Sunteți pe pagina 1din 50

CURS

FIZIOTERAPIE

ANUL VI- MEDICINĂ


DENTARĂ
FIZIOTERAPIA

• 1.Definiţie
• 2. Ramurile fizioterapiei
• 3. Acţiunea fizioterapiei
• 4.Istoricul fizioterapiei
• 5. Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici
Fizioterapie
Definiţie:

Ramură a medicinii clinice care


utilizează în scop profilactic,
curativ şi recuperator
proprietăţile - factorilor
fizici naturali
ape minerale, gaze, namoluri,
climate;
- factorilor fizici artificiali
termici, electrici, kinetici,
mecanici.
Specialitate terapeutică- are aplicare în mai
multe discipline medicale sau chirurgicale
(medicina interna, reumatologie, ortopedie-
traumatologie, medicină sportivă, ginecologie,
neurologie, ORL, endocrinologie, medicină
dentară)
• Ramurile fizioterapiei

1.Electroterapia
2.Foto-actinoterapia
3.Hidroterapia
4.Termoterapia
5.Kinetoterapia
6.Peloidoterapia
7.Climatoterapia
8. Balneoterapia
9. Laserterapia
10.Masaj
FIZIOTERAPIA
ÎN MEDICINA DENTARĂ

-RECUPERAREA POSTOPERATORIE
- INFLAMAŢII ŞI INFECŢII
- RECUPERAREA DUPĂ TRAUMATISME
- PAREZA ŞI PARALIZIA DE NERV FACIAL
- PATOLOGIA ATM
-DUREREA DIN SFERA OMF
-TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
Ramurile fizioterapiei
1. Electroterapia

• -constă în utilizarea
diverselor forme de energie
electrică asupra organismului,
cu scop profilactic şi curativ
• -se realizează cu :
a) curenţi de joasă frecvenţă
b) curenţi de medie frecvenţă
c) curenţi de înaltă frecvenţă
d) terapia cu ultrasunete
Ramurile fizioterapiei
2. Fototerapia

• “terapia cu lumina” este


metoda ce utilizează acţiunea
energiei radiante asupra
oraganismului uman.
• surse de lumina utilizată :
- lumina naturală-solară
- lumina artificială lămpi
Ramurile fizioterapiei
3. Hidroterapia
4.Termoterapia

• constă în aplicarea apei printr-un


numar variat de proceduri în scop
profilactic, curativ sau recuperator

• apa -folosită la temperaturi diferite


şi stări de agregare diverse (lichidă,
solidă, gazoasă).
Ramurile fizioterapiei

Se includ şi procedurile care utilizează ingrediente


chimice, plante medicinale, cât şi efecte termice (aer cald,
nămol, parafină) purtând denumirea de
hidrotermoterapie.
Ramurile fizioterapiei
5.Kinetoterapia

• studiază mecanismele neuromusculare şi articulare, care


asigură activitatea motorie normală, combătând pe cele
patologice deficiente.
• tipuri de kinetoterapie:
a) profilactică
b) de recuperare
c) terapeutică
Ramurile fizioterapiei
6.Peloidoterapia (nămoloterapia)

Peloidul (pelos) este substanţa care se


formeaza în condiţii naturale, sub
influenţa proceselor geologice şi
care în stare fin divizată şi în
amestec cu apa se foloseşte în
practica medicală sub formă de băi
sau proceduri locale (împachetari,
cataplasme, tampoane vaginale).
Ramurile fizioterapiei
7.Climatoterapia

• ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre climat şi


organism poartă denumirea de bioclimatism
(bioclimatologie).
• Aclimatizarea - constituie un complex de modificări
funcţionale, prin care organismul transpus într-un climat
nou raspunde la solicitararea noilor factori, printr-o
restructurare metabolică, umorală şi a reactivităţii.
Ramurile fizioterapiei
8. Balneoterapia

Apele minerale - sunt ape naturale


cu soluţii complexe de substanţe
disociate, nedisociate, gaze în
anumite combinaţii chimice şi
stări fizico-chimice, care
administrate pe cale internă
(crenoterapie) sau externă (bai,
inhalaţii, irigaţii) au acţiune
terapeutică asupra organismului.
Ramurile fizioterapiei
9.Laserterapia
Light Amplification by the Stimulated Emission of Radiation
-laser termic (chirurgical)
-laser atermic (terapeutic)

Indicaţii:- afecţiuni reumatismale, neurologice, posttraumatice,


dermatologice, cardiovasculare
-în patologia OMF – gingivite, parodontite, complicaţii
postextracţionale
Ramurile fizioterapiei
10.Masajul

• -constă în diferite manipulări


manuale variate, aplicate
sistematic pe suprafaţa
corpului, în scop terapeutic sau
igienic (originea- cuvânt arab
mass=a framânta)
-Primele referinţe despre masaj
–anul 5000 î.Hr.-Egiptul Antic
• Fizioterapia în stomatologie

• Afecţiuni inflamatorii parodontale şi de


părţi moi
• Traumatologie dentoparodontală
• Vindecarea plăgilor, inclusiv chirurgicale
• Patologia articulaţiei temporomandibulare
• Patologia glandelor salivare
• Durerea, inclusiv nevralgia trigeminală
esenţială
Acţiunea fizioterapiei
• -nespecifică
• -creşte puterea de apărare a organismlui
• -acţioneaza local sau general
• -acţioneaza prin mecanisme biochimice la
nivel celular şi infracelular
• -are indicaţii şi contraindicaţii în funcţie de
afecţiunea de bază şi afecţiunea asociată
• -induce răspuns cu remanenţă variabilă
Istoricul fizioterapiei

• Dezvoltare în ultimele 2-3 decenii

• Progrese uriaşe înregistrate în electonică, biologie,


fiziologie-fundamentarea ştiinţifică mai exactă
=> ameliorarea şi diversificare metodologiei de
aplicare în medicină a factorilor fizici
• Creşterea impresionantă a morbidităţii prin boli
degenerative, posttraumatice
• Înregistrarea unui număr mare de intoleranţe
medicamentoase, acţiuni secundare nedorite sau
adverse
• Eficienţa economică este net în avantajul agenţilor
balneofizioterapeutici vis-a –vis de preparatele
medicamentoase
• Din perspectiva isoriei această specialitate este
considerată ca fiind cea mai veche din domeniul
medicinei, utilizată în mod constant, neîntrerupt în
cursul veacurilor
• Pentru a-şi ameliora suferinţa omul a utilizat pe
baza observatiilor empirice, remedii oferite de
mediul înconjurător (apa, caldura, masajul,
plantele)
• Primele tratamente balneoclimaterice
-”asklepioane”

• Asklepios- zeul vindecării, patronul medicinei


• HIPOCRATE DIN KIOS (460-375 i.Ch.)
– evidenţiază rolul naturii în vindecarea
bolilor – climatoterapie, hidrobalneologie,
helio-talazoterapie, termoterapie, masaj,
gimnastică medicală
• ROMANII – tratau răniţii folosind apele
sulfuroase termale (Baile Herculane Orşova,
Geoagiu)
• 600 de ani romanii au folosit băile în ape
cu efecte terapeutice, inclusiv pe teritoriul
Daciei.
“Ad Acquas Herculi Sacras”-Băile Herculane

- bazele stațiunii - anul 102 d.Ch. puse de Împaratul Traian


- cultul balnear a fost preluat de la greci pe care apoi l-au
dezvoltat fără precedent de-a lungul istoriei.
- Numele stațiunii - zeul Hercules, fiul lui Zeus și al Elenei
în mitologia romană - patron al izvoarelor
termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică
și cea spirituală.
•Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad
Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și
statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia

•Din 1736 reconstrucția și modernizarea băilor, a


căilor de acces, a edificiilor din stațiune
amprenta unui baroc austriac impresionant
•Stațiunea este vizitată de personalități, între care: împăratul
Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina,
împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta.

• În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca


fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar
împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile
Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare
• GALEN (131-201 d.Ch) – foloseşte terapia cu
ape sulfuroase, feruginoase, peloidoterapia

• -recomandă clima de mare în bolile pulmonare


EVUL MEDIU -
perioada de decădere
Sec XVI – lea – perioada de înflorire

Sec XVIII – lea- trecută în rândul


specialităţilor medicale
• Bazele hidroterapiei – Vincenz
Priessnitz (1799-1859) – Grafenberg –
primul stabiliment de hidroterapie
• Bazele ştiinţifice ale hidroterapiei sunt
puse de Winternitz
• Hidroterapia: Sebastian Kneipp, Louis
Fleury
• Sfarsitul sec XVIII-lea Volta descoperă
curentul continuu- galvanic
• Galvani aplică curentul în medicină-
• Pohlman –terapia cu ultrasunete

• 1951 –stomatologul francez Pierre


Bernard demonstrează efectele
benefice ale curenţilor diadinamici

• Afecţiuni mio-osteo-articulare ->


aplicaţiile laser
• Kinetoterapia / masajul – cunoscute
din antichitate –evolează tehnicile
• Primele preocupări sistematice privind
factorii balneari în România –sf. Sec.
XVIII-lea – lucrările lui Lukas Wagner
(1773)-studiază apele minerale din
Transilvania (Şarul Dornei)
Istoricul fizioterapiei în
România
• 1821 – este tipărită prima lucrare românească
de balneologie – elaborată de Ladislau Pop

• Sec XX
• “ Apele minerale si staţiunile climatice din
România”-Alexandru Saabner- considerat
părintele balneologiei româneşti
• “Hidroterapia medicala” – Gheorghe Baiulescu
Istoricul fizioterapiei în România
• 1923 - Prof. Anibal Teohari – primul institut de
cercetare în balneologie la Spitalul Brâncovenesc

• 1931- Prof. Marius Sturza - prima catedră de


Balneofizioterapie din ţară la Facultatea de Medicină
din Cluj

• 1935 – Prof. Gheorghe Băltăceanu – catedra de


Balneofizioterapie în Bucureşti

• 1949 – se înfiinţează catedre de balneofizioterapie în


celalalte centre universitare din ţară
Mecanisme de acţiune ale agenţilor
fizici
• câmp de acţiune vast – extero – proprio- interoceptori
• tegument, musculatură, tendoane, articulaţii, oase, organe
interne
• energia agenţilor fizici produce modificări specifice
(la intensităţi mici ale stimulilor) şi nespecifice ( la intensităţi
mari) în organism
• cantitatea / calitatea / penetrabilitatea agenţilor
Mecanisme de acţiune ale agenţilor
fizici
• acţiuni locale
• receptivităţii + conductibilităţii nervoase
• acţiuni generale
• asupra cirulaţiei
• reacţii reflexe şi umorale la distanţă (ex.. comprese
fierbinţi precardiace în angor)
• efectul depinde de integritatea a 4 sisteme operaţionale din
organism
Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

• Sistemele operaţionale în organism:


– Sistemul receptor
– Sistemele de legatură (nervos şi umoral) –
acetilcolina, catecolamine, histamina, bradichinina,
prostaglandine, endorfine
– Sisteme de integrare – nervos, vegetativ, endocrin
– Sisteme efectoare - aparatele
Mecanisme de acţiune ale agenţilor
fizici
• optimizarea homeostaziei

• reacţii de adaptare, apărare, compensare, regenerare

• efecte antialgice, decontracturante, elasticizante,


trofic-metabolice, resorbtive, vasodilatatorii,
tonizante musculare
Mecanisme de acţiune ale agenţilor fizici

A. Profilaxia
creşterea rezistenţei organismului / interferarea unor factori de risc

B. Terapia
• rol principal / secundar / adjuvant în tratament
• reumatism degenerativ – oprire în evoluţie, combatere a
simptomelor (principal)
• afecţiuni endocrine şi rahitism (secundar)
• colecistopatie cronică – fluidificant şi antispastic (adjuvant)
Bibliografie
1. Fizioterapie, Bioclimatologie – Andrei Rădulescu,
Elena Teodoreanu – Ed. Medicală Bucureşti 2002
2. Controlul durerii prin fizioterapie –Elena Taina
Avramescu –Ed. Universitaria Craiova 2007
3. Noţiuni de Fizioterapie –Ruxandra El Basat 2008
4. Fizioterapie –Ruxandra El Basat 2001
5. Curs de balneofizioterapie si Recuperare Medicala-
UMF Iuliu Hatieganu Cluj Napoca, 1994
6. Fizioterapia-prezentare si aplicatii in patologia
medicinii dentare -Curs si Lucrari Practice-
Georgiana Ozana Tache, Bucuresti 2006
• Steenks MH –The gap between dental education and clinical
treatment in temporomandibular disorders and orofacial pain –J
of Oral Rehabilitation, 2007, 34 (7):475-477
• Quintero Y, Restrepo CC – Effect of awareness through
movement on the head posture of bruxist children.- J of Oral
Rehabilitation, 2009, 36 (1): 18-25
• Michelotti Ambra, De Wijer – Home exercise regimes for the
mangement of non-specific temporomandibular disorders, J of
Oral Rehabilitation, 2005,32 (11): 779-785
• Michelotti Ambra, Steenks MH- Short term effects of
physiotherapy versus conselling for the treatment of miofascial
pain of the jaw muscles, J of Oral Rehabilitation, 2002, 29
(9):874-874
• British Dental Journal, 2005, 199 (8)- Optimum
seating position – introducea Bambach Saddle Seat
– scaun care previne durere de spate, imbunatateste
postura
• Australian Physiotherapy Association
• - Green and Brown (1963), cited in
Musculoskeletal Disorders in Dentists, by
Patrick Carr, B. App Sc. Published in the A.D.A.
(QLD Branch) Newsletter, November 1996.
BĂILE FELIX
2005- 2012