Anorexia nervoasa

Bucurean Anca
Clasa 2C AMG
 Anorexia nervoasa

 Consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si

emotionale.
 O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita
greutatii standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru
cantitatea de alimente pe care are voie sa o consume,
deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului,
neputand sa-si mentina greutatea corpului in limite normale,
temandu-se de castigul in greutate.
Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare,
alterarea importanta a starii de sanatate si chiar la deces. Anorexia
netratata la timp sau nesupravegheata poate deveni o boala cronica,
chiar daca este posibila recuperarea completa cu un tratament adecvat.
 Cauze

 Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta

printr-o combinatie de factori declansatori: biologici, psihologici
si sociali. Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu
anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un
neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari
comportamentele anorexice ca si retragerea sociala si
reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca cel mai mare
nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa debutul
infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta
anorexie persoanele care au in familie un membru cu aceasta afectiune
(parinte, sora sau fratele).

Totusi, implicatia genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei.

Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum si
presiunile sociale si culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei
persoane dragi,pot declansa anorexia.
 Simptome

Simptomele frecvente si actiunile corelate cu

anorexia nervoasa includ:
- frica intensa de a castiga in greutate;
- restrictia consumului de alimente sau al unor
anumite tipuri de alimente care contin orice fel de
grasime;
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard
corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau
adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate
in timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv
de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in ciuda faptului ca
pacientul are o greutate sub limita standard (aceasta tulburare poarta
denumirea de imagine distorsionata a corpului);
- un program de exercitii istovitor;
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate de
tulburarile de alimentatie sau pierdere in greutate;
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau
diuretice pentru a pierde in greutate.
Semnele malnutritiei sunt:
 - greutate mica a corpului;
- constipatia sau tranzit intestinal incetinit;
- par fragil, piele uscata si unghii friabile;
- sani micsorati;
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree;
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat
in mod normal;
- tensiune arteriala scazuta;
- bradicardie, cu un ritm cardiac mai mic de60 de batai pe minut;
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii);
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor
si picioarelor) datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor;
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul
palmelor si mainilor.;
 Diagnostic precoce

 Depistarea si tratamentul precoce al anorexiei sunt importante

pentru recuperarea si prevenirea evolutiei progresive a bolii
spre o forma mai grava. Cu cat are o durata mai lunga, in care
este netratata aceasta afectiune, cu atat este mai dificil de a
corecta comportamentul alimentar inadecvat.
 Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza in
adolescenta, membrii familiei ar trebui sa fie primii care sa
recunoasca simptomele afectiunii.
Cu cat tratamentul este instituit mai precoce, cu atat este mai
probabila recuperarea completa dupa aceasta afectiune cronica.

Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de

alimentare. Persoanele cu anorexie, nu cer ajutor specializat, de
regula. Cel mai des, o persoana apropiata suspecteaza ca exista o
problema si apeleaza si incurajeaza pacientul sa ceara ingrijiri de
specialitate.
 Tratament

 Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament.

Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o greutate normala
si un comportament alimentar adecvat si de a trata afectiunile
somatice si psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu
osteoporoza sau depresia.
 Corectarea perceptiilor, atitudinilor si comportamentelor
anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o
parte a tratamentului extins.
 Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde
psihiatrul, medicul de familie si nutritionistul. In functie de
gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde in mod obisnuit:
 - restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale
deseori atenueaza sau elimina tulburarile de alimentare, ca de
exemplu strangerea de alimente sau comportamentul obsesiv
compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea
gandurilor si imaginilor in mintea pacientului cu comportamente
repetitive ulterioare)
 - acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana
anorexica sa realizeze ca are o problema si sa-si imbunatateasca
perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe afectarea relatiilor,
de obicei prin terapie individuala sau de familie
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de
initiere in spital cuprinde:

- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afectiunilor medicale

determinate de anorexie, ca deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic
sau afectiunile cardiace. Uneori, fluidele si alimentele sunt administrate
printr-un tub plasat in stomac prin nas (sonda nazogastrica) sau parenteral
(inravenos)

- refacerea statusului nutritional – obiectivul tratamentului este de a

castiga in greutate cu grija si treptat, cunoscand cand este prezenta
senzatia de foame sau satietate si invatand cum sa se alimenteze sanatos

- ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic reprezinta o parte

importanta a recuperarii care poate include:

- invatarea unor noi comportamente alimentare

- invatarea controlului afectiv

 Factori de risc

O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei prezinta:

 - istoric de tulburari alimentare in randul rudelor de gradul I, in
mod special, in cazul gemenilor;
 - diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu
perfectionismul si parerea proasta despre sine;
 - diferite presiuni culturale si sociale, in mod particular
conflictele in familie;
 - antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu toate
victimele abuzurilor dezvolta tulburari de alimentare).
 Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:
 - copilul isi exprima preocuparea legata de greutate la o varsta
frageda;
 - o adolescenta care este supraponderala primeste
complimente pe masura ce incepe sa piarda in greutate.
 Bibliografie

Www.sfatulmedicului,ro
www,csid,ro