Sunteți pe pagina 1din 20

Este anotimpul care face

legătura între vară şi iarnă.


Lunile anotimpului toamna sunt:

Septembrie - Rapciune
Octombrie - Brumarel
Noiembrie - Brumar
Frunzele copacilor îngălbenesc...
... şi cad legănându-se spre pământ.
Zilele devin din ce în ce mai scurte
şi mai răcoroase, iar nopţile mai
lungi şi friguroase.
Vântul este din ce în ce
mai puternic...
...ploile sunt reci şi dese…
… cade bruma.
În fiecare început de toamnă, când ziua se zoreşte
spre asfinţit, văzduhul răsună de larma voioasă a
rândunelelor, cocorilor, berzelor... Se pregătesc să
migreze departe, departe, acolo unde-i cald şi bine...
Veveriţele şi alte animale sălbatice, îşi adună
provizii pentru iarnă.
Toamna este anotimpul recoltelor
bogate...
... când constatăm cât de
generoasă poate fi natura...
... dar şi cât de harnici au fost
truditorii satelor.
Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile
tomnatice este bucuria pentru fructele pământului
amestecată cu melancolia pentru vremea
mohorâtă.
În fiecare toamnă, în luna septembrie,
copiilor li se deschid iar porţile
iluminării.
Imaginea toamnei poate fi zugrăvită în o mie şi una
de chipuri,.
Posibilităţile verii au dispărut, iar răcoarea toamnei
este la orizont. Cerul devine gri şi posomorât.
TOAMNA Îl ascult şi simt subt gene
de O. Goga Cum o lacrimă-mi învie:
- Ni se-aseamănă povestea,
Văl de brumă argintie Pui golaş de ciocârlie.
Mi-a împodobit grădina.
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă


Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
TOAMNA
de Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară


Au muncit din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe şi bucate.
Mere, pere, în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui
Cu puf galben ca de pui,
Şi tot felul de legume
De nu le mai ştii pe nume.
AŞA E TOAMNA-NTOTDEAUNA!

Din pomul verde şi frumos,


O frunză cade, încă una,
Pân’ se-aştern covor pufos;
Aşa e toamna-ntotdeauna!

Şi păsări zi de zi se duc,
Ici-colo vezi doar câte una,
Precum o nucă-n vârf de nuc;
Aşa e toamna-ntotdeauna!

Pe câmp, pe case şi pe flori,


Frumoase brume-şi pun cununa
Şi-adoarme soarele în nori;
Aşa e toamna-ntotdeauna!