Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TRANSPORTURI SPECIALIZAREA AUTOVEHICULE RUTIERE

Referat la Transmisii pentru Autovehicule

Coordononator: As. Dr. Ing. DOBRE ALEXANDRU

Studenți: DACIU SORIN-ALEXANDRU


POPA GABRIEL
DUMITRACHE BOGDAN-CRISTIAN
IORDACHE MARIANA

Grupa: 8302A
• Diferențialul este o component extreme de importantă a lanțului cinematic al fiecărui
automobil, localizat fie în carcasa schimbătorului de viteze, fie în propria carcasă.
Diferențialul îndeplineste mai multe roluri funcționale cum ar fi: transmite puterea la roți,
definește demultiplicarea finală a transmisiei și, cel mai important, permite rotirea rotilor
motoare cu viteze diferite la parcurgerea virajelor, atunci când roata aflată înspre interior
parcurge un drum mai scurt decât cea aflată către exterior. Dacă mișcarea s-ar transmite
direct, iar roțile ar fi solidare la rotație, ca în cazul karturilor, acestea ar trebui să patineze și,
pe lângă solicitările suplimentare asupra pneurilor și elementelor mecanice, automobilul ar
tinde mereu să ruleze drept, având tendințe subviratoare.

Diferențialul este cel care preia mișcarea de rotație de la


arborele de ieșire al schimbătorului de viteze și o repartizează,
prin arborii planetari, către roțile motoare.
• Schematic, un diferențial se prezintă și funcționează astfel:

Componentele diferențialului:
1 - carcasa diferențialului,
2 - coroana de antrenare,
3 - pinion satelit,
4 - pinioane planetare și
5 - arbori planetari.

• La rularea în linie dreaptă, carcasa, fiind solidară cu coroana antrenată de arborele de ieșire
al schimbătorului de viteze, se rotește împreună cu întreg ansamblul și antrenează
pinioanele planetare, mai departe mișcarea ajungând prin arbori la roțile motoare. În acestă
situație, pinioanele satelit 3 nu se rotesc în jurul axului propriu (X-ul rosu).
• Atunci când una dintre roți patinează, în timpul mișcării carcasei,
în interior se vor roti și pinioanele satelit în jurul propriului lor ax,
cealaltă roată a vehiculului rămânând imobilă.
• De aici rezultă principalul inconvenient al diferențialului:
dacă una dintre roți pierde aderență, aceasta se va învârti în gol
, cuplu motor nu se va mai transfera către cealaltă roată
iar vehiculul nu va mai putea înainta. Pentru eliminarea acestui
neajuns, se folosesc dispozitive care distribuie cuplul către ambele roți.
• Clasificarea diferențialelor se face după
tipul angrenajelor, după principiul de
funcționare, după locul de dispunere a
diferențialului sau după valoarea
momentului transmis.
• După tipul angrenajelor, diferențialele sunt de mai multe feluri:
cu roți dințate cilindrice;
cu roți dințate conice;

• După principiul de funcționare, diferențialele sunt de mai multe feluri:


simple(deschise);
blocabile;
autoblocabile(LSD și complete);
vectoriale(zf;audi sport);
sincronizate variabile;

• După locul de dispunere a diferențialului, diferențialele sunt de mai multe


feluri:
aflate între roțile motoare ale aceleiași punți;
aflate între punțile motoare ale automobilului;

• După valoarea momentului transmis, diferențialele sunt de


mai multe feluri:
simetrice;
asimetrice;
variabile progresiv-patent;
• Acest tip de diferențial elimină neajunsul transferării întregului cuplu către roata care se
învarte în gol, permițând în același timp virarea normală a vehiculului. Este folosit la aproape
toate automobilele destinate competițiilor sportive, la autoturisme cu performanțe ridicate,
precum și la unele modele echipate cu tracțiune integrală.

Diferențiale cu alunecare limitată – L.S.D. (Limited Slip


Differential):
• Cea mai simplă soluție de a realiza un asemenea diferențial
constă în presarea pinioanelor planetare spre carcasă prin
intermediul unor elemente elastice (1) aflate în “miezul”
diferențialului.
• Frecarea dintre suprafețe va asigura transmiterea unui
cuplu către roata care are aderență și poate fi sporită, fie prin
realizarea unor suprafețe de contact conice, asemenea celor
de la sincronizatoarele cutiilor de viteze,fie prin introducerea
unor discuri de fricțiune (2) și realizarea unui ambreiaj multidisc
în spatele fiecărui pinion.
• Soluția are o eficiență redusă pentru că va exista permanent o frecare
atunci cand turația roților motoare este câtusi de puțin diferită, iar cuplul
care se transferă nu poate fi bine controlat, fiind de asemenea limitat de
forța elementelor elastice.
Diferentialele de tip Torsen (Quaife, Peloquin etc.)

• Torsen este un termen care provine din expresia “torque sensitive” (care “simte”
cuplul, sensibil la cuplu), expresie care descrie însusi modul de operare al sistemului.
Este tipul de diferențial a cărui principală caracteristică - în care există, de altfel, și
calitatea și performanțele sale - este că reacționează imediat la orice dezechilibru de
cuplu apărut între cele două roți motoare, direcționând cuplul către roata care îl poate
transfera cu succes suprafeței de rulare, adică spre roata cu aderență ridicată.
Diferența fundamentală între LSD și diferențialul deschis este aceea că diferențialul
deschis va trimite întotdeauna cuplul motor spre roata care beneficiază de mai puțină
aderență, iar cuplul transmis se va pierde prin învârtirea în patinaj a roții.
• Aceste tipuri de LSD-uri (Quattro de la Torsen și Quaife sunt similare, dar nu
identice) au ceea ce se cheamă un “raport de multiplicare” a cuplului, în general cu
valori de 1 : 4 sau 1 : 5. Adică, dacă un cuplu de 30 Nm este direcționat către roata
cu minimă aderență, LSD-ul va direcționa instantaneu un cuplu de aproximativ 120
Nm sau 150 de Nm spre roata cu aderență mai bună, adică de 4 sau 5 ori mai mare
decât cuplul minim pe roată cu aderență redusă. Există totuși și câteva dezavantaje.
De exemplu, un LSD nu se va putea niciodată comporta ca un diferențial blocant, dacă
una dintre roți are aderență 0 (zero), adică este suspendată. Și asta datorită raportului
de multiplicare: adică, dacă un raport de multiplicare a cuplului este de 1 : 4, dar una
dintre roți are aderență 0 (zero), cealaltă va avea tot 0, pentru că 0Nm x 4 = 0 Nm. Din
acest motiv LSD-urile nu sunt prea des folosite la off-road extrem.

• Alte (mici) dezavantaje ar fi ca LSD-ul este un pic mai greu decât un diferențial
deschis, nu poate fi setat sau modificat în ceea ce privește raportul de multiplicare și
cuplul maxim la care rezistă, pe care-l poate gestiona și care vine de la motor.

• Pentru aceia mai “spotivi”, diferențialul cu alunecare limitata este


spectaculos pe drumuri cu succesiuni de viraje, deoarece permite să
se accelereze (automobile FWD) mult mai devreme și mai
intens.Entuziaștii auto susțin că, după montarea unui LSD pe
automobilele cu tracțiune față, au avut impresia că stau la volanul
unei integrale.
• Tracțiune Off-Road - comparativ cu diferențialul simplu/deschis,diferențialul cu
alunecare limitată este mai bun, datorită puterii transmise către roțile motoare.

• Suprafețe pavate - daca pentru tracțiunea off-road diferențialul cu alunecare limitată


este bun, atunci pe suprafețe pavate este cu mult mai bun,față de unul simplu/deschis,
performanța fiind excelentă, iar tracțiunea fiind aproape perfectă. Pe aceste suprafețe
pavate de rulare cu un asemenea dispozitiv atașat transmisiei experiența de condus va
fi una lină, placută și lipsită de pericole.

• Mai puțină uzură în anvelope - diferențialul cu alunecare limitată poate prelua putere
de la roata care pierde tracțiune, și dând-o astfe roții cu tracțiune mai mult, prevenind
astfel uzura prea mare a anvelopelor.

• Mai puțină uzură asupra arborelui planetar - arborii planetari nu vor avea solicitări
prea mari asupa lor, deoarece în timpul virajelor au abilitatea de a se roti la anumite
viteze.

• Siguranță - diferențialul cu alunecare limitată îmbunătățește


siguranța unui vehicul, deoarece crește controlul pe care soferul
îl are asupra vehiculului. Acest diferențial ajută la reducerea
derapajului roților și astfel reduce șansele vehiculului de a întâmpina
situații periculoase.
• Lipsa de putere maximă la roți - diferențialul cu alunecare limitată nu este în stare să
transmită puterea complet. Întotdeauna va trebui să transmită o putere mică sau să nu
transmită putere deloc asupra roților care nu au tracțiune.

• Mentenanță - un diferențial cu alunecare limitată necesită mai multă mentenantă


decât un diferențial simplu/deschis , deoarece există plăci de fricțiune care se pot uza,
iar la o anumită perioadă tot ansamblul trebuie gresat cu unsoare tehnică, datorită
frecărilor mari dintre componente.
1. arbore de ieșire din cutia de
viteze;
2. arbori planetari (antrenează
roțile automobilului);
3. pinion transmisie principală
(pinion de atac);
4. coroană transmisie principal;
5. roți dințate planetare;
6. roți dințate sateliți;
7. carcasă diferențial;

S-ar putea să vă placă și