Sunteți pe pagina 1din 18

Apele curgatoare

Apele curgatoare
• Apa curgătoare este o apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă, curgătoare
sau stătătoare În categoria "ape curgătoare" se încadrează următoarele tipuri de
cursuri de apă dulce:
• curs de apă periodic
– Torent
• curs de apă permanent natural
– Pârâu
– Râu
– Fluviu.
• curs de apă permanent artificial
– Canal
• O porțiune dintr-o apă curgătoare, în care apa curge lin și albia prezintă o adâncitură,
de obicei sapata în stâncă, se numește galdan.
• Râurile, sau alte corpuri de apă curgătoare, nu transportă numai apă ci
și sedimente și aluviuni. În zonele cu viteză mică de curgere, acestea se depun și duc
la colmatarea albiei.
• Un curs de apă subteran se numește acvifer. În subteran, apa curge prin pământul
poros, de obicei prin pietriș și uneori prin nisip, similar cu apa de suprafață, sub formă
de râuri. Apa este reținută în formă de lacuri subterane în zonele cu pământ neporos,
de obicei stâncă sau argilă. Poate ieși la suprafață ca izvor, uneori ca izbuc. Izbuc se
numește locul de ieșire la suprafață, de obicei virulentă, a unui curs de apă subteran.
Ieșirea apei se poate face fie permanent, fie cu intermitențe, la intervale de timp
foarte precise.
• Atunci când o apă curgătoare trece prin zone cu relief accidentat, se produce uneori
o cădere de apă, care poartă denumirea de cascadă.
Relieful creat de apele
curgatoare
Relieful creat de apele
curgatoare: albie, meandre,
lunca, terase, piemonturi,
campii de nivel de baza.
Apele curgătoare, cu scurgere
permanentă acţionează prin
îmbinarea proceselor de
eroziune, transport, acumulare .
Rezultatul acţiunii lor sunt:
1. Văile - forme de relief
negative,
dezvoltate pe lungimi foarte
mari cu adâncimi de zeci sau
sute de metri
cu forme derivate versanţii,
terasele, lunca şi albia minoră.
Comune pentru toate văile sunt
versanţii şi albia; la cele
evaluate se adaugă şi celelalte.
• Elementele unei văi:
• Albia minoră
• -sectorul cel mai jos al văii, permanent acoperit cu apă.
-Talvegul (porţiunea cea mai adâncă în care se păstrează apa şi în perioadele
secetoase.)
-Albia este încadrată de maluri.
• Lunca (albia majoră) - sectorul aflat de-o parte şi de alta a albiei minore;
-nu este acoperită de ape decât la viiturile importante.
-Lunca este rezultatul evoluţiei prin meandrare a albiei minore.
-Luncile sunt alcătuite din pietriş, nisip, lentile de argilă
• Terasele
-trepte aflate deasupra albiei minore, la diferite înălţimi
-la origine au fost lunci.
• Versanţii
-sunt suprafeţe înclinate care au rezultat în urma adâncirii râurilor.
-se află deasupra albiei sau a teraselor.
Văile tinere sunt înguste şi au versanţi cu pantă mare, iar cele cu evoluţie îndelungată
sunt largi şi au versanţi cu formă complexă.
Văile adâncite în roci dure au versanţi puternic înclinaţi, care se întâlnesc adesea la
nivelul albiei, cum sunt cheile tăiate în calcar.
Dacă evoluţia este de durată, atunci văile sunt mult mai largi, au luncă şi terase; dacă
versanţii rămân prăpăstioşi şi au dimensiuni mari, rezultă defilee şi caniaane.
Actiunea apelor curgatoare si formele
• Apele curgatoare transporta cantitati mari de materiale rezultate din eroziunea pe
care o exercita asupra patului albiei si malurilor, dar si din aporturile laterale, de pe
versanti unde dislocarea si transportarea se realizeaza prin diverse procese.
Transportul presupune o energie ce rezulta din marimea debitului si viteza
imprimata de scurgerea apei pe panta sub efectul gravitatiei. in sectoarele unde
exista energie, transportul va fi bogat, iar acolo unde aceasta scade raul va fi nevoit
sa depuna o buna parte din debitul solid pe care-l duce. Frecvent acumularile cele
mai importante se realizeaza in locurile unde panta generala scade foarte mult.
Aceasta se intampla indeosebi fie, la trecerile brusce din unitati de relief inalte,
fragmentate si unde pantele sunt ridicate ca valoare, la unitati joase, netede fie, la
varsarea lor in lunci largi, in lacuri, mari cu platforme litorale extinse si la mica
adancime. Rezulta mai multe tipuri de forme de relief de acumulare cu dimensiuni
variabile.
1. Conurile aluviale sunt corespondentul conurilor de dejectie ale torentilor, dar cu
dimensiuni mult mai mari. Sunt frecvente pe rama depresiunilor si rezulta prin
acumulari continui de panze de aluviuni, dar cu accent la viituri cand sunt
transportate si materiale grosiere.
• 2. Deltele continentale. Constituie conuri aluviale foarte mari, dar cu inaltime
mica dezvoltate la iesirea in campii sau in depresiunile cu vatra neteda a
raurilor cu debit solid important. Pe suprafata lor pot fi urmarite cursuri
parasite care denota pendularea frecventa a albiei determinata de inaltarea ei,
in urma depunerii de aluviuni; structura tipica este de panze aluviale
suprapuse formate din pietrisuri, nisip, lentile de argila.
• 3. Glacisurile aluviale. Sunt forme de relief de racord intre dealuri, munti si
depresiuni sau campii rezultate din imbinarea, suprapunerea laterala a mai
multor conuri aluviale construite de rauri. inaltimea lor depinde de
dimensiunile elementelor ce alcatuiesc aluviunile, iar extensiunea de volumul
de materiale acumulate.
• 4. Piemonturile. Sunt campii extinse rezultate la contactul relativ brusc dintre
o unitate inalta si una joasa, neteda prin acumularea unor mase imense de
aluviuni carate de catre o retea densa de paraie si rauri. Formarea
piemonturilor solicita existenta pe de o parte a unui contact net , intre o
unitate de relief inalta, iar pe de alta a unui climat care permite erodarea si
transportarea unui volum mare de aluviuni din munti si acumularea acestora
la marginea lor
• 5.Campiile de nivel de baza. Sunt campii joase dezvoltate in regiunile de
varsare ale fluviilor in lacuri mari, in mari sau oceane, de unde apelativul ''de
baza'' adica in sectorul ce impune mersul general al eroziunii lineare.
Actiunea ghetii. Relieful
glaciar
Apa în stare permanent îngheţată
se află în zonele polare şi sub-
polare (la latitudini mai mari de
66°), precum şi în regiunile foarte
înalte din munţi. Aici temperatura
medie anuală este sub -2°C, iar
precipitaţiile cad sub formă de
zăpadă, care, în timp, prin tasare,
suferă o transformare în gheaţă.
Tipuri de gheţari
După mărime şi geneză se disting:
• gheţari de calată (aisberguri);
• gheţari montani
Marile si oceanele ocupa
circa71% din suprafata
Pamantului.
Dunarea
Dunărea este al doilea ca
lungime dintre fluviile Europei.
Izvorăște din Munții Pădurea
Neagră sub forma a două râuri
numite Brigach și Breg ce
izvorăsc de sub vârful Kandel.
Dunărea curge către sud-est,
pe o distanță de 2.858 km,
până la Marea Neagră. La
vărsarea fluviului în Marea
Neagră s-a format Delta
Dunării.
Fauna
• Fauna deltei cuprinde specii terestre si
acvatice din care: 3272 specii de nevertebrate,
84 specii de pesti, 10 specii de amfibieni, 11
specii de reptile, 315 specii de pasari si 41
specii de mamifere. Multe din animalele
specifice deltei sunt migratoare, neavând o
arie de repartitie bine precizata.
Fauna
Dintre speciile rare
si specifice deltei
amintim:
-pelicanul
-cormoranul
-egreta
-lopatarul
-bufnita mare
-vulturul codalb
Siretul
Râul Siret izvorăște din
Munții Carpații Păduroși la o
altitudine de 1.238 m.
Izvoarele sale se află în
apropiere de
localitatea Șipotele pe Siret.
Siretul parcurge 706 km și se
varsă în Dunăre, lângă
orașul Galați. Dintre afluenții
fluviului, are cel mai mare
bazin hidrografic din
România.
Principalii afluenți ai Siretului
sunt: pe partea
dreaptă, Siretul
Mic, Suceava, Moldova, Bistr
ița, Trotuș, Putna și Buzău iar
pe partea
stângă: Polocin și Bârlad.
Bazinul său hidrografic este
format în principal din apele
aduse de
râurile Bistrița, Trotuș, Moldo
va și Suceava.
Amenajarea Raului Siret
Malurile Siretului sunt formate din straturi de pietriș, nisip și loess. Primăvara,
odată cu topirea zăpezilor și vara, după ploi abundente, râul Siret poate
provoca inundații. Dacă în mod normal, lățimea Siretului este de 70–100 m, iar
adâncimea de 0,20-0,70 m, în perioada topirii zăpezilor sau al precipitațiilor
abundente, lățimea sa crește la 200 m, iar adâncimea ajunge la 2–3 m.
Pe cursul său au fost realizate mai multe baraje și lacuri de acumulare,
reducând pericolul de inundații Principalele orașe de pe sau din apropierea
cursului său sunt: Siret, Pașcani, Roman.
Ca urmare a adâncimii sale scăzute, Siretul nu este navigabil, doar pe
porțiunea de după vărsarea râului Bârlad pot naviga nave de dimensiuni mici.
Preocuparea pentru navigarea pe Siret datează de câteva sute de ani, Dimitrie
Cantemir exprimându-și în Descrierea Moldovei amărăciunea pentru negăsirea
unei soluții în acest sens. "E un râu lat și adânc, însă, fiind înconjurat din toate
părțile de păduri și munți, iar pe alocuri împiedicat de vaduri, până acum nu s-a
putut deschide pretutindeni o cale pentru corăbii"
Muresul
Mureșul este un rau
care curge în România
și Ungaria, în lungime de
789 km și se varsă
în Tisa. Mureșul
izvorăște din Munții
Hășmașu Mare, si se
varsă în râul Tisa. Pentru
22,3 km râul marchează
frontiera româno-ungară.
Afluenți: Târnava
Mare, Târnava Mică ce
se unesc
la Blaj județul Alba,
Sebeș, Strei, Arieș
și Ampoi
Muresul
• Încă din perioada antichității,
râul Mureș a fost o cale
navigabilă foarte intens
folosită atât pentru traficul
comercial cât și în scop
strategic, devenind o
adevărată autostradă a zonei
de la Nord de Dunăre.
• Încă din timpul războaielor
daco-romane controlul
Mureșului a constituit una din
manevrele militare cheie, pe
care armata romană s-a
străduit să o obțină pentru a
avea un avantaj asupra
sistemului defensiv al
Regatului dacic.
Prutul
Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de
muntele Hoverla din Carpații Păduroși ,de unde curge spre est, mare parte din
curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de
orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial
cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în
perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată. Principalii
afluenți pe partea dreaptă sunt Ceremuș, Bașeu și Jijia. Pe râul Prut există o
amenajare hidroenergetică realizată împreună cu Uniunea Sovietică.
În ultimele decenii cea mai mare parte din bălțile, lacurile și mlaștinile
Prutului au fost desecate. Fostele mlaștini au devenit terenuri agricole. În
1976 lângă localitățile Stânca și Costești, Republica Moldova împreună
cu România au construit un baraj, un lac de acumulare și o hidrocentrală.
Odată cu acestea au încetat viiturile și inundațiile periodice ale luncii
Prutului. Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil în scopuri economice.
Acesta a limitat aprovizionarea cu apă a lacurilor, bălților, mlaștinilor care au
rămas, dar a căror suprafață continuă să se micșoreze. Scurgerea anuală a
Prutului de la izvor până la vărsare este de 2,9 km cubi de apă.
Prutul
În prezent calitatea apei
Prutului nu se mai
aseamănă cu cea a
râului de pe timpul lui
Dimitrie Cantemir. Ea
este poluată de diferite
substanțe Odată cu
creșterea nivelului apelor
Dunării, Prutul își
încetează scurgerea, se
revarsă, inundând
suprafața vastă a luncii
sale. Lunca râului este
parțial
înmlăștinităchimice și
organice.