Curs 3

Taina Hirotoniei – aspecte practice

 Structura cursului

1.Introducere
2.Hirotonia: chestiuni preliminare identificate de Pr. Prof. Necula
3.Ce rânduieli canonice trebuie să cunoască un candidat la
Preoție?
4.Slujba în sine. Chestiuni practice
5.Practica liturgica
6.Concluzii
 1. Introducere
 Preoția = cea mai importantă chemare la slujire în
viața unui bărbat
 Preoția  profesie, meserie, job, ci MISIUNE
 Definiție: Preoția este acea misiune de a conduce
sufletele la mântuire !

 Sf. Grigorie Teologul (+aprox. 390 pe la vârsta de 60

ani!): Peoția este o chemare, o vocație și artă a artelor
și știință a științelor (Despre fugă, PG XXXV, 407-514).

 Evrei 5, 4: nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci

dacă este chemat de Dumnezeu, ca și Aaron!
 2. Hirotonia: chestiuni preliminare
identificate de Pr. Prof. Necula
a) Există preoți cu har și preoți fără har?
b) Care este atitudinea B.O. față de hirotonia femeilor?
c) Ce activități sunt incompatibile cu slujirea preoțească conform
canoanelor?
d) De ce este necesar să purtăm costumul preoțesc?
e) Ce este ascultarea canonică și ce rol are în păstrarea
disciplinei în Biserică?
f) Cum este justificată plata serviciilor religioase în B.O.?
g) Care sunt semnele distinctive ale clerului și ce importanță au
în viața bis.?
h) Ce însemnătate are grija de cele sfinte în viața preotului?
i) De ce este navetismul preoților incompatibil cu pastorația?
 Alte problematici legate de
preot-preoție
a) Care sunt semnele vocaţiei pentru preoţie?
b) Tactul pastoral: calea spre o misiune preoţească adecvată
- Facultatea de a judeca o situaţie dificilă, rapid şi cu fineţe, cum se impune de multe ori în
viața preotuluii, pentru a determina o comportare creştinească corectă înaintea lui
Dumnezeu şi a semenilor. Tactul = a intui adevărul, a chibzui toate după folosul
duhovnicesc într-o lucrare de ascultare. Tactul = o cercetare lăuntrică pt o monifestare în
afară și o povaţă adecvată. Tactul pastoral = împlinirea întreitei sale chemării preoţeşti:
de învăţător, sfinţitor şi conducător al enoriaşilor.

c) Preotul între iconomie și acrivie (la Spovedanie, Liturghie ș.a.)

d) Respectarea canoanelor de către preoți
- Canoanele au fost alcătuite prin consens ecleziastic și prin cutumă unanim acceptată,
oferind soluții realiste diverselor situații în care sunt expuși oamenii

e) Preoții pravilari, preoții cu leac, preoții-cititori ale Molitvelor Sf.

Vasile
f) Preotul și duhovnicia tinerilor: profilaxie, remedii, practici
 3. Ce rânduieli canonice trebuie să cunoască un
candidat la Preoție?
 Pentru ca slujirea preoțească = ziditoare și pe măsura chemării
 rânduieli canonice !

 Ar trebui cunoscute și respectate anumite condiții

generale:
– tânărul candidat să simtă chemarea spre o asemenea slujire
– o temeinică pregătire teologică și umană
– o viață morală exemplară

 Condiții speciale (canonice) religioase și morale

totodată:
– prima să fie bărbat (de discutat despre hirotonia femeilor în bis. prot.)
– să fie botezat ortodox
– să fie căsătorit cu o fată care a fost fecioară ! (can 18 Apostolic)
– interzis a se căsători cu divorțate, văduve, desfrânate, actrițe!
 Exemple de canoane
 Mai mulți Părinți au făcut referire în canoanele lor la
preot, Preoție, slujirea preotului ș.a.m.d:

– Sf. Vasile cel Mare (+379) care a rânduit 92 can.

– Sf. Grigorie de Nyssa (+395) care a poruncit 8 can.
– Sf. Grigorie Teologul care a dat un singur canon.

A se vedea pt acestea:
 *, Îndrumarul..., p. 201-202;
 Vlassios Phidas, Drept canonic..., p. 173-206;
 Neofit, Patriarh al Constantinopolului, Pidalion..., p. 597-660 (Sf. Vasile); Ibidem, p.
661-674 (Sf. Grigorie de Nyssa); Ibidem, p. 674 (Sf. Grigorie Teologul).
Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericească (manual pentru duhovnicie),
Seminarul monahal Cernica, București, 1940, pag. 149:
1. „Nu trebuie a se hirotonisi la o liturghie mulți arhierei împreună sau preoți sau diaconi, ci un
arhiereu, un preot și un diaconși fiecare la vremea orânduită care se cuvine: ARHIEREUL după
cântarea Sfinte Dumnezeule, PREOTUL după ce se pun sfintele Daruri pe Sf. Masă, DIACONUL
după rugăciunea din urmă, înainte de a zice: Pe toți sfinții pomenindu-i...” (Sf. Simeon al
Tesalonicului, IX, 39.)

2. destinația: Orice candidat la hirotonie trebuie să fie destinat precis la o parohie, episcopie sau
mănăstire dacă este monah (Sinodul IV ecumenic, can. 6)
3. vârsta: Canonul sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri să aibă tărie și în aceasta
ca prezbiterul să nu se hirotonească înainte de 30 ani, chiar dacă ar fi vrednic omul cu totul, ci
să aștepte, căciIisus Hristos în anul 30-lea s-a botezat și a început a învăța. Asemenea și
diaconul înainte de 25 ani, nici diaconița să nu se hirotonească înainte de 40 ani (VI ecum. 14)

4. starea sufletească: Să nu viseze mult și să strige sau să umble prin somn; să nu fie mânios și
predispus la violență; să nu fie ușuratic și lesne credul, luându-se după impresii și zvonuri
5. Cel ce s-a căsătorit cu două nunți după botez ori a avut concubină nu poate fi prezbiter,
episcop, diacon sau orice din tagmpă eiraticească (Can. 17 apostolic)
6. Dacă soția a făcut preacurvie, nu poate fi hirotonisit (Neocezareea 8)
 Iată câteva exemple: canoanele 84 și 85 ale Sf. Vasile

 Astfel, Sf. Vasile nu incriminează un păcătos doar pentru

simplul fapt că a greșit în fața lui Dumnezeu, ci vede
chiar și în acela capacitatea de îndreptare, de a-și
deschide sufletul către El și a ajunge la curăție: „Să se
cerce roadele pocăinței, căci negreșit, nu după timpul de
penitență le judecăm pe unele ca acestea, ci ținem
seama de felul pocăinței” (can. 84);

 iar în canonul 85 spune: „Să ne rugăm ca să-i

câștigăm pe ei și să-i scoatem din cursa diavolului; iar de
nu vom putea să facem aceasta să ne sârguim a mântui
măcar sufletele noastre de veșnica osândă”
 4. Slujba în sine. Chestiuni practice

 Taina Hirotoniei sau a Preoției este Taina

în care, prin punerea mâinilor arhiereului
Bisericii și prin rugăciune, se împărtășește
persoanei anume pregătite, în Biserică și
pentru Biserică, harul dumnezeiesc în una
dintre treptele Preoției, dându-i-se puterea
de a învăța cuvântul lui Dumnezeu,
a săvârși Sf. Taine și a conduce pe
credincioși spre mântuire.
a) Slujba Hirotonia se face in Biserica si are in vedere
Biserica, in sensul ca episcopul, preotul si diaconul isi
desfasoara activitatea in Biserica si in slujba Bisericii, fiecare
potrivit treptei sale harice: "Pe preotii cei dintre voi ii rog...
pastoriti turma lui Dumnezeu data in paza voastra,
cercetandu-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu,
nu dupa castig urat, ci din dragoste ; nu ca si cum ati fi
stapani peste Biserici, ci pilda facandu-va turmei" (I Petru, 5,
1-3).
b) Hirotonia nu se repetă. Săvârșitorul Tainei Hirotoniei este
numai episcopul.
- Taina Sfintei Preotii o poate săvârsi numai episcopul si de
partea ei văzută tine rugăciunea rostită de el:
- "Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le
vindecă si pe cele cu lipsă le împlineste, hirotoneste
pe (N) întru diacon (pe diacon întru preot, pe preot
întru episcop...") si punerea mâinilor episcopului
slujitor pe capul celui ce se hirotoneste.
1. Candidatii celor doua trepte inferioare sunt introdusi in altar, adica la slujirea jertfei lui Hristos,
viitorul diacon de catre doi diaconi, iar viitorul preot de catre doi preoti. Acestia ii conduc si
in jurul Sfintei Mese de trei ori.

2. În timpul acestei inconjurari candidatii saruta de fiecare data cele patru colturi ale ei si mana
arhiereului hirotonisitor, care sade pe scaun in partea dinspre miazanoapte a Sfintei Mese.
Odata cu mana saruta si omoforul si epigonatul, facand trei metanii inaintea lui.

3. Prin cele trei metanii facute de fiecare data in fata arhiereului si prin sarutarea omoforului,
epigonatului si mainii lui drepte, candidatul la diaconie si preotie isi arata vointa de a asculta pe
arhiereul sau, care reprezinta in mod vazut pe Hristos, omoforul fiind semnul grijii lui pentru
poporul pastorit, epigonatul - semnul puterii lui duhovnicesti, iar mana lui dreapta - organul prin
care Hristos insusi transmite lucrarea Sa in tainele ce le savarseste.

4. Candidatul îngenuncheaza apoi cu piciorul drept in fata Sfintei Mese, pune mainile una peste alta
pe ea, iar capul si-l reazema pe ele. El arata prin aceasta ca se preda acum ca jertfa vie lui
Hristos, caci pe Sfanta Masa Se afla totdeauna Hristos ca jertfa.

5. Arhiereul isi scoate mitra, ca sa arate ca nu el ca om va investi cu puterea diaconiei pe candidat,

ci Hristos insusi. Pune mana dreapta peste capul aceluia, ca organ ("materie") prin care se
transmite harul lui Hristos, si rosteste cuvintele: "Dumnezeiescul har, cela ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le implineste, prohiriseste pe cucernicul ipodiacon
(N), in diacon. Sa ne rugam dar pentru dansul ca sa vina peste el harul intru tot Sfantului Duh"
6. Apoi în fața poporului, pe lângă veșmintele
care reprezintă capacitatea lui de săvârșitor al
Tainelor, i se înmânează și Liturghierul care
reprezintă slujirea lui principală.

 După prefacerea Sf. Daruri, arhiereul îi

încredințează Sfântul Trup al Domnului:

"Primește odorul acesta și-l păzește pe el până

la a doua venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, când El are sa-l ceară de la tine".
 Concluzii
 Atenție la emoții ! Metanii cu și fără însemnarea
cu crucea !!
 În privința căsătoriei cu văduvă sau divorțată
NU SE TRECE!, adică este impediment absolut
la hirotonie.
 Despărțirea după logodnă sau cununie =
impediment la hirotonie
 Recăsătorirea clericului divorțat nu este
îngăduită