Efecte, roluri, funcții

Prof univ dr Mihai Coman

mcoman53@yahoo.com
 Mass media - Societate
• Expresia „funcţia de informare a presei” poate fi tradusă prin
trei sintagme diferite:
a) drept urmare a activităţii presei, publicul este
informat – funcţie;
b) presa are misiunea de a informa publicul – rol;
c) prin informaţiile pe care le distribuie, presa influenţează
gândirea şi comportamentul publicului – efect.
• Relaţia dintre mass-media şi societate se poate pune în
termeni de consecinţe generale (funcţiile presei), de
influenţe (efectele presei) sau de misiuni globale atribuite
acestor sisteme (rolurile presei).
• În limbajul uzual şi chiar în unele lucrări de specialitate,
termenul „funcţie” cumulează frecvent cele trei posibilităţi
enumerate mai sus.
 Funcțiile mass media
• Funcţia este definită prin „contribuţia pe
care un element o aduce la satisfacerea
unei cerinţe a sistemului din care face
parte, ajutând la menţinerea şi dezvoltarea
acestuia” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, În
Dicţionarul de sociologie, 1993, p. 262)
• Mass-media contribuie la satisfacerea
cerinţelor sistemului social, a nevoilor
indivizilor, grupurilor şi instituţiilor şi, prin
aceasta, ea este un factor important în
menţinerea echilibrului sistemului social
• Atunci când acest lucru nu se întâmplă,
atunci când avem de a face cu disfuncţii ale
presei, au loc fenomene creatoare de
dezechilibre, precum panica.
 Rolurile mass media
• În al doilea caz, este vorba despre o
cerinţă imperativă: presei i se atribuie,
înainte chiar de exercitarea acţiunii
sale, misiunea, rolul de a informa.
• Acest lucru este considerat o obligaţie
a instituţiilor mass-media, un „ceva”
care trebuie realizat, indiferent de
obstacolele sau de conjuncturile
concrete în care presa lucrează.
• În jurul concepţiilor referitoare la rolul
pe care presa trebuie să-l joace s-au
construit patru mari „teorii” (modele)
care au organizat, într-o paradigmă
generală, numeroasele sarcini
atribuite de-a lungul istoriei
sistemelor de comunicare de masă
 Efectele mass media
• In al treilea caz este vorba de
acţiunea unui ziar, post R-TV,
program sau mesaj, care
influenţează într-un anumit fel
pe o parte din cei care intră în
contact cu el.
• Acest tip de acţiune concretă a
mass-mediei poartă numele
de efect.
• Efectele nu răspund în chip
necesar unor nevoi generale
ale indivizilor şi colectivităţilor
şi nici nu se „justifică” prin
contribuţii specifice la
menţinerea ori la dezvoltarea
sistemelor sociale.
 Influență
• Influenţă: „o acţiune exercitată de o entitate socială,
orientată spre modificarea opţiunilor şi manifestărilor
alteia” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu, 1993, p. 299).
• Din acest punct de vedere, ansamblul relaţiilor sociale este
o sumă de acţiuni de influenţare:
– părinţii îşi educă odraslele după un anume model,
– şcoala încearcă să ne influenţeze pentru a ne face să ne
conformăm unor valori şi norme sociale consacrate,
– prietenii (dar şi duşmanii) vor să ne influenţeze pentru a face
anumite lucruri,
– medicii ne modifică opţiunile (alimentare, de petrecere a
timpului liber, de muncă etc.) pentru a evita îmbolnăvirea,
– oamenii politici vor să ne determine să ne manifestăm prin vot
în favoarea unui partid sau lider etc
 Persuasiunea
• „Activitatea de influenţare a atitudinii şi
comportamentului unei persoane, în vederea
producerii acelor schimbări care sunt
concordante cu scopurile sau interesele
agenţiei iniţiatoare; persuasiunea se realizează
în condiţiile în care se ţine seama de
caracteristicile de receptivitate şi reactivitate
ale persoanei influenţate” (C. Zamfir, L.
Vlăsceanu, 1993, p. 423).
 se ţine seama de
Persuasiune caracteristicile de
în vederea producerii receptivitate şi reactivitate
acelor schimbări care ale persoanei influenţate
sunt concordante cu
scopurile sau
interesele agenţiei
iniţiatoare
 Persuadarea
• Primul pas este prezentarea.
• Al doilea pas în persuadare îl reprezintă participarea,
care înseamnă că receptorul trebuie să fie atent la
mesajul persuasiv.
• Al treilea pas îl reprezintă comprehensiunea: mesajul
trebuie prezentat astfel încât receptorul să priceapă.
• Al patrulea pas este acceptarea, în care receptorul
ajunge să fie de acord cu punctul de vedere exprimat.
• Al cincilea pas , îl reprezintă reţinerea informaţiei
transmise, fapt care explică de ce repetiţia este un
lucru atât de important în procesul de persuasiune.
• Al şaselea şi cel din urmă pas este acţiunea.
 Propaganda
• „Activitatea sistematică de transmitere,
promovare sau răspândire a unor doctrine,
teze sau idei de pe poziţiile unei anumite
grupări sociale şi ideologii, în scopul
influenţării, schimbării sau formării unor
concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau
comportamente” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu,
1993, p. 464)
 Caracteristicile propagandei
• Caracterul ideologic: ea vinde un
ansamblu coerent de idei, legate
de interesele unei anume entităţi
sociale (biserica, regalitatea,
partidele, guvernanţii etc.);
• Caracterul ascuns, secret, al unor
componente ale procesului de
comunicare: scopul comunicării,
sursa reală a mesajelor, tehnicile
de persuasiune folosite,
informaţii care ar pune mesajul
propagandistic într-o altă lumină,
reacţiile publicului
 Caracteristicile propagandei
• Asocierea cu diverse
mijloace de comunicare de
masă: propaganda
utilizează mijloace de
comunicare variate, de la
afiş la film, de la spectacolul
public la televiziune, de la
presa scrisă la muzică;
• https://www.youtube.com/
watch?v=xt8PZNSoKGc
• Tendinţa spre uniformizare:
scopul propagandei este să
uniformizeze părerile, atitudinile
şi comportamentele receptorilor,
să îi reducă la o masă de manevră
omogenă și obstrucţionarea
gândirii: rezultatul final al
propagandei ar trebui să fie
blocarea judecăţii critice
 Tehnici ale propagandei
• Etichetarea (poreclirea): • Generalităţile
caracterizarea poate fi răsunătoare: multe
pozitivă sau negativă simboluri nebuloase
 Tehnici ale propagandei
• Transferul: asocieri de • Stereotipuri emoţionale
imagini
 Tehnici ale propagandei
• Oamenii simpli: mărtuie • ”Măsluirea cărților”:
credibilă amestecarea adevărului
cu miciuna
• https://www.youtube.c
om/watch?v=xntDto5TX
10
 Manipularea
• „acţiunea de a determina un actor social să
gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu
interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de
persuasiune care distorsionează în mod
intenţionat adevărul, lăsând însă impresia
libertăţii de gândire şi de decizie” (C. Zamfir, L.
Vlăsceanu, 1993, p. 332).
 Caracteristici
• Manipularea se întemeiază pe trei elemente:
(1) o acţiune care vizează psihicul sau gândirea individului şi
care urmăreşte ca, prin mijloace dure (violenţă
psihologică, presiune intelectuală), să îi reducă libertatea
de a evalua evenimentele, oamenii, situaţiile;
(2) un mesaj care este, cel mai adesea, mincinos, care
trunchiază realitatea, care deformează faptele
prezentate;
(3) o luptă psihologică şi intelectuală: persoana supusă
manipulării nu cedează imediat, resimţind mesajul şi
acţiunea cerută ca fiind împotriva valorilor, convingerilor
şi sentimentelor ei; manipularea apare astfel ca un
instrument de înfrângere a rezistenţei mentale şi de de
privare a individului de libertăţile sale fundamentale
 Instrumente
• Utilizarea mass media în scop manipulativ se
concretizează în patru forme:
a) sub-informarea: informaţii vitale nu sunt transmise
publicului, pentru a se evita anumite reacţii;
b) dezinformarea: difuzarea de informaţii false cu scopul
creării unei anumite imagini despre un eveniment sau o
persoană şi orientării opiniei publice într-o anume direcţie;
c) non-informarea: interdicţia accesului la anumite informaţii,
considerate de un regim politic, de un lider, de un partid
sau de o instituţie drept dăunătoare intereselor lor;
d) contra-informarea: utilizarea sistematică a zvonurilor şi
amplificarea lor până la transformarea în versiuni credibile
ale realităţii.