Cap. 1.

PROGRAME ŞI POLITICI DE ECHILIBRU ÎN

AGROMARKETING
PREVIZIUNI DE MARKETING
Cunoaşterea orizontului de previziune a pieţelor
agricole din România delimitează următoarele forme:

impuse de perioadele anticitat recoltărilor produselor

agricole. Au ca obiective principale cererea, oferta şi
vânzările din aceiaşi recoltă şi respectiv an de piaţă;
), ce urmăresc
mai ales consumurile din recoltele proprii.
), cu tendinţa
de utilizare în următoarele situaţii: studiile
investiţionale, a pragurilor de dezvoltare a
producţiilor, a amplasării reţelei comerciale, a reţelei
de depozite etc;
- ), cu referire
la evoluţia îndepărtată a cererii şi ofertei la nivel
macro şi microteritorial;
, cu perioade de
perspectivă de 20-30 ani.
 Întocmirea unui program în domeniul agromarketingului
va trebui să ţină seama de următoarele:

, sub aspectul numărului şi structurii populaţiei, consumului

pe locuitor, volumului autoconsumului în unitaţile de producţie şi ponderea pieţei
ţărăneşti etc.;

, pe de alta parte;

referindu-se mai ales la culegerea şi studierea

sistematică a datelor necesare elaborării şi desfăşurării planului circulaţiei produselor
agricole şi agroalimentare;
- care să asigure informaţiile
necesare la elaborarea şi fundamentarea planului.
Modificări intervenite în cursul perioadei de
programare în marketing
În timpul realizării programelor de producţie frecvent pot fi semnalate modificări de
sarcini-suplimentări sau reduceri - ca urmare a schimbărilor intervenite în cadrul pieţei,
şi anume în dirijarea producţiei spre export, consum intern, industrializare sau din alte
motive.

Modificarea planului de valorificare este de cele mai multe ori determinată de

următoarele cauze
- creşterea sau diminuarea necesarului de consum intern (fondul pieţei etc.) sau
prelucrare;
- angajarea la export a unor cantităţi suplimentare de produse sau de noi
sortimente;
- anularea livrărilor la export pentru unele produse;
- calamitarea producţiei agricole din unele zone, respectiv neasigurarea sortimentelor
de produse pentru consum în stare proaspată sau a materiei prime destinate
industrializării.
Modificările de sarcini trebuie cunoscute din timp, de către agenţii, economici
interesaţi, şi anume înainte de începerea trimestrelor şi numai în cazuri deosebite în
cursul acestora.
1. ANALIZA 2. ALEGEREA
- Alegerea
OBIECTIVULUI
- Strategia
pieţei
întreprinderii
- Individualizarea
segmentului de - Alegerea obiectivului
piaţă de realizat
- Individualizarea - Alegerea
consumatorului consumatorului
- Individualizarea - Definirea
concurenţei produsului
- Analiza produsului
- Obiectivul pieţei
- Analiza sectorului
- Rezultatele
de merceologie
- Analiza situaţiei
economice
întreprinderii PLANUL
DE
- Programulde
MARKETING marketing-mix
-Politica de produs
- Politica de preţ
- Calculul economic -Politica de distribuţie
- Avantajul (profitul) - Politica de vânzare
strategia întreprinderii - Politica de promovare
- Politica serviciilor

- Oportunitatea
(pozitiv)
intreprinderii
pe piaţă

REALIZARE
4.CONTROLUL PARŢIALĂ
Sistemul de contractare a produselor agricole
Necesitate, caracteristici.
Prin conţinutul şi rolul pe care îl îndeplineşte, contractul reprezintă o importantă
pârghie în reglementarea raporturilor economice între producătorii agricoli şi ceilalţi
agenţi economici specializaţi în preluarea produselor agricole.
Specific producţiei agroalimentare, există frecvent utilizate în prezent aşa-numitele
"contracte de colaborare"* între producătorii agricoli şi unităţile de prelucrare şi/sau de
distribuţie a produselor. Aceste contracte sunt încheiate pe criteriul zonal iar unitaţile
integratoare se obligă să susţină producătorii agricoli pe intregul proces de producţie şi
distribuţie printr-o serie de măsuri cum sunt:
- producătorii agricoli pot fi siguri de un câştig întrucât preţul este negociat şi stabilit
prin contract (se are în vedere susţinerea acordată de unităţile integratoare);
- producătorii agricoli folosesc mai raţional sau chiar economisesc fondurile
destinate investiţiilor în special pentru asigurarea de utilaje;
- prin susţinerea producătorilor agricoli din zonele (bazinele) consacrate, unitaţile
integratoare pot prelua produse de calitate superioară şi în cantitaţile dorite.
 impedimente
Dar în actuala etapă pot fi semnalate şi o serie de
(reţineri) în practicarea acestor "contracte de
colaborare", cele mai importante fiind considerate următoarele:
- unităţile de prelucrare, în calitate de partener integrator, nu au forţa
economică şi financiară pentru a susţine procesul agricol de producţie şi
distribuţie (transportul este în prezent singura lucrare suportată de unităţile
de prelucrare);

- agenţii economici comercializatori (cu ridicata sau cu amănuntul)

manifestă reţineri în alocarea fondurilor băneşti sau mijloacelor
materiale pentru a susţine producţia internă, în multe cazuri apelându-se
la importuri;

- producătorii agricoli (şi în special cei horticoli), nu întotdeauna

acceptă precizări şi/sau instrucţiuni ale unui partener integrator, cu
referire la structura culturilor, modalitaţi de efectuare a recoltatului etc. In
actuala etapă producătorii (horticoli), doresc să aibă o liberă iniţiativă în
aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice.