Prelegerea Nr.

6
Tema: Transmisii prin angrenaje
cilindrice (2 ore)
6.1 Noţiuni generale şi domenii de utilizare ale
angrenajelor cilindrice.
6.2. Principiile de funcţionare şi clasificarea
angrenajelor cilindrice. Avantaje şi dezavantaje.
6.3. Elemente de bază din geometria şi cinematica
angrenajelor cilindrice. Metodica de calcul.
6.4. Forţele ce acţionează în angrenajele cilindrice
 Bibliografie
1. M. Ivanov. Organe de maşini. Chişinău., Universitatea
Tehnică a Moldovei., Editura „Tehnică”. 1997- 419 p.
2. C. Cernavskii. Kursovoe proiektirovanie detalei maşin.
M., „Maşinostroenie”, 1988- 416 st.
3. Rădulescu C. ş.a. Organe de maşini. Vol.I Universitatea
din Braşov, 1981-215 p.
4. D. Reşetov. Detali maşin., Izdatelistvo M.,
„Maşinostroenie”, 1975- 659 st.
5. V. Kudreavţev., Konstrucţii i rasciot zubceatîh
reduktorov. M., „Maşinostroenie”, 1971- 328 st.
6. D. Reşetov., Atlasî konstrukţii detalei maşin. M.,
„Maşinostroenie”, 1970.- 358 st.
6.1 Noţiuni generale şi domenii de
utilizare ale angrenajelor cilindrice

• Difiniţie: Tansmisia prin roţi dinţate

realizează transferul rotaţiei şi a cuplului
motor datorită formei, astfel încât două roţi
(sau mai multe) se angrenează prin acţiunea
elementelor profilate (dinţii) cu care vin în
contact
• Procesul continuu de contact intre dinţii roţilor
conjugate ale unui angrenaj, in vederea
asigurării mişcării neintrerupte a celor două
roţi dinţate se numeşte angrenare.
Difiniţie: Angrenajele
sunt mecanisme formate
din două sau mai multe
roţi dinţate, una
antrenandu-le pe
celelalte prin acţiunea
dinţilor aflaţi succesiv in
contact.
Roţile dinţate sunt
organe de maşini care au
la periferia lor dinţi
dispuşi in mod regulat pe
suprafeţe teoretice,
numite suprafeţe de
revoluţie.
 Domenii de utilizare:

Angrenajele cilindrice au o largă utilizare în

transmisiile mecanice. Ele posedă o gamă largă de
utilizare în toate domeniile construcţiilor de maşini, în
special la maşinile de strunjit, automobile, tractoare,
maşini agricole ş.a., în construcţia aparatelor, industria de
fabricare s casurelor ş.a. Angrenajele cilindrice sunt
utilizate pentru transmiterea puterilor de la cîţva kw
pînă la cîteva zeci de mii kw cu viteza circulară pînă la 150
m/s şi cu raportul de transmitere pînă la cîteva sutimi şi
chiar miimi, cu diametrul roţilor de la cîţva milimetri pînă
la 6 metri şi mai mult.
 6.2. Principiile de funcţionare şi
clasificarea angrenajelor
cilindrice. Avantaje şi
dezavantaje.
Cauzele distrugerii angrenajelor:
Angrenajele sunt organe de maşini cu
solicitări complexe şi ca urmare şi
modurile de deteriorare a acestora
vor fi multiple. Dintre acestea cele
mai frecvente sunt:
- Ruperea datorită incovoierii dintelui:
- Este cauzată de concentratorii de tensiune
ce apar la baza dintelui şi este specifică
roţilor dinţate ce transmit momente mari;
- Se produce în urma încovoierii repetate a
dintelui de către forţele ce apar la
contactul dintre profiluri. Această
solicitare conduce la formarea unor fisuri
de oboseală în zona de racordare a
dintelui cu corpul roţii şi este urmată de
ruperea prin oboseală;
- Se mai poate produce şi o rupere
datorată supraîncărcării statice sau prin
şoc a dintelui. Ruperea prin oboseală
este cauza principală a scoaterii din uz a
roţilor dinţate din materiale dure ( HB >
3500 MPa ) şi a angrenajelor din mase
plastice.
Pentru evitarea acestui tip de uzură se
recomandă executarea bazei dintelui cu
racordări mari.
 - Uzura prin ciupitură ( pittingul ):
este cauza principală de distrugere a flancurilor
dinţilor angrenajelor executate din materiale cu
durităţi mici şi mijlocii (HB < 3500 MPa).
Apariţia ciupiturilor se datorează oboselii
superficiale a flancului dintelui.
Uzura prin ciupitură poate avea caracter
limitat sau progresiv. Uzura prin ciupitură
limitată se datorează concentrării sarcinii pe
lungimea dinţilor.
 Uzura progresivă se propagă pe toată
lungimea dinţilor şi se manifestă la roţi
executate din materiale cu durităţi ridicate
( HB > 3500 MPa ).
- Uzura abrazivă este specifică roţilor ce
lucrează în medii deschise, abrazive şi cu
ungere insuficientă.
Uzura nu este uniformă pe profil şi este
datorată vitezei diferite de alunecare şi a
tensiunilor de contact inegale. Dinţii uzaţi
capătă o formă specific ascuţită.
 Acest tip de uzură provoacă
intensificarea zgomotului şi a sarcinilor
dinamice, slăbirea secţiunilor şi în final
ruperea dinţilor. Se poate combate prin
creşterea durităţii suprafeţei dinţilor,
protecţie împotriva impurificării, folosirea
unor materiale de ungere speciale.
- Griparea dinţilor: este caracteristică
transmisiilor rapide, factorul hotărator
fiind creşterea temperaturii in zonele
de contact, distrugerea filmului de
ungere şi apariţia microsudurilor
punctelor fierbinţi în contact.
 Datorită mişcării relative a
flancurilor dinţilor aceste microsuduri
se rup, apoi la un nou contact se
formează din nou şi în final apar pe
flancul dintelui, în direcţia vitezei de
alunecare, porţiuni lucioase, zgîrieturi
fine, benzi de gripare etc.
 Clasificarea angrenajelor cilindrice
Criteriul de clasificare Tipuri de angrenaje cilindrice
I
.
I. Poziţia relativa a suprafeţelor Angrenaje exterioare
de rostogolire (tipul Angrenaje interioare
angrenării)
I
I
Angrenaje cu dantură dreaptă
.
II. Forma (direcţia) dinţilor Angrenaje cu dantură înclinată
Angrenaje cu dantură în V
I
I
Angrenaje cu dantură evolventică
I
.
III. Forma profilului dinţilor Angrenaje cu dantură în arc de cerc

Angrenaje cu dantură cicloidală

I
V
Angrenaje cu axe fixe
.
IV. Posibilităţile de mişcare ale Angrenaje cu axe mobile (planetare)
axelor roţilor
 Clasificarea roţilor dinţate se face după mai multe
criterii:
• a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi:

- angrenaje cu axe paralele (angrenaje

cilindrice cu dinţi drepţi);
- angrenaje cu axe paralele
(angrenaje cilindrice cu dinţi
înclinaţi);
- angrenaje cu axe concurente (angrenaje
conice);
- angrenaje cu axe incrucişate (melcate)
Avantaje angrenajelor cilindrice
Angrenajele cilindrice au o larga utilizare în
transmisiile mecanice şi prezintă:
· raport de transmitere constant;
· capacitate portantă mare;
· siguranţă în exploatare şi durabilitate mare;
· randament ridicat;
· gabarit redus;
· deservire simplă;
· posibilitatea utilizării pentru un domeniu larg
de puteri, viteze si rapoarte de transmitere.
Dezavantaje angrenajelor cilindrice
- necesită precizie ridicată de execuţie;
- fac zgomot in timpul funcţionării, mai ales la viteze
mari;
- construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje, scule
şi instrumente speciale;
- nu se poate realiza orice raport de transmitere.
- tehnologia este complicată;
- funcţionează cu zgomot şi vibraţii;
- au preţ de cost ridicat;
- sunt limitate la o serie de raporturi de transmisie.
 6.3. Elemente de bază din geometria şi
cinematica angrenajele cilindrice.
Metodica de calcul.
Principalele elemente geometrice ale unui angrenaj
cilindric sunt:
- înălţimea danturii – h;
- înălţimea capului dintelui
– ha;
- înălţimea piciorului
dintelui – hf;
- jocul radial - c = hf – ha;
- lăţimea danturii – b;
- pasul danturii – p;
- grosimea dintelui – s.
 Geometria angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi

La angrenajele cu profil evolventic,

dreapta N-N este tangentă comună
cercurilor de bază a celor două
roţi, deci punctul de contact al
profilurilor in evolventă se găseşte
permanent pe această dreaptă,
numită linie de angrenare.
pw – pasul pe cercul de rostogolire
(distanţa dintre două flancuri
omoloage a doi dinţi consecutivi
măsurată pe cercul de rostogolire).

 d w21  d w2 2
pw  
z1 z2
 unde: ( z1 şi z2 reprezintă numerele de dinţi ale
celor două roţi), rezultă că:
db1;db2– diametrele cercurilor de bază;
da1;da2 – diametrele cercurilor de cap;
df1;df2 – diametrele cercurilor de picior;
dw1;dw2 - diametrele cercurilor de rostogolire sau
de divizare;
aw – distanţa dintre axe: d w1  d w 2
aw 
2
Raportul de transmisie
d w1 z2
se determină după i1,2  
formula: d w2 z1
 Metodica de calcul:
6.1. Determinăm distanţa dintre axe conform
calcului de contact al rezistenţei
M 2 K H
a w  K a i  1  3
i  c  ba
2 2

unde: i – raportul de transmisie;

Ka – coeficientul dimensional care ia în
consideraţie forma suprapeţelor dinţilor
conjugaţi, pentru dinţi drepţi, Ka=49,5 Mpa
pentru cei înclinaţi, Ka=43,0 Mpa;
 b
 ba  - Coeficientul de lăţime a roţii;
aw

K H  - Coeficientul care ia în consideraţie

neuniformitatea repartizării sarcinii pe
lungimea dintelui

N 2 - Momentul de torsiune al
M 2  9,55  106

n 2 arborelui roţii conduse;

 - Tensiunea admisibilă de contact se
determină după formula:
 OH Z R
 H 
nH
Unde:  OH - Limita de bază a durabilităţii de
contact a straturilor superficiale ale
dinţilor, Mpa;
Z R - Coeficientul care ia în consideraţie
rugozitatea suprafeţelor conjugate ale
dinţilor;
n - Coeficientul de siguranţă pentru dinţii
H întăriţi integral.
 6.2. Determinăm parametrii principali ai roţilor dinţate.
Pentru determinarea modulului de angrenare este
comod ca, în prealabil, să se stabilească numărul sumar
de dinţi.
Z  100...130

2a w
Pentru roţile cu dinţi m 
z
drepţi:
Pentru roţile cu dinţi înclinaţi, modulul normal se
determină:
2a  cos  unde: β – unghiul de înclinare al
mn  ,
z dintelui, β =8…15grade
4.3. Determinăm numărul de dinţi care se
rotunjeşte pînă la un număr întreg:

z
z1 
i 1
; z 2  z   z1
Pentru transmisiile cu dinţi înclinaţi este necesar,
suplimentar se determină numărul de dinţi raportaţi.

z
zrap. 
cos 
3
 şi modulul frontal (pentru roţile cu dinţi înclinaţi)

mn
ms 
cos 
4.3. Determinăm distanţa de divizare dintre axe:

z1  z 2
a  ms
2
4.4. Determinăm diametrele de divizare:

d1  ms  z1; d2  ms  z2
4.5. Determinăm viteza periferică de rotaţie a
dinţilor:

d1n1 d 2 n2
V 
60  1000 60  1000
4.6. Efectuăm controlul de rezistenţă la încovoiere a
dinţilor folosind formula:

  F
WFt
 F  YF  Y  Y 
m
unde: YF – coeficientul de formă a dintelui care
depinde de numărul de dinţi raportaţi;
 Y - coeficientul care ia în consideraţie suprapunerea
dinţilor;
Yβ – coeficientul care ia în consideraţie înclinarea dinţilor
care este egal: 
Y  1 
140
4.7. Determinăm forţa Ft
periferică specifică de calcul: WFt   K Fa  K F  K Fv
b
unde: Ft – forţa periferică 2M 1 2M 2
nominală Ft  
d1 d2
KFα - coef. care ia în consideraţie repartizarea sarcinii între dinţi;
KFβ – coef. care ia în consideraţie repartizarea sarcinilor pe lăţimea dintelui;
KFv – coef. care ia în consideraţie solicitarea dinamică în angrenaj.
6.4. Forţele ce acţionează în
angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi
şi înclinaţi
Fn=Ft /cosα – forţa normală îndreptată pe linia de
angrenare ca normala comună la suprafeţele de lucru ale
dinţilor.

Forţa normală este perpendiculară axei de rotaţie.

Ea se descompune în forţa tangenţială- Ft şi forţa radială-
Fr
O asemenea descompunere este comodă la calculul
arborilor şi reazemelor. După M şi d cunoscute se
determină:

Ft=2M/d - forţa tangenţială, prin ea se exprimă celelalte

componente;
Fr=Ft tgα - forţa radială este îndreptată spre centru
Forţele ce acţionează în angrenajele
cilindrice cu dinţi înclinaţi.

• Forţele ce acţionează în transmisia

cilindrică cu dinţi înclinaţi
• Ft=2T/d - forţa tangenţială, prin ea
se exprimă celelalte componente:
• Fa=Ft tgβ -forţa axială;
• Fr=Ft tgα/cosβ - forţa radială,
• α=20º unghiul de profil β – unghiul
de înclinare a liniei dintelui
• Fn=Ft /cosα cosβ – forţa normală
Forţele nominale din angrenaj se determină în momentul de
torsiune motor existent pe arborele pinionului. Forţa normală pe
dinte - Fn aplicată în punctul de intersecţie al liniei de angrenare cu
cercul de diviziune se descompune intr-o forţă tangeţială - Ft la
cercul de divizare, forţa radială - Fr şi o forţă axială - Fa.

1
Fn  Ft1  Fr21  Ft12  Fa21
cos   cos  n
Sau forţa normală
rezultanta
/
Ft1(2) Ft1(2)
Fn  
cos  n cos  n  cos 
Forţele tangenţiale ( Ft1; ) Ft 2

2 M t1 2M t 2
Ft1  ; Ft 2 
d w1 d w2
- Mt1; Mt2 - momentul pe
arborele pinionului şi a roţii;
- dw1; dw2- diametrele de
divizare
Ft
Ft  Ft  tg n 
/
tg  n ;
cos 
Proiecţia forţei tangenţiale - F /
t

Ft
Ft  /

cos 
Forţele radiale Fr1  Fr 2

tg n
Fr1(2)  F /
 tg n  Ft1(2)
cos 
t1(2)

Proiecţia forţei
/
tangenţiale - Ft

Ft
Ft  Ft1(2)
/

cos 
Forte axiale Fa1; Fa 2

Fa1(2)  Ft1(2)  tg 