Sunteți pe pagina 1din 34

TEORIA COMUNICARII

CURS X

Roland Barthes – Semiotica


Roland Barthes - semiotica

Ramură a comunicării în funcţie de nivelul


de analiză: comunicare de masă

Tip de teorie: interpretativă

Direcţie: semiotică

Reprezentant: Roland Barthes (1915 –


1980; eseist, critic literar, filozof şi
teoretician al literaturii; structuralismul şi
noua critică); Mitologii (1957)
Roland Barthes - semiotica
 Semiotica = studiul semnelor și al modului în
care funcționează acestea

 Barthes: scopul semioticii = interpretarea


semnelor verbale şi nonverbale

 Semnificaţia culturală a semnelor vizuale


(de la transpiraţia curgând pe feţele
actorilor până la coperta unor reviste)

 Barthes: interes pentru semnele care


comunică în mod subtil înţelesuri
ideologice sau conotative şi care
perpetuează valorile dominante ale unei
societăţi
Roland Barthes
 “O haină, un automobil, o mâncare gătită, un gest, un film, o imagine
publicitară, o mobilă, un titlu de ziar – iată în aparenţă o serie de obiecte
eteroclite. Ele au însă în comun faptul că sunt semne şi li se aplică aceeaşi
activitate: LECTURA. Omul modern îşi petrece timpul citind imagini, gesturi,
comportamente: maşina îmi indică statutul social al proprietarului său, haina
îmi spune cu exactitate doza de conformism sau excentricitate a posesorului
său, aperitivul (whisky sau pernod) stilul de viaţă al gazdei mele. Toate
aceste lecturi sunt prea importante în viaţa noastră, implicând prea multe
valori sociale, morale, ideologice pentru ca o reflecţie sistematică să nu
încerce să le ia în discuţie. Pentru moment vom numi această reflecţie
semiologie. Ştiinţă a mesajelor sociale? Ştiinţă a mesajelor culturale?” (R.
Barthes)
Semnul
 Semnul – fizic, perceptibil prin simțuri;
se referă la altceva decât la sine însuși;
convenţia (depinde de recunoașterea,
de către utilizatori, a faptului că e
semn)

 Semnele – rol vital în reprezentarea


lumii, în cunoaștere și comunicare
-Lărgesc percepțiile, fiind îndepărtate de noi în
spațiu și timp; altfel, universul nostru s-ar limita
la aici și acum
-Element esențial în stocarea cunoștințelor, a
informației
-Pe ele se bazează capacitatea noastră de a
asocia o realitate cu ceea ce o reprezintă și
deci de a comunica
Semnul (F. de Saussure)
 Semnul = obiect fizic (semnificant) cu înțeles (semnificat)

 Semnificant = imaginea semnului așa cum o percepem


(cuvântul pe hârtie)

 Semnificat = conceptul mental la care se referă semnificantul,


mai mult sau mai puțin comun membrilor aceleiași culturi

 Semnul lingvistic (cuvântul, scris sau rostit) unește nu un lucru și


un nume, ci un concept (semnificat) și o imagine acustică
(cuvântul rostit, scris, semnificantul)
Semnul (F. de Saussure)
Semnificaţia

„În semiotică, procesul de construire a sensului


se numește semnificație. Acesta este procesul
în cadrul căruia este interpretat lucrul sau
semnificantul (...) pe care îl vedem, îl auzim sau
la care participăm. Această interpretare nu
este naturală, ci învățată, implicând atașarea
unui concept – sau semnificat – pentru lucrul
respectiv. (...) Semnificantul (lucrul) +
semnificatul (concept) reprezintă semnul” (J.
Lewis)
Roland Barthes - semiotica
 Mitul semiotic modern: “vorbire, limbaj, discurs,
mesaj”

 Etimologie: grecescul mythos și latinescul mithus (sens


denotativ de: discurs, cuvânt, poveste, mit)

 Discursuri contemporane, al căror obiect capătă


caracter mitic prin intermediul media, al publicităţii ori
al oricărei alte forme de comunicare modernă
Mitul

„povestește o istorie sacră; el relatează un


eveniment care a avut loc în timpul
primordial, timpul fabulos al
«începuturilor». Altfel zis, mitul povestește
cum, mulțumită isprăvilor ființelor
supranaturale, o realitate s-a născut, fie că
e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau
numai de un fragment: o insulă, o specie
vegetală, o comportare umană, o instituție.
E așadar întotdeauna povestea unei
«faceri»: ni se povestește cum a fost
produs ceva, cum a început «să fie». Mitul
nu vorbește decât despre ceea ce s-a
întâmplat «realmente», despre ceea ce s-a
întâmplat pe deplin” (M. Eliade)
Mitul

funcţia dătătoare de sens a mitului; acesta


înfăţişează modele pentru comportarea
omenească, conferind astfel existenţei
semnificaţie şi valoare

„visurile colective ale popoarelor…, întîile mari


manifestări ale unei culturi” (L. Blaga)
Mitul
mituri teogonice (Teogonia lui Hesiod)

mituri cosmogonice (Upanișade, Biblie)

mituri etiologice (originea unor fenomene, ritualuri, instituții etc. – ex.


mitul Pandorei)

sentimente etern umane: dragostea (mitul lui Orfeu și Euridice),


prietenia (mitul lui Oreste și Pilade), dorul neîmplinit (mitul lui Eros
și Psyche) etc.
Mitul
Mitul
Mitul
Mituri ale secolului XX
 Mitul: “construcţie imaginară (ceea ce (...) nu înseamnă nici «reală», nici
«ireală», ci dispusă potrivit logicii imaginarului), destinată să pună în
evidenţă esenţa fenomenelor cosmice şi sociale, în strâns raport cu valorile
fundamentale ale comunităţii şi în scopul de a asigura coeziunea acesteia.
[...] Mitul are un sens profund simbolic. Prezintă în acelaşi timp un sistem de
interpretare şi un cod etic sau un model de comportament; adevărul său nu
este abstract, ci înţeles ca principiu călăuzitor în viaţa comunităţii
respective. Mitul naţiunii şi mitul progresului, pentru a numi două mituri
fundamentale ale lumii contemporane, oferă în egală măsură o cheie a
devenirii istorice şi un sistem de valori creator de solidaritate şi de proiecte
împărtăşite. Mitul este puternic integrator şi simplificator, având tendinţa de
a reduce diversitatea şi complexitatea fenomenelor la o axă privilegiată
de interpretare. El introduce în istorie un principiu de ordine, acordat
necesităţilor şi idealurilor unei anumite societăţi. (L. Boia)
Mituri ale secolului XX
 Vârsta de aur
 Tărâmul făgăduinţei
 Liderul providenţial
 Revoluţia
 Progresul
Roland Barthes - mitul
 Mitul este cuvânt, vorbire

 Totul poate fi mit, cu condiţia să fie transmis de un discurs

 Discursul scris, fotografia, cinematograul, reportajul, sportul, spectacolele,


publicitatea etc.

 Un arbre est un arbre. Oui, sans doute. Mais un arbre dit par Minou Drouet,
ce n'est déjà plus tout à fait un arbre, c'est un arbre décoré, adapté à une
certaine consommation, investi de complaisances littéraires, de révoltes,
d'images, bref d'un usage social qui s'ajoute à la pure matière
Roland Barthes - mitul

 Mircea Eliade, Claude Levi-Strauss: „Substanța mitului nu se află nici


în stil, nici în modalitatea narațiunii, nici în sintaxă, ci în istoria
povestită de el” (mitul se defineşte prin referire la conţinut)

 R. Barthes: în definirea mitului, important este nu conţinutul, ci modul


în care se vorbeşte despre un obiect
Mitul
Roland Barthes - mitul
 mutație dinspre fond spre forma discursivă: „mitul nu se definește
prin obiectul mesajului său, ci prin felul în care-l spune”

 mitul: un tip de discurs (se defineşte prin cuvântul care poartă un mesaj şi nu
prin obiectul în sine)

 “mitul este un sistem de comunicare, un mesaj”, un “mod de a semnifica, o


formă”, neputând, prin urmare, să fie un obiect, un concept, o idee

 Orice lucru deține potențialitate mitică și poate ajunge la statutul de


mit atunci când devine obiectul vorbirii, i se atribuie o semnificație
și ia forma discursului
Mit - semiotică
 Mitul – sistem semiologic secund

 Mitul= un sistem lingvistic (limba, ori modurile de reprezentare


asociate acesteia), numit limbaj-obiect, deoarece este limbajul
de care se foloseşte mitul pentru a-şi construi propriul sistem
 +
 Mitul însuşi, numit meta-limbaj, deoarece este o limbă
secundă, în care se vorbeşte despre prima
Mitul
 Schema p. 197
Mitul

Forma Conceptul
Semnificaţia
Conceptul

 Conceptul: intenția comunicațională, cheia pe baza căreia se


descifrează mitul; funcționează ca o ideologie

 Conceptul: istoric, determinat de realitatea socială, politică,


culturală, etc. a momentului, ceea ce dă mitului instabilitate,
efemeritate

 Semnificanții=nelimitați, conceptele-semnificat care circulă în


societate ca ideologii sunt limitate
Mitul
 miturile pot apărea, se pot deforma, descompune, dispărea
complet
 caracter istoric
 un semnificat poate avea mai mulţi semnificanţi
 conceptul mitic dispune de o masă nelimitată de semnificanţi
 critica societăţii de consum
 miturile moderne “nu sunt decât imposturi cu care societatea
burgheză îşi amăgeşte membrii, prizonieri ai unor imagini
create artificial de aşa-zisa civilizaţie”
Roland Barthes - semiotica
 Retorica imaginii (analiza unei reclame print
pentru pastele Panzani)
 (Rhétorique de l'image, in Communication, n°4,
1964, p. 41-42)
R. Barthes – Retorica imaginii
Panzani - interpretare
 Semn: mod de viaţă (a-şi face singur piaţa / aprovizionare
expeditivă (conserve, frigider); micile plăceri
simple/existenţă mecanică)
 Semnificant: plasa întredeschisă, din care ies cumpărăturile
 Semnificat: întoarcerea de la piaţa – prospeţimea
produselor şi gătitul în casă

 Semn: italianité
 Semnificant: roşie, ardei, tenta tricoloră (galben, verde, roşu)
a afişului
 Semnificat: Italia
Panzani - interpretare
 Semn: serviciu culinar complet
 Semnificant: cutia de Panzani
 Semnificat: cutia de Panzani - chintesenţa tuturor
produselor naturale din sacoşă, tot ce e necesar pentru
un fel principal

 Semn: natură moartă (puternic conotat cultural)


 Semnificant: toate elementele
 Semnificat: compoziţia de natură estetică (picturi cu
specific alimentar – natură moartă)
Paul Cézanne (Le panier de pommes,
1893)
DeliFrance
Before and after
McDo’