului HDL (sub 35 mg/dl)
si hiperglicemia (peste 128 mg/dl). Un loc aparte il ocupa sindromul
metabolic.
– Morbiditate - Raportul dintre numărul bolnavilor și întreaga populație dintr-un loc dat, într-o anumită perioadă de timp. –
Din fr. Morbidité (DEX).
– http://www.youtube.com/watch?v=XV11kplLoxw&feature=related
 Argumente pentru importanța temei
• Rolul cauzal al acestor factori este sustinut de cantitatea enorma de date
acumulată la nivel international, pe parcursul ultimelor decenii.
• Ei actioneaza independent, dar evolutia procesului aterogenetic este cu
atat mai rapidă, cu cat, la aceeasi persoana se asociaza mai multi
factori de risc cauzali.
• Asocierea a 2 sau mai multori factori de risc are efect multiplicativ si nu
doar aditiv. Studiul MRFIT (Multiple Risk Factor Intervention Trial),
efectuat pe 300 000 persoane, timp de 12 ani, demonstreaza ca riscul de
deces cardiovascular este de 14 ori mai mare la fumatorii care aveau
colesterolemia peste 240 mg/dl si TA diastolica mai mare de 90 mmHg,
comparativ cu persoanele fără acesti factori de risc.

Pentru a înțelege mecanismele de instalare a bolii,

trebuie sa cunoaștem cum funcționează, în condiții
fiziologice, normale, sistemul cardio-vascular!!
 Ibn al-Nafis
(1213-1288) Ibn al-Nafis is most famous for
being the first physician to describe the
pulmonary circulation, and the capillary and
coronary circulations, which form the basis of
the circulatory system, for which he is
considered the father of circulatory
physiology and "the greatest physiologist of
the Middle Ages."[
William Harvey
(April 1, 1578 – June 3, 1657) was an
English physician who is credited with
being the first in the Western world to
describe correctly and in exact detail
the systemic circulation and
properties of blood being pumped
around the body by the heart.
Sursa: www.wikipedia.org
 EVOLUTIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR
1. Fără sistem circulator ►►►
– la animalele inferioare – schimbul dintre organism si
mediu se face prin lichidul extracelular
Bedford's flatworm,

2. Cu sistem circulator deschis – moluste, artopode ►►►

- nu exista distinctie intre sange si lichidul interstital;
- vasele nu au pereti proprii; Tarantula
Brachypelma sp.
- lichidul se numeste hemolimfa;
- inima este un tub muscular.
Sepioteuthis sepioidea

3. Cu sistem circulator inchis – vertebratele.

Salturile evolutive sunt evidente la pesti, amfibii, reptile, pasari, mamifere, primate si
în final, la om.
 EVOLUTIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR LA
VERTEBRATE
La pesti
•cord cu 2 camere: un atriu si
un ventricul
•nu au plămâni
•un singur circuit sanguin:
ventricul – branhii , unde sâgele
se oxigenează – artere –
tesuturi – vene - atriu
La amfibieni
La reptile
- Circuit dublu (datorat
- Circuit dublu
aparitiei plămânilor) La pasari
- Cord cu 4 camere – 2
- Cord cu 3 camere – 2 atrii
atrii si 2 ventricule care -Cord cu 4 camere – 2 atrii
si un ventricul care
comunica intre ele
pompeaza sange amestecat si 2 ventricule complet
- Artera pulmonara este
- artera care pleaca din separate
prevazuta cu un sfincter
ventricul se ramifica: una - 1 arc aortic spre dreapta
muscular (adaptare
pentru plamani, alta pentru
legata de reglarea
circulatia sistemica
SISTEMUL CARDIO-VASCULAR. Caracteristici morfo-functionale
 Sistemul cardio-vascular îndeplinește o functie vitală pentru organism:
transportul prin sânge al gazelor şi substanţelor nutritive.
 Componente: - inima şi sistemul vascular
1. Inima este o pompă biologica cu rol de propulsie a sangelui în mica si marea
circulatie.
• prin modul în care funcționeaza în cele 2 faze ale ciclului cardiac, inima
asigura diferenta de presiune necesara circulatiei sangelui.
• este formata din 2 componente, fiecare cu rol de pompă, legate în serie:
• inima dreaptă (POMPA DREAPTA), care propulseaza sangele catre
plamani. Functionează le presiuni mici (< 25 mmHg) si volume mari.
• inima stangă (POMPA STANGĂ), care propulseaza sangele in sistemul
arterial. Functionează le presiuni mari (110-120 mmHg) si volume mai
mici de sânge
• în sistolă (faza de contracţie), presiunea ajunge la 110-120 mmHg;
• în diastolă (faza de relaxare), presiunea scade la doar câţiva
mmHg.
• Cele 2 pompe sunt conectate prin circulaţia pulmonară şi cea sistemică.
 2. Sistemul de vase
• circulaţia sistemică (marea
circulaţie) – funcţionează în regim de
înaltă presiune

• circulaţia pulmonară (mica

circulaţie) –funcţionează în regim de
joasă presiune

Este format din:

• artere - sistemul de distribuţie a
sângelui până la nivel tisular;
• microcirculaţia (care include
capilarele) - asigură schimburile
dintre sânge şi ţesuturi;
• vene - servesc ca rezervoare şi
colectează sângele pentru a-l
INIMA, O POMPA SITUATA IN CENTRUL CELOR 2
CIRCULATII
Inima propulseaza sangele către plămâni si în
circulatia sistemica
INIMA ORGAN CENTRAL – POMPA ASPIRO-
RESPINGATOARE
CORDUL UMAN ESTE UN • 2 ATRII – despărţite de septul
ORGAN TETRACAMERAL interatrial.
• formeaza baza inimii.
format din: • reprezinta un rezervor elastic, care
mentine o presiune medie scazuta;
• realizeaza legătura sist. venos cu
ventriculele;
• prin contracţia lor în sistola atrială
completează umplerea ventriculara;
• contribuie la închiderea valvelor A-V;

• 2 VENTRICULE – despartite de
septul interventricular
• au functie de pompa;
• lucreaza la presiuni mari, in special VS,
care este o pompa de mare presiune
• VS formeaza varful inimii;
• Intre atrii si ventricule se gasesc
orificiile atrio-ventriculare, delimitate
de valvele atrio-ventriculare
Aparatul valvular – componente si roluri
ROLURI
1.Asigura unidirectionalitatea circulatiei
sângelui;
2.Prin deschidere permit evacuarea
sangelui din cavitatea cu presiune mai mare
în cea cu presiune mai mică;
3.Prin inchiderea lor împiedica intoarcerea
sangelui (regurgitarea);
4.Participa la generarea zgomotelor
cardiace.
 Valvele atrio-ventriculare
Valva mitrală – se gaseste între A si V stang, delimitand orificiul mitral; denumirea vine de
la aspectul de mitra episcopala pe care il are in sistola izovolumetrica, cand, inchisa fiind,
bombeaza in atriu;
• este formata din 2 cuspide sau foite – motiv pentru care se mai numeste si bicuspida;
• se inchide in sistola ventriculară si se deschide in diastola; in distola pluteste in sangele din
ventricul, fara a opune rezistenta;
• inchiderea ei genereaza o buna parte din zgomotul I, componenta mitrală închidere (Mî) a zg. I
• informatii despre functionarea ei obtinem prin auscultatie, mai ales in focarul mitral situat in
spatiul V i.c. stang, pe linia medio-claviculara si prin ecocardiografie;
• leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina boala mitrala, cand
valvele nu se mai deschid normal = stenoza mitrala sau nu se mai inchid =insuficienta mitrala.
 Aparatul valvular – componente si roluri

 Valva atrioventriculara dreapta- se gaseste intre A si V drept, delimitand orificiul

tricuspidian;
• este formata din 3 cuspide sau foite, motiv pentru care se mai numeste si tricuspida;
• se inchide in sistola si se deschide in diastola; in distola pluteste in sangele din ventricul fara a
opune rezistenta;
• inchiderea ei genereaza o parte din zgomotul I; componenta tricuspidă închidere (Tî) a zg. I
• informatii despre functionarea ei obtinem prin ascultatie, mai ales in focarul tricuspidian situat
in spatiul IV i.c. drept, aproape de jonctiune sternului cu apendicele xifoid si prin
ecocardiografie;
• leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina boala valvulara
tricuspidiana, cand valvele nu se mai deschid normal = stenoza tricuspidiana sau nu se mai
 Aparatul valvular – componente si roluri

 Valvele sigmoide – aortice si pulmonare – sunt identice;

• sunt formate din 3 cuspide dispuse in “cuib de randunica”
• se deschid in sistola si se inchid in diastola, cand bombeaza catre ventriculi;
• inchiderea lor genereaza o parte din zgomotul II; componentele aortă, pulmonară închidere (AîPî)
• informatii despre functionarea lor obtinem prin auscultatie, mai ales in focarul aortic situat in
spatiul 2, parasternal dreapta si in focarul pulmonar situat in spatiul 2, parasternal stanga, precum
si prin ecocardiografie;
• leziunile reumatice, aterosclerotice sau de alta natura pot determina valvulopatii, cand valvele nu
se mai deschid normal = stenoza aortica sau pulmonara sau nu se mai inchid = insuficienta aortica
sau pulmonara.
Formele severe de valvulopatii pun viata in pericol, mai ales datorita consecintelor
hemodinamice (in curgerea sangelui).
Valvele cardiace pot prezenta
două tipuri de disfuncţii:
•stenoza: deschiderea valvelor
este redusă sau se realizează greu.
Inima trebuie să dezvolte o forţă
mai mare pentru a împinge
sângele prin orificiul stenozat.
•insuficienţa: valvele nu se mai
închid complet, determinând
refluarea (regurgitarea) sângelui;
•Vavele cardiace pot prezenta una
sau ambele tipuri de disfuncţii în
acelaşi timp (insuficienţa şi
stenoza).
 SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
Caracteristici morfo-functionale (continuare)
Inima are 3 învelişuri:
1.Pericardul – sac dublu în care se află cîţiva cm3 de lichid seros. Foita viscerala se
numeste epicard
Roluri:
• de protecție mecanică;
• de lubrifiere;
• de limitare a expansiunii şi umplerii diastolice, în special a VD, protejând astfel
circulaţia pulmonară împotriva unei eventuale supraîncărcări (congestie).
• Acumularea unui volum mai mare de lichid intre foite se numeste pericardită, cu
urmari severe asupra functionalitatii cordului, mai ales a contractilitatii. În acestă situaţie,
pericardul poate deveni rigid sau chiar calcificat, ceea ce duce la reducerea umplerii
cardiace, respectiv a debitului cardiac.
2.Endocardul – foiţă seroasă care tapetează pereţii cavităţilor, asigurînd netezimea
suprafeţelor care vin în contact cu sîngele circulant. Suprafata lipsita de asperitati este o
conditie obligatorie pentru prevenirea depunerii de fibrina şi formarea de trombusuri in
cavitatile cordului;
• in stratul mijlociu adaposteste tesutul nodal
• la nivelul orificiilor atrio-ventriculare şi originii marilor artere, foiţa endocardică se
răsfrînge pe scheletul fibros al valvelor cardiace si se continuă cu endoteliul vascular.
 Învelisurile inimii - continuare
3. Miocardul – componenta
musculară, reprezentat de
muşchiul striat cardiac, cu
dezvoltare maxima la nivelul
ventriculelor.
•Miocardul ventricular este mai
gros decât cel atrial, astfel că
adevăratele pompe cardiace sunt
ventriculii.
•Deoarece grosimea peretelui VS
este de 3-4 ori mai mare decât cea
a VD, acesta generează cea mare
forţă de contracţie şi cea mai înaltă
presiune.
Miocardul – este un muschi striat special (sincițiu
funcțional)
Contine 2 tipuri de tesut:
1.Contractil sau “de lucru” sau adult, sau cu răspuns rapid
– constituie cea mai mare parte a miocardului;
• Rolul major – contracţia, care permite realizarea functiei de
pompă a inimii

2.Embrionar – tesutul excito-conductor sau cu răspuns

lent – cu rol de generare şi conducere a excitaţiei automate, ritmice
a inimii;
• Este format din noduli, fascicule, tracturi si reţele care sunt
suportul automatismului cardiac si a funcţiei de conducere
specifică.
Generarea stimulului în NSA şi conducerea acestuia
prin ţesutul excito-conductor
FENOMENELE ELECTRICE DE LA NIVELUL MIOCARDULUI
• Pot fi evidentiate prin tehnica “voltage-clamp ” care prin intermediul
unor electrozi subtiri de sticla permite măsurarea transmembranară a
fluxului ionilor si a diferentei de potential electric de o parte si de alta
a membranei.
• Prin folosirea microelectrozilor s-a constatat că, în repaus membrana
este polarizată electric, cu sarcini pozitive la exterior si negative in
interior. • Acesta polaritate este determinata de
repartitia asimetrica, neuniforma a
ionilor, de o parte si de alta a
membranei celulare.
• Migrarea ionilor este conditionata de:
• permeabilitatea membranei –
dependenta de tipul si numarul
canalelor ionice deschise la un
moment-dat;
• de activitatea pompelor ionice.
Tehnica voltage-clamp este folosită în
electrofiziologie pentru măsurarea
curenților ionici din membrana celulelor
excitabile.

Masurarea potentialului Masurarea potentialului de actiune la

membranar nerv şi înscrierea grafică a PA
 Canale şi pompe din membrana fibrelor miocardice
• Canalele membranare pot fi:
– Voltage-gated, care se deschid la o anumită valoare a potenţialului
membranar (de ex. canalele rapide de Na+ care se deschid la o valoare de
aprox. 65 mV)
– Dependente de un ligand, ca Ach, cAMP, epinefrină sau alte molecule
specifice
– Canale operate de receptor (receptor-gated channels)
• canalele de Na+:
– în fibrele rapide (contractile): se găsesc canale rapide de Na+ (voltaj
dependente), deschise în faza de depolarizare;
– în fibrele lente (pacemaker): se găsesc canale specifice lente de Na+, care
sunt fie ligand-gated (cAMP), fie voltaj-gated (−40/−50 mV) .
• Se mai numesc şi funny channels şi sunt activate la începutul
depolarizării lente diastolice (DLD), de diferenţele de voltaj şi de cAMP
• Activarea acestor canale determină un influx de Na în celulele
pacemaker, simultan rezultând si un curent I funny (If)
• "Funny" pacemaker current (If) controlează rata generării stimulilor la
nivelul NSA
• anomaliile genetice ale canalelor funny sunt asociate cu tulburările de
ritm cardiac
 Canale şi pompe din membrana fibrelor miocardice
• canalele de K+
Rolul principal este de a reface potenţialul de
repaus şi de a controla nivelul excitabilităţii
celulare. Unele dintre ele sunt voltage-gated,
altele ligand-gated. Sunt de mai multe tipuri:
– ito (transient outward – eflux
tranzitoriu) care asigură efluxul de K în
fazele 1, 2 şi 3 ale PA. Sunt
responsabile mai ales de producerea
fazei 1 a PA.
– Ik (delayed rectifier) care asigură
efluxul de K în fazele 2, 3 şi 4 ale PA.
Sunt responsabile mai ales de
producerea fazei a 3-a a PA.
– IK1 (Inward rectifier - Iir sau IK1) care
asigură influxul de K în fazele 2, 3 şi 4
ale PA. Menţin faza a 4-a a
potenţialului şi contribuie la
repolarizarea finală, tardivă.
 Canale şi pompe din membrana fibrelor miocardice
• canalele de K+ - continuare
Rolul principal este de a reface potenţialul de
repaus şi de a controla nivelul excitabilităţii
celulare.
– iKACh – dependente de acetilcolică.
• Ach le menţine mai mult timp
deschise, inducând starea de
hiperpolarizare.
• Sunt responsabile de efectul
deprimant obţinut prin stimularea
vagală.
• Încetinesc depolarizarea lenta
diastolică şi scad frecvenţa cardiacă.
— iKATP – sensibile la ATP – cresc
sensibilitatea la K când ATP –ul este
scăzut.
— IK, Ca sau IKCa - Calciu-activate, care se
deschid ca răspuns la influxul de Ca++
în muşchiul neted vascular.
Canalele din membrana fibrei miocardice - continuare

• canalele de Ca2+ - sunt de 2 tipuri: L şi T-voltaj dependente:

– în fibrele rapide (contractile) se găsesc canale de Ca2+ tip-L (long-lasting) sau
canale DHP (sunt blocate de 1,4-dihidropiridina), care sunt canale standard de Ca.
• Se deschid în faza de platou (2) a potenţialului de acţiune, pentru un timp mai lung şi au
rol în procesul „calcium-induced calcium release”, important în iniţierea contracţiei;
– în fibrele cu răspuns lent (celule pacemaker) sunt prezente:
• canale de Ca2+ tip-T (transient) - activate tranzitoriu în cursul DLD;
• canale de Ca2+ tip-L - activate în timpul fazei de depolarizare.
Canale şi pompe din membrana fibrelor miocardice-
continuare

• Principalele tipuri de pompe sarcolemale sunt:

• pompa Na/K – este activă în permanenţă, pentru a menţine
potenţialul de repaus.
– pompează 3 Na+ în exterior şi 2 K+ în interiorul celulei, pentru fiecare
moleculă de ATP consumată.
– În faza 4 a potenţialului de acţiune intervine activ pentru a restabili
echilibrul ionic;
• antiporterul Na/Ca funcţionează cuplat cu pompa Na+/K+:
– Este o formă de transport activ secundar cuplat cu pompa de Na+/K+, care
foloseşte gradientul de Na+ creat de aceasta;
– expulzează 1 Ca++ în schimbul a 3 Na+.
• pompa de Ca expulzează activ ionii de Ca2+din celulă, pentru a
restabili echilibrul ionic.
Cele mai importante canale şi pompe din membrana fibrelor
miocardice adulte şi ale SEC. (După Braunwald, 1992, modificat C. Bunu)
Potenţialul de acţiune (PA) şi de repaus (PR) în fibrele
contractile, cu răspuns rapid - PR
1. Potenţialul de repaus
•Definiţie: diferenţa de potenţial electric trans- membranar, datorată
gradientului de concentraţie ionică dintre mediul intra şi extracelular. Este
un fenomen electrochimic.
•Caracteristici:
– în repaus, membrana celulară este polarizată (încărcată electric) cu sarcini
pozitive la exterior şi negative la interior;
– în repaus, membrana celulară este înalt permeabilă pentru ionii de K+ şi este
relativ impermeabilă pentru ionii de Na+.
• Din acest motiv valoarea PR se stabileşte aproape de potenţialul de echilibru al K+
(EK; potenţialul Nerst).
– valoarea PR pentru fibrele miocardice ventriculare este în medie de -85 mV
(cu limite între -80; -90 mV);
•PR este menţinut datorită:
– Permebilităţii selective a membranei pentru ioni
– Intervenţiei mecanismelor active (pompa Na+/K+):
 MEDIUL MEDIUL
INTRACELULAR EXTRACELULAR
Tabel 1. repartitia ionilor de
(mEq/L) (mEq/L) o parte si de alta a
membranei.
Na+ 10-12 142 (ionul
mediului
extracelular)
K+ 145 - 152 4 – 5 (ionul
mediului
intracelular)
Mg++ 3 1
Ca2+ 10-7 4-5
Cl- 4-5 100 - 103
Proteine 155 18

Din tabel si schema se deduce ca:

În repaus există un gradient chimic sau de concentraţie ionică pentru:
• Na+ care tinde sa intre in celulă, cu atat mai mult cu cat este atras si de
electronegativitatea intracelulara. În repaus, membrana este impermeabila pentru Na+
(canalele de Na sunt inchise)
• K care tinde sa iasa din celula, cu atat mai mult cu cat permeabilitatea membranei îi este
favorabila deoarece canalele de K+ sunt deschise.
• Efluxului de K+ i se opun fortele electrice (gradientul electric), deoarece apar forţe de
respingere între sarcinile electrice de acelasi sens.
 Potenţialul de repaus – continuare

• Gradientul de concentratie si canalele de K+ deschise determină un

curent de K+ către exteriorul celulei, până cand surplusul de sarcini
pozitive va induce o bariera electrostatica, care va stopa iesirea acesui
ion. În acest moment, între exteriorul si interiorul celulei se stabileste o
diferenta de potential, care, pentru fibra miocardica contractilă, adultă
este de -80; -90 mV, cu o medie de -85 mV.
• Prin urmare, potentialul de repaus este
determinat de efluxul de K
• În repaus:
• Sarcinile pozitive de pe fata externă a membranei
sunt date de efluxul de K+ si de prezenta Na+-ului
• Sarcinile negative de pe faţa internă a membranei
sunt date de anionii proteici, sulfati şi fosfati,
rămaşi singuri, fără K+-ul care-i neutraliza electric.
• Proteinele intracelulare sunt intens
electronegative şi datorită GM mari NU pot
traversa membrana celulară
 Potenţialul de acţiune la fibra contractilă

• Definiţie: inversarea potenţialului electric transmembranar,

datorată modificării conductanţei membranei celulare pentru
ioni, ca răspuns la un stimul.
– este un fenomen electrochimic, indus de fluxul pasiv al ionilor, în
sensul gradientului electrochimic stabilit de pompele ionice şi de
mecanismele de schimb ionic.
• pasajul fiecărui tip de ioni se realizează prin canale ionice
specifice.
 PA la fibra miocardica adulta - continuare
Faza 0 a PA - Depolarizarea –Aplicarea unui stimul cu
intensitate prag va genera un lanţ de evenimente care vor
duce la declanşarea PA.
•Stimulul va declanşa o deplolarizare locală, ca urmare a
creşterii conductanţei pentru Na, ceea ce are ca rezultat
micşorarea diferenţei de potenţial cu –15 mV. In acest
moment se atinge potentialul prag (- 85 –(-15 sau -20) = -70
sau -65 mV).

• Primul eveniment în generarea PA îl constituie creşterea bruscă a permeabilităţii

membranei pentru Na, ca urmare a deschiderii canalelor rapide pentru Na+,
dependente de voltaj. Na+ va intra rapid, “în avalanşă”, aducând un surplus de
sarcini pozitive, care vor inversa polaritatea iniţială = depolarizare.
 PA la fibra miocardica adulta - continuare
• Intrarea Na+- ului în celulă, rapid, pasiv
determina o depolarizare care depăşeşte cu +15
+20 mV valoarea 0 („overshoot"), astfel că,
potentialul membranar se modifică de la o
valoare apropiată de potenţialul de echilibru
pentru K+ (-85mV) spre una apropiată de
potenţialul de echilibru pentru Na+ (+20
,+30mV).
• La formarea varfului PA, peste 0 mV, până la +20-
+30 mV participă şi canalele de calciu, care se
deschid.
• Intrarea Na+ se opreşte brusc, ca urmare a
închiderii porţii de inactivare a canalului de Na+.
 REPOLARIZAREA

Faza 1. Repolarizarea rapidă, precoce, pasivă.

•Este generată de:
 inactivarea influxului de Na+ ;
 activarea unui eflux tranzitoriu de K+ prin canale specifice (ito);
 un influx pasiv de Cl-
•Datorita depolarizarii a disparut bariera electrostatica care impiedica iesirea K.
• Prin urmare, K+ va iesi din celula, datorita: gradientului de concentratie;
permeabilitatii mari (se deschid canalele lente de K ) si a gradientului electric. El va
aduce sarcini pozitive care determina scaderea PA, pana in jurul valorii de 0 mV.
•Rolul acestei repolarizări este să aducă potenţialul de membrană la o valoare
optimă, în vederea activării canalelor de Ca++ de tip-L.
Repolarizarea - continuare
Faza 2 – Platoul (repolarizarea lentă, pasivă)
•Se datorează unui
• influx lent de Ca++ (prin canale de Ca2+ de tip-L),
• eflux lent de K+ prin canalele Ito şi Ik
•Deoarece iese un ion pozitiv (K+) si intra altul tot pozitiv (Ca2+), valoarea PA va
ramane constanta, in jurul valorii de 0.
• Se inscrie un platou caracteristic fibrei miocardice = faza a 2-a a PA.
• Durata mult mai mare (cca. 220 msec) este necesară pentru un influx
suficient de mare de Ca2+ pentru a stimula deschiderea canalelor de Ca2+ de
pe suprafaţa reticulului sarcoplasmatic (RS) şi eliberarea ionilor de Ca2+ din
RS în citoplasmă. Procesul este numit "eliberare de Ca indusă de Ca" şi este
important pentru iniţierea contracţiei.
• Influxul de Ca din această fază
• poate fi crescut de: β-agonişti, ca epinefrina (prin creşterea AMPC), teofilina (prin inhibarea
fosfodiesterazei), aceste substanţe având efect inotrop pozitiv
• poate fi scăzut de substanţe ca: acetilcolina; β-blocantele - propranololul (prin reducerea
AMPC), şi blocantele canalelor de Ca (verapamil, nifedipina, diltiazem).
 Canalele lente de Ca2+ - țintă terapeutică
• Canalele lente de calciu sunt blocate de verapamil (Isoptin, Verelan,
Calan).
• Are acţiune antagonică epinefrinei, scăzând frecvenţa şi amplitudinea
contracţiei, dar NU prin inhibiţie competitivă ca beta-blocantele, ci prin
scăderea influxul depolarizant de Ca++ la nivelul nodulilor de
automatism şi a fibrelor contractile.
• Verapamilul scade conducerea stimulilor prin NAV, protejând ventriculii
de tahicardiile cu origine atrială.

• Este folosit in tratamentul hipertensiunii

arteriale, anginei pectorale, aritmiei
cardiace (clasa a IV a de antiaritmice) si
ca substantă vasodilatatoare

Calcium Channel ►►►►

 Repolarizarea –faza 3

Faza 3. Repolarizarea rapida, activa

In acest moment exista urmatoarea situatie:
 din punct de vedere electric, al polaritatii, membrana a revenit prin repolarizare
la situatia de repaus, cu sarcini pozitive la exterior si negative la interior; deci,
celula ar fi apta pentru o noua depolarizare;
 acest lucru nu este posibil datorita repartitiei ionilor, care nu au revenit la starea
initiala, adica Na+ este in celula, iar K+ in afara. Nici unul dintre acesti ioni nu-si
poate restabili pozitia de repaus, deoarece ar trebui să se miste impotriva
gradientului de concentratie. Prin urmare, este nevoie de intervenția unor forţe
active care sa scoata Na+ şi Ca2+ din celula si sa introduca K+.
 Repolarizarea – faza a-3-a - continuare
• Forţele care vor restabili echilibrul ionic sunt.
1. Pompa Na+/K+ care funcţionează încontinuu, inducând hiperpolarizare şi
menţine PR
2. Pompa de Ca++ care elimină excesul de Ca++.
3. Antiporter-ul Na+/Ca++ - cuplat cu pompa Na+/K+ - care elimină Ca2+ la
+
schimb cu Na
 Un rol foarte important în acestă fază il au şi curenţii opuşi de K+
– un eflux de K (IK sau delayed rectifier) - principalul curent de repolarizare,
care determină revenirea PM spre valorile negative (-85, -90 mV);
– un influx de K (IK1 sau inward rectifier) activat la sfârşitul fazei 3. Acest
rectificator "anormal" permite intrarea ionilor de K+ în celulă - pe baza
gradientului electrostatic, mai rapid decât ieşirea lor - pe baza gradientului
de concentraţie
 La sfârşitul fazei intervine si pompa de CI- care pompează în exterior CI- ul
intrat imediat după vârful P.A
 Repolarizarea – faza 4
Faza 4 - Repaus
•valoarea PM este menţinută în apropierea potenţialului de echilibru al K+
prin intermediul curenţilor IK şi IK1.
•echilibrul ionic este restabilit de mecanismele active, care în această fază
funcţionează la maximum.
Curba PA revine la -90 mV, înscriindu-se faza a-4-a a PA, caracterizată de
efluxul de K si activitatea ATP-azei Na+ - K+, adica se revine la starea de
repaus.
 Pompa de Na/K+  ATP-aza Na+-K+ - este o proteina
canal, cu 2 subunitati alfa si 2 beta.
Subunitatile alfa sunt fosforilate si
formeaza un canal de transport
ionic.
 Este responsabila de mentinerea
homeostaziei intracelulare a Na+ si
K+ si de mentinerea potentialului
membranar de repaus.
 Energia necesara functionarii este
furnizata de hidroliza ATP-ului;
 Are un decalaj de timp si eficienta: pompeaza la exterior 3 Na+, mai rapid si
recuperează în celulă 2 K+, mai lent.
 Datorita cuplarii imperfecte se produc variatii ale potentialului cunoscute sub
numele de postpotential negativ si postpotential pozitiv.
 Activitatea pompei Na/K+ creşte progresiv, pe măsură de frecvenţa cardiacă
creşte, pentru a menţine gradientul ionic.
 Datorita ATP-azei se reface polaritatea si repartitia ionica inițială a celulei care
devine astfel aptă pentru un nou raspuns (contracţie).
 ATP-aza Na+-K+ - tintă terapeutică
ATP-aza Na+-K+ este inhibata de glicozidele cardiace. Acestea se
administreaza în insuficiența cardiacă si în aritmii.
 Efectul este de creştere a cantităţii de Na+ care rămâne în miocit. Ca urmare a
acumularii sodiului va creste si concentratia intracelulara de Ca2+ disponibilă
pentru contractia miocardica (incetineste expulzia calciului prin blocarea
antiporterului Na+/Ca++). Consecinţa este creşterea contractilităţii - efect inotrop
pozitiv, folosit în tratamentul insuficienţei cardiace şi a fibrilaţiei atriale.
 O contractilitate mai buna inseamna un debit
cardiac mai mare, dar si reducerea distensiei
cordului.

■ Exemple de glicozide cardiace:

- Strophanthus – ouabain - strophanthin
- Digitalis lanata si Digitalis purpurea – digoxin,
digitoxin

Digitalis lanata ►►►►

FAZELE Faza 0 – Depolarizare
POTENTIALULUI DE •se deschid canalele rapide de Na+ si acesta intra
rapid (in avalansa) in celula.
ACTIUNE (sumar)
•celula se depolarizeaza: negativ la exterior, pozitiv
in interior;
• se atinge varful de potenţial de 20 - 30 mV
Faza 1 – Repolarizarea rapidă, pasivă
•Influx de Cl- prin canalele rapide de Cl, voltaj
dependente
•Eflux de K prin canalele lente, voltaj dependente
de K+ (ito)
• scăderea potenţialului spre valoarea 0
Faza 2 - Repolarizarea lentă, pasivă
• influx lent de Ca++ (prin canale de Ca2+ de tip-L)
• eflux lent de K+ (ik, ik1 şi ito)
Faza 3 - Repolarizarea rapidă
•curenţii opuşi de K+
•mecanisme active - pompele, mai ales de Na+/K+
Faza 4 – Repaus (repolarizare)
• eflux de K prin canalele iK
 • Caracteristici generale ale PA la fibrele cu răspuns rapid
– Amplitudinea totala a PA = 120 -130 mV
– Durata PA – aprox. 300 ms. Durata PA scade la frecvente mari (tahicardie) si crește la
frecvențe mici (bradicardie)

 Corelaţia fazelor PA miocardic cu

traseul ECG
• depolarizarea ventriculară - se
corelează cu complexul QRS;
• repolarizarea ventriculară - se
corelează cu intervalul ST.
• vârful undei T corespunde cu
perioada supranormală (PSN).
Perioadele de excitabilitate ale muschiului cardiac
Ca orice tesut, miocardul este refractar (inexcitabil) la o noua stimulare în timpul
PA
•PRA - perioada refractară absolută, - are o durată de aprox. 250 ms. Tine de la
faza 0 până în ultima parte a fazei 3. Celula este inexcitabilă, nu răspunde la niciun
stimul, indiferent de intensitate. Datorită duratei lungi a PRA, celulele miocardice nu
intră în tetanie;
•PRR - perioada refractară relativă, corespunde cu ultima parte a fazei 3. Are o
durata de aprox. 50 ms. Celula este hipoexcitabilă, deci răspunde doar la stimuli
puternici. Un stimul aplicat in acest moment poate fi urmat de un raspuns
prematur, numit extrasistolă.

• PSN - perioada supranormală: caracteristică

fibrelor Purkinje. Are o durată foarte mică, la
sfârşitul fazei 3, când sunt mai sensibile, şi pot
răspunde la stimuli slabi printr-un răspuns
repetitiv.
 PSN corespunde vârfului undei T pe
traseul ECG.
• PNE - perioada normoexcitabilă, corespunde fazei
4
Perioadele de excitabilitate ale muschiului cardiac- continuare
Durata mare a perioadei refractare si relatia de suprapunere in timp a
fenomenului electric (PA) cu cel mecanic (contractia) fac imposibila
sumarea contractiilor si aparitia tetanosului. Din acest motiv, contractia
miocardului este de tip secusa.

Corelaţia dintre fenomenul electric şi Corelaţia fenomenului electric cu cel mecanic

mecanic la fibra musculară scheletică
•Durata scurta a PA si o PRA mică face ca, in cea mai
mare parte, contracţia muschiul scheletic sa fie in afara
perioadei refractare, fiind apt de o noua contractie.
•Aplicarea unor stimuli pe panta descendenta si
ascendenta a secusei este urmata de noi raspunsuri, care
se insumeaza, determinand aparitia tetanosului
(contracţia) la fibra miocardică.
• Contractia miocardului este de tip secusa.
• Durata aproximativ egala a celor doua fenomene face
ca, in sistola, cordul sa fie in PRA a PA, deci inapt de o
noua excitatie si de un nou raspuns.
• Fiind inexcitabil in sistola, cordul NU TETANIZEAZA
Perioadele de excitabilitate ale muschiului cardiac- continuare
• Variatiile de excitabilitate ale miocardului au fost demonstrate de Marey (1876)
pe cordul de broasca.
• Rezultatele experimentului au fost schematizate in LEGEA MAREY sau LEGEA
INEXCITABILITATII PERIODICE A LUI MAREY, care are urmatorul enunt:
Miocardul este inexcitabil in sistola si excitabil
catre finalul acesteia si în diastola.

Marey, Étienne Jules

1830 - 1904
 EXTRASISTOLA = Contractie prematura
• Apare prin actiunea unui stimul supranumerar provenit dintr-un focar ectopic sau aplicat
de un experimentator (curent electric) catre finalul contractiei sau inceputul diastolei,
cand miocardul se află din punct de vedere electric in perioada refractara relativa.
• Ca urmare a aparitiei extrasistolei, stimulul normal venit din centrul normal de
automatism (S3 in figara) nu va mai iniţia o noua contractie, deoarece acum, miocardul se
afla in PRA a potentialului de actiune care a precedat contractia precoce. Se va instala o
diastola prelungita sau pauza compensatorie.
• Randul 1 – succesiune de sistole si diastole survenite la
Imaginea: Cardigrama Marey intervale egale de timp produse de stimuli (S1….S7) care vin
(inima de broasca) din centrul normal de automatism – gg. Remack
• Randurile 2, 3 – un stimul (steluta) aplicat in timpul sistolei nu
produce un nou raspuns. Din punct de vedere electric,
miocardul se afla in PRA a PA, care coincide in timp cu sistola.
Traseul nu se modifica.
• Randurile 4, 5, 6 – stimulii aplicati la finalul sistolei, pe panta
descendenta a acesteia, in PRR a PA produc o contractie
prematura, adica, aceasta survine rapid dupa a 2-a sistola (cea
produsa de S2).
• Dupa acest raspuns prematur apare o diastola mai lunga,
deoarece urmatorul stimul normal, S3 va actiona in PRA a
extrasistolei, de fapt a PA care o precede. Fenomenul mecanic
(contractia) nu are perioada refractara.
• Se observă ca sistola produsă de S3 dispare în graficele din
rândurile 4, 5, 6, fiind înlocuită cu o diastolă prelungită.
 O membrana
depolarizata
este
inexcitabila !

PDM
PA
PP
• The voltage clamp operates by negative feedback. The
membrane potential amplifier measures membrane voltage
and sends output to the feedback amplifier; this subtracts the
membrane voltage from the command voltage, which it
receives from the signal generator. This signal is amplified and
output is sent into the axon via the current electrode.