Sunteți pe pagina 1din 8

Hidrocelul

Hidrocelul
 Este o formaţiune chistică cu conţinut de lichid clar, situată
într-un rest de canal peritoneovaginal.
 Anatomie patologică. Există mai multe forme de hidrocel.
Cel mai frecvent este hidrocelul testicular (de vaginală). Lichidul
destinde mult vaginala ce înveleşte testiculul. Restul canalului
peritoneovaginal este adeseori închis.

 Alteori canalul este permeabil şi comunică cu cavitatea


peritoneală, formând hidrocelul comunicant (peritoneovaginal).

 Există situaţii când hidrocelul se formează între două inele


Ramonède închise la nivelul cordonului spermatic. Se
realizează astfel hidrocelul funicular de dimensiuni mici,
cunoscut sub denumirea de chist de cordon.

 În cazuri rare acesta se întâlneşte şi la sexul feminin ca o


formaţiune tumorala asemănătoare, care se numeşte chist al
canalului Nück.
Tipuri de hidrocel
Simptome
 Hidrocelul testicular este o formaţiune tumorală nedureroasă, rotundă,
netedă, care destinde tegumentul scrotal. Consistenţa este elastică
lichidiană. Testiculul când se palpează se află la polul inferior.

 Hidrocelul adeseori bilateral, este frecvent întâlnit la sugari în primele


luni după naştere. El dispare spontan în majoritatea cazurilor până la
vârsta de 6-12 luni. Peste această vârstă rezoluţia hidrocelului nu mai
are loc.

 În cazul hidocelului comunicant există varietăţi de mărime şi


consistenţă legate de efortul fizic. Dimineaţa hidrocelul are dimensiuni
mai mici, care cresc spre seară. Daca se reduce prin presiune
manuala sau in decubit, el se reface in ortostatism de jos in sus prin
acumularea lichidului peritoneal. În general forma comunicantă nu are
tendinţă la vindecare.

 Chistul de cordon este situat inghinal Acesta are dimensiuni mici, este
ovoid şi mobil, nu îşi modifică volumul, este nedureros şi nu se
reduce la presiune.
Proba transiluminarii
Diagnostic diferenţial.
 Hidrocelul comunicant trebuie diferenţiat în primul rând
faţă de hernie, care este reductibilă. La trecerea din
decubit in ortostatism, tumefacţia se reface de sus în
jos în cazul herniei inghinale şi de jos în sus in cazul
hidrocelului comunicant.

 Există dificultăţi de diagnostic la sugari între hernia


strangulată şi chistul de cordon. Chistul are mobilitate
mai mare şi este nedureros la palpare. Polul superior
al chistului se termină la orificiul extern al canalului
inghinal, pe când hernia strangulată se continuă în
canalul inghinal.

 Tumorile testiculare se disting uşor prin volumul


crescut al glandei, consistenţa renitentă sau dură şi
suprafaţa uneori neregulată.
Tratamentul
 este chirurgical. Se recomandă după vârsta de 1
an.

 Intervenţia se execută pe cale inghinală ca şi


pentru hernie. În toate cazurile trebuie întreruptă
continuitatea restului de canal peritoneovaginal cu
cavitatea peritoneală.

 Punga hidrocelului se deschide longitudinal şi se


rezecă parţial (Forgue) sau se suturează eversat în
jurul cordonului (Winkelmann).

 Hidrocelul funicular se separă cu grijă de


elementele cordonului spermatic şi se rezecă.