“ Să nu-i educăm pe copiii nostri
pentru lumea de azi. Această lume nu va
mai exista când ei vor fi mari si nimic
nu ne permite să stim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învătăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)
1. A c t ivitatea ex trasc olar ă -
c o mp on entă a
p ro c es ului ed u cational
Educatia depăseste limitele exigentelor si
valorilor nationale si tinde spre universa-
litate, spre patrimoniul valoric comun al
umanitătii. Un curriculum unitar nu mai
poate răspunde singur diversitătii umane
iar dezideratul educatiei permanente
tinde să devină o realitate de necontestat.
Fără a nega importanta educatiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul
că educatia extracurriculară îsi are locul
si rolul bine stabilit în formarea
personalitătii tinerilor. Aceasta pentru că
educatia realizată prin procesul de
învătământ nu epuizează sfera influen-
telor formative exercitate asupra lor.
Rămâne cadrul larg al timpului liber al
copilului în care viata capătă alte
aspecte decât cele din procesul de
învătare. În acest cadru numerosi factori
actionează, pozitiv sau nu, asupra
dezvoltării elevilor.
Grija fată de timpul liber al copilului,
atitudinea de cunoastere a dorintelor
copiilor si de respectare a acestora
trebuie să fie dominantele acestui tip de
activităti. Acestea le oferă destindere,
recreere, încredere, voie bună iar unora
dintre ei posibilitatea unei afirmări si
recunoastere a aptitudinilor.
Activitătile extracurriculare contribuie
la descoperirea si stimularea talentelor
si aptitudinilor elevilor, la cultivarea
interesului, la dezvoltarea deprinderilor
de-a elabora creatii originale. Elevul
explorează, reconstruieste, redescoperă,
ajunge la generalizarea si asimilarea
adevărurilor prin eforturi proprii.
Iar implicarea presupune si asumarea
responsabilitătilor.
 Mijloacele extracurriculare îndeplinesc o
functie complementară în raport cu in-
struirea scolară lărgind orizontul elevilor
si constituind o bază temeinică pentru
însusirea continutului instruirii scolare.
Este vital ca acest tip de activităti
eliberate de constrângerile programei
scolare să se ghideze după principiile
interdisciplinaritătii pentru a contribui în
mod real la formarea deplină a persona-
litătii elevilor si la pregătirea lor pentru
viată. Experientele trăite de elevi în
afara lectiilor au nu numai un caracter
cognitiv ci si unul moral – afectiv.
Ca activităti complementare, cele
extrascolare prezintă unele particularităti
ce se referă la participarea elevilor, la
continutul si durata lor, la formele de
organizare si metodele folosite.
De asemeni, mai mult decât în
activitatea scolară, poate fi implicată
comunitatea locală prin parteneriatele
încheiate cu diversele institutii locale. Iar
părintii au si ei un rol bine definit.
2. Va le n tele f o r mative a le
a c t ivitătilor e x t r asc olare
a) Dezvoltă creativitatea elevilor prin:
 compozitii plastice
 creatii literare
 colaje
 teatru scolar
 carnaval
 dans
b) Dezvoltă personalitatea elevilor
întrucât:
 angajează atât elevii timizi cât si pe
cei slabi;
 temperează pe cei impulsivi;
 stimulează curentul de influente
reciproce;
 dezvoltă spiritul de cooperare;
 autodisciplinează elevii prin acceptarea
de bună voie a regulilor, prin asumarea
responsabilitătilor;
 cultivă capacitatea de comunicare;
 dezvoltă comportamente si atitudini
democratice.
 c) Familiarizează elevii cu trecutul
istoric al comunitătii prin:
 participarea la festivitătile dedicate
evenimentelor istorice;
 excursii tematice pentru cunoasterea
elementelor de istorie locală;
 amenajarea unui colt muzeistic de
istorie locală;
 concursuri pe teme de istorie;
 întâlniri cu veteranii de război;
 lecturarea de monografii;
 cunoastrea valorilor traditionale locale.
d) Facilitează implicarea părintilor în
activităti educative organizate de scoală
prin:
 organizarea si participarea la diferite
spectacole;
 confectionarea de costume pentru
serbări;
 participarea la activităti în parteneriat
cu alte scoli sau institutii;
 sezători;
 activităti comune părinti – copii.
3. Tip u r i d e a c t ivităti
a) S e r b ă r ile s i f e s t ivitătile -
marchează evenimentele importante din
viata scolarului. Importanta acestor
activităti constă în dezvoltarea artistică a
elevului precum si în atmosfera
sărbătorească instalată cu acest prilej.
Prin continutul bogat si diversificat al
programului pe care îl cuprinde, ser-
barea scolară valorifică varietatea intere-
selor si gusturilor scolarilor. Ea eva-
luează talentul, munca si priceperea
colectivului clasei si transformă în
plăcere si satisfactie publică străduintele
colectivului si ale fiecărui copil în parte.
Este important ca fiecare copil să aibă
un loc bine definit în cadrul programe-
lor pentru a se simti parte integrantă a
colectivului si pentru a fi constient că
si de participarea lui depinde reusita
serbării scolare.
Deosebit de educative sunt activitătile
organizate cu ocazia sărbătorilor
nationale si internationale.
 b) C o n cu rsu rile s co lare –
Sunt o metodă scolară de a stârni
interesul elevului pentru diferite arii
curriculare având, în acelasi timp, o
importantă majoră si în orientarea
profesională a acestora, făcându-le
cunoscute toate posibilitătile pe care
acestia le au. Acestea oferă posibilitatea
să demonstreze practic ceea ce au
învătat la scoală sau acasă.
Concursuri precum “Cangurul”, “Micul
matematician” sau Olimpiadele scolare pot
oferi cea mai bună sursă de motivatie,
determinând elevii să studieze în profun-
zime si, prin urmare, să obtină rezultate
mai bune la scoală. Acelasi efect îl pot
avea si concursurile organizate la nivelul
clasei sau al scolii.
Dacă sunt organizate într-o manieră
plăcută vor stimula spiritul de
competitivitate al copilului oferindu-i
ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârsit munca si va
asimila mult mai usor cunostintele.
c) Ex c u r s iile s i d r u m e tiile –
Ajută la dezvoltarea intelectuală si fizică a
copiilor, la educarea lor cetătenească si
patriotică. Excursia îl reconfortează pe
copil, îi prilejuieste însusirea unei
experiente sociale importante dar si
îmbogătirea orizontului cultural-stiintific.
Excursia este o formă de activitate cu
caracter atractiv si mobilizator. Este o
modalitate deosebită de educatie completă
deoarece permite o abordare interdisci-
plinară a cunostintelor.
Lucrările realizate pe baza materialelor
culese, compunerile, desenele, portofoliile
oferă posibilitatea unei evaluări temeinice,
observându-se progresele obtinute de elevi
în procesul complex al formării si
afirmării personalitătii lor.
În realizarea unei excursii scolare de
mică sau mare anvergură e nevoie de
un plan de lucru cu abordare
interdisciplinară, de prelucrarea normelor
de deplasare în grup, a cerintelor
igienico – sanitare, a regulilor de
comportare civilizată.
 Consider excursia ca pe cea mai
complexă formă de educatie a elevilor,
prin multitudinea de aspecte ale vietii -
istorice, sociale, geografice, civice, culturale
– pe care le înglobează.
O excursie în natură îi ajută pe elevi
să înteleagă legătura dintre cunostintele
dobândite la diferitele discipline de studiu
si lumea din afara scolii, le oferă
posibilitatea de-a se implica si organiza
prin investigarea individuală sau de grup
autoconducându-si procesul de educatie, îi
pune în contact cu comunitatea si le
crează posibilitatea de a-si sustine în mod
public opiniile.
Elevii au posibilitatea de a se simti în
ipostaza de mici cercetători ai realitătii;
se simt responsabilizati implicându-se cu
plăcere, urmare a sfaturilor date; înteleg
semnificatia unor norme, dezvoltându-si
gustul pentru descoperirea adevărurilor si
legilor naturii din jurul lor; învată cum
să iubească si să respecte natura, în
ansamblul ei.
Caracterul interdisciplinar al excursiei
Lb. română
• spun povesti, recită poezii • citesc
• răsfoiesc pliante • scriu impresii, poezii
• scriu mesaje • aleg cărti, reviste
Matematică
• calculează distante, durate de desfăsurare
• măsoară sau aproximează mărimi
Educatie civică
• leagă noi prietenii • studiază grupurile
• identifică trăsături morale
Istorie si geografie
• citesc inscriptii, vizitează muzee, expozitii,
monumente si locuri istorice
•analizează si compară forme de relief,
climă, faună si floră, localităti
Arte
• exprimă prin cântec si desen sentimente
Educatie fizică
• dezvoltă rezistenta la efort
 d) Vizit ele –
Vizitele programete la muzee, monumente
si locuri istorice, case memoriale, unităti
economice constituie un mijloc de a pretui
valorile culturale, folclorice, istorice si
economice ale tării.
Vizitele parcurg aceleasi etape ca si excur-
siile si se pot desfăsura premergător studi-
erii unei teme, în timpul activitătii sau în
faza recapitulării si evaluării acesteia.
Pentru ca vizitele să-si atingă obiectivele
trebuie să se tină seama de:
 să fie bine organizate si să se desfăsoare
în conditii confortabile de deplasare;
 să fie din timp anuntate pentru ca
personalul locului vizitat să nu fie luat
prin surprindere si să fie cooperant;
 să se stabilească clar obiectivele vizitei
(de informare, de documentare, de
orientare scolară si profesională);
 personalul abordat să fie de înaltă
tinută profesională;
 să se discute învătămintele, impresiile;
 să se includă rezultatele cunoasterii în
experienta personală a elevilor.
Un rol important îl au vizitele la
bibliotecă. În actualul context
educational cea mai mare parte a
elevilor nu mai citesc sufiecient de mult
datorită, poate, invaziei informatiilor din
mass-media si computer, informatie pe
care o obtin cu mult mai multă
usurintă. De aceea este important să ne
străduim ca în scoală să le deschidem
elevilor dragostea de lectură.
Obiectivele vizitei la bibliotecă pot fi:
 trezirea interesului scolarilor pentru
literatură;
 crearea respectului fată de carte si
cultivarea dorintei de-a o păstra în
bună stare pentru a mai putea fi citită
de cât mai multi copii;
 apropierea scolarilor de carte si de
cuvântul scris;
 constientizarea părintilor cu privire la
rolul lor în formarea si dezvoltarea
deprinderilor de citire;
 formarea obisnuintei de a merge la
bibliotecă, de a împrumuta si citi cărti.

d) Parteneriatele –
Aria activitătilor extrascolare poate fi
extinsă prin încheierea de către scoală de
partene-riate cu alte instituții (scoli, muzee,
institutii de cultură etc.) si comunitatea
locală.
Parteneriatul educational cu comunitatea
este necesar deoarece:
 procesul de descentralizare în care se află
educatia presupune parteneriatul cu un
evantai de factori sociali care pot prelua
roluri si responsabilităti la nivel local;
 contactul permanent al scolii cu diferiti
parteneri sociali facilitează racordarea efecti-
vă a scolilor la realitate;
 elevii au nevoie de o interpretare unitară
a mesajelor care vin din medii diferite
pentru a evita confuziile în orientarea lor
către adevăratele valori.
Se pot desfăsura actiuni diverse:
 elevii pot merge în comunitate pentru a
cunoaste resursele disponibile; se pot initia
activităti ca: vizite la muzee, biblioteci,
schimburi de experientă între scoli, întâl-
niri cu reprezentanti ai comunitătii;
 se pot infiinta asociatii, cluburi,
grupuri de interese din comunitate;
 se poate participa la luarea deciziilor
prin: consilii scolare, consilii locale ale
elevilor, consilii ale părintilor;
 se pot performa o serie de servicii în
folosul comunitătii:
- de caritate (sprijin pentru persoane
vârstnice, orfani, bolnavi);
- ecologice (de curătare a unor zone,
de reciclarea deseurilor, plantarea
de plante, îngrijirea spatiilor verzi);
- de voluntariat ( la diferite institutii
din comunitate ).
Parteneriatele educative realizate între
diferite scoli si diferite institutii ajută
elevii si cadrele didactice să intre în
contact direct cu problemele noi ale
societătii sau comunitătii din care fac
parte. Îi ajută pe parteneri să
lămurească unele probleme de mediu, să
participe efectiv la luarea unor decizii, iar
prin activităti practice cu elevii, realizate
în natură pot contribui la modificarea
aspectului localitătii.
 e) Vizionările – Numai că în ultimii ani, din
multitudinea de emisiuni TV, putine se
Vizionarea în grup de filme, spectacole
adresează direct elevilor. Rolul educativ
muzicale, de teatru, sau circ specifice
al emisiunilor TV s-a diminuat mult
vârstei lor poate constitui, de asemenea, o
crescând gradul de violentă al acestora.
sursă de informatii, dar în acelasi timp si
La fel, internetul. Pe lângă
un punct de plecare în organizarea unor
valen-tele sale educative el poate
activităti interesante. Copilul face astfel
constitui si un mijoc de captare a
cunostintă cu lumea artei, învată să o
interesului elevilor spre domenii
descifreze si să o îndrăgească.
interzise până nu demult. De aceea este
Aceste activităti vor pune elevul în rol de
foarte important ca părintii să
spectator si vor reprezenta pentru el o
supravegheze modul în care îsi petrec
inepuizabilă sursă de impresii puternice.
timpul liber copiii lor.
Stimulează afectivitatea copilului si, poate
cel mai important, pot dechide apetitul f) A lt e a ct ivităti
pentru artă (cărti, teatru, muzică).
Alte activităti pot fi alese de către
Emisiunile TV constituie si ele un aport
copii, participând la ele în timpul liber.
substantia la lărgirea orizontului cultural –
De obicei acestea sunt alese ca un
stiintific al elevului. Vizionarea emisiunilor
hobby personal, sau chiar cu scopul de
pentru copii (muzicale, de teatru,
a-si aprofunda cunostintele într-un
distractive si sportive) dar si a emisiunilor
anumit domeniu. Din păcate, în
documentare al programelor Animal
România, aria acestora nu este prea
Planet, Discovery etc. oferă micului scolar
dezvoltată. De această facilitate se
un mod plăcut de petrecere a timpului
bucură copiii din orasele în care există
liber dar si de asimilare de noi informatii,
cluburi sau palate ale elevilor.
în acelasi timp.
 Activitătile extracurriculare mai sus
mentionate sunt apreciate atât de către
elevi cât si de factorii educationali în
măsura în care:
 valorifică si dezvoltă interesele si
aptitudinile copiilor;
 organizează într-o manieră plăcută si
relaxantă timpul liber al copiilor,
contribuind la optimizarea procesului
de învătământ;
 formele de organizare sunt din cele
mai ingenioase, cu caracter recreativ;
 copiii au libertatea de a-si manifesta
în voie spiritul de initiativă;
 participarea este liber consimtită,
neconditionată, constituind un suport
puternic pentru o activitate sustinută;
 au un efect pozitiv pentru munca
desfăsurată în grup;
 sunt caracterizate de optimism si
umor;
 crează un sentiment de încredere si
sigurantă tuturor participantilor;
 urmăresc lărgirea si adâncirea
influentelor exercitate în procesul de
învătământ;
 contribuie la dezvoltarea armonioasă
a copiilor.
În acelasi timp activitătile
extracurriculare au un caracter colectiv
care conduce la “sudarea” legăturii
dintre cei mici, îi învată să trăiască în
grup si să apartină unui grup.
“ A face un proiect si a-l duce la
îndeplinire sunt două lucruri deosebite,
si dovada o avem în faptul că e mai
usor să făuresti un vis dar e mai greu
să-l realizezi.”
( Les Travailleurs de la Mer)
 Bibliografie:
① Livia Decun – “Contribuţia
activităţilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învăţământ”, Învăţământul
Primar nr. 4, 1998
① Cernea Maria, Contribuţia
activităţilor extracurriculare la optimizarea
procesului de învătământ, în “
Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed.
Discipol, Bucureşti;
① Crăciunescu Nedelea, Forme de
activităţi extracurriculare desfăsurate cu
elevii ciclului primar, în “Învătământul
primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol,
Bucureşti;
① Teodor Gal, Ion Retegan, –
Valorificarea instructiv-educativă a
elementelor de istorie locală, Bucureşti,
1967
① w w w. d i d a c t i c . r o