Esenţe.

Arome. Parfumuri
 Esente

Esentele sunt compusi Esentele sunt

organici care au in substante lichide,
molecula legaturi duble, insolubile in apa, dar
cicluri aromatice, grupe solubile in solventi
functionale de tip: organici (hidrocarburi,
Alcool eteri si alcooli).
Aldehida Se extrag prin
Cetona antrenarea cu vapori,
Eter macerarea la cald sau
Ester extractie cu solventi,
Heteroatomi (N si O) din diferite parti ale
plantelor.
Citral – ulei de iarba, de lemon si de lamaie
Mentol – ulei de menta
Linaool – ulei de portocal si coriandru

C10H18O
Limonen – ulei de coji de portocala si de
lamaie
Geraniol – ulei de trandafir si muscata
 Parfumuri
La început, parfumurile aveau mireasma unei singure flori.
Astăzi, parfumurile au devenit mult mai complexe, cu multe
tente şi tonuri necunoscute înainte de descoperirea aromelor
chimice.
Parfumurile sunt compuse din amestecuri de esente naturale
sau sintetice, diluate in alcool etilic de 90˚.
Ele sunt utilizate in cele mai diferite domernii:
Cosmetica
Industria sapunurilor
Parfumarea incaperilor
Industria alimentara
 Efectele parfumului în trei
etape

După cum s-a văzut, aromele nu sunt ceva bine

definit ca un obiect, ci mai degrabă asemenea
compoziţiilor muzicale de-a lungul timpului. Aplicat
pe piele, parfumul are o aromă ce stimulează
anumiţi senzori definindu-se pe sine.
 1. Nota de vârf

Mirosul perceput iniţial la un parfum

se numeşte notă de vârf sau impact
iniţial, acest miros durează 5-10
minute după care atrage mai adânc în
aromă .
 2. Nota de mijloc

După câteva minute, în funcţie de

natura pielii fiecăruia, parfumul
împrăştie o aromă caracteristică
fiecărui individ. De obicei, durează de
la 10 la 20 de minute până la
definirea aromei pe piele.
 3. Nota de bază

Expresia finală a unui parfum se va observa

după uscare. Procesul de evaporare poate fi
vizualizat în 3 stagii succesive.
Componentele parfumului sunt percepute în
ordine descrescătoare, în funcţie de
volatilitate, de la cel mai slab la cel mai
tare, de la cel mai proaspăt la cel mai cald.
Primul impact poate fi de citrice proaspete
şi slab mirositor, impresii de verdeaţă sau
fructe şi aldehide.
 Tipuri de parfumuri
În funcţie de cantitatea de ulei aromat conţinut
distingem:
 Parfumul reprezintă cea mai concentrată formă (şi,
evident, cea mai scumpă). Conţine 20-50% ulei.
Parfumul dă cea mai rezistentă aromă în timp şi poate
conţine sute de ingrediente.
 Apa de parfum e un parfum alcoolic, conţine 10-15%
ulei.
 Apa de colonie (de toaletă) este o formă slabă de
parfum, conţine 3-8% ulei, combinat cu apă şi alcool.
Concentraţia mică de ulei aromat este ideală pentru
impresiile subtile.
 Crema de parfum este un amestec ce nu conţine alcool,
dar conţine uleiuri. Ea face pielea mătăsoasă şi
aromată. Este ideal de a o folosi în timpul iernii.
 Spray-ul natural nu conţine aerosoli. Prin pulverizare
împrăştie aroma parfumului.
 Arome
O substanta care are gust este recunoscuta de
anumite proteine aflate la suprafata limbii.
Aromele sunt moleculele care determina senzatia
de gust.
Aromele naturale au fost folosite inca din cele mai
vechi timpuri,atat in gastronomie cat si in terapie.
Astazi folosim atat arome naturale cat si
artificiale (compusi organici sintetizati in
laborator).
 Gustul dulce
Este dat de molecule
care au grupari hidroxil
in gruparea lor – OH
(acool): glicerina,
zaharoza, glucoza si
fructoza.
Zaharoza si aspartanul
sunt arome artificiale
cu structuri mai
complicate.
 Gustul acru
Este dat in special
de existenta in
cavitatea bucala a
ionilor H3O+,
proveniti din
ionizarea acizilor.
Gustul amar
Este dat de compusi
organici numiti
alcaloizi.
Alcoloizi sunt
compusi din cel
putin un ciclu de
atomi de carbon si
din atomi de azot.
Multi dintre
alcaloizi sunt
otravitori.
Gustul iute si aromat

E specific pentru
condimente si apare in urma
excitarii stimulilor dureri.
Gustul piperat este
determinat de interactia
unui alcaloid numit piperida
cu reptorii dureri.
Gustul iute se explica prin
existenta in compozitia
ardeilor iuti a capsaicinei.
Gustul proaspat si rece

Este atribuit mentei si se explica prin

actiunea mentolului asupra receptorilor
termici de la suprafata limbii.